Inaugurăm Cercul de lectură aplicată pe seama noastră. Prima lectură, Un veac de singurătate, celebrul roman al lui Gabriel Garcia Marquez. Mulți au fost fermecați de lumea aceea unde anul se măsoară cu ceasul iar un ceas poate fi un secol. Oricum, veacul, aici, înseamnă o sută de ani. De singurătate. Scriitorul vede istoria ca un act magic al timpului. Cum fac și alții, care nu sunt scriitori.
Dacă ne gândim la Centenarul Marii Uniri, știm că anul acesta ni s-a împlinit centenarul. Sunt acte, acțiuni, cărți care ne dovedesc aceasta. Noi ne-am născut în această Românie care serbează azi un centenar. Cum? Cu durere, aș zice. Căci despre bucurie, mai avem de așteptat alți ani de… singurătate.
Datinile din străbuni, aritmetica și bunul simț ne arată că un centenar se serbează/comemorează, de regulă, o singură dată, adică la… o sută de ani după. Sau, dacă a trecut mai mult timp, se serbează și prin cumul, două-trei-patru centenare, deodată. Oricum, fiecare sută de ani se serbează distinct. Serbarea e mai mare când se cumulează mai multe sute. Noi suntem la primul. Dar acum, Centenarul Marii Uniri, prin viziunea de commedia dell’arte a actorului-ministru al Culturii, se prelungește până în 2023. Mâine- poimâine e Aprilie și…nimic. Un Centenar al nimicului, din păcate. Căci nu se întâmplă mai nimic. Din teritoriu, au venit mii de „proiecte”, de „idei”, dar a înțeles și ministrul Culturii că sunt o aiureală, și le-a anulat. Apoi, i-a demis pe unii funcționari care nu și-au făcut treaba. Bani sunt. Proiecte, încă nu. Ce se întâmplă?
Se întâmplă ce s-a mai întâmplat și când a fost/este vorba de șosele, drumuri, poduri, tavane, toalete școlare, stoparea violenței în școli, în familie etc. S-au cheltuit sute de milioane de euro pe… nimic. Căci nimicul e aici, e peste tot și ne însingurează tot mai mult. De aceea, părăsirea țării, temporar sau definitiv, e la ordinea zilei, a anilor, de fapt, ca și cum un popor întreg se simte amenințat de o invazie, de triburi străine hulpave, ce doresc nimicirea noastră. Dar, atenție, triburile acestea vorbesc aceeași limbă ca și noi. Cum de sunt ele străine? Ce le mână în luptă? În niciun caz ce i-a mânat pe cei care au crezut și s-au luptat pentru o Românie care azi, iată, e în ingrata situație de a nu-și putea serba centenarul. Primul, de altfel. Ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare cinstită, cu idei bune, cu activarea unor resurse care nu lipsesc în nicio regiune istorică din România, cu o viziune despre trecut, dar și cu o privire încrezătoare spre un viitor, ale celor care trăiesc acum, aici, a devenit un chin guvernamental, o „pedeapsă” calendaristică!
Nu înțelegem de ce dl. ministru și guvernul tot, nu dau un ordin pe țară: se vor îmbrăca doamnele și domnii români în port tradițional, radiourile și televiziunile vor difuza numai muzici populare iar zilnic partidele vor trimite vorbitori în public să cuvânte despre Marea Unire. Nici n-ar costa mult. Și, dacă mai e timp, vom și sărbători. Haideți, că nici nu trebuie prea multă minte pentru asta! Dacă mai cereți, „în teritoriu”, proiecte și idei, ele vor fi tot cele de dinainte de 1989. Dar știe guvernantul ce face. Oricum, e un…paradox”: tocmai partidul care promovează iia, care e cu poporul, care…tocmai el să eșueze la patriotism!? E cam tare. Speculăm, însă, că guvernul s-a inspirat din „Un veac de singurătate” unde centenarul e…altfel, e o sută de ani, nu o dată fixă. Ce vedem e că tichia ministerială îl acoperă treptat pe titularul de la Cultură. E un număr de iluzionism guvernamental.
