Latif, șoferul de taxi, un ins jovial de vreo 50 de ani, îmi arată spre dreapta: „încolo, 190 de kilometri de bumbac”. Apoi spre stânga: „încolo, 170 de kilometri de fistic”. Suntem în nordul Mesopotamiei, undeva în Turcia de Est, aproape de granița cu Siria, aflată pe dreapta, dincolo de lanurile de bumbac.
Taxiul galben rulează domol printre culturile agricole, bine rânduite. Pământul este plat, și poți vedea până, hăt, departe, rândurile de copăcei verzi de fistic și lanurile maronii de bumbac, acum neînflorite. E începutul lui mai 2024, mergem spre Göbekli Tepe, un sit arheologic încă învăluit în mister, locul unde oamenii s-au strâns pentru prima dată într-o colectivitate mare, mobilizată de un scop comun, acum peste 11.000 de ani.
Göbekli Tepe se află la aproximativ 15 km de orașul turcesc Șanlıurfa, vechea Edessa bizantină și cruciată. Deși sunt mari maeștri ai turismului în zona de vest a țării, aici, în estul extrem al Anatoliei, turcii încă nu au dezvoltat o infrastructură optimă de vizitare a sitului. Există ceva autobuze care leagă orașul de atracția turistică, dar orarul lor e destul de incert și incomod, așa că cel mai la îndemână mijloc să ajungi la Göbekli Tepe este mașina – fie închiriezi una, fie iei un taxi. În ce mă privește, am optat pentru un taxi: la 900 de lire (sub 25 de euro), mă duce, mă așteaptă cât vreau și mă aduce înapoi.
Treptat, peisajul se schimbă. Șesul lasă loc unor dealuri pietroase, acoperite de vegetație sălbatică. Drumul asfaltat se oprește într-o parcare. În față e centrul de vizitare al sitului, și, de la el, o potecă urcă spre ruinele de la începuturile lumii.
***
Suntem în Mesopotamia de Nord, între cursurile superioare ale Tigrului și Eufratului, pe „cocoașa” Semilunii Fertile, acea regiune a Orientului Mijlociu unde a apărut prima dată agricultura. Hărțile care arată unde au apărut primele plante cultivate și primele animale domesticite se juxtapun exact aici, în partea de sus a celor două râuri tutelare ale Mesopotamiei.
Situl de la Göbekli Tepe este, însă, chiar mai vechi decât agricultura. Ceva, și nu știm cu siguranță ce, a impulsionat grupurile de vânători-culegători din apropiere să se strângă la un loc și, într-un mare efort comun, să construiască primele structuri monumentale pe care le cunoaștem. Asta se întâmpla acum 11600-10200 de ani, într-o perioadă numită neoliticul preceramic – adică înainte de descoperirea ceramicii. Ca să înțelegem mai bine: constructorii marii piramide a lui Keops sunt mai apropiați în timp de noi, cei de acum, decât de cei care au ridicat Göbekli Tepe.
Așadar, atunci, la începuturile istoriei, grupuri de vânători-culegători, care nu îmblânziseră nici plantele, nici animalele, și nu cunoșteau nici olăritul, s-au strâns împreună și, punându-și la comun puterile intelectuale și economice, talentele administrative și artistice, au ridicat monumentele de la Göbekli Tepe.
Vorbim de mai multe cercuri formate din stâlpi în formă de T, unii înalți de până la șase metri și cântărind până la 20 de tone. Unii dintre acești stâlpi sunt decorați cu basoreliefuri de animale, dar și cu simboluri abstracte. Până acum au fost identificate peste 20 de astfel de structuri circulare, cu diametre între 10-30 metri, având fiecare între zece și 12 stâlpi în formă de T.
