vineri, iulie 17, 2026

Viața continuă

Statisticile spun că în jur de 150000 de copii și adolescenți din România împărtășesc condiția eroilor (sau, mă rog, a non-eroilor) filmului De capul nostru regizat de Tudor Cristian Jurgiu, după un scenariu scris de el în colaborare cu Anca Buja. Trăiesc asemenea Flaviei și lui Luca pe cont propriu, au parte de un fel de libertate prematură, se maturizează la fel de prematur și aceasta pentru tristul, deloc simplul motiv că părinții lor au plecat din țară în căutarea unui loc de muncă. Unii dintre copiii în cauză, asemenea ezitantului, contradictoriului Luca (excelent, surprinzător de bine jucat de Vlad Furtună, cunoscut mai degrabă în calitate de dansactor, așa cum i-ar spune Gigi Căciuleanu, adică de interpret de bază al unor excelente spectacole de teatru coregrafic, realizate sub conducerea Andreei Gavriliu), au frați mai mici cărora trebuie să le poarte de grijă. Să le cenzureze și să le pedepsească boacănele. Uneori ei se substituie autorității părinților. Trebuie să ia parte la ședințele cu părinții și să explice acolo boacănele juniorilor. Să asculte reproșurile diriginților și ale părinților, să își ia ori să mimeze că și-ar lua angajamente.

Luca, din filmul lui Tudor Cristian Jurgiu, se află, așa cum se spune pe rețelele sociale,  într-o relație complicată cu mult mai complexa, mai matura, mai categorica Flavia (cu totul remarcabil rolul făcut de Denisa Vrajă). O Flavie cu care împărtășește aceeași condiție. De adolescent singur, cu părinți plecați la muncă. Luca are o soră mai mică. Pe Tina, și simpatică foc, și năbădoioasă. Jucată ca atare de Mara Diaconu Ducica. Și deși unii critici i-au reproșat scenariului filmului deficiențe la nivelul conflictului, de la respectiva ședință cu părinții încolo, se întâmplă multe. Bunica lui Luca și a Tinei moare pe neașteptate, iar Luca  mai întâi se face că ar fi uitat să îi comunice tatălui său vestea decesului, apoi chiar hotărăște să nu o facă. Oricum, personajul respectiv (interpretat de Sorin Tofan) se interesa extrem de rar de soarta mamei. Simptomatică întrebarea cinic-ironică a lui Luca. De fapt, de ce ar fi făcut-o?  De ce și-ar iubi oare tatăl lui mai mult mama moartă decât a iubit-o atunci când a fost vie? Oricum o căuta din an în paște. Năzdrăvana Tina îi aduce în casă în miez de noapte pe frații Lia (Sofia Vasiliu) și Dudu (Dominique Toma) care și-au abandonat familia. Trec zile bune și nimeni nu îi caută pe dispăruți. Nimeni nu a alertat poliția. Glume se fac pe seama sorții părinților, nu pe aceea a copiilor. Cei cinci trăiesc pe mai departe cel puțin o vreme împreună. Un fapt de care nu se sesizează nimeni. Nici asistența socială, nici vecinii trăitori în blocurile comuniste excelent alese de scenografa Sonia Constantinescu și inteligent surprinse pe peliculă de camera lui Andrei Butică. Mama Flaviei (Steliana Bălăcianu) îi anunță fiicei iminența divorțului de soț (Robert Doveneanu) de care nu o mai lega de multă vreme mai nimic. Amândoi sunt plecați de ani buni la muncă în străinătate, în țări și locuri diferite, amândoi își amână periodic întoarcerea. Așa cum o face și tatăl lui Luca. Motive sunt oricând la îndemână. E nevoie de mai mulți bani pentru terminarea unei case începute, a apărut pe neașteptate oportunitatea unui câștig ceva mai mare. Flavia primește cu indiferență vestea divorțului. Se aștepta la asta. O enervează, o decepționează doar amânările cu repetiție ale reîntoarcerii acasă a mamei, nu vibrează deloc când mama îi spune că i-ar putea trimite bani mai mulți. O scenă semnificativă este aceea în care copiii ard cadourile primite de la părinți. Indiciu clar că relațiile părinți-copii s-au fragilizat iremediabil. Că nu au putut  fi menținute de comunicarea prin zoom ori telefonică. Nici de banii trimiși regulat acasă, nici de cadouri.

La un moment dat, Lia și Dudu pleacă. Nu vom ști niciodată unde. Îi vedem într-un tren, ea cu un bilet în mână. Și atât Nu se întâmplă de fapt nimic. Zilele, nopțile rămân aceleași. Egale unele cu altele. Anormalul a dobândit forma normalului. Aceasta este și ideea filmului. Care începe și se termină într-o pădure, Un film în care rar se ridică tonul (nu o face decât Flavia), în care nimeni nu plânge. Nici atunci când intervine o moarte. Și aceasta acoperită sonor de un șlagăr de odinioară al Margaretei Pâslaru ori de un altul, cântat de Mihaela Mihai. Bine gândită coloana sonoră de Marco Biscarini șiMihaiGhiță  De capul nostru este un film în care stagnarea, împotmolirea, aparent minus sentimentul tind să devină regulă.

Scenariștii, regizorul cred că exact  asta au dorit. Să surprindă, să cartografieze o stare de fapt. Nicidecum să stoarcă lacrimi. De aici și falsa lipsă de conflict, de aici și absența unui final.

Pentru că nu, nu s-a rezolvat nimic. Viața continuă.   

LIBRA FILMS
DE CAPUL NOSTRU

Regia: Tudor Cristian Jurgiu

Scenariul: Tudor Cristian Jurgiu, Anca Buja

Producători: Tudor Giurgiu,Bogdan Crăciun

Imaginea: Andrei Butică

Costume: Alexandra Alma Ungureanu, Elena Butică

Design de producție: Sonia Constantinescu

Sunet: Riccardo Nani

Montajul: Alexandru Popescu, Roxana Szel

Coloana sonoră: Marco Biscarini, Mihai Ghiță

Muzica: Luigi Orlando

Cu: Denisa Vrajă (Flavia), Vlad Furtună (Luca),Mara Diaconu Ducica (Tina), Sofia Vasiliu (Lia),Dominique Toma (Dudu), Steliana Bălăcianu (Mama Flaviei), Robert Radoveneanu (Tatăl Flaviei), Sorin Tofan (Tatăl lui Luca), Ioana Visalon (O mamă), Mihaela Rădescu (Diriginta)

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro