Stan şi Bran cu jurnalişti

Uneori presa e simpatică. Bâlbele în direct, incidentele lexicale sau potrivelile de tot felul smulg zâmbete în cele mai dramatice momente. Spre deosebire de presa scrisă, care oferă un răgaz în plus dar impune şi cumpănire (fiindcă foaia albă este constrângătoare chiar în format Word), televiziunea în direct înseamnă un galop fără menajamente. Jurnalistul trimis de urgenţă pe teren abia dacă are timp să vadă despre ce e vorba, să înţeleagă câte ceva, că are deja legătura şi trebuie să transmită. Şi atunci, sub tensiune, iese câteodată aşa: „Infractorii au dispărut fără urmă. Poliţiştii sunt încă pe urmele lor” (Pro TV Iaşi, Ştiri).
Ioan Crăciun şi Bogdan Petry au avut răbdarea de a monitoriza şi de a colecta „minime, debitări şi moace” într-o carte intitulată „Vorbe de buh cu figuri” apărută la Editura Ars Docendi. Umorul involuntar al jurnaliştilor de televiziune a fost astfel antologat de doi autori plin de umor ei înşişi care au dat unul intertitluri inspirate, altul ilustraţii pline de har. Deşi volumul a apărut acum câţiva ani (continuarea e în pregătire), hazul vorbelor „de buh” şi de „uff” ale protagoniştilor aflaţi sub presiune nu s-a perimat. Iată câteva mostre:

„România este principalul exportator de paraşute din sud-estul Europei”(Realitatea TV, emisiune depre relansarea economică în industria textilă).
„Miron Cozma a fost eliberat pentru implicări în activităţi socio-educative şi moral-religioase”(TVR1, Jurnal)
„Soldatul rănit în Irak este aşteptat în ţară pentru a fi înmormântat ca un erou” (Antena 1, Observator)

„Cei doi soldaţi  răpiţi de Hessbolah sunt în stare bună” (OTV, Ştiri)

Nici interlocutorii reporterilor nu se lasă mai prejos: „Am fugit cu doi porci la şosea – relatează la Realitatea TV un sătean dintr-o localitate lovită de inundaţie – şi când am ajuns acolo viitura aducea şi coteţul”. La Alpha TV Câmpulung directorul Clubului elevilor povesteşte cu entuziasm: „În luna martie am avut activităţi mari. Elevii noştri au participat la un carnaval deghizaţi în flori, păsări şi animale de primăvară”. Dar şi de la Balul bunicilor vin veşti încurajatoare de la o pensionară,  pe Prima TV: „ Sunt singură. Nu am soţ, a decedat şi mă simt excelent…”. Pe B1 TV un star porno descrie show-ul său erotic cam aşa: „Lucruri normale, curate, adică tot tacâmu”. Iar optimismul atinge punctul culminant în spovedania unui rom la Observatorul Antenei 1: „N-aveam casă şi m-am rugat. Sfântuleţule, ajută-mă să-mi fac şi eu o casă! Şi-am făcut: parter cu două nivele”.
Longevitatea emisiunii Cronica Cârcotaşilor se datorează frecvenţei cu care protagoniştii canalelor de televiziune o iau prin bălării. Contribuie la aceasta educaţia superficială a tinerilor jurnalişti, cu gramatică şi lecturi puţine, contribuie lipsa de rigoare generalizată, profesionalizarea incompletă şi mai ales stilul „merge şi aşa”, din moment ce nu se sancţionează. Dar viaţa publică colcăie de personaje pitoreşti, fără şcoală, cu ceasuri şi maşini (mai nou, elicopter) de sute de mii de euro. Demne de urmat: „Avem o viziune exactă cum trebuie să-l călcăm în picioare pe acest om” (Marean Vanghelie pe TVR 1) sau „Tatăl meu şi tatăl lui Giovani aşa cântau la petreceri, că toată lumea amuţea” (Gigi Becali pe Prima TV).

Articol aparut si in revista 22