Până la urmă, totul a fost atât de clar, categoric, masiv, sec, „fără dramă”, încât puține ar mai fi de adăugat despre alegerile propriu-zise din 5 noiembrie. Încep deja articolele despre ceea ce va urma după alegeri, despre consecințe și perspective, despre cumpăna Americii, Occidentului și a lumii, despre marile direcții și tendințe, iar acestea se dovedesc cu mult mai interesante intelectual decât comentarea votului în sine.
De fapt, analizele cu privire strictă la procesul electoral s-au sfârșit neobișnuit de repede, și în SUA, și în Europa sau peste tot în lume, la 2-3 zile după alegeri, în timp ce altădată rezultatele se dezbăteau intens, săptămâni sau chiar luni la rând după Election Day, în diverse chei interpretative. M-am abținut să scriu în primele zile, la cald, despre cum au fost alegerile, pentru că am dorit să evit capcana emoțională și am preferat ca lucrurile să se așeze, să se răcorească, să devină mai evidente ca semnificații și mai cristalizate.
Nimic strâns așadar, după cum ne tot anunțau sondajele din ultimele luni, niciun suspans prelungit, nicio numărătoare așteptată cu sufletul la gură, până la ultimele voturi. Marți noaptea în SUA (miercuri dimineață în Europa) era limpede pentru toată lumea că Donald Trump se întoarce la Casa Albă și că aceasta este voința celei mai mari părți a națiunii americane, din oferta politică precară existentă, care conține întotdeauna doar „două feluri” în meniul simplu al democrației americane bipartidiste. Ca alegător american, ori mânânci vegan, ori burger cu cartofi prăjiți. Și totuși, sunt zeci de milioane cărora nu le place nici una, nici alta, dar trebuie să înghită ceva, căci sistemul politic nu permite „al treilea fel”.
Peste 3,6 milioane de voturi populare în plus pentru Donald Trump, toate cele șapte state-cheie câștigate de candidatul republicanilor, destul de mulți afro-americani și latino care au votat tot cu Trump (se presupunea că „minoritățile vizibile” vor fi marii susținători ai taberei democrate), niciun efect benefic al susținerii de către super-vedetele de la Hollywood pentru vicepreședinta în funcție a SUA, plus observația că, în comparație cu votul pentru Biden din 2020, Kamala Harris a pierdut 10 milioane dintre votanții democrați de acum patru ani. Mai mult decât valul de la prezidențiale, se conturează majorități republicane pe linie, la Senat și Camera Reprezentanților. Deci, all red.
Enormă cădere pentru tabăra progresistă! A fost o respingere puternică a opțiunii progresiste, stângiste, pe alocuri cu accente neomarxiste (nu săriți ca arși de etichetă căci este corectă, marxismul a fost dintotdeauna și este și acum „ideologia împuternicirii politice a celor mai slabi”, aflați în condiții de precaritate socială sau mai puțin virtuoși ca performanțe individuale, și iluzoria lor ridicare artificială, prin măsuri intervenționiste de stat și discriminare pozitivă în administrație, la același nivel al satisfacției economico-sociale cu cei mai norocoși sau mai virtuoși, în numele „eticii și echității socialiste”.)
Ei bine, după vreo 40-50 de ani de macro-tendințe progresiste în care SUA au fost campioana curentului, americanii dau semne că s-au săturat de excesele corectitudinii politice și de discriminarea pozitivă, care au creat abuzuri în sens invers, și vor pur și simplu recompensarea mai bună a celor care trăiesc din muncă, afaceri proprii și din salarii (nu din asistență socială), vor din nou diferențiere pe bază de muncă, efort și merit iar resursele țării să le rămână lor și să fie folosite cu precădere de ei. Un fel de „We are not kind any more” (Nu mai suntem amabili/generoși), „trăim mai prost iar petrecerea pe banii noștri s-a terminat”.
Mulți, foarte mulți americani din ceea ce era cândva stratul de jos al clasei mijlocii (lower middle class), incluzând aici muncitorii industriali cu anumite grade de specializare, micii proprietari de afaceri de familie sau fermierii ceva mai înstăriți au regresat ca standard de viață, permițându-și mai puține decât acum 20-30 de ani și având sentimentul că roadele muncii lor sunt deturnate de politicile progresiste, în favoarea unor beneficiari și direcții care nu îi interesează.
Donald Trump, în schimb, a stagnat, rămânând și în 2024 tot la puțin peste 75 de milioane de voturi, adică aproximativ atât cât a primit și în 2020, când a pierdut alegerile. Creșterea este nesemnificativă, circa o jumătate de milion de voturi în patru ani. Din această perspectivă, se poate spune că, mai degrabă, Kamala Harris (progresismul) a pierdut alegerile, nu că Trump (conservatorismul) le-ar fi câștigat. Dar nu exista altă alternativă la progresism! Iar diferența s-a realizat din mobilizarea inegală a alegătorilor democrați și republicani, nu neapărat din atragerea de centriști sau indeciși și nici din treceri efective de votanți de la democrați la republicani. Pur și simplu, o mare parte din electoratul democrat nu a ieșit la vot pentru Kamala Harris. Foștii votanți democrați nu s-au îndrăgostit de Trump, dar nu au mai venit să voteze pentru Kamala Harris, aceasta neconvingându-i că este neapărat în interesul lor să o facă. Opțiunea progresistă nu mai are tracțiune.
Bun, și acum ce urmează?
America, Occidentul și lumea sunt în cumpănă. Vin cu siguranță schimbări dar nimeni nu știe cu precizie cât vor fi de ample, de dramatice, de adânci, de întinse ca perioadă de timp. Fernand Braudel vorbea de ciclurile istorice de longue durée. Este posibil să se încheie un lung ciclu al progresismului occidental, început odată cu protestele tinerilor anticapitaliști și anti-război (Vietnam) din 1968, extinse rapid în toate democrațiile occidentale, pe diverse teme. Ce vedem în universitățile americane de astăzi sunt ultimele generații de studenți ale profesorilor emeriți (pensionați) care erau studenți în 1968. Se termină acest ciclu. Odată cu schimbarea tendințelor ideologice, va începe treptat schimbarea în universitățile americane, pe care o vom simți peste 10-15 ani.
Așa cum progresismul a venit dinspre SUA spre Europa, așa va veni și sfârșitul lui. Contestarea și regresul politicilor progresiste încep să se simtă și în UE, deocamdată mai timid decât în SUA. Să revedem, totuși, recentele alegeri din Olanda, Austria, Franța (atenție, ca număr de voturi pe partide, a câștigat dreapta franceză conservatoare, nu partidele de stânga), Belgia, Slovacia, regionalele din Germania, urmează România peste 2-3 săptămâni, cu risc crescut pentru intrarea unui candidat din categoria „patrioților” în turul al doilea.
Toate acestea indică slăbirea opțiunii progresiste și avansul unui conservatorism care se radicalizează în diverse forme, de la caz la caz (forme suveraniste, naționaliste, tradiționaliste, religioase, antiglobaliste, antioccidentale în Est, antiamericane în Vest, anti-UE cam peste tot în țările membre etc.), fără a fi devenit neapărat un filon majoritar în termeni absoluți, dar tinzând să producă majorități relative. Contestarea progresismului vine pe marele val revizionist extern (în relațiile internaționale) și intern (în democrațiile occidentale), care amenință ordinea politică actuală.
De foarte multă vreme, alegerile din SUA nu au mai fost atât de ideologice. Revenirea în forță a ideologiei ca motor al politicii, „sanctificarea” războiului progresism vs. conservatorism care înghite tot în vârtejul lui dezbinător și slăbirea forței de atracție a centrismului, moderației, rațiunii politice și abordărilor pragmatice nu sunt de bun augur, pe termen scurt.
O ideologie radicală a triumfat în fața altei ideologii radicale. Donald Trump este exponentul furiei majorității americanilor împotriva cursului politicilor publice din ultimele decenii și a scăderii nivelului lor de viață. Faptul că Trump, deși dat cumva la o parte în 2020, cu chiu, cu vai, cu atâta neîncredere în rezultatele de atunci, a revenit patru ani mai târziu, arată și mai clar că tabăra progresistă a eșuat și a ratat oportunitatea de a îndrepta lucrurile. În mod normal, un candidat învins cu adevărat și repudiat de societatea americană nu ar mai fi trebuit să se întoarcă pe cai mari, decât dacă ceva într-adevăr nu a mers bine și nu a fost în regulă. Administrația Biden a mai avut patru ani la dispoziție, probabil ultimii, pentru a salva și prelungi vechea tendință progresistă, înainte ca schimbări mai profunde să înceapă să se producă.
