Aderare sau reunificare? Negocierile Republicii Moldova cu UE în vederea aderării comportă acum mai puține riscuri decât reunificarea cu România – până la un punct

Datorită faptului că nu a fost reconfirmat în funcția de ministru al Apărării la Kyiv, așa cum s-ar fi așteptat, din pricina sprijinului popular masiv de care se bucură în Ucraina, Mykhailo Fedorov a declarat că trebuie organizate alegeri prezidențiale cât mai curând posibil (ar fi trebuit organizate în 2024 dar starea de război nu permite desfășurarea oricărui tip de alegeri). Fedorov nu a făcut astfel de declarații cât timp a fost ministru, ci abia după ce a fost înlocuit, motivul fiind se pare ascensiunea sa rapidă în topul încrederii în personalitățile care ar putea ocupa poziția cea mai înaltă în stat. Cele mai recente sondaje îi dau favoriți pe Zelenski, Zalujnîi și Fedorov.

Dincolo de aceste poziționări care țin în principal de politica externă ucraineană, declarațiile lui Fedorov oferă un indiciu demn de luat în calcul despre perioada post-război în Ucraina. Desigur, nimeni nu poate măcar aproxima când va lua sfârșit partea activă a operațiunilor militare și cum va arăta pacea în Ucraina. Este foarte probabil însă ca această perioadă să arate foarte dezolantă pentru Ucraina. Va exista, mai mult ca sigur, o linie a frontului înghețată cu Federația Rusă care va impune o prezență militară masivă – iar Ucraina nu va putea sconta pe forțe militare străine care să stabilizeze această nouă frontieră a unui conflict înghețat. Cum se va face demobilizarea militarilor, ținuți pe front în continuu ani de zile, ținând cont de faptul că va fi nevoie de foarte mulți militari pe o linie de demarcație care înseamnă câțiva mii de kilometri? O altă problemă la fel de importantă pentru Ucraina post-război va fi gestionarea relației cu o diaspora imensă, de cel puțin 10 milioane de cetățeni, marea lor majoritate fugiți din calea războiului. Ucraina se va confrunta, ca și în prezent, cu o demografie în scădere, cu lipsa forței de muncă și cu necesitatea de a reconstrui cea mai mare parte a infrastructurii energetice, rutiere, portuare, industriale, etc.

Deocamdată, nimeni nu are un răspuns la aceste întrebări. Toate derivă de fapt dintr-o situație pe care nu o putem anticipa – sfârșitul războiului.

Ceea ce interesează cel mai mult din declarațiile lui Fedorov se referă la lipsa unui proiect care să pună în centrul atenției aderarea Ucrainei la UE, obiectiv declarat al acestei țări. Această absență nu este întâmplătoare, ținând cont de dificultățile cu care se confruntă în prezent dar mai ales se va confrunta Ucraina după război. Desigur, Ucraina nu va renunța la obiectivul integrării europene dar drumul concret care duce la aderarea deplină va fi foarte greu și mai ales foarte îndelungat.

În aceste condiții, ce se va întâmpla cu aderarea Republicii Moldova la UE, în contextul în care între parcursul european al Ucrainei și cel al Republicii Moldova există un cordon ombilical, încă din momentul în care cele două țări au depus cererea de aderare, în 2022?

Reprezentanții Ucrainei au declarat, în repetate rânduri, că nici nu concep ca negocierile de aderare să fie purtate separat de cele ale Republicii Moldova. La rândul lor, reprezentanții Republicii Moldova nu au dorit să se despartă, cel puțin la nivel declarativ, de viziunea asupra aderării celor două țări, promovată la Kyiv. Dacă inițial cererea de aderare a Ucrainei a constituit motivul decisiv pentru ca Republica Moldova să procedeze la fel, în prezent situația este schimbată: Republica Moldova se teme ca Ucraina, din motive care țin de felul în care se prezintă obiectiv, să o țină pe loc în ceea ce privește parcursul european. Desigur, până acum nu au existat declarații la Chișinău în acest sens dar cu siguranță problema dacă ar fi posibilă decuplarea celor două țări și în ce condiții este discutată de oficialii moldoveni.

