Sunt psihiatru, nu politolog sau sociolog. Dar psihiatria se ocupă de minți aflate în criză, iar politica creează adesea crize care afectează sănătatea mintală. Cei care pierd bătălii în tulburări politice pot deveni deprimați sau anxioși; cei deja fragili pot deveni și mai vulnerabili; chiar și cei indiferenți pot ajunge să se umple de cinism. Crizele sociale declanșează crize personale, care apoi se întorc și influențează societatea. Acest circuit de feedback este motivul pentru care psihiatrii pot avea ceva util de spus despre politică.
Când un pacient este în pericol acut, psihiatrii recurg uneori la măsuri ferme: o internare de urgență de 72 de ore fără consimțământ, uneori contenție fizică sau medicație pentru a opri un rău iminent. Aceste măsuri nu reprezintă niciodată scopul; ele sunt poduri, nu destinații. Ele stabilizează o criză pentru ca vindecarea să poată începe. Dar sunt riscante dacă se prelungesc: alinarea se poate transforma în furie, siguranța poate fi resimțită ca închisoare, iar încrederea se poate eroda.
Săptămânile dinaintea recentelor alegeri prezidențiale din România au reprezentat o astfel de criză. Rezultatul primului tur a șocat pe mulți: Călin Georgescu, un naționalist polarizant, a ieșit în față. Sfera civică părea agitată până la punctul de rupere. Instituțiile au reacționat rapid și ferm: primul tur a fost invalidat, al doilea tur anulat, Georgescu a fost pus pe tușă, alegeri noi au fost convocate, proceduri legale declanșate. Țara a făcut o pauză. Zidurile s-au închis.
A funcționat. Explozia temută nu a venit. Protestele au pâlpâit și s-au stins. Când votul a fost reluat, cetățenii au ales liniștea în locul focului; Nicușor Dan l-a învins pe George Simion și a preluat mandatul de președinte.
Ca gestionare a crizei, a fost ceva eficient. Blocajul a ținut. Dar psihiatria ne amintește: contenția nu este conversație. Ea cumpără timp; nu construiește încredere. Pacienții ținuți prea mult timp închiși devin resentimentari; societățile prea strict controlate se pot radicaliza în umbră. Legitimitatea depinde nu doar de oprirea răului, ci și de redeschiderea responsabilă a spațiului.
Lecția este simplă: contenția strictă poate funcționa dacă este clară, fermă – încadrată în lege și temporară. A funcționat aici pentru că publicul era obosit și dorea ordine. Dar oboseala nu este loialitate, iar tăcerea nu este credință. Dacă democrația vrea să se maturizeze, trebuie să facă ceea ce face psihiatrul după perioada de criză: să explice, să asculte, să reconstruiască. Încrederea se creează nu în camera de urgență, ci la consultația de după.
Politica, asemenea psihiatriei, ține de timp. Ușile trebuie închise când pericolul crește – și deschise înainte ca resentimentul să încolțească. Un zid care protejează poate și să închidă; o lege care salvează poate și să rănească. Cele mai înțelepte societăți își amintesc ambele tăișuri și aleg să vindece.
Un vechi proverb spune că gardurile bune fac vecini buni. Poate. Dar chiar și cel mai bun gard are nevoie de o poartă. Și de cineva care să-și amintească să o deschidă.
I am a psychiatrist, not a political scientist or sociologist. But psychiatry deals with minds in crisis, and politics often creates crises that affect mental health. People who lose in political upheaval can become depressed or anxious; those already vulnerable may worsen; even the detached can grow cynical. Social crises trigger personal crises, which then feed back into society. This feedback loop is why psychiatrists can have something useful to say about politics.
When a patient is in acute danger, psychiatrists sometimes use strong measures: an emergency 72-hour involuntary hold, sometimes restraints or medication to stop harm. These measures are never the goal; they are bridges, not destinations. They stabilize a crisis so healing can begin. But they are risky if prolonged: relief can turn to anger, safety can feel like prison, and trust can erode.
The weeks before Romania’s most recent presidential election were such a crisis. The first-round result shocked many: Călin Georgescu, a polarizing nationalist, surged ahead. The civil sphere seemed agitated to the point of fracture. Institutions reacted quickly and firmly: the first round was invalidated, the second round canceled, Georgescu sidelined, new elections called, legal proceedings launched. The country paused. The walls closed in.
It worked. The feared explosion did not come. Protests flickered and faded. When the vote resumed, citizens chose quiet over fire; Nicușor Dan defeated George Simion and took office.