Astăzi, încep deja să se contureze primele nominalizări ale celei de-a doua administrații Trump. Nu vom comenta nume în acest articol, lăsăm tema pentru o abordare separată. Dincolo de transformările interne evidente ale societății americane, care se vor reflecta în alte tipuri de politici economico-sociale ale noului guvern republican, ne interesează desigur ce se va întâmpla cu politica externă a SUA.
Îngrijorările sunt mari, în special pentru soarta Ucrainei în acest război și pentru compromisul greu, dureros, pe care se pare că va trebui să îl facă în 2025 Kievul, dacă rămâne fără ajutor militar. De fapt, deja Ucraina pierde în Donbas, chiar acum, în timpul administrației Biden. Până la învestirea lui Trump, pe 20 ianuarie, mai sunt mai bine de două luni. Nu sunt semne că își va putea elibera teritoriile ocupate până atunci iar împlinirea a trei ani de război, în februarie, vor aduce probabil o atmosferă destul de sumbră în Ucraina. Nu este însă totul pierdut pentru Ucraina iar un egocentric ca Trump poate fi răsturnat rapid într-o atitudine anti-Putin, dacă noul președinte de la Casa Albă se va simți umilit că nu poate „încheia războiul într-o zi”. Vor fi oameni în jurul său și în instituții care să îi explice așa cum trebuie că Putin l-a umilit, ceea ce pentru narcisistul Trump va fi un șoc și o frustrare. Nu aș băga mâna în foc că Trump nu se poate schimba din raportarea sa binevoitoare față de Putin, în noul mandat. Nu, istoria nu se repetă niciodată în forme identice, în pofida clișeului larg răspândit, dar e bine să știm că au mai fost cazuri de președinți americani care s-au răzgândit, sub influența a diferiți factori interni și externi, și au acționat până la urmă cu totul altfel decât au promis în campania electorală. Vom vedea.
În ceea ce privește reconstrucția Ucrainei și șansele ei de integrare europeană, după război dosarele de pe agenda Kievului vor rămâne în sarcina UE. Anticipez că, la sfârșitul acestui nou mandat al UE și al administrației SUA (2029), Ucraina nu va fi încă nici în UE, nici în NATO, iar problema garanțiilor de securitate pentru Europa de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia) va rămâne nerezolvată.
NATO și Europa. Nicio administrație a SUA nu își va retrage trupele din Europa și nu se va dezangaja din Alianța Nord-Atlantică, decât dacă dorește sinuciderea puterii hegemonice americane confirmate în 1989 și predarea Eurasiei (centrul geopolitic al politicii mondiale) în mâinile axei dictaturilor orientale Rusia-China-Iran-Coreea de Nord. Nici măcar Trump nu poate decide acest act suicidar. Probabil, relațiile transatlantice se vor acomoda din nou, cu un efort financiar mai mare al aliaților europeni. Iar dacă Franța și Germania ar decide altceva, rămâne varianta ca SUA să rămână angajată pe Flancul Estic al NATO, chiar dacă asta ar crește riscul unei rupturi între Europa de Vest și Europa Centrală și de Est (Polonia, Statele Baltice, România) care nu vor renunța la parteneriatul strategic cu SUA pentru o iluzorie Armată Europeană.
China. Niciun dubiu, cu toate forțele înainte, în înfruntarea expansiunii strategice globale a Beijingului. SUA nu este dispusă să cedeze supremația globală în fața Partidului Comunist Chinez iar această prioritate a noii administrații se va contura rapid, încă din primele luni. Va crește riscul unei confruntări în Taiwan în anii următori iar în ceea ce privește războiul comercial lucrurile sunt de pe acum clare iar primele măsuri protecționiste ale administrației Trump (economie, tehnologie, industrie, comerț, arme, inteligență artificială, infrastructură, telecom, servicii financiare și bancare etc.) sunt probabil așternute pe hârtie chiar acum. China va reacționa prin creșterea presiunii comerciale asupra UE, încercând decuplarea europeană de SUA.
Israel, Iran, Orientul Mijlociu. Israelul va avea mână liberă să curețe regiunea limitrofă de teroriști iar soluția de pace cu două state ar putea eventual reveni în atenție doar după eliminarea completă a Hamas ca actor politic semnificativ și reprezentant al palestinienilor. Presiunea americană asupra regimului teocrat de la Teheran va crește. Dacă ayatollahul actual sau următor va face cumva o greșeală, nu aș exclude ca primele rachete americane să lovească ținte militare sau nucleare iraniene în următorii patru ani. Nu, nimeni nu va sări să apere Iranul, niciun stat arab nu va intra în război de dragul teocrației șiite de la Teheran, deja Iranul începe să nu își mai facă iluzii cu privire la o mare coalizare anti-israeliană și anti-americană a Orientului Mijlociu. Jocul la două capete în Sudul Global devine regula de aur, și în relația cu Occidentul, dar și cu axa dictaturilor orientale.
Peninsula coreeană și Indo-Pacific. Va reapărea la început ideea nerealistă a înțelegerii cu dictatorul Kim Jong Un, care va fi din nou părăsită, la fel ca data trecută. Dacă administrația Trump va urma un curs mai ferm anti-China comunistă, e posibil să vedem tensionări în întreaga Asie. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, următorul mare război al lumii va porni din Asia (nu spun neapărat că se va întâmpla în următorul mandat de patru ani, dar cu siguranță în timpul guvernului Trump II se vor întâmpla lucruri mai interesante și mai dramatice decât în Europa). Indiferent de relația bilaterală cu SUA (probabil pe un curs ascendent), Japonia va continua să se înarmeze și să devină mai implicată în aranjamentele de securitate regionale și în colaborarea cu Occidentul.
După întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, lumea va trece prin cele mai mari provocări ale sistemului relațiilor internaționale de după încheierea Războiului Rece și prăbușirea URSS, respectiv ale democrațiilor occidentale în care se încheie, iată, ciclul istoric lung al progresismului.
Rolul Americii în noua lume este încă neclar. Mai dorește Washingtonul să fie garantul ordinii de securitate al spațiului geopolitic al aliaților săi tradiționali? Mai poate? Va fi oare selectiv și tranzacțional? Mai este dispus să aloce resurse majore pentru acest rol de lider al lumii democratice? Are Europa o alternativă, un Plan B? Nu există în acest moment răspunsuri, este prea devreme. Dar întrebările în sine contează foarte mult, căci generează reflecție strategică.
Dincolo de marile întrebări privind direcțiile și tendințele din următorii patru ani, se mai conturează una, ideologică, deocamdată discretă și nerostită. În 2028, ambele partide americane vor trebui să propună candidați noi la alegerile prezidențiale. O șansă interesantă pentru eliberarea celor două partide de radicalism.
Să sperăm oare ca America sau măcar unul dintre cele două mari partide să se întoarcă peste patru ani la centrism? Inutil să mai precizăm că, dincolo de clișeul folosit intens de stânga occidentală progresistă pentru a evita etichetarea socialistă, compromisă după anii 60 în Uniunea Sovietică și Europa de Est, adevăratul liberalism a fost întotdeauna și este de centru, oscilând ușor între versiunile sale de centru-dreapta (liberal-conservatoare) și cele de centru-stânga (social-liberale), dar fără să atingă radicalizările și canoanele ideologice ale democraților și republicanilor de astăzi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stinga a sarit atit de rau peste cal, ca a inceput sa deranjeze chiar si minoritatile.
Ba, se pare ca progresismul lor isca nemultumiri chiar si in rindul progresistilor. Caci un minoritar va vrea sa voteze cu ei, dar cand i se urca nevasta in cap, il lasa dracului de progresism. (Se vrea o gluma si e un singur exemplu de contradictii interne. Daca veti cauta, veti mai gasi foarte multe.)
Practic, nu Trump a castigat, Harris a pierdut. Nu ca femeie, ci ca progresista.
Se vedea din campanie. Ea a apasat acceleratia la maximum pe „turbate”. A amplificat la maximum utilizarea politrucelor. Activistele pe viata, care se jertfesc zi de zi si ceas de ceas pe altarul partiduluii. Mai cu caviar, mai cu una, cu unu…. etc. Dar programu economic a fost subtire si la marginea marxismului.
A fost lupta dintre politrucele progresiste neomarxiste si magnatii economiei americane.
Eram foarte curios cine va castiga.
Acum, pot sa spun ca oricine castiga, nu era nici o surpriza.
In fapt, nu a castighat nimeni. Prostia politica impinsa la extrem a pierdut. Si asta e bine.
