duminică, iulie 5, 2020
Ioan F. Pop

Canoniada canonului literar

La origine – pentru a face un mic excurs etimologic –, cuvîntul „canon” provine din cuvîntul ebraic qaneh, care desemna un fel de băţ folosit ca unitate de măsură. În greacă se numea kanon, şi avea cam aceeaşi conotaţie. Teologia creştină l-a adoptat simbolic în stabilirea scrierilor nou şi... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Scrisul – devorarea sinelui

Pînă la o anumită vîrstă a copilăriei credeam, în candida mea naivitate, că scrisul este apanajul divinităţii. Credeam că o mînă nevăzută înşiră noaptea toate acele semne ciudate care umplu paginile cărţilor, omului rămînîndu-i doar îndatorirea de a le desluşi. Cînd am aflat că,... citește tot articolul
Ioan F. Pop

În România ar trebui interzis timpul prezent. Nu suportă nici o realizare

Paradoxul (istoric sau nu) face ca la o sută de ani de la Marea Unire să rămînem, politic şi social, ne-uniţi total, dacă o unire totală e posibilă. Ne-am unit cît de cît în date spaţiale, dar în perspectivă temporală rămînem blocați într-un paralelism perdant. Trăim în acelaşi spaţiu,... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Despre moarte

Rupţi iremediabil între „două eternităţi”, ne consolăm cu ideea că vom putea stăpîni timpul, curgerea domoală a clipelor. Numai că timpul nostru a pierdut orice eternitate, lăsîndu-ne în consolarea cîtorva clipe. Căci „eternul e mai vechi decît temporalul”, după o aserţiune kierkegaardiană. Tot timpul se poate concentra... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Morfologia răului (exerciţiu de teodicee)

Faptul că putem face cu uşurinţă răul şi cu dificultate binele denotă o oarecare inclinare naturală a omului spre rău. Binele este mai mult o opţiune cultivată, rezultatul efortului de a uita răul. Fiinţa se deschide spre sine şi spre alteritate doar după ce a uitat... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Fenomenologia nimicului

„Pentru ce există ceva mai degrabă decît nimic?” (G. W. Leibniz) Realitatea (ultimă) că există ceva şi nu, mai curînd, nimic, se datorează faptului că nu poate exista un nimic pur, absolut. Nimicul absolut este o imposibilitate. Nu poate fi imaginat un gol absolut,... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Puterea – climaxul paranoic al prostiei

E tot mai greu să fii om din poziţia de luceafăr conducător. Ca să poţi vorbi cu cîte un astfel de titan polimorf, mai întîi trebuie să-l umanizezi, să-i frăgezeşti puţin statuia, să-i cobori pe pămînt privirea de zeu inconturnabil. Să-l întrebi îngrijorat cum stă cu sănătatea, cu lipsa... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Marginalii la „Nebunia de a gândi cu mintea ta”

Cum e posibilă cognoscibilitatea acestei rătăciri interioare, care este gîndirea, a acestei transpuneri subiective absolute în orizonturile fiinţării? Cum ne putem defini ontologic prin acest act imprevizibil, cel mai puţin adaptabil concretului spaţio-temporal? Cum de putem fi pe baza a ceea ce nici măcar nu putem gîndi? Cum de... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Filosofia ca exerciţiu clandestin

S-au împlinit recent o sută de ani de la naşterea celui mai discret filosof care a trăit în spaţiul nostru mioritic – Alexandru Dragomir. Discreţia şi solitudinea lui s-au manifestat în total contrast cu înzestrările lui filosofice, pe care le-a exersat într-o austeritate de anahoret. El... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Mic exerciţiu hermeneutic al prostiei cu doctorat

Aşa după cum se ştie, prostia este constanţă, inepuizabilitate, inteligenţa – întîmplare, simplu accident. Prostiei îi iese perfect orice, din prima încercare, pe cînd înţelepciunii îi iese, cu greu şi după multe încercări, cîte o imperfecţiune. De multe ori, prostia pare mai deşteaptă decît înţelepciunea. Abundenţa cazurilor de reuşită,... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Citesc şi scriu, deci mai exist

Pentru mine – reluînd cîteva marginalii la o anchetă -,  lectura a devenit de timpuriu o manifestare metabolică, un mod de a fi. Aş putea, probabil, renunţa la scris, în condiţii extreme, dar, la citit, niciodată. Sună uşor patetic, dar nu am ce face. Scrisul nu e decît o... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Celălalt eu

„Nu există nici un Eu în sine, ci numai Eu din cuvîntul fundamental Eu-Tu ...” (M. Buber) Faptul că „la început a fost Cuvîntul şi Cuvîntul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîntul”i denotă că Dumnezeu şi Cuvîntul s-au aflat dintotdeauna într-un raport de reciprocitate absolută. Rostirea Cuvîntului creator este o... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Iosif Vulcan sau generozitatea ca act de cultură

Aşa după cum se ştie, sau ar trebui să se ştie, Iosif Vulcan - de la naşterea căruia s-au împlinit anul acesta, la 31 martie, 175 de ani -, pe lîngă meritul de a fi fondat, în anul 1865, la Pesta, revista Familia, este şi cel care a deschis... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Literatura ca sihăstrie asumată

Personalitate plurivalentă, de o debordanţă scripturală uimitoare – chiar şi la venerabila vîrstă de 80 de ani, pe care o împlineşte anul acesta, în 16 aprilie -, Gheorghe Grigurcu se  manifestă în mai toate genurile literare cu aceeaşi eleganţă a stilului şi cu o surprinzătoare prospeţime ideatică. Fire blajină,... citește tot articolul
Ioan F. Pop

Cultură versus civilizaţie

Atît în abordarea filosofică, cît şi în înţelesul comun cele două concepte - dincolo de controversele denominaţionale - se întrepătrund, se condiţionează şi potenţează reciproc. Graţie efortului uman (spiritualizat) primitivitatea şi datul natural se transformă în produs cultural. Elementul profan capătă  şi o dimensiune sacră, proces care îl ajută... citește tot articolul

Autor

Ioan F. Pop
33 ARTICOLE0 COMENTARII
oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, 2010 (Premiul special pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Dacia, XXI, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)