Basoreliefurile de pe stâlpii redau o faună bogată – lei, mistreți, vulpi, șerpi, păsări -, dar și siluete umane stilizate, adesea fără cap, sau simboluri abstracte precum semiluna și discul (Soarele?, Luna?). Mulți cercetători interpretează cel puțin unii din stâlpii în formă de T ca fiind reprezentări stilizate ale unor ființe umane, poate strămoși venerați sau entități supranaturale, cu brațele sugerate pe laterale și capul marcat de bara orizontală a T-ului, din partea superioară.
***
Dealul „Göbekli Tepe” („Dealul Buricului”, numit așa datorită formei sale) a intrat spectaculos pe scena istoriei cu începere din 1994. El era deja cunoscut arheologilor din anii 1960, când în zonă au fost descoperite o serie de lespezi de calcar, care au fost etichetate, eronat, ca pietre funerare dintr-un cimitir bizantin. În 1994, însă, arheologul german Klaus Schmidt a ajuns la Göbekli Tepe, căutând indicii despre situri preistorice similare celui pe care îl studiase anterior, la Nevalı Çori, în apropiere. Intrigat de descrierile anterioare și de fragmentele de silex prelucrat găsite la suprafață, Schmidt a început săpăturile și a realizat rapid că nu era vorba de un cimitir, ci de ceva mult mai vechi și mai complex: poate primele temple construite vreodată de mâna omului.
Până la descoperirea Göbekli Tepe, se considera că apariția religiei organizate și a arhitecturii monumentale a urmat sedentarizării și dezvoltării agriculturii. Schmidt a descoperit însă dovezile care indică un scenariu invers. Astfel, teoria general acceptată acum este vice-versa: necesitatea construirii și întreținerii unui centru ceremonial de o asemenea anvergură a fost motorul care a impulsionat oamenii să colaboreze, să se organizeze și, într-un final, să se așeze în apropiere. Sedentarizarea a dus la domesticirea ierburilor sălbatice din zonă și a animalelor, pentru a susține o populație mai numeroasă și mai stabilă. Comunități precum cea de la Göbekli Tepe, au pus bazele trecerii de la culegerea plantelor la cultivarea lor, și de la vânarea animalelor la creșterea lor: revoluția agricolă putea să înceapă. Acum, ideea rezultată din cercetările lui Schmidt, că „templul a precedat satul” sau că „religia a născut agricultura” a devenit noua paradigmă.
După aproximativ 1500 de ani de activitate, în jurul anului 8000 î.e.n., structurile de la Göbekli Tepe au fost acoperite intenționat cu pământ, piatră și resturi. De ce? O altă enigmă. Poate o schimbare de religie, poate o catastrofă naturală sau o migrație – ipotezele sunt diverse.
***
Latif oprește taxiul în parcare. Cobor și trag aer în piept: ideea că mă îndrept înspre acel loc care poate fi numit leagănul civilizației îmi dă o stare aproape euforică. Primul popas e centrul de vizitare, deschis în 2018. Bine realizat, muzeul centrului de vizitare trece în revistă principalele idei legate de importanța sitului, ca un fel de explicație pentru ceea ce urmează să fie vizitat la fața locului. Sala de animație imersivă, cu prezentări audio-video despre istoria locului este foarte bine realizată.
De la centrul de vizitare se merge apoi pe o potecă turistică până la poarta de intrare în zona sitului, de unde vizitatorii se urcă în microbuze, care în câteva minute îi duc până lângă situl arheologic.
Am ajuns destul de devreme și e abia debutul sezonului turistic, așa că nu e mare aglomerație. Cafeneaua de lângă stația terminus a microbuzului nici nu s-a deschis, încă. De la ea pornește o alee spre cele patru incinte circulare care se pot vizita: A, B, C și D. Sunt protejate de un acoperiș spectaculos, construit cu fonduri europene. Traseul vizitei descrie un ocol în jurul celor patru incinte, ca un cerc care închide alte patru cercuri în el. Fiecare incintă pare că are un stil distinct, cea mai impresionantă fiind D. Cei doi stâlpi centrali în formă de T ai acesteia sunt cei care par să fie reprezentări umane, privindu-se față în față.