As crisis management, it was effective. The lock held. But psychiatry reminds us: containment is not conversation. It buys time; it does not build trust. Patients kept too long behind doors become resentful; societies too tightly managed can radicalize in shadow. Legitimacy depends not only on stopping harm, but on reopening space responsibly.
The lesson is straightforward: strict containment can work if it is clear, firm – framed in law, and temporary. It worked here because the public was tired and wanted order. But fatigue is not loyalty, and silence is not belief. If democracy is to mature, it must do what the psychiatrist does after the hold: explain, listen, rebuild. Trust is created not in the emergency room but in the follow-up.
Politics, like psychiatry, is about timing. Doors must close when danger rises—and must open before resentment blooms. A wall that protects can also imprison; a law that saves can also wound. The wisest societies remember both edges and choose to heal.
An old proverb says good fences make good neighbors. Perhaps. But even the best fence needs a gate. And someone who remembers to open it.
Nu ma amestec in psihiatrie!
Dar ce s-a intimpla in toamna trecuta a fost o mare timpenie.
Georgescu a castigat turul I al alegerilor, pentru ca forta contestatoare (maricica) avea un singur candidat. Si majoritatea electoratului nu a venit la vot. In astfel de conditii, este normal sa castigi turul I.
S-a mai intimplat, in alegerile noastre.
Dar urma turul II. Cand fortele pro-europene si democrate nu aveau decat un singur candidat, Gluma se termina si Georgescu cadea pe locul 2, ca si Simion. Sau Nastase, in lupta cu Basescu. ETC.
Anularea alegerilor dupa renumarare, care nu a constatat abuzuri sau greseli, a fost o mega prostie.
L-au facut pe Georgescu martir. Acum se poate lauda ca a castigat alegerile, dar rezutatul a fost anulat. EROARE. A castigat doar turul I. Dar propaganda lui are pe ce pistona. Chiar daca este minciuna.
Analizand evenimentele la rece, mega prostia din toamna (nu stiu cat e a noastra sau a altora, care ne-au sfatuit; poate presat) nu are decat o explicatie: liderii nostri nu erau de acord cu domna Lasconi, care ar fi castigat sigur turul 2. (Probabil au ANTICIPAT VICTORIA LUI TRUMP SI N-AU VRUT SA NE EXPUNA PREA MULT…)
Este o greseala prin care se elimina un tert.
In politica este o practica curenta.
Mai ales la comunisti si neocomunisti.
Dar… sigur sunt nelinistit daca si in psihiatrie se procedeaza la fel.
”Anularea alegerilor (…) a fost o mega prostie.”
La un asemenea nivel nu se pune problema de prostie. Nici mega, nici altfel. Elena Lasconi nu era sub controlul serviciilor și nici nu răspundea la comenzile venite din Germania, asta a fost problema.
Poate ar trebui sa va preocupe de ce apar atitea cazuri de violenta conjugala si post conjugala.
Si sa propuneti masuri viabile (nu prostiile cerute de feministele care uita ca 75% din judecatorii nostri sunt femei; si interdictiile lor nu sunt bune de nimic; mai mult indirjesc subiectii; focalizand ambele parti si comportamentele iresponsabile).
Mai ales ca in ultima perioada au aparut cazuri de omor cu premeditare, urmat de suicid. Sau omorarea sotiei SI a COPIILOR.
Este un fenomen grav, care merita o atentie deosebita.
Eu propuneam asistenta psihiatrica (nu psihologica) pentru cei/cele care ameninta in familie, sau nu se pot obisnui cu divortul/separarea. Cei care isi zic ca daca nu esti a mea, nu poti fi a nimanui. Precum si marirea centrelor de dezalcolizare.
Dar feministele noastre, ca brazii, vor luna de pe cer. Sau sa biciuiasca marea, ca nu le asculta poruncile….
Mde!
Eu propun să mai citești articolul acesta, asa de vor-o cinci -șase ori poate înțelegi ce voia să spună. Dacă vrei să discuți despre psihiatrie bate la altă ușă!
Aveti dreptate, dar, din nefericire, in acest moment, sfatul dumneavoastra nu poate fi aplicat.
Motivul principal este ca a explica la acest moment care sunt cauzele pentru care situatia a degenerat si pentru care au fost necesare masuri nepopulare ( si poate chiar daunatoare pe termen scurt si mediu) din punct de vedere financiar si economic inseamna sa devoalezi comportamentul aberant, lipsit de minima competenta din punct de vedere politico-economic, si deseori la limita incalcarii legii sau sub aceasta limita, a unei grupari ce-si spune partid social democrat, care astazi se afla in compunerea majoritatii parlamentare, care majoritate trebuie cumva protejata in virtutea faptului ca destramarea acesteia ar putea conduce la un rau mult mai mare.
