„Occidentalismul este ideea că Occidentul, care timp de cinci secole s-a ocupat de treburile lumii, va putea continua în liniște să facă acest lucru. Și putem vedea manifestându-se clar, chiar și în dezbaterile clasei politice franceze, ideea că expuși la ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu trebuie să continuăm și mai abitir să luptăm în ceea ce ar putea semăna cu un război religios sau civilizațional. Adică să ne izolăm și mai mult pe scena internațională. Nu aceasta este calea, mai ales că există o a treia capcană, care este cea a moralismului. Ori aici avem într-un fel dovada, prin ceea ce se întâmplă în Ucraina și ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, dublului standard care este denunțat peste tot în lume, așa cum am văzut inclusiv în ultimele săptămâni, călătorind în Africa, Orientul Mijlociu sau în America Latină.” – Dominique de Villepin, din interviul acordat jurnalistei Apolline de Malherbe la BFMTV[1]
Într-o dezbatere recentă organizată de Atlantic Council pe tema deslușirii semnificației tuturor subiectelor referențiate în declarația comună a liderilor Uniunii Europene și ai Statelor Unite dată publicității la finalul summit-ului de la Washington (20 octombrie ac.) – US – EU Summit Joint Statement -, Dr. Frances G. Burwell a formulat următorul punct de vedere:
Uniunea Europeană și Statele Unite sunt doi parteneri comerciali uriași – negociază doi „elefanți„ prinși într-o relație cu suișuri și coborâșuri. În chestiunea poziției comune privind stabilitatea în Orientul Mijlociu și a convergenței de acțiuni pentru ca acest nou conflict să nu degenereze mai sunt progrese de făcut. La fel în cazul Ucrainei, pentru că asistența trebuie să continue, la fel și politica de sancțiuni. Cât despre China, s-au înmulțit provocările militare în ultima vreme și duetul UE – SUA trebuie să fie cât mai apropiat și să facă front comun în fața Chinei; este vorba aici de o poziționare strategică de principiu. Nu trebuie să ne concentrăm pe temele legate de relațiile comerciale și diferențele de poziție în aceste chestiuni și să pierdem din vedere acțiunea comună pe marile provocări globale, care sunt strategice. Este nevoie de o strategie comună SUA – UE pentru a aborda și gestiona aceste provocări.
Din acest punct aleg să pornesc cu analiza mea. Occidentul este din nou supus unor provocări majore (unii nu se feresc să le numească existențiale) și probabil singura soluție să le facă față este manifeste deopotrivă o unitate de nezdruncinat între cele două țărmuri ale Atlanticului – perspectivă testată cu un succes relativ la Washington.
STABILITATEA POLITICĂ A STATELOR UNITE ÎNAINTE DE INTRAREA ÎN ANUL ELECTORAL
Ca și pentru Uniunea Europeană, unde anul 2024 va fi marcat de alegeri la mijlocul anului, ceea ce implică o nouă componență a Parlamentului European, nominalizarea și votarea unei noi formule a Comisiei Europene, cu un nou președinte, propunerea unui nou buget multianual și aprobarea sa, în Statele Unite se vor desfășura alegeri pentru Casa Albă, pentru Camera Reprezentanților și o treime din Senat. Mizele sunt importante de ambele țărmuri ale Atlanticului și vor ține capul de afiș nu doar în Europa și America, ci și în restul lumii.
Ce vedem la acest moment este o probabilă confruntare Joe Biden – Donald Trump, cu Trump aparent mai bine clasat în preferințele electoratului american decât Biden[2]; republicanii au reușit să ajungă la un consens în Camera Reprezentanților, trecând peste disensiunile interne, instalând un nou speaker în persoana congresmenului de Louisiana Mike Johnson, în timp ce în Partidul Democrat umblă zvonuri de disensiuni create de nemulțumirile musulmanilor privind o presupusă gestionarea inegală de către Casa Albă a relațiilor cu Israelul (puternic sprijinit, militar, financiar), respectiv cu palestinienii.
Un editorial France 24 descrie atmosfera preelectorală din Statele Unite în felul următor: Sondaj după sondaj arată cote negative de aprobare pentru ambii candidați. Cei doi candidați – cei mai în vârstă din istoria SUA, așa cum au fost și în 2020 – încearcă moduri diverse de a-și fideliza susținătorii. Totuși, jumătate dintre susținătorii lui Biden și aproape trei din zece susținători ai lui Trump au declarat că sunt deschiși la alte opțiuni, a arătat un sondaj Quinnipiac din septembrie. Democrații nu au oferit niciodată în mod serios alternative la Biden. David Karol, care predă guvernare și politică la Universitatea din Maryland, a minimizat faptul că niciunul dintre candidați nu pare a fi popular: „Chestia asta cu oamenii care nu vor să vadă o revanșă – ei bine, dacă alegătorii și-ar fi dorit cu adevărat alți candidați, i-ar avea„, a spus el pentru AFP. „Susținătorii Partidului Republican au avut o mulțime de șanse să vadă alte opțiuni, inclusiv guvernatorul Floridei Ron DeSantis și fostul ambasador al ONU Nikki Haley în dezbaterile TV recente pe care Trump le-a evitat – dar partidul îl dorește în continuare pe Trump„, a spus el.[3]
Așadar polarizare și sete de revanșă ar fi cheia în care poate fi citită evoluția politică internă din Statele Unite. Implicit, relația dintre Statele Unite și Uniunea Europeană (incluzând aici relația economică și comercială transatlantică ori abordarea convergentă a sprijinului acordat Ucrainei și Israelului), alte teme complexe de politică externă (relația cu China, sprijinul pentru Ucraina și Israel) sau internă (crearea de locuri de muncă prin stimularea investițiilor și readucerea capacităților de producție acasă, ori imigranții ilegali care trec frontiera cu Mexicul etc.), pot fi analizate și explicate în această cheie, pentru că atât Republicanii cât și Democrații vor să fie ofensivi dar și prudenți în abordarea lor, după rezultatul analizelor de impact electoral.
Totuși, în cursul unui an se pot întâmpla multe, unele evoluții pot fi anticipate, altele vor fi schimbări sau mutații provocate de hazard. Presiunea asupra Casei Albe este în permanentă creștere, atât din exterior – cum se vede deja în Ucraina și Orientul Mijlociu -, dar și din interior, unde Republicanii joacă cartea revanșei în Camera Reprezentanților, conduși de noul lider, ultra-conservatorul Mike Johnson.
Mike Johnson este, conform comentatorilor, un soi de alter ego al lui Jim Jordan, care i-a fost mentor. Dacă Jim Jordan a eșuat să adune voturile necesare pentru a deveni speaker, în schimb strategia de a-l interpune pe Mike Johnson a reușit. Jim Jordan era recunoscut ca fiind un aliat al lui Donald Trump[4], ceea ce a și mobilizat boicotul anti-trumpiștilor, în schimb Johnson a trecut pe sub radar. De îndată ce s-a văzut numit, Mike Johnson și-a făcut cunoscută agenda și a setat cursul de confruntare frontală cu Casa Albă în Cameră.
Mike Johnson, care a votat împotriva continuării finanțării sprijinului acordat de guvernul american Ucrainei – situație care, să ne reamintim, s-a aflat la originea revocării din funcție, prin vot, a congresmenului Kevin McCarthy –, conduce confruntarea cu Casa Albă, refuzând să supună dezbaterii, așa cum a cerut președintele Biden, pachetul de 106 miliarde de dolari care să includă ajutorul pentru Israel, Ucraina, Taiwan și securitatea frontierei cu Mexicul.
În schimb, republicanii au introdus la Cameră un proiect de lege prin care să fie finanțate separat cheltuielile aferente susținerii Israelului, în paralel cu criticile aspre lansate zilnic de republicani împotriva administrației președintelui Joe Biden, care: ar fi eșuat să prevină atacul Hamas asupra Israelului și a nominalizat ca ambasador în Israel un personaj politic, Jack Lew[5], care ar avea simpatii față de Iran. Cât privește sprijinul pentru Ucraina, opinia lui Mike Johnson este că își dorește mai multă responsabilitate în cheltuirea banilor pentru susținerea guvernului de la Kiev.
Această confruntare, având ca miză bugetul federal, este aliniamentul pe care se va purta confruntarea condusă de Partida trumpistă din Partidul Republican împotriva Casei Albe, prețul fiind Ucraina și, implicit, puterea de a rezista a Europei în fața Rusiei asertive. Desigur, republicanii creditează o viziune simplificatoare – războiul Rusiei cu Ucraina este o „afacere internă”, un soi de „război civil în care America nu are ce căuta” – și se bazează pe asigurările date de Donald Trump că, odată revenit la Casa Albă, va pune capăt războiului în 24 de ore[6].