Cum stă Republica Moldova în prezent în procesul de negociere cu UE? Foarte bine, mai bine decât s-ar fi putut anticipa la momentul depunerii cererii de aderare. La data de 15 iunie 2026, UE a deschis oficial Clusterul 1, “Fundamente” care se referă la stat de drept, justiție, drepturi fundamentale, reforma administrației și economie. La data de 14 iulie 2026, UE a deschis Clusterul 6 – “Relații externe” care se referă la politica comercială, politică externă, de securitate și apărare.

Comisia Europeană are până acum doar evaluări pozitive, afirmând că Republica Moldova a făcut progrese remarcabile în procesul de adarare.

În total, sunt 6 clustere de negociere (Fundamente, Piața internă, Competivitate și creștere incluzivă, Agenda verde și conectivitate, Resurse, agricultură și coeziune, Relații externe). Prin urmare, Republica Moldova negociază în prezent conținutul a 2 clustere din totalul de 6.

Obiectivul oficial al Republicii Moldova este însă extrem de ambițios, anume să adere la UE în 2028. Aceasta înseamnă ca în perioada 2026 – 2027 să deschidă toate cele 6 clustere, să negocieze rapid și să încheie negocierile în maxim 1 an de acum înainte, iar cele 27 de state menbre să ratifice Tratatul de Aderare în maxim 3 – 6 luni. Este posibil? Mai degrabă, scenariul cel mai realist ar fi ca Republica Moldova să încheie negocierile de aderare la sfârșitul anului 2028, ratificarea Tratatului de Aderare să aibă loc pe întreg parcursul anului 2029, iar la 1 ianuarie 2030 să se producă efectiv aderarea.

Tot acest calendar nu ține cont de evoluțiile politice interne din Republica Moldova. În 2028 vor avea loc alegeri prezidențiale (Maia Sandu nu va putea candida pentru un nou mandat), iar în 2029 vor avea loc alegeri parlamentare. Ce se va întâmpla în cazul în care aceste alegeri vor fi câștigate de candidați sau partide anti-europene care pot opri oricând procesul de aderare al UE? Nu este un scenariu complet nerealist: s-a întâmplat recent în Georgia.

În Georgia au avut loc alegeri parlamentare în octombrie 2024. Ajuns la putere, partidul Visul Georgian a anunțat, în noienmbrie 2024, suspendarea procesului de aderare la UE până în 2028. De remarcat faptul că Georgia și Republica Moldova depuseseră cererile de aderare la UE în aceeași zi, 3 martie 2022. Visul Georgian a venit la putere înainte ca Georgia să înceapă negocierile de aderare cu UE. Georgia avea statutul de stat candidat, acordat de Consilulul European în decembrie 2023.

Pentru Republica Moldova, Georgia este un exemplu foarte interesant despre cum foarte rapid poate fi inversat un parcurs european, chiar și după ce se obține statutul de stat candidat, pur și simplu datorită unei schimbări la putere.

Fără îndoială, scenariul georgian este intens analizat la Chișinău dar în egală măsură și la Bruxelles. Orice deraiere de la parcursul european la alegerile din 2028 poate fi fatală, pe termen mediu și lung, Republicii Moldova.

Întelegem astfel de ce oficialii Republicii Moldova insistă să adere la UE sau măcar să încheie negocierile până în 2028. Ce se va întâmpla după alegerile din 2028 rămâne o mare necunoscută. Scenariul georgian nu este exclus. Dimpotrivă, trebuie luat în calcul ca fiind cea mai proastă variantă pentru dorința Republicii Moldova de a adera la UE.

Chiar dacă am presupune că negocierile de aderare la UE ale Republicii Moldova se vor desfășura fără mari obstacole, ratificarea Tratatului de Aderare este o mare necunoscută în momentul de față.