Sa vedem ce va face Trump, caci a mai pierdut alegerile odata, datorita prostiilor sale la guvernare.
„Sa vedem ce va face Trump, caci a mai pierdut alegerile odata, datorita prostiilor sale la guvernare.”
Urmatoarele alegeri nu are cum sa le piarda. Garantat 100%. ;)
Un text lucid.
Eu am apreciat aici că victoria lui Trump are valoarea unei Revoluții fiindcă a tranșat ideologic și politic periculoasa situație a Occidentului: Progresism SAU Conservatorism. Americanii, care au cochetat cu progresismul vreo 50 de ani, au hotărât că este destul cu această experiență perdantă și au revenit la valorile clasice( unii le zic conservatoare) ale capitalismului liberal. Din acest punct de vedere, SUA este, din nou, Lumea Nouă….
Ce se va întâmpla în SUA? Păi poate o nouă Comisie Mc Carthy care să-i zburătăcească pe progresiști de prin Universități, din media sau de prin Hollywood ( mi-aduc aminte că și marele Charlie Chaplin a fost forțat să plece din SUA…)
Ce se va întâmpla prin Europa? Păi vor imita America, oricum Europa nu mai poate propune nimic…i-au cam pierit glasul filozofic, ideologic și politic….
China, Rusia, Turcia,etc ? Vor multe și pot puține.
În final, ce vor alege românii? Că progresismul și stânga americană au luat-o în barbă, deci PSD și USR nu ar mai trebui să aibă vânt în pânze. Numai PNL este „național” și poate deveni liberal-conservator. Că AUR este de fapt filiala naționalistă a comunismului românesc continuat de PSD.
Sunt fericit că America s-a trezit.
Da, foarte buna analiza. Si eu cred ca azi traim o criza a centrului, a echilibrului. Lumea e polarizata intre progresisti si conservatori cu excese de ambele parti, iar centrul e golit de reprezentare, de aici tensiunea existenta in mai toate societatile occidentale, tensiune generatoare de manifestari contestatare si uneori chiar violente. La fel si pe plan geostrategic, predomina tendinte razboinice, de escaladare si aproape deloc de negociere si pacificare. Polarizarea geopolitica fiind intre razboinici si pacificatori, lipsind centrul unde ar trebui sa gasim negociatorii echilibrati, artizani ai unei noi ordini mondiale mai drepte si mai eficiente. In plus si mass-media s-a polarizat intre propagandisti progresisti si propagandisti conservatori, lipsind moderatii, cei care sa prezinte adevarul obiectiv, verificat dim mai multe surse simultan. Chiar si viata oamenilor a devenit mai plina de excese, rar gasesti oameni echilibrati, modesti si cu discernamant in gandire.
Conform dialecticii ” centrul” nu există. În societate există o luptă absolută a contrariilor și, din când în când, o pace relativă. ” Centrul” Dvs ar corespunde păcii relative sau unei tehnocrații autoritariste( care ar distruge libertatea individuală). Vreau să spun că sistemul democratic este SINGURUL care asigură o libertate socială în conformitate cu dialectica și cu religia din Vechiul Testament( dar nu cu cea din noul testament…care duce la comunism/autoritarism).
In sfarsit o abordare rationala si echilibrata asupra alegerilor din Statele Unite ale Americii care au un impact enorm asupra Europei si a asupra comunitatii internationale :
” O ideologie radicală a triumfat în fața altei ideologii radicale. ”
” Kamala Harris (progresismul) a pierdut alegerile, nu că Trump (conservatorismul) le-ar fi câștigat. ”
” În mod normal, un candidat învins cu adevărat și repudiat de societatea americană nu ar mai fi trebuit să se întoarcă pe cai mari.”
Singura ezitare este manifestata in punctul nevralgic al politicii americane fata de situatia critica din Europa :
” Nu aș băga mâna în foc că Trump nu se poate schimba din raportarea sa binevoitoare față de Putin, în noul mandat.”
Aceasta abordare este foarte diferita de entuziasmul manifestat de profesorul Constantin Crânganu (https://www.contributors.ro/mareea-rosie-un-catharsis-dupa-triumful-rasunator-al-lui-trump/ ).
Dl. Crânganu trăiește de zeci de ani în Statele Unite, este (și) cetățean american și votează în Statele Unite. E normal ca abordările sale să fie la alt nivel, comparativ cu cele de pe maulrile Dâmboviței sau ale Someșului. Quod licet Iovi …
daca dl Naumescu ar fi un contributor oarecare nu ar fi mare necaz sa numeasca politica lui Trump radicala , daca este radicala stoparea migratiei ilegale si mai ales programul concret de refacere economica prin relansarea industriilor de traditie in america ( auto , petrol )….dar dl Naumescu este profesor la una din Univesitatile bune din Romania ( alea din top locul 1000-1500) deci educator ….
”Donald Trump, în schimb, a stagnat, rămânând și în 2024 tot la puțin peste 74 de milioane de voturi, adică aproximativ atât cât a primit și în 2020, când a pierdut alegerile. ”
Ppovestea e mai complicată: alegătorii foarte tineri, cei care au votat pentru prima dată în viața lor, au votat majoritar pentru Trump. Nepoții și-au înlocuit foarte bine bunicii, sărind peste generația părinților lor neomarxiști.
”o mare parte din electoratul democrat nu a ieșit la vot pentru Kamala Harris.”
No offense, Joe Biden e totuși un american alb, care nu-și urăște țara. Americanii sunt capabili să facă astfel de distincții. Kamala a candidat pentru că era marioneta pe care ar fi preferat-o Obama.
Probabil ca asa se va intampla in acest mandat al lui Trump, iar ideile din articol mi se par destul de verosimile. Observ ca se tot repeta ideea ca Europa nu poate fi „abandonata” de SUA, pentru ca altfel n-ar mai exista ordinea si dominatia americana impusa dupa Razboiul Rece. Nu stim exact ce intelege Trump prin noua ordine mondiala si pe cine considera un aliat adevarat impreuna cu care sa isi pastreze influenta in lume. Este genul de om care nu se incurca cu nuante si cu europeni nehotarati. Trump este omul de afaceri cinic, pentru care situatia ori e alba, ori e neagra. Tare mi-e teama ca daca Europa intra in criza economica (asa cum pare ca o face cu viteza luminii) isi va indrepta fata catre Rasarit, mai degraba decat spre America, pentru ca „rasaritul” ii poate oferi energie foarte ieftina si salvarea unor mari companii. Urmatorii 4 ani vor fi un test istoric (strategic sic!) pentru Europa, iar aici nu ma refer la UE care oricum nu va mai exista in forma actuala, ci la viitorii lideri europeni si viziunea acestora asupra aliantelor globale. Schimbarile din America se vor reflecta foarte curand si in Europa, chiar daca crepusculul unui progresism apus inca mai lumineaza cu ultimele sale raze deceniile ce vor veni.
„M-am abținut să scriu în primele zile, la cald, despre cum au fost alegerile…” Sa intelegm ca de data asta n-au mai fost rusii de vina sau cine stie ce algoritmi Meta sau Instangram… Ca fapt divers, sa stiti ca americanii s-au simtit jigniti dupa alegerile din 2016, atunci cand au fost numiti „inculti”, „prosti”, „saraci cu duhul” deoarece l-au votat pe Trump. Acum au demonstrat contrariul. Brexitul nu s-a datorat unor „algoritmi” care i-au influentat pe britanici, asa cum doreau unii de prin Europa sa ne faca sa credem, ci vointei poporului britanic care oricum era impotriva UE si a tot ceea ce venea de la Bruxelles. Pe buna dreptate, ati vazut in ce hal au adus UE politicile si suprareglementarile.
Puntina viziune politica: E destul de evident ca Trump nu are nici un interes sa abandoneze Europa si nu o va abandona. Nu e primul, similar spre exemplu nici Stalin nu a abandonat Europa, si nici altii inaintea lor. Trump va SCHIMBA Europa!
Asta a fost tare, ca-mi vine s-o dau anonima recompensarea mai bună a celor care trăiesc din muncă, afaceri proprii și din salarii (nu din asistență socială
Nu cumva asta ar fi valabil si pt multimea „analistilor politici”, care azi spun una si miine alta, contrazicindu-se cu seninatate? Ca „annal istii” de peste tot, dar mai ales romani, pina mai ieri ziceau ca Trump e asa si asa.. acum chipurile e chiar acceptabil, ca ar fi ceva cu niste fenomene paranormale. Ca ei, annal istii, sunt intotdeauna de centru chiar daca, precum femeile in trafic semnalizeza dreapta, dar o iau la stinga. Uneori e nasol s-o iei prin centru.
