Statisticile spun că în jur de 150000 de copii și adolescenți din România împărtășesc condiția eroilor (sau, mă rog, a non-eroilor) filmului De capul nostru regizat de Tudor Cristian Jurgiu, după un scenariu scris de el în colaborare cu Anca Buja. Trăiesc asemenea Flaviei și lui Luca pe cont propriu, au parte de un fel de libertate prematură, se maturizează la fel de prematur și aceasta pentru tristul, deloc simplul motiv că părinții lor au plecat din țară în căutarea unui loc de muncă. Unii dintre copiii în cauză, asemenea ezitantului, contradictoriului Luca (excelent, surprinzător de bine jucat de Vlad Furtună, cunoscut mai degrabă în calitate de dansactor, așa cum i-ar spune Gigi Căciuleanu, adică de interpret de bază al unor excelente spectacole de teatru coregrafic, realizate sub conducerea Andreei Gavriliu), au frați mai mici cărora trebuie să le poarte de grijă. Să le cenzureze și să le pedepsească boacănele. Uneori ei se substituie autorității părinților. Trebuie să ia parte la ședințele cu părinții și să explice acolo boacănele juniorilor. Să asculte reproșurile diriginților și ale părinților, să își ia ori să mimeze că și-ar lua angajamente.
Luca, din filmul lui Tudor Cristian Jurgiu, se află, așa cum se spune pe rețelele sociale, într-o relație complicată cu mult mai complexa, mai matura, mai categorica Flavia (cu totul remarcabil rolul făcut de Denisa Vrajă). O Flavie cu care împărtășește aceeași condiție. De adolescent singur, cu părinți plecați la muncă. Luca are o soră mai mică. Pe Tina, și simpatică foc, și năbădoioasă. Jucată ca atare de Mara Diaconu Ducica. Și deși unii critici i-au reproșat scenariului filmului deficiențe la nivelul conflictului, de la respectiva ședință cu părinții încolo, se întâmplă multe. Bunica lui Luca și a Tinei moare pe neașteptate, iar Luca mai întâi se face că ar fi uitat să îi comunice tatălui său vestea decesului, apoi chiar hotărăște să nu o facă. Oricum, personajul respectiv (interpretat de Sorin Tofan) se interesa extrem de rar de soarta mamei. Simptomatică întrebarea cinic-ironică a lui Luca. De fapt, de ce ar fi făcut-o? De ce și-ar iubi oare tatăl lui mai mult mama moartă decât a iubit-o atunci când a fost vie? Oricum o căuta din an în paște. Năzdrăvana Tina îi aduce în casă în miez de noapte pe frații Lia (Sofia Vasiliu) și Dudu (Dominique Toma) care și-au abandonat familia. Trec zile bune și nimeni nu îi caută pe dispăruți. Nimeni nu a alertat poliția. Glume se fac pe seama sorții părinților, nu pe aceea a copiilor. Cei cinci trăiesc pe mai departe cel puțin o vreme împreună. Un fapt de care nu se sesizează nimeni. Nici asistența socială, nici vecinii trăitori în blocurile comuniste excelent alese de scenografa Sonia Constantinescu și inteligent surprinse pe peliculă de camera lui Andrei Butică. Mama Flaviei (Steliana Bălăcianu) îi anunță fiicei iminența divorțului de soț (Robert Doveneanu) de care nu o mai lega de multă vreme mai nimic. Amândoi sunt plecați de ani buni la muncă în străinătate, în țări și locuri diferite, amândoi își amână periodic întoarcerea. Așa cum o face și tatăl lui Luca. Motive sunt oricând la îndemână. E nevoie de mai mulți bani pentru terminarea unei case începute, a apărut pe neașteptate oportunitatea unui câștig ceva mai mare. Flavia primește cu indiferență vestea divorțului. Se aștepta la asta. O enervează, o decepționează doar amânările cu repetiție ale reîntoarcerii acasă a mamei, nu vibrează deloc când mama îi spune că i-ar putea trimite bani mai mulți. O scenă semnificativă este aceea în care copiii ard cadourile primite de la părinți. Indiciu clar că relațiile părinți-copii s-au fragilizat iremediabil. Că nu au putut fi menținute de comunicarea prin zoom ori telefonică. Nici de banii trimiși regulat acasă, nici de cadouri.
La un moment dat, Lia și Dudu pleacă. Nu vom ști niciodată unde. Îi vedem într-un tren, ea cu un bilet în mână. Și atât Nu se întâmplă de fapt nimic. Zilele, nopțile rămân aceleași. Egale unele cu altele. Anormalul a dobândit forma normalului. Aceasta este și ideea filmului. Care începe și se termină într-o pădure, Un film în care rar se ridică tonul (nu o face decât Flavia), în care nimeni nu plânge. Nici atunci când intervine o moarte. Și aceasta acoperită sonor de un șlagăr de odinioară al Margaretei Pâslaru ori de un altul, cântat de Mihaela Mihai. Bine gândită coloana sonoră de Marco Biscarini șiMihaiGhiță De capul nostru este un film în care stagnarea, împotmolirea, aparent minus sentimentul tind să devină regulă.
Scenariștii, regizorul cred că exact asta au dorit. Să surprindă, să cartografieze o stare de fapt. Nicidecum să stoarcă lacrimi. De aici și falsa lipsă de conflict, de aici și absența unui final.
Pentru că nu, nu s-a rezolvat nimic. Viața continuă.
LIBRA FILMS
DE CAPUL NOSTRU
Regia: Tudor Cristian Jurgiu
Scenariul: Tudor Cristian Jurgiu, Anca Buja
Producători: Tudor Giurgiu,Bogdan Crăciun
Imaginea: Andrei Butică
Costume: Alexandra Alma Ungureanu, Elena Butică
Design de producție: Sonia Constantinescu
Sunet: Riccardo Nani
Montajul: Alexandru Popescu, Roxana Szel
Coloana sonoră: Marco Biscarini, Mihai Ghiță
Muzica: Luigi Orlando
Cu: Denisa Vrajă (Flavia), Vlad Furtună (Luca),Mara Diaconu Ducica (Tina), Sofia Vasiliu (Lia),Dominique Toma (Dudu), Steliana Bălăcianu (Mama Flaviei), Robert Radoveneanu (Tatăl Flaviei), Sorin Tofan (Tatăl lui Luca), Ioana Visalon (O mamă), Mihaela Rădescu (Diriginta)