Personal nu cred ca solutia politica actuala, mentionata mai sus, este eficienta, pentru ca doar adevarul gol-golut, caruia sa i se adauge pedepsirea penala a celor vinovati de tot raul ce macina astazi societatea romaneasca pot reprezenta un tratament eficient pentru vindecare.
Adevarul si dorinta de dreptate sunt caracteristice fiintei umane prin insasi constructia sa. Lipsa partiala sau totala a acestor capabilitati se datoreaza educatiei precare, manipularii asidue si poate si altor fenomene pe care, cu siguranta, le puteti mentiona in mod competent mult mai bine decat mine!
Eminenții alienați nu se vindecă, a dovedit-o „Ferma Animalelor”. Un fel de influență invizibila umplea aerul in jurul lor și le prostea cu tot felul de tâmpenii. Orice s-ar fi întâmplat, animale erau hotărâte să rămână fidele lui Napoleon: „Conducătorul iubit. Părinte al Tuturor Animalelor, Teroare a Omenirii. Protector al Comunității Ovine.” Porcul-poet a compus un poem despre înțelepciunea lui;(profund rusească), despre bunătatea sufletului său (toxic) și despre profunda iubire (simulată) pe care o arăta în mod special animalelor care trăiau în ignoranță. „Izvor al bucuriilor, Stăpân care da… hrana si… tot ce din inimă dorim. Energie, burți pline, paie…” Napoleon nu renunță nici astăzi la sloganul său: „Moarte umanității!”. Căci Animalele astea au ajuns să se creadă buricele pământului; din boturile lor au apărut sanscrita latina, mandarina și toate celelalte. Ori de câte ori apare degeneratul Napoleon, câinii flancheaza procesiunea și, in fruntea tuturor, mărșăluieste „cocosul cel tânăr și negru al lui Napoleon”. „Porcii sunt „extaziați in fața șireteniei lui Napoleon”. „Oile, cele mai infocate adepte ale Demonstrației Spontane”, behăie : „Înainte, tovarăși!” „Napoleon are întotdeauna dreptate!”. Explicația este realmente simplă. Spitalul de alienați are găuri în zid și animalele bipede au scăpat prin una dintre ele. Specialistii să se autosesizeze! Căci gradul de imbecilitate și populism e halucinant. Gura târgului spune că, Semiom Gaga ne rezolvă pe toți. La toamnă. Are ordin de la Ferma din Piața Rosie, cea care și-a băgat coarnele in Ucraina și copitele despicate in România, Republica Moldova. La toamnă se numără clocii. Cocosul Semiom nu e singur. E cu Napoleon Djordjescu. Și nu cu mâinile goale. Cu o lopată și România va fi salvată, sau rezolvată. Nu cu strategii. Dereglat in cuget și dezechilibrat mental, „cocosul negru” propune un surogat de idei, petarde, fumigene și spaima de necunoscut. Toate din cauza afecțiunilor psihice! Și din rea credință. „Ființele de afara își mută privirile de la porc la om și de la om la porc și din nou de la porc la om….imposibil să mai spui care e care”….
Gardul dintre vecini nu trebuie să aibă nicio poartă, poarta trebuie să existe doar la intrare/ieșire și aparține doar Proprietarului.
Poarta din zidul dintre vecini conține în mod evident un periculos potențial de violare a Proprietății, a libertății individuale.
Anularea primului tur al alegerilor prezidențiale a fost, este un act total anti-democratic și, toate întîmplările ce au urmat și refacerea alegerilor dovedesc că problema-boala reală a Statului nu este una psihiatrică ci una cu mult mult mai gravă, este vorba de un cancer cangrenă generalizate cu metastaze profunde care nu pot fi vindecate cu piramidon, carbacsin, porți ba închise ba deschise de nu se știe cine.
Cine o deschide ? Cine o închide ?
Statul a deschis și a închis poarta în mod impus infracțional așa cum i-a convenit, i s-a spus sau …
În gardul din proverb tocmai nefiind nicio poartă, poate face vecinătatea fiabilă, viabilă, acceptabilă.
Poarta e acum larg deschisa in Romania post-alegeri. Suntem inca in UE, in Schengen, in NATO, cu guvernanti bunicei, superiori in mod clar tuturor celor din 2017 incoace, cu usoara strangere de curea dar fara criza urgenta.
Cand poarta pare inchisa, e posibil sa fie si doar in mintea omului.