Ca observație, mult divizatul Partid Republican pare să-și fi găsit în cele din urmă un obiectiv comun care să-i unească în lupta politică care se va intensifica în anul ce urmează, în schimb, ne asigură Axios, Partidului Democrat războiul din Israel și deciziile Casei Albe pentru o reacție rapidă menite să susțină militar Ierusalimul i-au afectat coeziunea internă, pe falia dintre votanții musulmani și a celor de origine evreiască.
Insistențele administrației Biden pe lângă guvernul Netanyahu pentru protejarea civililor din Fâșia Gaza și acordarea de intervale substanțiale de încetare a focului, ori turneul secretarului de stat Anthony Blinken în regiune, pentru a obține susținerea unei soluții de pace viitoare, în formula două state – care sunt sistematic criticate de Republicani – pot fi văzute ca o contrapondere politică la acțiunile de susținere a Israelului, menite să țină cont și de sensibilitățile electoratului musulman.
SUMMITUL SUA – UE ȘI INVENTARUL CONVERGENȚEI ȘI A DIVERGENȚELOR
Reuniunea de la Casa Albă de vineri, 20 octombrie ac., a fost planificată pentru a rezolva disputele economice mai vechi, Charles Michel și Ursula von der Leyen sperând să încheie acorduri cu Statele Unite pentru a pune capăt tarifelor din era Trump și pentru a ușura impactul subvențiilor ecologice din SUA[7], observa într-un articol publicația Curs de Guvernare.
În urma summit-ului, s-a constat că progresele în materie de dispute comerciale au fost modeste, chiar dacă unele pot fi promițătoare, însă conflictul din Orientul Mijlociu a determinat părțile să acorde prioritate ideii de unitate transatlantică și nu diferențelor de abordare în materie de schimburi comerciale. Aceasta a fost cheia în care a fost redactată Declarația Comună. Trecând în revistă, pe scurt, progresele în materie de dispută comercială sau concesiile acceptate de părți, mă opresc la:
(i) Statele Unite au suspendat tarifele de import pentru oțel și aluminiu din Uniune, impuse de administrația Trump în anul 2018, cu condiția ca părțile să încheie un acord în termen de câteva săptămâni pe marginea măsurilor de abordare a supra-capacității din economiile non-piață, cum ar fi China.
Statele Unite insistă ca Uniunea Europeană să aplice de îndată tarife la importurile metalurgice din China, în timp ce la Bruxelles este susținută ideea că în conformitate cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului, nu pot fi impuse astfel de tarife mai devreme de un an.
(ii) Statele Unite au propus formarea unui „club al oțelului verde”, în mare parte fără tarife, care ar fi deschis și altor aliați, dar cu reguli care ar face imposibilă aderarea Chinei.
De fapt, în chestiunea „oțelului verde” – durabil / sustenabil, părțile au convenit să încerce până la finele anului să concilieze taxa pe carbon la frontieră a Uniunii cu abordarea SUA de a promova ecologizarea economiei prin subvenții.
(iii) Totodată până la finele anului ar trebui convenit un acord care ar permite vehiculelor electrice cu materiale critice provenite din Uniune – cobalt, grafit, litiu, mangan și nichel – să se califice pentru scutiri de impozite parțiale.
La mijloc sunt prevederile legii americane pentru reducerea inflației, care oferă consumatorilor scutiri de taxe pentru a cumpăra vehicule electrice asamblate în America de Nord.
Miza minoră ține de identificarea soluțiilor prin care aceste negocieri să nu interfereze cu anul electoral 2024 – atât în Uniune, cât și în Statele Unite -, fie în mod fericit prin încheierea acordurilor până la finele acestui an, fie amânarea lor cu cel puțin un an, când vor fi abordate de viitoarele administrații – ceea ce ridică probleme de incertitudine, evident.
Optimismul este moderat de ambele părți și nimeni nu-și dorește să facă erori, să pună carul înaintea boilor în materie de cooperare economică transatlantică; prin urmare, concordant cu raționamentul expus de Frances Burwell, s-a preferat ca summit-ul să se axeze pe ceea ce apropie Uniunea Europeană de Statele Unite în actualul context internațional.
Declarația comună a fost redactată în două părți și anume: „Calea către o lume mult mai sigură și stabilă”, respectiv „Întărirea cooperării economice dintre Statele Unite și Uniunea Europeană”, abordându-se prioritar temele legate de contextul internațional și plasând în partea secundă trecerea în revistă a stadiului negocierilor privind cooperarea economică și comercială.
Prima parte a declarației debutează firesc cu condamnarea agresiunii brutale a Hamas în sudul Israelului și afirmă poziția comună privind dreptul Israelului de a se apăra în fața acestei agresiuni.
Următoarea temă abordată se referă la continuarea sprijinului acordat Ucrainei pentru a face față agresiunii ruse, dar și la nevoia de asigurare a stabilității regionale. Se cere Federației Ruse să înceteze agresiunea, să-și retragă trupele din Ucraina și să fie pregătită să suporte consecințele agresiunii, inclusiv efortul de reconstrucție a țării pe care a invadat-o. Tot în acest context, liderii Statelor Unite și Uniunii Europene afirmă sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova.
Sunt afirmate pozițiile comune față de continentul african și suportul pentru ca Uniunea Africană să devină membră a G20, dar și angajamentul pentru parteneriatele din zona Indo-Pacifică. Relației cu China îi sunt dedicate cinci paragrafe. Statele Unite cât și Uniunea Europeană dau asigurări că nu intenționează să se decupleze de China, dar vor acorda atenției strategiilor de reducere a riscurilor dependenței de economia chineză. Este subliniată preocuparea față de creșterea tensiunilor din Marea Chinei.
În fine, în ultimele patru paragrafe se abordează preocupările pentru consolidarea cooperării în domeniul securității și apărării, având ca fundament NATO. A fost cuprinsă în declarație preocuparea europeană pentru întărirea capacității proprii de apărare, ca structură complementară și interoperabilă cu NATO.
În partea a doua, este recunoscut rolul esențial jucat de Consiliul Statele Unite – Uniunea Europeană pentru Comerț și Tehnologie (TTC) în negocierile tratatului comercial transatlantic, pentru avansul în implementarea Inițiativei Transatlantice pentru Comerțul Sustenabil (TIST). Sunt subliniate și rolul Grupului Comun de Lucru pentru Securitate Energetică în vederea alinierii obiectivelor de pe agenda COP, în perspectiva COP 28. Wilson Center a inventariat mai multe opinii privind rezultatele summit-ului și redau câteva dintre acestea în măsura în care ajută să înțelegem cum se vede peste ocean perspectiva de cooperare cu Uniunea Europeană[8]:
•Kellee Wicker – director al programului de inovare în știință și tehnologie, Wilson Center:
Declarația Comună a arătat puține schimbări în abordările disparate ale UE și ale Statelor Unite. Pe măsură ce ne confruntăm cu ostilitățile în curs din Ucraina – printre altele, utilizări voluntariste sau contradictorii ale tehnologiei – declarația face în mod clar referire la pârghii politice puternice atât pentru UE, cât și pentru SUA să limiteze accesul la tehnologie și materiale acolo unde se consideră esențial pentru apărarea valorilor democratice.
Referitor la Inteligența Artificială (AI), în timp ce ambele părți sunt de acord cu privire la valorile care ar trebui să fundamenteze gestionarea IA, sunt evidente tensiunile dintre înclinația UE către reglementare și un mediu mai favorabil industriei promovat de SUA.
Dezinformarea reprezintă cea mai pernicioasă utilizare a tehnologiei și atacă valorile democratice, aspecte la care declarația s-a referit în mai multe rânduri. Agenția de securitate cibernetică a UE a avertizat recent că adoptarea instrumentelor AI și disponibilitatea lor sporită alimentează un val mai puternic de dezinformare, care duce la polarizarea acută a dezbaterilor în societate și favorizează influența sau interferențele externe în procesele electorale.
Summit-ul a fost un pas important în reafirmarea parteneriatului transatlantic în domeniul comerțului și tehnologiei și ne așteptăm ca aceste discuții – despre cum abordăm diferit chestiunile inovării și ale reglementării – să continue, pe măsură ce stabilim valori democratice puternice care să stea la baza utilizării globale a tehnologiei.
•Mark R. Kennedy – director în cadrul Institutului Wahba pentru Competiție Strategică:
Recentul summit între președintele Joe Biden, președintele Consiliului European – Charles Michel și președintele Comisiei Europene – Ursula von der Leyen a reușit să ofere un front unit, în ciuda faptului că nu au fost rezolvate anumite chestiuni legate de oțel și creditele de carbon. Printre numeroasele provocări comune se numără China, care deține poziții monopoliste în industriile viitorului, inclusiv mineralele critice, baterii, panouri solare și echipamente de telecomunicații.