Iată cum arată calendarul alegerilor din statele membre UE începând cu septembrie 2026:

PA – alegeri parlamentare

PR – alegeri prezidențiale

Prin urmare, în intervalul septembrie 2026 – decembrie 2029, perioda critică pentru procesul de aderare al Republicii Moldova la UE, 25 de state membre vor avea alegeri parlamentare sau/și prezidențiale. Aceste alegeri pot înclina balanța unui vot pozitiv în procesul de aderare. Este suficient ca un singur Parlament să voteze impotriva aderării Republicii Moldova la UE și întregul proces devine suspendat sine die.

Dacă, de exemplu, in Franța la alegerile prezidențiale din 2027 va fi ales un președinte cu o orientare „suveranistă” din partea RN, procesul de aderare al Republicii Moldova va fi în pericol. Dacă în Germania la alegerile parlamentare din 2029 AfD intră într-o coaliție de guvernare la nivel federal, consecința poate fi acceași.

În Franța, Tratatul de Aderare al unui nou stat membru UE poate avea loc prin organizarea unui referendum la nivel național sau pe cale parlamentară, cu o majoritate extrem de ridicată, 3/5.

La ora actuală, nu se pot întruni 3/5 din totalul membrilor Parlamentului in favoarea aderării Republicii Moldova (sau Ucrainei) la UE, iar calea referendumului este extrem de riscantă. Doar vonța Președintelui Emmanuel Macron a făcut ca până în prezent dosarul aderării Republicii Moldova la UE să înainteze dar Macron nu are în prezent o majoritate parlamentară de 3/5 care să susțină această idee. Un președinte din partea RN va conviețui cu aceeași configurație a Parlamentului și este greu de crezut că va face gesturi politice împotriva curentului dominant deja existent. Un președinte din partea partidelor de centru va milita pentru cauza extinderii UE dar va avea aceeași problemă a unei majorități ostile oricărui proiect de extindere. Un președinte din partea RN va da un impuls puternic tuturor partidelor „suveraniste” din Europa, inclusiv și  mai ales AfD în Germania care se opune extinderii UE.

Prin urmare, presupanând că negocierile de aderare ale Republicii Moldova la UE vor evolua excepțional (este doar o ipoteză), aderarea efectivă depinde de foarte multe necunoscute politice, cum ar fi alegerile parlamentare și prezidențiale în Republica Moldova, precum și alegerile parlamentare și prezidențiale în 25 de state membre UE până în decembrie 2029. Chiar și un singur rezultat care ar aduce la putere o majoritate guvernamentală din care ar face parte un partid ce se opune extinderii UE ar fi fatală pentru aderarea Republicii Moldova la UE.

Riscurile întreruperii parcursului european al Republicii Moldova, chiar și în situația în care negocierile de aderare au loc mai repede decât în orice alt caz al unui stat candidat, sunt foarte mari.

Acesta este motivul pentru care în Republica Moldova  a început să se contureze „Planul B”: reunificarea cu România.

Acest plan părea total nerealist în urmă cu ceva timp dar în prezent este serios analizat. Nu doar la Chișinău sau la București, ci din ce în ce mai mult în media occidentală. The Ecoonomist analiza acest scenariu pe data de 15 august (Vanishing possibility. If you can’t join the EU, then join an EU member[1]). A urmat website-ul italian Treccani, pe data de 19 august (Nicolò Corbinzolu, La Moldova pottrebe unirsi alla Romania per sfuggire alla Russia?)[2].

Concret, poate fi avut în vedere acest scenariu pentru a accelera aderarea Republicii Moldova la UE? Este indicat pentru Republica Moldova să se meargă în paralel cu planul A (aderare) și planul B (reunificare cu un stat membru)?

Reunificarea cu România este marcată, la rândul ei, de 3 mari obstacole:

• Opinia publică – sprijinul pentru reunificare nu a atins încă 50% din populația cu drept de vot;
• Statutul UTA Găgăuzia;
• Statutul Transnistriei;

Pe de altă parte, atât procesul de aderare la UE, cât și eventuala reunificare cu România, sunt văzute ca amenințări pentru Federația Rusă (reunificarea Republicii Moldova cu România ar echivala de fapt cu o extindere implicită și explicită a NATO), ceea ce explică intensificarea acțiunilor de război hibrid la adresa Republicii Moldova (documentate exemplar de Mihai Gribincea în 15 august, Moscova pregătește rechizitoriul împotriva Republicii Moldova[3]).