PS Un analist, cit de cit cu capu pe umeri, ar pricepe ca americanilor nu le pasa in nici un fel de razboiul din Ucraina. Cei mai multi habar nu au pe unde e asta si cine cu cine joaca!
De altfel ar fi de-a dreptul absurd dupa ce EU l-a injurat cu spume pe Trump ani de zile acum sa pretinda ajutorul acestuia. EU nu va reusi sa faca nimic in Ucraina, nici militar, nici politic, nici economic, nimic, nada. De altfel Ucraina nu conteaza, cui ii pasa de ea?
…pe principiul asta, daca tie iti da cineva in cap pe strada si te lasa lesinat cu dosul gol iar eu se intampla sa vad evenimentul, de ce mi-ar pasa, eu am pantalonii bine-mersi, numai un idiot ar interveni riscand sa o ia si el in freza, si chiar daca nu ar lua-o, ar pierde niste secunde pretioase din viata pentru unul care nu conteaza.
Ideologia radicala woke a fost arma democratilor de extrema stanga pentru a transforma societatea americana dupa ideile neomarxiste fluturate timp de opt ani de Obama. S-a crezut un “transformational president” dar a bagat America intro fundatura din care Trump si republicanii vor lupta s-o scoata. Tot ce se intampla acum e esecul lamentabil al politicilor lui Obama, continuate la fel de lamentabil de Biden/Harris. Obama a incercat, s-a luptat, s-a nevrozat, dar America nu-i facuta ca ideologiile, care toate au pornit din Europa, de la fascism la comunism, sa aibe succes. Singura ideologie care a prins in America e ideologia banilor. Banii, se spune, nu aduc fericirea dar ajuta sa-ti traiesti nefericirile mai confortabil. ( just kidding!). Acestea fiind zise, political correctness, in formele ei cele mai radicale, e pe butuci in America. Sa se odihneasca in pace, intr-un loc umbros si racoros. Sa vedem cum se va descurca Europa.
De acord, Obama a încercat să IMPUNĂ progresismul în America, făcând un mare deserviciu SUA. De fapt, Obama URA America, chiar după poziții rasiale și revanșarde. Biden a fost doar un ” clasic” al democrației DEMOCRATE americane, o soluție de avarie contra ” conservatorului” Trump, care nu ar fi fost înfrânt în 2020 dacă nu era pandemia Covid.
Eh, si Clinton la fel; e boala veche; dar in mileniul asta, s-a venit cu timpenia „aici si acum”; lucru care isterizeaza politrucele; la aduce la stadiul de „turbate”.
Sa vedem ce se va face in viitor; nu cred ca stingistii americani vor schimba de drum. Vor presa mai departe. Fie vor fi abandonati de electorat, fie vor recastiga, datorita prostiilor lui Trump. Are o marja de eroare foarte mica, Trump. Raspuderea e uriasa. Mai mare ca in primul mandat.
Republicanii ar trebui sa caute un om de rezerva.
Pe plan extern, lucrurile sunt simple: Trump respecta semnatura SUA pe actul de la Budapesta (referitor la Ucraina) sau nu. Cu toate consecintele ce se vor ivi dupa.
Democratii nu au incercat sa fure alegerile, ca republicanii in 6 ianuarie 2021, nu i-au facut pe republicani „human scum, vermin, the enemy within” cum fac republicanii la adresa democratilor, n-au incercat sa dea afara milioane de oameni din tara si sa le distruga familiile si afacerile, nu l-au pus pe RFK jr. in conducerea HHS, nu i-au dat un post de czar lui Elon Musk, n-au separat copiii de parinti, n-au dat legi ticaloase care nu permit tratamentul pierderii de sarcina si omoara femei in Texas, n-au mintit ca haitienii legali sunt de fapt ilegali si mananca pisici, n-au refuzat finantarea statelor republicane confruntate cu dezastre, n-au venit cu un candidat condamnat penal cu zeci de capete de acuzare, nu au venit cu un candidat condamnat pentru viol, nu au mintit ca ei au castigat alegerile, nu au incercat sa spanzure un vicepresedinte, nu au mintit ca covidul nu exista si cate si mai cate traznai criminale au comis republicanii.
Democratii nu sunt centristi? Harris si-a facut campanie cu Liz Cheney si este pro-fracturare hidraulica si pro arme. Unde e radicalismul de stanga? Unde e? Arata-mi.
Mai judeca cineva din lumea asta pe baza faptelor? Ii mai pasa cuiva de fapte? Aparent sunt singurul.
Comunismul a murit! Progresismul va muri! Veșnica lor ne-pomeniree, veșnica lor ne-pomenireee……
@Factcheck cu respect nu judeca trumpistii de aici si de aiurea.Sint prea exaltati de victoria cica impotriva progresistilor ca sa mai judece si fapte inclusiv citeva dintre dintre nominalizarile din administratia trump sint de tot ridicolul dar nu conteaza,conteaza lupta ideologica.Tocmai am postat 2 comentarii pe tema asta,va rog unde sint?!?!PS am mai punctat asta oricine cu capul pe umeri realizeaza ca multe dintre telurile acestora sint stupide si absurde dar America AntiTrump NU se reduce la sustinerea unor ticnitzi exista alte motive mult mai serioase.Vorba ai FACTS CHECK nu BS!!!!!
Mister fact check, verifica cati oameni a deportat administratia Obama vs Trump. O sa ai o surpriza:)
Sunt nedumerit! Mărturisesc că nu știu tematica relațiilor internaționale, dar știu sigur ca progresivismul nu este un alt nume pentru comunism, pentru ideologii impregnate de marxism.
Progresivismul este precursorul liberalismului modern, un curent filosofic apărut după revoluția liberală din 1848, în urma căreia vechii liberali s-au regrupat în diverse partide. In Germania au fost Deutscher Fortschrittpartei și Nationalliberalen Partei. Ca au existat și aripi liberale de stânga este adevărat, dar niciuna dintre ele nu a preluat Manifestul Partidului Comunist ca document programatic, deși acesta era unul în vogă în acea vreme.
Atât republicanii cât și democrații americani sunt partide centriste, chiar dacă unii vin dinspre dreapta, iar ceilalți dinspre stanga în paralaxa americană. Faptul ca sistemul american este unul bipartit determină extremiștii sa se apropie de cele două, polarizându-le într-o anumită măsură, dar nu pervertindu-le, așa cum vede dl Naumescu. Finisând alegoria dumnealui, unii sunt vegetarieni care mănâncă și lactate sau ouă, iar ceilalți mestecă fără probleme și cartofi cu ketchup. Ca veganii îi preferă pe primii, iar cei care înghit sângerete și Rump Steak se alătură celorlalți nu înseamnă ca îi molipsesc pe deplin.
Mobilizarea progresistă nu este în jurul ideilor marxiste sau a ultrașilor CP. Astea-s invenții ale radicalilor de dreapta. Ideea centrală a progresismului este că progresul economic, politic și social se bazează pe inovație, tehnologie, dezvoltare economică și organizare funcțională. Corectitudinea politică este metoda, nu scopul și ea este un instrument apartinic. Au greutăți în folosirea lui doar cei cu varii fobii.
În toate societățile moderne majoritatea populației trăiește din muncă proprie, din afaceri și din salarii, numai o minoritate este susținută sau asistată social. A sugera ca cei ce muncesc se află de o singură parte a spectrului politic este cras și nedrept. Ca majoritatea celor asistați votează cu democrații în SUA, adăugând astfel câteva zecimi de procent la rezultatul final, nu înseamnă că toți cei care votează la fel cu ei nu se întrețin singuri. Teoria mulțimilor: mulțimile cuprinse sau incluse nu sunt identice cu mulțimile reunite. Ele se numesc chiar submulțimi și au același însușiri ca celelalte elemente ale mulțimii cuprinzătoare, dar în plus au și unele particulare. Așa și în acest caz.
Aveți o oarecare dreptate, progresismul nu este marxist, dar este globalist și contra establishmentului construit de capitalismul clasic( între altele, contra statelor-natiune, contra culturii clasice și contra istoriei clasice). Progresismul vrea distrugerea Vechiului Sistem și înlocuirea lui cu altceva( dar nu spune cu ce…). Tot cam așa voia și comunismul, dar prin alte metode( lupta de clasă…). În plus, comunismul avea la bază o filozofie(marxistă), progresismul nu are, singura lui idee este una distructivă. În sensul că: întâi distrugem și apoi vedem ce facem.