Centenarul, deci, se amână până la o dată ce va fi anunțată ulterior.
Articol publicat pe blogul autorului
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Greu cu naţionalism(e) în spinare.
Estul continentului nu a reușit in 100 de ani să asigure un trai mai bun locuitorilor, asemănător cu cel occidental.
.. „.. Dacă mai cereți, „în teritoriu”, proiecte și idei, ele vor fi tot cele de dinainte de 1989. Dar știe guvernantul ce face… „..
Naţionalisme de tot felul în est și vest vor domina „refondarea” UE.27?
Care e tema majoră „originală specifică autohtonă” dâmboviţeană la președinţia UE 2019?
„triburile acestea vorbesc aceeași limbă ca și noi. Cum de sunt ele străine? Ce le mână în luptă? ”
ce i au minat in lupta pe cei ce au torturat si omorit in temnite floarea inteligentei romanesti ? dar pe canaliile (de dupa) , progeniturile primilor, care au pus stapinire pe tara, alungindu i pe cei mai buni ? prostul e lipsit de compasiune, iar cind se catara n frunte (prin minciuna, lacomie, ignoranta si hotie) otraveste totul in jur. ce poate fi mai dezolant decit un stat capturat (prin institutiile inepte si cleptocrate) de pleava societatii?
„Puii de securiști făcuți la beție” au prădat țara până 1989.
Democrația originală autohtonă specifică e „organizată” după eliberarea 1989 tot pe măsura lor? Cum a ajuns 1990- 1996 toată „economia de stat”, intreprinderile de stat, terenurile, clădirile, mașinile, patentele în mâna unor hoti, jecmănitori, tâlhari, ticăloși? De ce nu se „lustrează” până azi această perioadă Iliescu/FSN?
Cum se poate elibera azi țara din nou de acești hoti, jecmănitori, tâlhari, ticăloși?
România are de ales.
The Freedom to be free
Nu au nimic de oferit, in afara de kitsch pseudo-national. Ei nu inteleg nimic din identitatea romaneasca.
Un diamant are multe fațete.
Un om are multe preferințe, multe aptitudini.
O societate civică urbană e pluralistă de mii de ani (Babylon). Diversitatea urbană e azi normalitate în marile metropole, cu locuitori din toate părțile lumii, cu peste 180 de limbi de „cartier” (Canada sprijină limbile locale, Elveția are patru limbi oficiale de stat, Belgia are trei).
Un pensionar român la sat are altă biografie decât un citoyen tânăr la Paris, Londra, NY. Românul preferă cea ce vede, cea ce cunoaște? A ales în Decembrie 2016 la parlamentare „originalul”, vocabularul acelora care au dominat tinerețea sa. Stă zi de zi la TV românesc, se simte în apele sale, crede ce vede? Bine sau nu?
Profesorii tineri de franceză cu studii în Franța întorși în tară, specializați în „revoluția franceză”, gândesc altfel în limba română decât un preot ortodox de azi în aceași limbă?
In Franța originea etnică, religia, nu e baza societații civice, nu e baza „cetățeniei”. Limba (cultura) franceză e liantul statului secularizat „laic” în Republica Franța.
Francez e cine e născut în Franța (ius soli). La fel în SUA, plus imigranții „naturalizați.
Român e numai cine e născut „român ortodox (ius sangui)”?
Declarația de la Alba Iulia 1918 a fost un proiect îndrăzneț, promițător. A urmat altceva. Naționalismul legionar ortodox interbelic, naționalcomunismul ceaușit, naționalismul etnic izolaționist (Tăriceanu/ ambasadorii 2018: fiecare în ograda sa..) de azi ….Altfelitatea (Lucian Boia), de ce?