luni, octombrie 25, 2021

Vanzarea la disperare. Pro si contra

Statul roman se pregateste sa vanda mai multe pachete minoritare de actiuni  ale unor companii aflate in subordinea guvernului. E vorba de instrainarea a cate 15% din actiunile Transelectrica, Transgaz si Romgaz (proiectele de hotarari de guvern aici). Se discuta de asemenea despre vanzarea unui pachet din participatia pe care guvernul roman o mai detine la OMV Petrom. Daca acceptam ca valabil argumentul ca “statul e cel mai prost administrator” atunci initiativa pare laudabila.  Si totusi, asta e doar o parte a povestii. Incerc mai jos trecere in revista a argumentelor pro si contra:
Argumente pro

Vanzare vs imprumut. Vanzarea unor pachete de actiuni reprezinta o sursa rapida si sigura de fonduri, de preferat in orice conditii unui imprumut extern foarte scump. Conditiile de pe pietele internationale sunt indeajuns de dificile incat Romania sa nu isi permita imprumuturi de la jucatori privati. In felul acesta s-ar evita cresterea datoriei publice iar executivul, macar pentru o perioada scurta, si-ar putea derula politicile cu o durere de cap (cea provocata de finantare) in minus.

Atractivitate. In ultimii ani, asset-urile din energie sunt la mare cautare pe pietele internationale. Sunt mai mari sanse pentru obtinerea unui pret bun atunci cand sunt scoase la vanzare pachete de actiuni la astfel de companii decat, spre exemplu, privatizarea unui combinat sau a unei regii de transport public.

Transparenta: potrivit informatiilor disponibile in acest moment, statul prefera vanzarea pe bursa ceea ce reduce semnificativ suspiciunile asupra tranzactiei. Teoretic, potentialul de spaga e mai mic.

Incurajarea pietei de capital: Transgaz si Transelectrica sunt deja listate la bursa, nu si Romgaz. Privatizarea pe bursa e o marota vehiculata de ani de zile insa ea nu s-a petrecut niciodata la un nivel semnificativ. Nu imi aduc aminte de nicio companie de stat privatizata integral pe bursa (daca gresesc, corectati-ma) insa simplul fapt ca unele pachete minoritare oferite investitorilor reprezinta o binevenita gura de oxigen pentru piata de capital si poate fi inceputul unei tendinte de pe urma careia si investorii si publicul at large sa profite.

Argumente contra:

Moment prost ales: Romania nu este in situatia de a scoate la vanzare pachete de actiuni, fie ele si minoritare. Tematori cu privire la viitorul pe termen scurt si mediu al economiei locale, investitorii ar putea sa ezite inainte de a da ordine de cumparare. Sau, intr-un alt scenariu, pretul ar putea fi mai mic decat ar fi fost acum doi ani sau ar fi peste cativa ani cand economia se va fi relansat.

Reactie adversa in mediul politic: opozitia nu va privi cu ochi buni vanzarea de actiuni ale companiilor strategice si ar putea interveni inclusiv in Parlament pentru oprirea tranzactiei. Motivele pot fi diverse: de la viziuni diferite (nu e bine sa privatizezi, fie doar si partial) intreprinderi strategice pana la calcule meschine de tipul “oprim vanzarea pana ajungem noi  la guvernare”. O posibila evolutie ar putea fi declansarea inca unei inutile si daunatoare crize politice.

Oportunitate si efecte: continuarea finantarii prin metodele actuale ar fi de preferat. Se vorbeste deja despre un nou acord cu FMI. Imprumutul de la FMI si UE este conditionat de aplicarea unor masuri de reforma, problema pe care guvernul roman nu ar mai avea-o in cazul vanzarii de actiuni. Dispare asadar o metoda de control asupra banilor publici care (din nefericire, vedem asta de ani buni) este inca foarte necesara. Cine poate garanta ca sumele obtinute nu sunt folosite pentru cine stie ce proiecte inutile?

Asadar, vindem sau nu?

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.