Aha! Deci dacă nu e comunism sau marxism, atunci e globalism și, dacă nu puteți critica direct progresismul, o faceți indirect, criticând orice altceva care îi este asociat după cum vă convine. Mai încercați și cu alte “isme”, căci până acum nu e convingător!
Și, până la urmă, este globalismul ăsta ceva rău? El este credința celor care susțin globalizarea, fenomen lansat și întreținut tocmai de capitaliștii pe care globaliștii cică vor să-i distrugă. Paradoxal, nu vi se pare?
Între noi fie vorba, ca însușire comună, orice doctrină, orice ideologie politică este misionară, încercând să capteze atenția celor mai mulți, iar orice nouă paradigmă este dușmanul celei vechi. Numai comuniștii credeau în finalul istoriei și al atingerii absolutului ca orânduire socială finală. Si apropo de istorie, ce înseamnă cea “clasică“? Cumva, ceea ce ați învățat demult la școală?
Domnule Hantzy a raspunde rational elegant si elocvent unor oameni radicalizati si isterizati de genul Lucifer ( du te domnule si trateaza te de obsesia revolutiei lui strumpf) Neamtu Tiganu si altii e pierdere de vreme.Dupa membrii cabinetului numiti pina acum de clown intr adevar ce minune domle!!!!! Bubuia revolutia si au iesit niste nulitati mediocritati si personaje controversate adica ” too much addo about nothing” crainic sau ce o fii de la Fox News secretar de stat la dept apararii?! Vai de capu ei de „meritocratie,selectie a valorilor”si de cica „intoarcere la valorile traditionale” he,he,he.Cind o sa va treaca obsesiile cu woke gender identity etc pe care nimeni cu capul pe umeri nu le ia in serios o sa vedeti ca ” imparatul e gol” si curtea lui e un circ.Lupta impotriva woke ismului socialismului ( imposibil de implementat) nu o sa i faca pe americanii de rind mai fericiti cind o sa aiba cu adevarat probleme serioase din cauza magariilor facute de pseudo valorile instalatate la conducere de clownul sef.Si nici lumea daca se vor pune in aplicare ideile madamei pusa sefa la CIA.
@Neamtu Tiganu mister,de obicei nu raspund infatuarii si infatuatilor de aici sau de aiurea dar draga domnule apropo de ironia cu salutul de buna ziua al nemtilor in al doilea razboi mondial stiu mai multe despre WWII decit ai invatat dumneata vreodata in domeniul in care ai lucrat.Si raspunsul meu e trimiterea la citatul clasic din Caragiale caldura mare Heil Trump,Sieg Hail!!!!
@Lamuritorul
„oameni radicalizati si isterizati”, „Cind o sa va treaca obsesiile”. Constat că sunteți ultra-extra rapid în etichetarea psihanalizantă (daca mi se permite barbarismul) și definitivă.
Dar oare ar trebui să ne așteptăm la reacții calme, înțelepte și tolerante la excitații enraged rasialo-sexualo-genderist-wokiste care fac agenda publică de vreo 7-8 ani ?!?
In opinia mea, a apus epoca privirii amuzate, tolerantă cu ciudateniile, înțelegătoare față de ignoranța grosieră și lipsa de bun simț comun. Nivelul de răbdare dintr-o societate democratică liberală (in sensul clasic și nu cel anglo-saxon deturnat) a fost depășit cu asupra de măsură când wokeismul a trecut la faza normativă. Și astfel „obsesiile cu woke gender identity etc pe care nimeni cu capul pe umeri nu le ia in serios” s-au preschimbat in preocupări ale „oamenilor cu capul pe umeri „. Când norme paralegale/regulations/politics au început să înglobeze RAPID bizarerii woke și într-un mod insidios au golit de conținut garanții/drepturi constituționale reacția de respingere personificată de Trump&co a căpătat legitimitate mare, maximă aș spune.
Evident că „recursul la Trump” nu privește doar aspectele ideologice atinse in acest coment., dar sunt parte importantă a imboldului de a vota Trump.
O întrebare. Vrem ca cei pe care îi desconsiderăm și îi privim cu dispreț odată ajunși la putere să aplice normele pe care tot noi, adversarii lor, să le validăm?!? Reciproca e la fel de valabilă…..
@JB
„Lamuritorul” spune:
Tu spui:
„Lamuritorul” nu „eticheteaza” ci CONSTATA (REALITATEA).
Sa vedem acum niste raspunsuri ale unor „oameni radicalizati si isterizati” la un comentariu pe care l-am postat pe pagina cu articolul „Mareea roșie – un catharsis după triumful răsunător al lui Trump” de Constantin Crânganu.
Singura propozitie care imi apartine (din acel comentariu) este urmatoarea:
Tot restul acelui comentariu reprezinta pasaje preluate din trei articole publicate pe „hotnews.ro”!
https://tinyurl.com/mry36j2c
Iata raspunsurile la comentariul meu:
https://tinyurl.com/a83xz2zz
https://tinyurl.com/2s3x9pph
https://tinyurl.com/d92w7fdd
***
P.S.
https://tinyurl.com/y5b4zex9
@Cetatean
Pai….permiteti-mi sa CONSTAT in the same style ca LAMURITORUL. Nu ?!?
Uitati cum (cred eu ca) sta chestiunea.
Nowadays apelul la psihanaliza (de bazar) ptr.a desfiinta critica si opiniile neconvenabile este f.rapida/aproape automata. Dar asta nu inseamna ca nu ar exista ceva adevar in constatarile respective.
Marturisesc ca unii comentatori (nu neaparat cei mentionati aici de preopinentul nostru) pot fi dezagreabili si la fel „de degraba varsatori de” cerneala digitala si sange virtual ca LAMURITORUL. Am aceasta experienta interesanta….. :-) . Dar in acelasi timp consider ca pot fi o oglinda utila a umorilor societale.
E adevarat ca unii sunt trepidanti si vocali woke style precum cei pe care ii infiereaza. Dar cei de pe contributors.ro au totusi calitati care lipsesc „excitaților enraged rasialo-sexualo-genderist-wokisti”: NU manifesta o ignoranta atroce; NU afiseaza mandria spasmotica a indoctrinatilor ivy league care, a propos de stiinta, considera stiinta orice studiu psiho facut la mica ciupeala si care are „meritul” de a contrazice bunul simt comun.
Coment.dvs.la care faceti trimitere mai sus e, consider eu, binevenit. Dar concluzia cum ca Trump ar fi radacina tuturor relelelor si a declinului stiintei in perceptia publicului US mi se pare fortata. Pe bune !
Chestiunea deficitului de candidati in campul stiintelor hard e o problema despre care Michio Kaku spunea ca e atat de grava incat doar Visa ptr.”genii” salveaza US de la o incetinire serioasa. La scoala doctorala pe care o conduce la NYU nu exista (la momentul declaratiilor sale) nici un doctorand nascut in US. …..
Dar e suficient sa privim un pic la societatea americana unde e o adevarata busculada la fac.de psiho, sociologie, iar fac.de engleza au fost cotropite de gender studies, afr.-am.studies, etc.
Foarte vocal se afirma (inainte de Trump) ca matematica a fost acaparata de w.a.s.p&co si trebuie predata/reformata ca ethnical math. ……
Majoritatea highschool graduates au, efectiv, un nivel catastrofal(!!) de cunostinte de cultura generala.
Europa de Vest, mare maestră în ticăloșii, a vrut să utilizeze progresismul ca o ideologie neo-imperiala. Macron și Merkel au dorit să transforme UE într-o Federație condusă de Franța și Germania. Noroc că Europa a reacționat, basculând în naționalismul clasic. Alegerea lui Trump a fost un KO pentru doritorii Federației Europene….
Deci acum progresismul este (și) neo-imperialism. Sau măcar federalism, nu?! Lipsește doar un Napoleon. N-ar fi mai simplu să împărțim lumea asa: ce ți se pare dumitale că e rău devine automat progresism, iar restul e „clasic”?
Noroc cu panaceul Trump.
globalisti sunt toti, dar in forme diferite; chiar si Trump e globalist…
@Mongolul desigur domnule dupa cite miliarde au cistigat la bursa odata cu anuntarea victorie lui Trump cred si eu.( si Zuckerberg si Bezos si Musk si multi altii) Dar wait a minute!!!! distinsii conservatori care bat cimpii pe aici ne asigura ca Trump e presedintele anti sistem,aparatorul americanului adevarat,cel din clasa muncitoare e antisistem,etc.Deja unii adepti maga se pling de prezenta neoconilor in administratia Trump.Se pare ca stiu mai multe decit distinsii comentatori pro trump care bat cimpii pe aici.Fiecare cu obsesiile lui.