Chiar fără o documentare prealabilă la muzeu sau un ghid care să le explice, structurile preistorice sunt impresionante. T-urile uriașe par că se întind unele spre altele, ca într-un dans fantomatic de la începutul timpurilor. Atmosfera e magică. Chiar e. Deși cuvântul s-a demonetizat prin folosirea până la refuz, nu am alt sinonim pentru impresia pe care o lasă masivele construcții. Toți vizitatori părem că încercăm să înțelegem ce au vrut să transmită acei oameni de acum 11 mii de ani, prin uriașul efort pe care l-au făcut pentru a ridica acești stâlpi, ciopliți cu imagini care acum par stranii. Se văd bine unele dintre figurile de animale, altele sunt neclare. Nu e un loc unde influencerii și starletele de ocazie să-și facă selfie-uri pentru conturile de social media. Cel puțin nu când l-am vizitat eu. E neobișnuit de multă tăcere, deși suntem vreo 30 de vizitatori.
Ansamblul arheologic vizitabil e de mici dimensiuni, până la urmă, așa că, oricât ai vrea să tragi de timp, după vreo 40 de minute ai văzut cam ce e de văzut. Pe drumul de întoarcere, culeg câteva fire dintr-o iarbă. Arată ca o cereală sălbatică și exact asta și este: Orzul șoarecilor, o specie care crește spontan pe dealurile din Mesopotamia de Nord, alături de alte specii de cereale sălbatice. Îmi comand un ceai, în așteptarea microbuzului care să mă coboare în parcarea unde mă așteaptă Latif. În timp ce îl sorb pe îndelete, nu mă pot opri să nu mă gândesc la cei care acum mii și mii de ani au început aici să îngrijească ierburi sălbatice și, totodată, să țină animale aproape. Nu știm cum îi cheamă, nu știm ce limbă vorbeau, nu știm în ce credeau și la ce visau. Dar știm că, prin efortul lor de a se organiza pentru un scop comun, au sădit semințele revoluției agricole și, așa, au pus bazele civilizației.
***
Latif mă așteaptă în parcare. Au trecut, cu totul, două ore de când m-a adus. Zâmbește subțire când mă vede, cu aer de cunoscător. Se pare că nu sunt primul vizitator care se întoarce de la sit cu o față gânditoare. Pe drumul de întoarcere, nu mai îmi arde de povești, iar Latif îmi respectă tăcerea. Mă lasă direct la excelentul Muzeu de Arheologie din Șanlıurfa, unde se păstrează cele mai importante artefacte descoperite și unde a fost reconstruită fidel incinta D. Tot aici este expus și celebrul „Om din Urfa”, cea mai veche sculptură în mărime naturală a unei ființe umane descoperită până acum, datând din aceeași perioadă cu Göbekli Tepe. „Omul din Urfa” a fost dezgropat întâmplător în 1993 în centrul orașului. Nu e clar dacă există o legătură directă între el și constructorii monumentelor de la Göbekli Tepe, dar, privindu-l în ochii negri de obsidian, mi-am spus că, poate, am văzut chipul unuia dintre cei care au pus prima piatră a ceea ce astăzi numim civilizație.
Un text despre leagănul civilizației.
Trebuie să acceptăm fie că vrem fie că nu vrem că civilizația Lumii a început între Tigru și Eufrat. Acolo era gradina Edenului unde Dumnezeu-Tatal i-a așezat pe primii oameni-Adam și Eva-cu care nu prea știa ce să facă (…). Într-un final, fiindcă au păcătuit, i-a condamnat la moarte dar le-a lăsat Libertatea. Cel puțin așa zice Vechiul Testament…
Tot de pe acolo a plecat și Avraam/Abraham/Ibrahim- părintele tuturor popoarelor semitice, inclusiv al evreilor, arabilor și egiptenilor și, prin adopție, și al europenilor.