Politica de creditare din Statele Unite ar trebui văzută ca o încercare de a reduce impactul subvențiilor acordate de China și producția chineză care inundă global cu minerale critice, vehicule electrice, baterii și tehnologie pentru energie solară. Totuși, prin implementarea Legii de Reducere a Inflației (Inflation Reduction Act) pare că se creează un neajuns aliaților noștri, ceea ce nu este benefic unității de acțiune.
UE oferă o abordare diferită pentru promovarea obiectivelor climatice, prin politica CBAM, a creditelor de carbon. Aceste abordări diferite, deși vizează atingerea aceluiași scop, au ca rezultat apariția de fricțiuni între UE și Statele Unite. Doar alinierea efortului, cel puțin pentru industriile oțelului și aluminiului ar putea ajuta la atenuarea fricțiunilor.
•Michelle Egan, Wilson Center – Programul „Global Europe”:
Agenda a fost semnificativ diferită față de ultimul summit, din iunie 2021. Incapacitatea de a ajunge la orice formă de acord privind mineralele critice, tarifele pentru oțel și aluminiu și subvențiile verzi înseamnă de fapt că summit-ul a livrat puține rezultate. În ciuda presiunii SUA asupra Europei de a percepe taxe similare pe oțel și aluminiu Chinei, diferențele de abordare nu au fost depășite, din cauza preocupărilor europene cu privire la regulile comerțului internațional. Ceea ce vrea Europa este accesul la subvenții în temeiul Legii de Reducere a Inflației din SUA, în special având în vedere presiunea cu care se confruntă din partea Chinei. În fine, eforturile transatlantice pentru un acord dezvăluie diferențele de reglementare în piața muncii și a condițiilor de mediu ce afectează lanțurile de aprovizionare, care iată că au împiedicat încheierea unui acordul asupra mineralelor critice.
O altă problemă care s-a reflectat în Declarația Comună este extinderea UE și rolul acestui proces în chestiuni precum suveranitatea teritorială, stabilizarea politică și reforma economică a statelor candidate. Summit-ul SUA-UE a semnalat imperativul politicii de continuare a extinderii, cu referire la Moldova și Ucraina. În ultimii ani, Balcanii de Vest au fost marginalizați, pentru că Europa și Statele Unite și-au concentrat atenția asupra altor subiecte. Acțiunile UE din ultimele săptămâni cu privire la Balcanii de Vest, în ceea ce privește accesul selectiv al companiilor la piața unică și sprijinul pentru transformarea verde și digitală în schimbul reformelor interne, nu le-au fost acordate suficientă atenție.
Dat fiind că unele dintre țările din Balcanii de Vest își așteaptă de 20 de ani materializarea perspectivelor de aderare, decizia de a acorda statutul de țară candidată pentru Moldova și Ucraina în 2022 a readus problema extinderii pe agenda transatlantică. Deși extinderea este o decizie strict europeană, are în comun cu relația transatlantică faptul că reprezintă un stimulent pentru statele din regiune să facă față recului democratic, influenței Rusiei în regiune, și contribuie la normalizarea relației dintre sârbi și kosovari.
EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE ȘI LIBERA CIRCULAȚIE SAU CE MOȘTENIRE LASĂ COMISIA VON DER LEYEN
La începutul lunii octombrie ac., s-a desfășurat la Granada o reuniune a Consiliului European, în urma căruia a fost remisă public o Declarație[9], din care reproduc ultimul paragraf:
Extinderea este o investiție geostrategică în pace, securitate, stabilitate și prosperitate. Aceasta este un factor determinant pentru îmbunătățirea situației economice și sociale a cetățenilor europeni, reducând disparitățile dintre țări, și trebuie să promoveze valorile pe care se întemeiază Uniunea. În perspectiva unei Uniuni și mai extinse, atât UE, cât și viitoarele state membre trebuie să fie pregătite. Țările care aspiră să devină membri trebuie să își intensifice eforturile de reformă, în special în domeniul statului de drept, în conformitate cu natura bazată pe merit a procesului de aderare și cu asistența UE. În paralel, Uniunea trebuie să întreprindă lucrările pregătitoare interne de care este nevoie și reformele necesare. Ne vom stabili ambițiile pe termen lung și modalitățile de realizare a acestora. Vom aborda întrebări esențiale legate de prioritățile și politicile noastre, precum și de capacitatea noastră de acționa. Acest lucru va face UE mai puternică și va consolida suveranitatea europeană.
Ministrul federal de externe al Germaniei, Annalena Baerbock, a avut o intervenție publică prin care a comentat subiectul extinderii Uniunii Europene[10], pledând pentru valorificarea ferestrei de oportunitate creată de opinia extinsă a statelor membre că extinderea trebuie să continue, dar concomitent – consideră doamna Baerbock – cu reformarea Uniunii.
Pe de-o parte, ministrul de externe german exprimă opinia guvernului său privind nevoia reformării instituțiilor unionale – reducerea numărului de comisari, limitarea numărului de eurodeputați, introducerea votului majoritar în locul unanimității etc. -, iar pe de altă parte pledează pentru lărgirea sferei de cooperare instituționale cu statele invitate la aderare – proceduri simplificate de intrare în spațiul de liberă circulație pentru cetățenii din statele asociate, participarea liderilor din statele invitate la aderare în reuniunile Consiliului European etc..
O bună parte a acestor opinii se bazează pe recomandările unui grup de lucru franco-german care a întocmit studiul „Sailing on High Seas: Reforming and Enlarging the EU for the 21st Century”[11], publicat recent.
În ultimul discurs privind Starea Uniunii, al președintelui Comisiei – Ursula von der Leyen, au fost abordate atât chestiunea extinderii, cât și cea a Spațiului de liberă circulație Schengen.[12] Strict tehnic, așa cum o arată rapoartele Comisiei publicate în cursul anului[13], se fac progrese în direcția revizuirii procedurilor și în reforma de ansamblu a aquis-ului Schengen, chiar dacă există un număr de state care susțin aparent opinii politice contrare (diferite, în fond, și de mandatul tehnic pe care l-au acordat reprezentanților proprii în comisiile tehnice).
Însă chestiunile sunt legate: Reformă unională → Extinderea uniunii → Revizuirea regulamentului și procedurilor Schengen → Armata comună europeană – EU-RDC, astfel încât să existe un progres în direcția unei uniuni reziliente și stabile. Pe măsură ce Uniunea face pași în această direcție – sub rezerva că statele membre converg în sensul menționat -, se identifică implicit tot mai multe argumente cu care să fie gestionate eficient vulnerabilitățile de altă dată, care făceau Blocul European să pară slab în fața altor competitori de anvergură în plan global.
IRAȚIONALUL JOC DE SUMĂ NULĂ DE-A DIVIZAREA PLANETEI
Totul a început cu o critică a globalizării economice. Susținătorii ideii de anti-globalizare își motivau / motivează ideologia folosind argumente de genul: Până la sfârșitul secolului al XX-lea „elitele conducătoare ale lumii” au căutat să profite de expansiunea piețelor mondiale pentru propriile interese și au creat o serie de instituții internaționale – sistemul Bretton Woods – care au sprijinit expansiunea economică și politică a statelor occidentale și a marilor corporații multinaționale. Această arhitectură internațională, bazată ideologic pe ideea de piață liberă, este desemnată cu termenul de „globalizare”, „globalism” sau „globalizare de sus în jos”. Ca reacție, s-a creat mișcarea „anti-globalistă”, care militează pentru „globalizarea de jos în sus”, și cere desființarea arhitecturii instituționale moștenită după WW2 pentru a garanta comerțul liber, stoparea corporatismului și a interferențelor prin care acești „vectori supranaționali” subminează deciziile guvernelor naționale.
Ca simplă observație, această critică vizează doar sistemul Bretton Woods și Occidentul (Statele Unite în mod special) și nu ia în considerare faptul că și instituțiile create în oglindă de China, cu participarea entuziastă a partenerului său preferat, Federația Rusă – BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai și viitoarea sa Bancă de Dezvoltare – funcționează în același mod (practic copiază FMI sau Banca Mondială), chiar dacă oficial declară contrariul.
Un narativ tot mai răspândit, persistent, pune pe seama Occidentului – al eșecului de fapt al sistemului de securitate și cooperare post-WW2 susținut de Occident – pandemia Covid-19, războiul din Ucraina și, evident, motivul atacului genocidal declanșat de teroriștii Hamas (Al-Qassam) și Jihadul Islamic Palestinian în sudul Israelului, în urmă cu o lună. Nu o face fără un scop, ci pentru a demonstra că o lume în care regulile i-ar avea ca sponsori pe China și Rusia ar fi o „lume mai echitabilă”, adică „mai bună”.