„dar știu sigur ca progresivismul nu este un alt nume pentru comunism, pentru ideologii impregnate de marxism.” Acum stiti, este neo-marxism pur doar ca este deghizat in alte ideologii mai atragatoare, scopul fiind insa acelasi precum cel al comunismului! Epoca in care am trait in ultimii 40 de ani a inceput bine si se termina prost. Armele progresistilor sunt astazi retelele sociale folosite ca propaganda si noile tehnologii cu ecrane care le permit aflarea in timp real a situatiei noastre. Armele comunistilor erau televiziunile de stat, radiourile si unele ziare.
@Lucifer a spus-o excelent mai jos: „(macar) comunismul avea la bază o filozofie(marxistă), progresismul nu are, singura lui idee este una distructivă. …întâi distrugem și apoi vedem ce facem.”
Armele progresiste sunt rețelele sociale, spuneți. Păi cine-i oprește și pe ceilalți să le folosească?
Între noi fie vorba, chiar le și folosesc! Dacă in Germania AfD a obținut rezultate peste așteptări se datorează rețelelor sociale, iar Trump cică ar fi câștigat și cu ajutorul lui Barron care i-ar fi deschis ușile nu știu căror frății online. Sunt și ăștia progresiști, ce zici?
Mulțumesc de apreciere, Omule!
@Hantzy
„Mobilizarea progresistă nu este în jurul ideilor marxiste sau a ultrașilor CP. Astea-s invenții ale radicalilor de dreapta.” Măi Hantzy mi-e teamă că nu ai dreptate. Nu o să găsim mobilizare „progresistă” (în înțelesul de astăzi) in jurul interpretărilor staliniste ale marxism-leninismului, dar sigur privitor la a cele trotskyste and alike/cele născute hranite din trotskysm.
Nu cred că trebuie să reamintesc eu aici că political correctness este invenția Școlii de la Frankfurt iar extremele la care s-a ajuns (măcar și în intenție dacă nu direct ca normă jur.) sunt doar dezvoltări ale ideilor școlii. Aș adăuga combinația nativ pernicioasă cu freudismul.
„Corectitudinea politică este metoda, nu scopul și ea este un instrument apartinic. Au greutăți în folosirea lui doar cei cu varii fobii.”
Ba să avem pardon, este o metodă represivă prin gălăgia permanentă impotriva opiniilor neconvenabile și poate deveni un scop in sine prin impunerea ca normă juridică constrângătoare la adresa acelorași opinii/exprimări neconvenabile sub varii pretexte.
Teoria Școlii de la Frankfurt de schimbare a societății prin limbaj (prin schimbarea definițiilor termenilor, prin excluderea ideologică a unor cuvinte pretextând sensuri ofensatoare) și-a gasit imediat aplicarea prin normativizare (ceea ce se urmărește și nowadays) in Rusia devenită bolșevică. Iar ostracizarea și cancel culture sunt metode paralegale dar la fel de dăunătoare precum măsurile legale pe temeiuri tip: atitudine dăunătoare, nepartinică, împărtășire a unor idei și concepte învechite sau aparținând unor clase/grupuri privilegiate și asupritoare, etc, etc.
Să fim onești „political correctness” a fost inventată și folosită pe scară largă in comunism. Și mai ales in cel timpuriu, in cel tocmai instalat la putere in care (doarun exemplu) „zăpada” nu mai putea fi albă deoarece amintea de curentul politic Alb anti-bolshevic, etc.
Mărturisesc că am fobie la reducerea libertății de exprimare sub pretextul corectitudinii politice. Nu sunt apostolul lipsei de civilizație/maniere. Ba dimpotrivă. Dar condamnarea rostirii adevărului sau a unei opinii contrare deoarece acestea ar ofensa/ofensează is way to much.
Să nu ne facem că nu recunoaștem persecutarea/discriminarea pozitivă a copiilor de burghezi, chiaburi, intelectuali de dreapta pe ideea progresului social al claselor defavorizate de secole și discriminarea pozitivă ca factor nivelator si ascensor social in abordările „dezinhibate” de astăzi. Acestor chestiuni li s-au alăturat: rasa, orientarea sexuală, bizareriile mentale botezate alternative lifestyle, etc.
Poate că ar trebui să observăm că bizareriile și excesele aproape cotidiene ale „progresismului” gălăgios se pretind a fi legitime, normale și îndreptățite. Iar protestul și critica ofensată la adresa acestora sunt etichetate ca ilegitime sau izvorând din zbaterile unor privilegiați de rasă albă, gen masculin și….maxima erezie: creștini ! Cu alte cuvinte metoda marxist-bolshevica a fost distilată, i s-a făcut un uplift Ivy league și reutilizată in lupta ptr.putere. That’s it! Minorități ciudate vor acces la putere și privilegiile ei no matter how.
Nu știu de ce, posibil să greșesc, dar observ că oameni de bună credință (așa ca tine 👍) tind să acorde un credit nemeritat afirmațiilor, scrierilor, teoretizărilor, raționamentelor unor activiști de stânga radicală. Dar eludând faptele, acțiunile și efectele acestora.
Mă gândesc că indiferent de statut, faimă și prestigiu in lunea asta a ideilor un pic de scepticism se impune iar (eventual) recursul la autoritate nu poate fi chiar benefic.
p.s. ca o curiozitate clarificatoare e interesant de văzut diferența DE ASTĂZI dintre definițiile ro, fr si mai ales eng. ale termenului de bigot. In fr.inca mai subzistă definiția clasică/sensul origina dar ca definiție secundară. Dar in eng.a dispărut cu totul din dicționarele cele mai uzuale. Școala de la Frankfurt rule !!!
„Cu alte cuvinte metoda marxist-bolshevica a fost distilată, i s-a făcut un uplift Ivy league și reutilizată in lupta ptr.putere. That’s it! ”
Foarte foarte plastic spus. Mi-a plăcut. Tot comentariul.
Hallo JB,
Am mai discutat noi despre CP și Școala de la Frankfurt. Conceptul însă este mult mai vechi, apărut fiind la puțin timp după Constituția SUA într-un verdict al Curții Supreme a SUA (Chisholm vs. Georgia).
Prin definiție CP își propune evitarea exprimării jignitoare la adresa unor grupuri de oameni, de exemplu prin generalizarea sau extrapolarea unor însușiri individuale. Conceptul a căpătat în timp tot mai multă greutate, mai ales după abolirea sclaviei, dar în vremurile segregării rasiale, când votul nu era universal, femeile și „coloured“ neavând drept de vot.
Din nefericire conceptul a fost pervertit mai târziu de comuniștii care înțelegeau corectitudinea politică ca fiind unul partizan, ce prioritiza anumite clase sociale în detrimentul altora. Cum Școala de la Frankfurt era un fel de think tank stângist, până la teoretizarea CP drept concept politic partizan nu a mai fost decât un pas. Ceea ce i se pare unui stângist a fi corect politic, este foarte probabil să fie evaluat drept incorect dpdv al celui cu orientare de dreapta. Și viceversa.
Există însă o declarație fundamentală a drepturilor omului, convenită, indiferent de orientările politice, ca fiind scopul spre care tindem cu toții. Anterior acestei declarații au existat și altele asemănătoare, de exemplu Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului la redactarea căreia a contribuit și La Fayette, exact in perioada când a apărut conceptul CP.
Revenirea CP la neutralitatea politică, prin luarea in considerare a articolelor DFDO nu poate fi considerată radicalizare. Oricum ar defini cineva normalitatea, a se prevala de exemplu de libertatea de exprimare pentru a-și propaga în public fobiile împotriva homosexualității, a evreilor, a ungurilor, rușilor, ucrainenilor sau românilor nu poate fi acceptabil.
Personal nu am remarcat niciodată vreo solicitare de privilegiu din partea cuiva doar pentru că aparține vreunui grup cu viziuni sau comportamente bizare. Ca minoritățile etnice din România sunt automat suprareprezentate în Parlament nu consider că este un privilegiu, din moment ce proporționalitatea nu poate fi realizată cu numere naturale. Iar dacă într-un guvern național sunt doar 10% bărbați sau femei iar mi se pare ca meritele personale au cântărit mai puțin decât afinitățile de gen ale premierului.
Dar nu CP era scopul comentariului meu, ci acea radicalizare pe care o amendează dl Naumescu. Eu nu-i văd nici pe progresiști nici pe conservatori ca fiind extremiști. Așa cum spuneam și mai sus, extremișții au ales între cele două tabere centriste. Cred că este vorba de subiectivitate. În Germania un simpatizant afd îi vede pe CDU ca fiind la stanga, iar un stângist de la BSW îi consideră pe SPD ca fiind la dreapta lor.