Da, acolo s-au întemeiat primele civilizații ale Lumii: sumeriană, mesopotamiană, feniciană, asiro-babiloniană, egipteană, evreiască, etc. Ei au fost indirect și creatorii civilizației europene. Ei au inventat agricultura, tehnica construcțiilor, scrisul, matematica, religiile, primele state, etc. Tulburător.
Așa că Lumea ar trebui să fie recunoscătoare acestor prime civilizații și culturi de la care au pornit toate celelalte.
Sa nu uitam nici fabuloasa “civilization a Vaii Indusului”
(Harappa, cea distrusa pentru construirea unei cai ferate si faimoasa Mohenjo Daro, primul oras construit dupa riguroase principle urbanistice) – care, in timp se suprapune cu cea a vechii civilizatiei mesopotamiene. Chiar daca cartea theology American : Istoria incepe la Sumer – cerrcetari recent indiene prezinta uriasa extindere si gradual ridicat de civilization – urbanism, alimentary cu apa si evacuate ape menajere, sistem unic de great, etc – al vaii unui al mare curs de apa Indusul !
Interesant. Site-ul de la Gobekli Tepe a reprezentat un punct de cotitura in istorie; inainte de descoperirea lui se credea ca oamenii pe vremea aceea erau simpli vanatori-culegatori incapabili de a construi ceva maret, si incapabili de organizare mai mult decat micul lor grup/trib.
Istoria insa se va rescrie in mod sigur in urmatorii ani, se vor descoperi din ce in ce mai multe dovezi ca a existat o mare civilizatie in preistorie, cu mult inainte de Mesopotamia sau Egiptul antic.
Multe din statuile de la Gobekli Tepe reprezinta oameni cu mainile asezate in fata buricului, pe stomac. Exact aceeasi reprezentare apare la zeci de mii de km distanta la statuile de pe Insula Pastelui. Sa fie doar o coincidenta?! Nu cred..
Deasemenea, persista multe enigme, de exp cea cu parasirea intentionata a siteului Gobekli Tepe, apoi despre piramidele din Egipt. Latitudinea marii piramide din Egipt este 29.9792 N. Viteza luminii este: 299 792 m/s. E uimitoare potrivirea. Din nou coincidenta?!
Multumiri!
Un articol interesant, cu o tema interesanta.
Descoperirile de aici inca nu au fost total asimilate.
Nevoia de colaborare intre oameni, pe termen lung, pentru a ridica templul putea sa fie motorul initierii transformarilor.
Dar de ce sa ridice templul? De ce mici comunitati -din zona- s-au unit? Cat de mare e zona? Care era tehnologia utilizata pentru asemenea constructii?
In rest, lucrurile sunt mai prozaice: neoliticul aceramic de care vorbiti e mezolitic toata ziua. Apare si neoliticul aceramic, dar mult mai tirziu.
Cerealele salbatice cresteau abundent in zona. Probabil erau culese. De aici pina la a semana premeditat un lot, era doar un pas.
„Revolutia” agriculturii nu prea a fost revolutie. A fost o schimbare in alimentatie si mod de viata, dar extrem de lenta. A durat mii de ani. Ce revolutie e asta? Sa nu uitam ca initial se semanau plante, fara aratura. Se arucau boabe pe suprafata pamintului. Iar faza a doua cuprindea faimosul plantator. Un bat cu care se facea o gaura unde se depunea doar o saminta. Ce productivitate era? Cat se putea lucra? Nu mai vorbim de boli, daunatori, seceta sau inundatii. Inca in Evul Mediu agricultorii erau la mila fortelor naturii. Ce sa vorbim de inceputuri? Termenul de revolutia agriculturii este intens contestat, in ziua de azi.
Ceva mai rapid s-a dezvoltat domesticirea animalelor: porcul, oaia, cainele. Firesc pentru un grup de vanatori.