Capcana acestei logici este perfectă. Ca dovadă, modul în care un diplomat rutinat ca Dominique de Villepin ajunge să o ia în considerare, numind-o „capcana morală în care riscă să cadă Occidentul”, promotor al unei așa-zise „ideologii a occidentalismului”. Iar De Villepin are și o soluție la „impasul moral”, punctual conflictul fierbinte dintre Israel și miliția teroristă Hamas (care vrea să fie luată în considerare ca un guvern palestinian legitim):
Există cu siguranță un obiectiv realist de urmărit, care este eradicarea liderilor Hamas care au comis această oroare. Și să nu confundăm palestinienii cu Hamas, acesta este un obiectiv realist. Al doilea lucru este un răspuns direcționat. Să definim obiective politice realiste. Iar al treilea lucru este un răspuns combinat. Pentru că nu există o utilizare eficientă a forței fără o strategie politică. Nu suntem în 1973 sau în 1967. Sunt lucruri pe care nicio armată din lume nu știe să le facă, adică să câștige într-o luptă asimetrică împotriva teroriștilor. (…) Dacă America a pierdut în Afganistan, dacă America a pierdut în Irak, dacă noi am pierdut în Sahel, este pentru că am dus bătălii care nu pot fi câștigate pur și simplu, nu este ca și cum ai avea un ciocan care lovește un cui și problema este rezolvată. Așa că trebuie să mobilizăm comunitatea internațională, să ieșim din această capcană a occidentalismului în care ne aflăm.
Și acum să punem în oglindă raționamentul lui Dominique de Villepin cu o declarație recentă a ministrului rus de externe, Serghei Lavrov: În fața unei escaladări fără precedent a violenței în zona conflictului israeliano-palestinian, există numeroase apeluri la o acțiune colectivă pentru a dezamorsa situația din Orientul Mijlociu, inclusiv organizarea unei conferințe internaționale. După cum demonstrează istoria, încercările de a „monopoliza” funcțiile de mediere nu au condus la rezolvarea conflictelor, ci la exacerbarea acestora.[14]
De fapt unde este capcana adevărată? Răspunsul la această întrebare nu recomandă atitudini de implicare viscerală, ci mai degrabă o detașare înțeleaptă. Andrei Cornea făcea o remarcă într-un interviu recent[15]: A fost o mare tristețe, nu știu de ce nu se vorbește mai mult despre asta, momentul 1999, momentul acela când Ehud Barak, dacă nu mă înșel, și Yasser Arafat, au fost la un pas de pace. [La Camp David] La un pas, da, de a semna acordul pentru înființarea unui stat palestinian. În ultimul moment, Arafat a plecat și s-a răzgândit.
Cine sau ce l-a „răzgândit” pe Yasser Arafat? „Capcana morală”? Rusia a vorbit pe rând, în marginea conflictului din Israel de: (i) victimele palestiniene civile; (ii) susținerea pentru Hamas, (iii) eșecul Americii în pacificarea Orientului Mijlociu și, în fine (iv) de un „efort comun internațional pentru pace”. China, lăudatul broker al păcii din martie ac., care împăca Iranul cu Regatul Saudit, este cvasi-absent în chestiunea conflictului Israel – Hamas. Cum ar arăta, prin urmare, lumea ce ar avea drept campioni cuplul Rusia-China?
Și încă o observație, înainte să închei. Capcana există cu adevărat și în ea cad de obicei politicienii cu un ego uriaș pe care planeta nici că-i mai încape. Da, politicieni ca Vladimir Putin sau Xi Jinping, dar nu la ei mă refer acum, ci fac o paralelă între Donald Trump – politicianul bine plasat să ajungă din nou la Casa Albă și Benjamin Netanyahu, actualul și mult blamatul (pe bună dreptate) premier israelian.
Și unul și celălalt au ajuns la putere prin vot democratic, Netanyahu fiind chiar la al șaselea guvern pe care îl conduce. Ambii au crezut (încă mai cred?!) că pot avea o relație avantajoasă cu Vladimir Putin și, la fel, că ei și numai ei au soluția pentru poporul lor. Că soluția bună nu este să cooperezi cu președintele american (Obama sau Biden) – cazul lui Netanyahu / să ai o relație de competiție politică corectă cu democrații – cazul Trump.
Electoratul israelian a făcut eroarea în 2022 de a-l vota încă o dată pe Benjamin Netanyahu. Ce a primit în schimb? O politică internă care a divizat societatea și o politică externă hazardată, bazată pe tranzacționismul Acordurilor Avraam, ce poartă marca viziunii politice reducționiste a lui Donald Trump: faceți pace că vă dăm bani! Bani sau dat, dar i-au făcut putred de bogați pe liderii Hamas, cu consecințele cunoscute, după 7 octombrie: războiul. Va face electoratul american aceeași eroare în 2024 pe care au făcut-o israelienii anul trecut?
Note
[1] https://www.youtube.com/watch?v=Mpq5IxdDeqA
[2] Poziționarea aparent mai bună în sondaje a lui Donald Trump nu este nicio garanție că electoratul va vota masiv cu Republicanii, așa cum s-a văzut recent: https://www.biziday.ro/266869-2/
[3] https://www.france24.com/en/americas/20231106-us-voters-turned-off-by-2024-rematch-between-biden-and-trump
[4] https://www.newyorker.com/news/our-columnists/the-symbiotic-democracy-eroding-relationship-between-donald-trump-and-jim-jordan
[5] Jack Lew este evreu la origine, dintr-o familie new-yorkeză pioasă, și a făcut parte din administrațiile Clinton și Obama, având însărcinări în negocierea JCPOA
[6] https://www.digi24.ro/stiri/externe/trump-spune-cum-ar-rezolva-in-24-de-ore-razboiul-din-ucraina-i-as-spune-ceva-lui-zelenski-si-i-as-spune-ceva-lui-putin-2393387
[7] https://cursdeguvernare.ro/incepe-summit-ul-sua-ue-sanse-slabe-pentru-incheierea-de-acorduri-comerciale.html
[8] https://www.wilsoncenter.org/article/us-eu-summit-washington-did-it-meet-expectations-expert-quick-takes?gad_source=1&gclid=Cj0KCQiAuqKqBhDxARIsAFZELmJ0veUD55PL8DCpr0LOwfecjEnKbNg-mQfu8B3gJSeUAducvxgWrN8aArPoEALw_wcB
[9] https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2023/10/06/granada-declaration/
[10] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/germania-cere-o-reforma-radicala-a-ue-sa-nu-mai-existe-drept-de-veto-si-cate-un-comisar-pentru-fiecare-tara-2565457
[11] https://www.politico.eu/wp-content/uploads/2023/09/19/Paper-EU-reform.pdf
[12] https://www.dw.com/ro/von-der-leyen-promoveaz%C4%83-extinderea-ue-%C3%AEn-discursul-privind-starea-uniunii/a-66801099
[13] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52023DC0274
[14] https://stirileprotv.ro/stiri/international/rusia-face-apel-la-o-zactiune-colectiva-asupra-conflictului-israeliano-palestinian.html
[15] https://spotmedia.ro/stiri/politica/cine-are-autoritatea-de-a-incheia-pacea-capcana-pentru-israel-interviu-cu-andrei-cornea
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In calitatea mea de analist politic, comunic urmatoarele: (rog sa nu fiu contrazis)
1. Formarea gastilor, fie USA-EU, (noi, cei buni, evident) fie BRICS, fie oricare asociere de state nu o vad ca o metoda de armonizare a relatilor in lume.
2. Nu de putine ori aceste gasti vorbesc de relatii speciale intre ele, de sanctiuni impotriva celorlanti, de puterea armelor etc.
3. Noi, cei buni, USA+EU suntem oricum handicapati in actiuni fiind blocati in niste percepte morale cumva ilare, sau in ideologii mai fanatice decit cele talibane. Drept urmare, aroganta noastra de a impune altora modul in care sa traiasca mai degraba irita decit ajuta. UN exemplu clasic a acestei „diplomatii”, de a da lectii altora, e ministra noastra de externe, Analenna.
4. Nu stiu USA, dar EU e extrem de contaminata de o populatie, pe care as numi-o, f grijuliu, cel putin neeuropeana. Extinderea EU cu niste tari sarace si care au nevoie de ani pt formarea unui spirit adevarat european, nu cred ca va duce la intarirea ei.
Exemplificare privind pct 4. Orasul in care locuiesc a fost in urma cu 40 de ani un oras minier f poluat, dar bogat. Acum a devenit oras verde exemplar, dar au disparut minierii. In locul lor au venit musulmanii, care se pare ca sunt indragostiti de aer curat si verdeata. S-au organizat exemplar, astfel incit anumite cartiere nu au nevoie de administratorii orasului, se administreza singuri, nici politia neavind curaj sa intre pe acolo. Zilele trecute a avut loc o mare demonstratie propalestina in care, pe buna dreptate, au fost voci care sustineau infiintarea unui califat in Germania.