Dacă s-ar introduce și în Germania același sistem electoral ca în SUA, în scurt timp spectrul politic, actual puternic fărâmițat, ar deveni bipolar. Nu ar supraviețui AfD și BSW/Linke, ci CDU si SPD. Eu, ca liberal, as vota cu CDU, dar in SUA as fi considerat ca fiind de stânga. Mie mi-e indiferent in ce categorie mă consideră ceilalți, dar am o problemă când mă consideră extremist doar pentru ca m-au pus deja in insectar de-o parte sau de alta. In acest caz suntem cu toții extremiști, iar centrul politic nu există. Și atunci nu are niciun rost să ne acuzam reciproc de fundamentalism ideologic.
@Hantzy
Ah, Hantzy, ce bine ar fi ca nowadays CP să își propună „evitarea exprimării jignitoare la adresa unor grupuri de oameni”…..au rămas simple pretexte. Drumul spre „iad” e pavat cu intenții bune, nu?!?
Dar știm bine cu toții că la ora asta CP e doar un instrument de restrângere a dreptului la exprimarea unor opinii neconvenabile chiar dacă sunt in aria bunului simț comun sau a realității. Libertatea/dreptul de a fi inofensiv nu se numește libertate.
Dacă observi nu majoritatea tăcută, nu normalitatea face caz de CP „la orice colț de stradă” și nu se aferează ipocrit de ofense imaginare, frivole sau absolut nerezonabile.
Dar dreptul la libera exprimare „acoperă”/include tocmai acele aspecte care îi deranjează/îi ofensează pe unii. Să reținem: nu vorbim despre insulte&calomnii al căror scop este tocmai ofensarea unora ci critici/manifestări ale dezacordului/dezaprobării dar formulate in cadrul normalității democratice. Repet: Freedom of speech nu e menită să apere discursul inofensiv sau lipsa discursului și indiferența/conformismul. Problema e că minoritățile activiste pretind freedom of speech ptr.ele insele și atât!! Neagă vehement acest drept celor ce nu sunt de acord cu ele pretextând nenumărate ofense și suferințe care astfel necesită apărarea prin forța coercitivă a legii.
Dar revenind la radicalizarea invocată de dl.Naumescu. Poate că in principiu cele două partide majore americane reprezintă centrul, așa cum spui. Dar votul trumpist a reprezentat sigur (in opinia mea) o exprimare a radicalizării cauzată de exasperare și respingere a radicalizării contrare reprezentată de Kamala. Cele 7 milioane de voruri pierdute de Kamala dar absente din portofoliul lui Donald denotă părăsirea de către centriști a corabiei in derivă a unui stângism bizar ce pare izvorât din minți aflate constant sub aburii substanțelor halucinogene.
Americanii acum au avut de ales între regim vegan IMPUS, ori burger cu cartofi prăjiți la liber; între prioritizarea accelerată a unor politici focalizate pe minoritățile zgomotoase și intoarcerea (chiar radicală) către centrul intereselor efective ale societății.
Eu, in chestiuni sociale înclin spre socialdemocratie, dar prefer dreapta atunci când e vorba despre drepturi și libertăți.
Articolul prezintă o analiză interesantă despre Trump și ideologii. Soluția centristă ar putea fi o cale de mijloc necesară.
O analiza echilibrata, profunda si cuprinzatoare, care iese din logica pervertita de „basculare”, dinspre Biden spre Trump sau invers. Trump si Biden reflecta cele doua extreme radicale ale Americii, care functioneaza in regim rotational la Casa Alba, iar faptul ca extremele se ating – un adevar cunoscut, acceptat si probat istoric, v. nazism-comunism – explica de ce schimbarea electorala nu este reala. La acest viciu functional se mai adauga si un altul sistemic, prin care elita conducatoare a SUA le refuza alegatorilor americani increderea electorala si dreptul civil de a-si alege presedintele prin vot direct, nemijlocit.
Cum extremele se ating, nu este intamplatoar ca sindroamele comuniste privind “societatea asediata” si “inamicul din interior”, care ne-au fost binecunoscute pana in 1989, se manifesta in forta si la presedintele american ales, care a amenintat cu inchiderea granitelor si expulzarea imigrantilor. Miliardarul rosu republican prefigureaza astfel un comunism de dreapta, atat prin cele doua simptome de mai sus, devenite deja virale, cat si prin anuntata interventie a statului in economia americana, careia seful statului si guvernului ii va impune liste negre de la cine sa nu cumpere si cui sa nu ii vanda. Dar interventia statului este si in economia mondiala, prin razboaiele globaliste vamale si fiscale impotriva natiunilor si sanctiunile economice si energetice, ale caror efecete insumate distorsioneaza grav legile economiei de piata, asa cum falimentar au facut si fostele regimuri comuniste est-europene, de inspiratie sovietica.
Toate aceste argumente arata ca regimul Trump va fi un fel de comunism de dreapta, care la limita se intalneste cu stangismul «progresist», aka un comunism de stanga dus de Joe Biden la nivelul urmator. Asadar, unde este diferenta ?! Daca inca nu am vazut-o, miercuri avem prilejul sa o vedem, cu toata claritatea. Trump se va intalni azi cu Biden la Casa Alba, cand va avea ocazia sa-i ceara sa opreasca la sursa razboiul din Ucraina. Va fi intr-adevar o dovada elocventa ca este diferit si sa se tina de cuvant ca va opri razboiul chiar inainte de a se instala oficial la Casa Alba, pe 20 ianuarie. Ar fi multe vieti salvate si multe distrugeri inutile evitate, avand in vedere ca Biden mai are inca doua luni de mandat si ca el poate opri masina de tocat carne, pana la ultimul ucrainean.
…apropo de anul 2028 si noi candidati la presedentie din partea celor doua partide mari in sua…va reamintesc ca trump, in primul mandat, i-a cerut lui mitch mcconnell (liderul senatului) sa analizeze posibilitatea extinderii mandatului prezidential dincolo de cei 8 ani prevazut in constitutie…ceea ce denota ca trump, asa cum vad toti cei de buna credinta, nu da doi bani pe constitutie pe care, de altfel, a spus ca o va termina…apropo din noi de dicatatori…
@maxim – ”asa cum vad toti cei de buna credinta”
Formulele de genul ăsta au făcut carieră în Uniunea Sovietică, pe vremea lui Stalin și Brejnev: ”după cum se știe … ”
Buna credință nu se proclamă, se demonstrează. Din păcate, buna credință a celor crescuți doar de mamă există doar în închipuirea lor. Responsabilitatea și autoritatea se învață de la tată, iar cineva crescut cu tată nu ar veni cu bârfe demne de scara blocului.
Pentru informarea ta, Amendamentul 22 la Constituția Statelor Unite zice așa: ”No person shall be elected to the office of the President more than twice, and no person who has held the office of President, or acted as President, for more than two years of a term to which some other person was elected President shall be elected to the office of President more than once. (…)”
https://www.reaganlibrary.gov/constitutional-amendments-amendment-22-term-limits-presidency
Du-te și spune-i coordonatorului tău că ai învățat ceva nou astăzi 😀
…mai haraldel (imi iau liberatea de a te alinta)…deoarece tu ma trimiti la coordonatorul meu, eu te trimit la clasa I-a (ana are mere): invata sa citesti inainte de a te exprima:…(atentie deci la ce am scris!!!) „….i-a cerut lui Mitch macconnell SA ANALIZEZE posibilitatea…”in ceea ce priveste faptul ca buna credinta se demonstreaza astept un exemplu de la tine (asta in cazul cand doresti sa ne pierdem intreaga existenta in astfel de demonstratii)….ca sa fiu clar trump i-a SUGERAT lui mcconnell sa modifice constitutia astfel incat presedintele sa beneficieze de un al treilea si poate al patrulea mandat (deci modificarea amendamentului 22)…dorinta de DICTATOR nu-i asa?…ca mcconnell nu s-a conformat asta-i altceva (bravo lui)….haraldel CAPISCI acum???!!!
”ca sa fiu clar trump i-a SUGERAT lui mcconnell sa modifice constitutia astfel incat presedintele sa beneficieze de un al treilea si poate al patrulea mandat (deci modificarea amendamentului 22)…dorinta de DICTATOR nu-i asa?”