Prin urmare, avem de-a face cu :

• Un proces în plină desfășurare, negocierile Republicii Moldova cu UE – planul A;
• O ipoteză, reunificarea Republicii Moldova cu România – planul B care ar înlocui planul A;
• Un risc major care influențează Planul A – evoluțiile incerte din Ucraina, atât în timpul cât și mai ales după încheierea războiului, în condițiile în care aderarea Republicii Moldova este privită la Bruxelles la pachet cu aderarea Ucrainei;
• Un risc major care infuențează Planul A – evoluțiile politice incerte din Republica Moldova și din statele membre UE – alegeri care pot aduce la putere forțe politice ostile aderării Republicii Moldova la UE;
• Un risc major care influențează deopotrivă Planul A și Planul B – războiul hibrid al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova.
• 3 riscuri majore care influențează Planul B.

Planul A, Planul B și cele 3 riscuri majore identificate pot fi puse împreună într-o „matrice de riscuri” pentru a vedea ce efect pot avea aceste riscuri asupra celor două alternative ale Reublicii Moldova pentru a deveni membru al UE.

Am alcătuit această „matrice de riscuri” prin identificarea unor factori de risc detaliați (nu voi detalia aici metodologia folosită și lista acestor riscuri – o voi face într-un alt cadru, pe larg) și cum influențează fiecare din aceștia Planul A și Planul B.

Ulterior alcăuirii acestei matrice de riscuri, am apelat la un model de IA pentru a transpune în cifre riscurile Planului A și ale Planului B pe care le-am însumat ulterior.

Rezultatul este cumva surprinzător.

Continuarea negocierilor cu UE (Planul A) înseamnă un risc de 5,2 pe scara 1 – 10.

Reunificarea în acest moment a Republicii Moldova cu România (Planul B) înseamnă un risc de 8,4, pe scara 1 – 10.

Prin urmare, pentru a-și realiza obiectivul, Republica Moldova trebuie să continue parcursul negocierilor de aderare, fără a ignora riscurile aferente dar cu conștientizarea faptului ca reunificarea cu România, în acest moment, ar fi mult mai riscantă.

Totuși, opțiunea reunificării nu trebuie eliminată de tot, ci ținută în rezerrvă, activată doar dacă unul din cele 3 riscuri majore identificate sau toate simultan vor fi în creștere, cu tendința de a atinge pragul maxim.

În consecință, Republica Moldova ar trebui să monitorizeze foarte atent cele 3 riscuri majore și să le confere un anumit punctaj, pentru a urmări evoluția lor. De la un moment dat, dacă această evoluție devine foarte îngrijorătoare, pot fi demarați primii pași în direcția punerii în aplicare a Planului B.

Aderarea la UE, respectiv reunificarea cu România, sunt opțiuni politice strategice ale Republicii Moldova. Ele pot avea evoluții surprinzătoare, datorită mediului intern și extern foarte incert. Tocmai pentru a preîntâmpina aceste evoluții care pot avea efecte negative, Republica Moldova ar trebui să monitorizeze foarte atent, fără întrerupere, evoluția factorilor de risc. Până la un punct, opțiunile politice pot fi puse în aplicare doar datorită unor convingeri subiective. De la un punct încolo, aceste opțiuni nu mai pot fi puse în aplicare decât apelând la acei experți care pot elaboara modele de evoluție a riscurilor asociate opțiunilor politice.

[1] https://www.economist.com/europe/2026/08/13/might-moldova-merge-with-romania.

[2] https://www.treccani.it/magazine/atlante/geopolitica/la-moldova-potrebbe-unirsi-alla-romania-per-sfuggire-alla-russia-.html#google_vignette.

[3] https://podul.ro/articol/28251/moscova-pregateste-rechizitoriul-impotriva-republicii-moldova.