S-a ajuns ca anumiti politcini, nu dintre cei extremisti, sa propuna limitarea refugiatilor in localitati la mai putin de 25% din totalul populatiei.
Mda, decât Federația Europenă mai bine un Califat European. Și în România numărul musulmanilor crește exponențial.
NB. Germania și Franța au deplasat marina militară în Estul Mării Mediterane. O fi vreo nouă Cruciadă sau o încercare de mare unire cu musulmanii? Că Europa a vrut să se extindă cu toate țările din Maghreb și cu o parte din cele din Orientul Mijlociu (cu excepția, bineînțeles, a Israelului….)
Bine scris domnule neamtu, primele 3 puncte; ar fi multe de adaug dar prefer sa ma abtin.In privinta punctului 4…. da, adevaruri incomode care dor;pai e vorba de Declaratia Drepturilor Omului care evident actioneaza ca o sabie cu 2 taisuri;pe de-o parte chestia cu „libertatea de constiinta”,”libertatea oricarei religii”(nu mai tin minte cum sint formulate dar esentza conteaza) plus politicile de emigratie generoase, desi de ani de zile statele vest europene cele mai dezvoltate practica si politici de expulzare, de multe ori nedrepte.AU si cei de dreapta, chiar extrema dreapta in buna parte dreptate; cind accepti cam multi e inevitabil sa se strecoare si extremisti, iar filtrarea lor e o treaba extrem de complicata si costisitoare.
Pe de alta parte da, e trist sa vezi ipocrizia liderilor islamisti care se folosesc de Declaratia Drepturilor Omului si de secularizare , un principiu sacrosant in constitutiile UE pt. a predica chiar infiintarea unui califat in Europa,sa nu mai vorbim de ideile extremiste si toxice.Nu vreau sa generalizez si sa intru in subiecte spinoase gen multicultarismul (partial esuat, evident) dar nu e nici prima nici ultima data cind ne-am confruntat cu migratii masive in Europa.De multe ori conteaza sa iei in considerare partile pozitive; daca le depasesc ca numar pe cele negative, e OK dar cind cele negative tind sa depaseasca pe cele pozitive atunci intr-adevar avem (si vom avea,(cred ca e greu de ghicit ce se va intimpla in viitorul indepartat, sa ne ferim de profetii apocalipsei) mari probleme.Dar asta e; istoria se repeta, din pacate.
Daca maj. comunitatilor musulmane din Europa ar ajunge la nivelul de tolerantza al celor din primele secole ale ocupatiei islamice in Spania atunci am avea ceva de cistigat;daca nu, vai de noi dar si de ei.
„Extinderea EU cu niste tari sarace si care au nevoie de ani pt formarea unui spirit adevarat european, nu cred ca va duce la intarirea ei.” Pai asta e; din 89 incoace am tot vrut in Europa intr-un club select, ce am vrut si ce a iesit.”Socoteala de acasa..” stiti vorba.
Intr-adevar trebuie adaugat ca si romanii cel putin in Spania si in MB au tendinta de a forma comunitati destul de omogene;am auzit ca in Lutton pe linga musulmanii care au depasit ca nr. nativii britanici ar fi si o comunitate romaneasca destul de numeroasa.(si, in consecinta cu destule..uscaturi).
Pe de alta parte asta e;se pare ca atunci cind e vorba de mari comunitati de oameni,de milioane si milioane e f ,f, greu, f dificil ca sa persiste o buna intelegere sau cel putin e nevoie de mult timp pt. a ajunge cit de cit la niste puncte comune.Ne-am razboit cu turcii timp de secole pina cind ne-am cistigat independenta dupa care a duat ceva vreme ca romanii din Dobrogea sa ajunga la nivelul de intelegere,de toleranta si de respect reciproc care exista astazi intre noi si comunitatile turce si tatare din zona(poate si pt. ca nu sint atit de numeroase);un ex. de toleranta pt. restul Europei dar in Vest problemele sint mult mai numeroase si mai complicate.
Apropo de aroganta: da, e adevarat,dar istoria se repeta si probabil hindusii au dreptate cind vorba de Roata Karmei.Ne-am impus (ca sa fiu cu adev corect similar cu arogantza islamistilor) peste tot in lume ca model suprem de civilizatie, de moralitate (desi multe dintre preceptele crestine nu sint straine si altora, problema e ca monopolizeazamorala)am impus iudeo crestinismul cu cele 3 ramuri principale ale sale altora ia acum ne trezim cu islamistii fundamentalisti care vor sa ne impuna varianta lor de monoteism (si unii europeni chiar se convertesc).Plus imigrantii.
Pe de alta parte, mai simplu: pai ce sa-i faci cind milioane de amariti in special din Africa,dar si din Asia,America de Sud viseaza sa duca o viata buna la umbra turnului Eiffel, de ex. ….SI multi nu au nici o calificare sau refuza educatia traind..liberi…..Noi am impus educatia si calificarea intr-o anumita meserie ca principii de baza ale societatii moderne, ei ce sa-i faci daca au trait in triburile lor si s-au trezit dintr-o data intr-o lume in care se adapteaza cam greu; multi deloc,din pacate pt. ei si mai ales pt. noi.Am mai urmarit diverse stiri referitoare la programele de expulzare si intr-adevar e f . greu;si f trist, f complicat.Si, pt. a inrautati lucurile atit extremistii de stinga cit si de dreapta isi vira coada, agita apele si nu deloc bine pt. toti, mai ales pt. cei care prefera o linie de mijloc.
Dupa cum am mai scris: probabil ca nu sintem deloc pregatiti, nu am atins nivelul acela de evolutie pt. a aplica cu succes metode de mijloc; Prea simplu cedam celor mai urite componente ale firii noastre.Si rezultatul e pe masura.
Asta e, daca ti-a trebuit germania.. Nu doar germania, dar si franta si alte tari din vest sunt luate cu asalt tacut de milioane de musulmani, negrii, pakistanezi, etc. In timp ce aceste tari din vest sunt prea ocupate cu corectitudinea politica si propriile angoase si politici de multe ori gresite. Deja exista multe orase in Vest cu populatie numeroasa musulmana si zone cu jurisdictie separata; in timpul asta bisericile crestine sunt goale. Iar in SUA sunt probleme cu armele de foc la liber, droguri si imigratia numeroasa din America Centrala si de Sud. Eu m-am intors in Romania dupa multi ani in Vest, si ma simt mult mai bine aici.
@neamtu tiganu
Provocarile europenilor cu emigrantii sunt semnificative si necesita o abordare mai activa si mai concisa pentru rezolvarea lor, incepand cu:
– Uniunea politicii azilului si a apararii frontierelor
– rezolvarea deficitelor de personal in prelucrarea cererilor de azil,
– intensificarea masurilor de integrare a emigrantilor, incepand cu majorarea cadrelor didactice, noi gradinite, scoli, scoli profesionale, etc.
– inasprirea legilor in privinta criminalitatii, majorarea cadrelor judiciare, politie, procurori, judecatori, etc.
– inlesnirea accesului la piata muncii
– sticks and carrots, samd.
Integrarea emigrantilor costa bani, dar poate crea si efecte pozitive in economie. AfD nu cred ca este capabil sa rezolve problema, caci ei insasi (sau o parte dintre ei) promoveaza antisemitismul, ura, volkshetze, etc. In ciuda faptului ca populista Giorgia Meloni a castigat alegerile, numarul emigrantilor in Italia a crescut.