”ca să fiu clar”, e o minciună sfruntată, povestea asta a ta. Asta sunt povești pe care vi le spuneți voi între voi, neomarxiștii. Marele democrat și pacifist Obama, teleghidat de la Kremlin, tocmai a ratat ocazia să-și obțină al 4-lea mandat prin Kamala, dar știi tu ce-a discutat Trump cu Mitch McConnell. Te-au chemat și pe tine, ca să aibă martor, sau cum ai aflat? 😀
Și pe vremea lui Băsescu se practica aceeași minciună. Chiar dacă se ajunsese, în buna tradiție dâmbovițeană, la ”dictachioru’ „.
“ Are Europa o alternativă, un Plan B?”
Good question! :) Dar America? Dar Rusia? Dar China? Personal, nu vad vreo alternativa pentru America si Europa, in afara abandonării rapide și totale a wokismului, a green dealurilor si a altor progresisme fanteziste și păguboase. Rusia? Poate un plan pentru supraviețuirea statala. China? E o alta lume pentru care nu avem instrumente si proceduri de măsură potrivite.
Va trebui sa mai așteptăm pana vom întrezări Planuri B. Pana atunci, rațiune si bun simt. Și după aia, la fel.
N-are nimeni planuri B! Toti se chinuie cu planul A. Si nu le iese nimic!
„China? E o alta lume pentru care nu avem instrumente si proceduri de măsură potrivite…” Poate noi nu, da’ analistii de toate categoriile si neamurile opereaza cu cifre, pe care le transpun in statistici si, apoi, in previziuni; pe termen scurt, mediu si lung. E drept ca China pare a le avea, de cateva mii de ani, pe „foarte lung”…
Un articol, în sfârșit, aproape echilibrat! Sa fie efectul victoriei lui Trump?
O viziune la fel de prosteasca precum parea alegerea lui Trump ca presedinte al SUA acum 10 ani: pe termen scurt SUA va inregistra o crestere economica fulminanta 6 luni – 1an de la investirea noului cabinet datorita unor politici menite sa maximizeze castigul pe termen scurt din pacate in detrimentul intereselor pe termen mediu sau lung, urmata de o stagnare intretinuta preponderent prin constrangerea sau chiar santajul partenerilor care inca depind major de SUA (EU, Japonia, Australia Canada), dupa care, pe fondul datoriei excesive si a productivitatii scazute, va intra si SUA intr-o recesiune majora de calibrul celei din ’29, alaturandu-se ultima fostilor parteneri ce vor fi fost deja intrati adanc in aceasta recesiune. Alianta dintre Elon Musk si Donald Trump va avea viata scurta iar pierzatorul va fi Elon pentru ca puterea bate virtutea. Urmatorul presedinte va fi tot republican, un partid care in urma acestui succes ar fi chiar absurd sa se reformeze, iar acesta nu va fi un Ronald Reagan ci un personaj cel putin la fel de brutal precum Trump dar si suficient de perfid pentru a-si invinge colegii de partid nu prin virtute ci prin metodele care functioneaza demonstrat: minciuna, linguseala, promisiuni bombastice si toate compromisurile posibile ce slujesc scopului. Democratii au iesit din film pentru o perioada lunga de timp pentru ca Trump slujeste mai bine elitele aducandu-le mai multi bani, cat si masele, carora in lipsa painii nedata de nimeni vor aprecia macar circul. In cele din urma stimularea (naturala) a prostiei in masa timp de decenii in favoarea avantajelor economice ale elitelor si a manipularii facile a populatiei nu poate duce la o revenire lina pe scara valorilor, la intarirea democratiei, ci doar la un eveniment maxim distrugator, o repetare a ciclurilor din spirala istoriei (uitata de prostimea de rand radicalizata). Acesta probabil ca nu va fi marcat de recesiunea despre care vorbesc ci de un conflict armat major, probabil un razboi suficient de generalizat pentru a fi numit mondial, care sigur, precum cele dinaintea lui, va epuiza toate mijloacele disponibile, inclusiv armele atomice. Dupa, cand unul sau mai multe imperii vor fi cazut, si daca va mai ramane o cenusa a umanitatii, abia atunci va putea veni vremea virtutii, si nu pentru ca aceasta e calea cea dreapta la care in sfarsit ajunge umanitatea in intelepciunea ei ultima ci pentru ca va fi singura ramasa la dispozitie in vremuri disperate si intunecate.
…bineinteles, toate acestea daca nu cumva ajungem intre timp la singularitatea IA, singura care poate si va rezolva toate problemele oamenilor creand o utopie a abundentei in care nimeni nu va duce lipsa de nimic. Nu de alta, dar sa avem o speranta cu care sa ne culcam linistiti la noapte. Cei care se culca flamanzi spera sa viseze cea mai bogata masa.
Nu poti Invinge o ideologie radicala pornita de Obama si stopata de Trump, decat cu opusul ei, deci, nolens volens, alta idelogie radicala. De fapt e intoarcerea Americii la valorile ei traditionale. Asta nu inseamna ideologie radicala. Aici dl. Naumescu greseste, dar analiza sa e in general la obiect si bine documentata.
Problema Democratilor (membrii si sustinatori ai Partidului Democrat tin SUA + main stream media + Hollywood + elitele din universtatile Ivy League) este ca dupa prabusirea socialismului in Europa de Est au ramas for „end game”.
Nici Democratii din USA si nici celelalte partide de stanga din Europa (cu exceptia UK , dar asta e o alta poveste !) nu au gasit nici acum (dupa 35 de ani de la caderea Cortinei de Fier) cu ce sa-l inlocuiasca pe Marx, au devenit un fel de bun Samarinean care o ajuta pe babuta sa traverseze strada impotriva vointei ei !
Sau cum spunea David Axelrod , geniul din spatele lui Obam :
„You can’t approach working people like missionaries and say, ‘We’re here to help you become more like us.”
A doua venire? Parafraza la ceva biblic? Bun asa. Va sa zica Trump mintuie si daca nu era ales lumea nu s-ar fi mintuit?
Ce va fi insemnind o mintuire in lumea asta, cea reala, nu ni se spune. Sint insa suficiente doua cuvinte adunate „mintuire” respectiv „Trump” si gata, are lumea ce comenta, analiza, da’ ce zic eu, psihanaliza, spre luminarea alora care nu pricep cum devine kestia.
Daca ar fi cistigat Kamala Obamista nu era cu mintuire? Da’ cu ce ar fi fost?
e posibil ca lucrurile sa fie mult mai simple. Dincolo de doctrina, unul dintre candidati s-a facut vizibil, iar celalalt invizibil.
In plus, unul dintre candidati a beneficiat de o armata de trolli rusi, iar celalalt nu.
Si, dincolo de lupta ideologica, la alegerile astea a fost vorba de iesirea la suprafata a prostiei crase, a fuduliei tampe, care a mustit multa vreme, iar acum a rabufnit ca un furuncul. Si asta e cel mai infricosator.
Un factor important in înfrângerea democrațiilor a fost accentul pus pe media tradiționala, spre deosebire de Obama care a înțeles rolul mediei alternative.
Un comentator politic spunea recent despre relația dintre media tradiționala de azi si noua media a Intranetului, un fel de media cetățean, ca media tradiționala este in poziția actorilor filmului mut care nu s-au putut adapta la filmul sonor.
Nu știu daca in România aceasta schimbare se va face anul acesta sau, mai probabil, doar peste 5 ani.
Revenirea la normalitate e “ideologie radicala”? OK, atunci eu sunt nazist daca nu vreau steagul curcubeu in scoli (cred ca nu e normal ca in scoala sa se promoveze sexul de orice fel), nu vreau sa le fac pe plac bolnavilor mintali sau impostorilor care se pretind a fi de sexul opus. In Germania primești amenda 10.000 de euro dacă îl “misgender” pe vreun nebun sau pervers! Dacă văd pe vreunul din ăsta întrând în baia femeilor după soția mea, mă declar și eu femeie și intru după el. Dacă se apropie de soția mea…țineți-mi pumnii!
Trump e calea de mijloc! In “swing states” alegătorii înregistrați independenți sunt majoritari. Și până la urmă, centrul nostru pentru progresiști e fascist, nazist, rasist, etc, iar pentru ei “centrul”’sunt socialiștii probabil! Marele mister e unde au dispărut 8 milioane de voturi în plus în 2020 pentru Biden? Chiar au existat? De data asta republicanii au fost cu ochii pe butelie! În statele unde era interzis să te legitimezi ca să votezi, a câștigat Kamala. Interesant nu?
Doar dacă reciclezi propaganda rusă despre ce se-ntâmplă în State ar putea fi interesant.
un articol interesant, echilibrat, realist.