Oricum, putem decela fie un inceput de sedentarizare, fie o migratie in cerc, cu revenirea pe locul de plecare. Templul incepea sa fie alfa si omega omenirii.
Cand se spune ca religia a creat omenirea si ca sentimentul religios este cel care ne deosebeste de animale, se comenteaza… In fapt, inceputurile omenirii apar tot in zona(semiluna fertila), unde se descopera cultul mortilor, la mormintele de la Shanidar etc. Doar de cand putem vorbi -si documenta- de credinte religioase putem vorbi de oameni. Pina atunci avem doar maimutoi, conform teoriei darwiniste.
‘Mai întâi a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu’. E foarte posibil ca nu foamea în sine să fi dus la evoluția (începuturilor economice ale) omenirii, ci spiritualitatea, credințele și spaimele, grija față de simboluri sacre greu de descifrat azi. Mii de ani mai târziu și în cu totul alt context, totuși, orice ar crede unii, nici Revoluția din decembrie 1989 nu a fost declanșată și susținută de lipsuri și foame, ci de aspirații mult mai înalte, abstracte sau nu: li-ber-ta-te, li-ber-ta-te…!
Eei, foamea/necesitățile primare au creat inteligența care apoi a creat credința fiindcă, în acel stadiu, inteligența nu putea explica mai nimic. Primele forme de organizare socială au fost create tot din cauza necesităților, respectiv pentru agresiune sau apărare. Încă o dată, foamea l-a creat pe Om…
Ce frumoasă plimbare prin istoria existenței! Vă mulțumesc.
Mulumesc de apreciere!
Nu multumiti ! Luati articolul ca un indemn la o excursion, nu cu scop de placers ci si instructed ! Merger cu masina dv. inter-o “plimbare” in Turcia ! Inception cu Istanbul – Constantinopol, continuation cu Ankara (fabulous Muzeu de Istorie – archeologie), si app “plonjati” in fantastical Asia Minor : Capadocia, cea a Bin bit Kilise (o mie si una biserici, unele, ca si multe locuinte si localitati scobite in rica vulcanica) – appoi tee and muni Taurus pe la Nigde slingers la Adana, de unde vi se decide drumul Estului sore Gaxiantep, Urfa si Gobelik Tepe (pe care n-am avut Burris de a-l Veda cand cu un bite Trabant si fara gridiron am “cercetat” o Luna Turcia, Siria si Libanul – ultimele azi interzise ! Merita si nu o veti uita miciodata , daca o veti pregati “stiintific” , adica preheating-va cu informatii despre ce veti vedea !
stiintific”
Exceptional articol – emotie si cunoastere! Poate nu intamplator, zona in care se afla Gobleki Tepe corespunde, in linii mari, pozitionarii Raiului din Vechiul Testament/Facerea: „Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. Numele unuia era Fison.[…]. Numele râului al doilea este Gihon […] Numele râului al treilea este Tigru […], iar râul al patrulea este Eufratul”…Cat priveste T-urile, dimensiunile si dispunerea lor sugereaza o structura de sustinere a ceva ce acoperea formatiunea circulara, realizata dintr-un material vegetal perisabil (doar o idee…)
Mulțumesc de apreciere!
Foarte bun articolul! Am fost la Gobekli Tepe si la Karahan Tepe acum o luna. Am ramas cu niste intrebari: Ce anume i-a determinat pe acei vanatori culegatori sa faca un efort gigantic pentru a construi zeci de hectare de constructii monumentale? In zona mai sunt cca 18 zone similare. In conditiile in care , la o estimare prudenta, le reveneau 1000 de mp de spatiu monumental fiecaruia, la ce foloseau asa ceva? Nicaieri in lume nu mai exista spatii rituale care sa repartizeze o suprafata construita atat de mare „credinciosilor”. Eu unul ma indoiesc ca erau temple si locuri de adunare temporare, altceva pare sa-i fi „manat in lupta”, cred eu doar ca habar nu am ce.