Traim cu totii in Secolul „ lipsei de alternativa ” .Ne aflam cu totii ,indiferent de care parte ne situam,intr-o confruntare ce nu ne ofera alegeri .Fiecare natiune Occidentala si aliatii acestor natiuni nu mai au ca alternativa nici Rusia si nici China atunci cind facem referire la intreg sistemul social , politic , economic si militar .Aparent mai toata exprimarea din Media ne arata dorinta rusilor si cea a chinezilor de a se separa de Occident si de a creea o noua ordine mondiala .In fapt este invers .Noua ordine mondiala apare urmare a deciziilor planificate din timp de catre Occident totul realizat ca un intreg .Chiar daca mediatic cuvintele spuse ne arata o Rusie si o China unita realitatea nu este chiar asa .Nu trebuie decit sa vedem cine cistiga din aceasta confruntare .Social , politic si mediatic intreg Occidentul se decupleaza de natiunile ce au in componenta regimuri dictatoriale incercind a creea conflicte de amploare ce scot din joc influenta Rusiei si a Chinei in multe dintre Enclavele in care Rusia reusea sa isi impuna (chiar impotriva existentei statului ) dominatia . Vedem asta in Gaza ,in Nogorno , in Kosova ba chiar si in Transnistria care in curind va fi scoasa si ea de sub influenta Rusiei .Vedem cu un nou NATO apare in Pacific aducind impreuna SUA,Marea Britanie ,Australia ,Japonia ,noua Zeelanda Coreea de sud care impreuna cu toti aliatii lor traditionali impiedica expansiunea si visul de expansiune al Chinei totul realizat si cu ajutorul NATOului European ce acum cuprinde si experienta si expertiza Ucrainei cumulata inainte de razboi si in timpul razboiului cu Rusia .Toate cunostintele ,acumulate de-a lungul timpului de catre Ucraina unele ce apartin acum Rusiei fie ca sunt in domeniul nuclear sai in cel al raxchetelor balistice fie ca sunt in domeniul microbiologiei , sunt acum partajate cu NATO ceea ce ofera NATO cunosterea tuturor locatiilor si tintelor de mare importanta militara ca si modalitatea de functionare a intreagii structuri militare a Rusiei si Chinei,China care isi bazeaza intreaga tehnologie pe tehologia militara a Rusiei .In Ucraina vedem doar o mica parte din capacitatile militare de forta ale Occidentului .Scopul aparitiei conflictului din Ucraina si tot ceea ce vedem ca se intimpla acum ,nu apartine unei nevoi imediate de recuperare a granitelor Ucrainei .Scopul este reprezentat doar de nevoia Europei de a opri timp de cel putin trei ani expansiunea Rusiei ce va deveni nerealizabila o data cu inarmarea ,devenita fara de precedent, a întregii Europe, totul realizat o data cu integrarea in UE a natiunilor Europene ce se afla deocamdata in afara UE.UE si SUA impreuna cu NATO din Pacific sunt entitatile care beneficiaza de aparitia conflictelor din Ucraina si Israel . .UE se federalizeaza .Natiunile din UE nu mai au ca alternativa Rusia .Germania se poate inarma practic de la zero .La fel poate face si Japonia .Vechile capacitati militare Occidentale sunt inlocuite cu altele noi ce si-au dovedit performanta in lupta pe masura ce echipamentele vechi sunt distruse .PNRR , parte granturi parte imprumuturi, cu dobinda mica si termene laxe de returnare , creeaza dezvoltare .Noi natiuni intra in structurile NATO si UE .Enclavele dispar .Influenta Rusiei si Chinei la fel .SUA si UE vind peste tot in lume armament .SUA aduce noi capacitati de lupta in Romania .Ucraina beneficiaza de avionanele F16 realocate .Germania aduce si ea avioanele Eurofighter Typhoon in Romania si muta capacitatile Patriot din Polonia .Trilaterala Romania ,Rep.Moldova , Ucraina capata contur .Franta devine a doua mare putere militara la nivelul vinzarilor depasind Rusia care pierde contracte pe banda rulanta .In Mediterana fortele navale ale Israel impreuna cu cele Occidentale fac legea .In China milioanele de locuinte devin nevandabile iar , pe masura ce vedem aidoma celor intimplate in Rusia pe cei ce „sar de la etaj”, intelegem si cit de mincinoase af fost zicerile aparute ca si minuni alte tehnologiei militare din Rusia si China .Pina si Trump avea rachetele „hidrosonice mai la indemina ”Practic , Rusia si China au furat de la Occident tehnologie militara invechita .Acum China vrea pace .Observam cu usurinta planificarea facuta de catre UE si SUA totul inceput cu multa vreme in urma .decuplarea de resursele rusiei este si ea parte a acestui plan extrordinar si extrem de bine realizat .Nu putem sa fim naivi si sa credem ca Occidentul este fraier .In SUA sondajele au fost gresit prezentate .„În Ohio, un stat susținut(cistigat) de Trump , democrații au obtinut un vot favorabil ce modifica Constituția statului pentru a acorda indivizilor „dreptul de a lua și a duce la îndeplinire propriile decizii de reproducere”. În Kentucky, un stat câștigat de Trump, guvernatorul democrat, Andy Beshear, l-a învins cu ușurință pe acolitul lui Trump, Daniel Cameron.In alte state , democrații câștigâ fară probleme si obtin un loc la Curtea Supremă a statului Pennsylvania si se desprind in cistigatori într-o cursă cheie în comitatul Allegheny ceea ce ne arata un alt adevar decit cel dat de sondaje .De partea celalta nu vedem nici macar un cit de marunt cistig . Rusia e blocata in Ucraina si zace in transee . China este blocata in Pacific iar Hamas si Hezbollah (si multi altii ) sunt distruse de Israel .Chiar azi SUA a lovit in Irak capacitatile militare ale Iranului iar toate transporturile de armament catre Irak sunt distruse .Portavioanele , portelicopterele si submarinele nucleare Occidentale stau marturie .
Autorul expune multe teme/teze din care rezultă ideea unei Lumi în criză, anarhice și fără soluții.
Eu cred că există o raționalitate a actualei situații, respectiv că există o luptă gigantică pentru o nouă Ordine Mondială, alta decât cea stabilită/impusă de învingătorii din WW2. Lumea s-a schimbat profund, multe mari puteri și-au pierdut imperiile (UK, Franța, URSS) și au apărut puteri noi ca China, India, Japonia, Germania, etc. Deci, esența situației este:CINE să fie noii lideri mondial?
Pusă astfel problema, totul capătă sens. Numai că trebuie stabilit CINE și CÂȚI trebuie sa fie noii lideri ai Lumii și mai ales CUM se va face asta(prin diplomație sau război)
Până una-alta, totul pare retorică pură, dar situația este periculoasă. Este un moment de inflexiune a civilizației umane și depinde de toți dacă vrem să existăm ÎMPREUNĂ pe, din ce în ce mai mica, planeta Pământ….
Lumea este condusa de entitati situate in astfel de sfere :https://www.alumneye.fr/quest-ce-que-le-private-equity/
Modul acestora de a gandi si comporta nu are nimic in comun cu modelul biologic si cultural din care facem noi, lectorii contributors, parte.
Daca finantistul Macron nu era fasonat de grupul de la Anger si Lazard, Franta nu o lua razna si cu ea, intreaga Europa.
Franța e moartă în toate variantele. Și-a bătut joc de toate șansele și asta nu se iartă, nici măcar de Divinitate.
Macron se vrea un Jean Monet.
Are Marile Finante in spate dar nu are si sprijinul Marelui Orient care se astepta sa impuna fara referendum legea privind euthanasia activa si intreruperea sarcinii la cerere.
Saptamana trecuta s-a prezentat la raport si vom vedea ce le va aduce Mos Gerila francezilor. Hotararile inacceptabile se impun iarna cand degeratul in strada este savurat doar de catre sans habrits.
Daca monarhii Europei , incoronati in Catedrale nu in Parlament, au acceptat sa isi euthanasieze minorii si parintii, de ce nu ar face-o un presedinte progresist?
Macron personal nu are nicio problema nici cu migratia, nici cu comunitatea evreiasca, nici cu clasa muncitoare amputata de constiinta de clasa.
Ceea ce il jeneaza pe presedinte este faptul ca stie ca nu este stimat de rezervisti , ca a fost ejectat din Africa si ca Brigitte nu este sincer respectata se Sfantul Scaun.
Dominique de Villepin denunță moralismul? Chouette! Merci, dar îi prefer pe Houellebecq și Michel Onfray! Dublu standard, dacă e, nu e numai moral, mai e și demografic și civilizațional. Mai precis, să dea Trump o soluție la coexistența Israelului cu Gaza întinsă pe vreo 40 km x 10 km, cu o populație de 2,5 milioane de locuitori, cam jumătate având vârste sub 25 ani! O soluție de viitor, să zicem într-un orizont de 15-20 de ani. Când vă veți trezi la 5 dimineața, la București, în cântarea muezinilor chemându-i pe credincioși la rugăciune. Penru că, dacă n-ați observat, miliardarii arabi vor să construiască orașul viitorului, dar nu vor să sprijine un stat palestinian în Sinai. Gândind pragmatic, dacă aplicăm același standard acțiunii fulgerătoare a asasinilor Hamas și vânătorii de asasini Hamas, nu prea ieșim în avantaj. Arabii nu gândesc etic, ci religios și emoțional, sau altfel spus, etica lor nu există, există doar morala musulmană derivată din lege (Șaria), care nu are deloc prevederea iubirii dușmanului, nici a întoarcerii celuilalt obraz.
Mai uitați-vă o dată la fotografia plină de ridicol a lui Ciolacu în avionul cu „români” repatriați, unii dintre ei chiar patriați și mai gândiți-vă. (Nu mai zic că președintele PNL este un general care a luptat, cică, alături de NATO în Orientul Mijlociu și care tace ca tranchilizat, n-are nicio părere).
Bagatul batului prin gardul chinezilor stand cu posteriorul in ograda taiwanezilor, instalarea de baze militare in regiuni cu un cert potential conflictual , neasumarea pagubelor ecologice grave create pe teritoriile tarilor unde au instalat baze militare ( cazul Flandrei Occidentale), amestecul in politicile soccio-culturale europene si aflatul in treaba altora in chestiuni de snatate publica si ornithologie le trezesc multor europeni legitime resentiment fata de americani, ignorand profetia lui Nostradamus care halucina spectaculos prevazand salvarea Europei cucerite de chinezi, prin interventia americanilor.
Referitor la ornithologie, savantii progresisti au decis sa schimbe numele uzuale ale pasaretului victima a misoginislului direct sau indirect.
https://www.g4media.ro/sua-isi-extinde-in-liniste-baza-militara-secreta-din-israel-cu-numele-de-cod-situl-512.html
Este momentul sa revizionam House of Cards
Totul va depinde de alegerile din SUA de la anul. Fara America, Europa nu va putea supravietui, iar aici ma refer la Uniunea Europeana. In cel mai negru scenariu, un Trump la Casa Alba va insemna o incetare a razboiului din Ucraina, in urma cedarii teritoriilor ocupate de Rusia in Ucraina. Va urma probabil retragerea bazelor militare americane din flancul estic al NATO si astfel de va implini una din dointele lui Putin, aceea de a vedea „amenintarea” americana plecata din proximitatea Rusiei. Mai mult, SUA s-ar putea retrage din NATO lasand Alianta vraiste, fara un buget consistent si fara aparare. Razboiul economic cu UE va fi total probabil, iar SUA isi vor urmari propriile interese economice in Asia. Asta in scenariul cel mai rau, insa trebuie sa avem speranta. Cum va putea Trump sa opreasca razboiul in 24 de ore, asa dupa cum a spus, imi este total neclar la acest moment. In afara de o fortare a negocierilor cu Rusia, nu exista alta cale diplomatica de a opri razboiul, pentru sumplul fapt ca Rusia nu se va opri. A doua solutie este inarmarea Ucrainei cu sisteme de rachete multiple cu raza lunga de actiune si cu avioane de vanatoare, ceea ce ar declansa un razboi total cu Rusia, desigur.
Inarmarea trebuie sa detina o limita. Altfel ajungem la arme nucleare. Se uita prea repede ca F.Rusa s – a retras din multe acorduri anti nucleare.
v-ați chinuit atâta să produceți ditamai materialul pe un ton aparent neutru ca să dați cu bâta-n baltă la sfârșit:
„Bani sau [sic] dat, dar i-au făcut putred de bogați pe liderii Hamas, cu consecințele cunoscute, după 7 octombrie: războiul. ”
păi…nu UE era principalul finanțator al autorităților palestiniene (implicit hamas)? ș-atunci…cine-i cu tranzacționismul, reducționismul și materialismul in cap?
La fel și cu Iranul. Păi nu Trump era ăla răul care voia să le țină conturile blocate islamiștilor? și nu democrații au fost cei ce le-au eliberat banii din chingile sancțiunilor?
ș-atunci, despre ce vorbim? scriem așa..doar ca să ne etalăm partizanatul politic?
Vorbim despre aceleași lucruri dar ajungem la concluzii diferite. Ceea ce nu este rău deloc. Este, într-un fel, un proces dialectic.
Europenii s-au tarait pe fesieri vreme de 5 ani pe vremea lui Obama si a TTIP-ului! Cu demonstratii, cu tot tacamul! Timp in care isi exportau toata industria in China si se rugau de chinezi pt deal-uri mai bune! Dupa aia a venit Trump care le-a zis stop joc si sa se hotarasca, unul din motivele pt care a fost demonizat de toata stanga europeana( practic 80% din politica Europei). Ma intreb daca au invatat ceva din toata povestea aia sau nu!
Americanii fata de europeni stiu intotdeauna care ii sunt interesele, politice, militare,economice si nu fac greseala europenilor, aplicarea unei politici moralizatoare fata de restul lumii.
UE nu este un stat insa preia din ce in ce mai mult din prerogativele acestuia, parlamentul ales european nu are nici o justificare daca nu exista un guvern european suveran.
Ce poate negocia UE economic cu SUA atata timp cat fiecare stat european are propria politica economica nationala si daca ceva se potriveste in occident se potriveste si noilor membrii ai uniunii.
Politica ecologica americana cu exceptia Californiei este de forma si vreau sa vad acel presedinte american care interzice americanilor sa circule cu masinile cu care doresc, mai ales a celor cu motoare cu ardere interna.
Industria petroliera americana este mai puternica decat oricare presedinte sau congres , nu-si vor taia craca de sub picioare precum europenii, congresmanii americani fiind insasi puternic implicati prin afaceri si altele.
Politica americana este politica cea care si-o doreste mediul economic ,mai ales ales cel financilar de peste ocean, Europa capitalismului social dirijat de stat nevand sanse prea mari in fata celui american.
EU se sufoca in birocratie, preturi mari la energie si multe altele si poate deveni eventual „o anexa” o economiei americane daca continua asa cum o face de 10 ani.
PIB european stagneaza de peste 10 ani undeva la 16000 miliarde de $ cel american ajungand intre timp la ca. 27000 miliarde $, cine este elefantul mai mare ?
SUA vede Europa ca un competitor economic, masurile luate de guvernul Biden aratand foarte clar care sunt interesele americane iar UE nu are prea multe parghi prin care poate interveni, daca ridica prea tare capul, alianta NATO dintr-o data poate deveni „masa de negociere”, alianta in care tot SUA are partea leului.
Da ,putem strange randurile insa acceptand conditiile si interesele americane.
SAU vede UE in primul rand ca pe un partener de incredere, un aliat occidental care alaturi de SUA apara sistemul democratic si care lupta alaturi de America impotriva dictatorilor si teroristilor (dictator=terorist). Deci, lupta impotriva „terorismului” este lupta impotriva regimurilor autoritare care sponsorizeaza terorismul prin proxy-uri (Iran, Huthi, Hamas, Hezbollah, etc). O UE slabita nu este in interesul SUA, insa o UE puternica da, deoarece va fi capabila sa lupte alaturi de americani. O Uniune slaba, inseamna o crestere a influentei ruse care poate cuprinde si vestul Europei, nu doar Estul, ceea ce inseamna o apropiere a Rusiei de malul european al Atlanticului. Se tot spune ca scopul lui Putin este de fapt sa ajunga pana la Lisabona. Iata ca se poate acest lucru, in lipsa unitatii occidentale. Uramare ar fi ca, jumatate din Atlanticul de Nord sa fie populata cu vase si submarine rusesti care sa misune si sa se apropie de coasta estica a SUA. Sper sa nu vedem scenariul in care simultan China declanseaza vreo „operatiune speciala” in Taiwan, amenintand toata zona Indo-Pacifica, iar Iraul impreuna cu Turcia sa atace Israelul. Deja in toate aceste regiuni exista astazi conflicte deschise si amenintari teribile (Taiwan, Europa, Orientul Apropiat). Deci Europa este vitala atat pentru SUA, cat si pentru aliatii sai globali. Totul depinde insa de politicile Europei (care nu-i fac deloc cinste astazi) si de cat de unita va putea ramane UE. Am vazut ca se trece la urmatoarea faza a razboiului…Stiti care este aceasta? Inteligenta artificiala. Deja in Ucraina americanii au folosit tehnologii dotate cu AI, iar rusii au anuntat si ei ca vor folosi arme de mici dimensiuni (drone?) „foarte eficiente”. Adica zic eu ca vor folosi drone dotate cu AI. Mai mult, DOD a anuntat ca doreste sa implementeze AI pe avioane de vanatoare, iar piloti cu vechime pe F16, F18 si alte „scule” au simulat o batalie cu un astfel de avion „pilotat” doar de AI si n-au avut nici o sansa. Razboiul trece in alta faza. Ucraina va fi terenul de testare pentru astfel de tehnologii, atat americane, cat si rusesti, chinezesti, etc. S-au mai folosit astfel de tehnologii in Libia, atunci cand a izbucnit conflctul intre Khalifa Haftar si guvern. Asadar, de Europa va depinde daca Occidentul va mai fi la fel in urmatoarele decenii. Vazand peisajul european la acest moment, nu prea exista sperante de bine cred eu…
@mike
Schimbarea paradigmei de la Energiewende la Zeitwende favorizeaza clar producatorii si ecportatorii de armament si de energie. Noua paradigma insa trebuie privita in contextul mai larg al impactului economic, social si politic. In timp ce unele tari beneficiaza economic pe termen scurt (de de pe urma cresterii cererii globale pentru echipament militar) exista riscuri si implicatii pe termen mediu si lung care pot avea un impact negativ asupra stabilitatii economice la nivel global. Mai jos o mica analiza.
1. Costuri Ridicate: Echipamentele militare sunt extrem de costisitoare nu doar la achizitie, dar si in termeni de intretinere, mentenanta, antrenamente, etc.
2. Lipsa Amortizarii Investitiei: Diferit de alte investitii industriale, echipamentele militare nu genereaza profit direct sau amortizare.
3. Riscuri de Escaladare a Tensiunilor: Investitiile masive in armament pot duce la o cursa a inarmarii si la escaladarea tensiunilor internationale.
4. Deturnarea Resurselor de la Alte Sectoare: Fondurile alocate pentru aparare limiteaza investitiile in domenii cum ar fi educatia, sanatatea, infrastructura, cresterea competitivitatii, cresterea securitatii energetice, etc.
5. Crestere Durabila: Zeitwende contribuie mai putin la cresterea durabila, avand in vedere natura non-productiva a cheltuielilor militare.
6. Inovare: Poate stimula inovatia in tehnologiile de aparare, dar nu neaparat in sectoarele care sprijina sustenabilitatea pe termen mediu si lung, cresterea eficientei energetice, etc.
7. Cresterea Productivitatii: Impactul asupra productivitatii generale este limitat, dat fiind ca invstitiile in echipament militar nu produc bunuri sau servicii care genereaza venituri sau crestere directa pe termen mediu si lung.
Referitor la noua paradigma, este clar ca conflictele intre marile puteri nu pot fi rezolvate prin mijloace militare, avand in vedere riscurile imense si faptul ca nu poate exista un „invingator” ci doar perdanti. O concluzie la care au ajuns si protagonistii fostului razboi rece. In acest context, ma intreb si eu care sensul schimbarii?
Tehnologia poate sa schimbe lumea, in cazul de fata in rau, desigur. Tov. Putin avea dreptate cand spunea ca „cine stapanseste algoritmii AI, stapaneste lumea”. Este noul nivel in care se vor purta confictele. AI a aparut cu scopul de a fi utilizata de catre armata, in primul rand. De fapt, cred ca pana si armele nucleare vor fi desuete in viitor, atunci cand AI va fi instalata pe tehnologiile militare. Deocamdata lideri sunt SUA si China, aceasta din urma avand un usor avans tehnologic. Rusia este aliatul „nepretuit” al Chinei sau invers, in fine… Razoiul AI -urilor va fi mult mai simplu decat cel cu arme conventionale, pentru ca orice guvern poate sa faca rost de ingineri care sa dezvolte algoritmi performanti sau tehnologii hardware. Odata declansata nebunia, nu mai poate fi oprita. Probabil ca va castiga cel care va sabota cel mai bine aceste tehnologii, hackeri care vor sparge codul AI-urilor de pe tehnologiile celuilalt sau care eventual vor redirectiona armele impotriva celui ce le-a creat. Stiti de ce0i roade pe americani problema Taiwanului? Pentru ca acolo exista cea mai mare fabrica de procesoare din lume. Nimeni nu mai poate produce un ceas electronic fara TSMC. Daca acea companie cade in mainele chinezilor va puteti imagina ce inseamna asta… In rest, mai indoiesc ca americanii „give a damn” pe Tiwan sincer.
Ne asteapta vremuri grele si o lupta grea si lunga. Noi suntem comunitatea internationala si opinia publica mondiala, cei care stabilim valorile lumii civilizate, dar USA + UE totalizeaza cam 1 mld de oameni din cele peste 8 mld ale lumii. Cu aliatii siguri (Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelenda, Coreea de Sud, Israel, Ucraina etc.) ne apropiem de 20% din populatia lumii. Respectand regula generala din biologie si sociologie ca 20% din cauze produc 80% din efecte, ar trebui sa totalizam in toate domeniile importante minimum 80% (economie, finante, armata, stiinta, tehnica, cultura etc.) pentru a ne mentine pozitia de lideri. Asta inseamna dezvoltare, unitate si buna intelegere liber consimtita (nu impusa) in lumea noastra mica. Sper sa fim in stare de acest efort. Ca daca nu, amenintarea devine existentiala.
In general, nu-mi plac articolele cu „ce va fi daca” sau ce-ar fi fost daca”; sunt analize sterile, in general; simple jocuri ale inteligentei si ratiunii; dar nu ratiunea invinge intotdeauna, in politica; in ce priveste poporul american, cred ca va sti sa aleaga cea mai buna cale; e de remarcat faptul ca Biden a fost fara greseala in politica externa. (Si mai e de remarcat faptul ca stinga e divizata de problemele din Gaza, unii fiind pentru interventia dura a IDF, altii pentru armistitii continue, desi nu sunt eliberati ostaticii…)
In ce priveste UE, pina nu scapa de caii troieni ai Moscovei(nu e nevoie sa-i numesc), nu are nici o sansa sa fie credibila; nici in Ucraina, nici in alte parti ale lumii; ramine un mare producator industrial si agricol si un mare consumator, dar fragmetarea politica excesiva va distruge batrina Europa, daca nu gaseste solutii eficiente, la timp.
Jocul este facut pentru China. Sa vedem daca stie cu cine sa se alieze.
Perdantul in toate variantele este Rusia militaristo-imperialista. Daca va fi sprijinita de China, va deveni a doua vioara din lumea „in curs de dezvoltare”. Daca nu va fi sprijinta de China, care se va alia cu Occidentul………..
Tarile producatoare si exportatoare de echipament militar (precum si de petrol si gaze) se numara printre castigatorii schimbarii de paradigma: de la Energiewende la „Zeitwende”. Si in mod intamplator sau nu, Rusia se numara printre fruntasii clasamentului in noua paradigma, in timp ce Europa se numara printre perdanti (a cazut /sau a fost impinsa in capcana, nu stiu). Mai reflectati………..
O comparație între conflictul din Orientul Apropiat dintre cei doi frați semiți, care durează de cel puțin trei sferturi de veac și războiul de cotropire dus de Federația Rusă în Ucraina este improprie.
Amploarea este alta, consecințele sunt altele, riscurile sunt diferite.
Daca privim de la inaltimea unei drone situtia politica si economica, demografica are slte conotatii decat cele teoretice. UE este un conglomerat de state nationale cu multe interese divergente. SUA este un cumul de state federative dar toate americane. Statele arabe cu grade diferite de dezvoltare sunt toate musulmane. Atat SUA cat si UE su facu multe greseli. Exportul de democratie si economie de piata nu a dat rezultatele asteptate. Brics include state nationale care isi doresc pozitii de forta pe piata comerciala mondiala fara orea multe elemente de etica si moralitate. Prin urmare o armonizare reala a raporturilor dintre state nu se va face decat atunci cand se va dovedi clar care sunt noi imparati si lumii.
Nu vă contrazic și înțeleg disconfortul creat de imigranți (refugiații nu vor în Germania, ci ar fi vrut să nu plece niciodată de acasă și se vor întoarce în mare majoritate în statele lor la sfârșitul conflictelor de-acolo).
Dar, cred ca este firesc ca statele care împărtășesc aceleași valori să se simtă mai apropiate. Iar valorile morale pozitive, cred eu, sunt singurele acceptabile, fiind singurele valori morale reale.
Prin urmare, atunci când propriile valori sunt amenințate (cum chiar dumneavoastră ziceți cu referire la imigranți) statele se apără.
Pe de altă parte, dacă imigrația este o problemă, atunci rezolvarea ei este la sursa, prin urmare , este firesc să ne implicăm, UE și SUA, în ajutorarea altor state mai slabe, ori chiar eșuate. Soluția aceasta este consecința experiențelor de zeci, ori sute de ani de relații internaționale.
PIB la nivel global creste in 2023 cu peste 5 trilioane de dolari ..SUA are 27 de trilioane .China se situeaza undeva la 17,7 miliarde de dolari in scadere iar pe locul trei si patru se afla in ordine Germania si Japonia .Rusia va înregistra cea mai mare scădere, cu o contracţie estimată de 150 de miliarde de dolari în acest an.UE acopera cam 15 de procente din comertul mondial depasind SUA dar impreuna ajung undeva la 25 de procente .Asadar cei care vad UE in dificultate mai ales acum dupa ce mai toate natiunile Europei se vor atasa Uniunii nemairegasind in Rusia o alternativa se afla in eroare .UE este marea beneficiara a tot ceea ce se intimpla acum in lume .Inarmarea fara de precedent .Cresterea numarului de natiuni care intra in UE si in NATOul European .Blocada si decuplarea totala de Rusia .Probabila defederalizare a Rusiei . Eliminarea influentei Rusiei aparuta concomitent cu distrugerea Enclavelor (Gaza ,Nogorno ,Transnistria ) acolo unde Rusia se folosea militar ca si influenta .Dezvoltarea oferita de PNRR care se poate prelungi sunt doar citeva dintre deciziile de mare anvergura toate aparute ca parte a expertizei UE. Rusia e blocata in Ucraina iar China este blocata in Pacific .