În acest an, 24 ianuarie a adus la Iași o schimbare: manifestările oficiale pentru celebrarea Unirii Principatelor Române au început abia la 15:00, oră la care, tradițional, totul se încheia. Această decizie a fost determinată de alegerea președintelui Nicușor Dan de a fi prezent în prima parte a zilei la Focșani.
Locul scenei pentru oficiali a rămas în aceeași Piață a Unirii, însă a fost mutat de lângă treptele Hotelului Traian în stânga statuii lui Alexandru Ioan Cuza. Dispozitivul forțelor de ordine, care îi separă pe oficiali de simplii cetățeni, s-a consolidat: gardurile au fost la fel de vizibile, jandarmii, polițiștii și cei din serviciile secrete care îi controlau pe participanții de rând au fost tot atât de numeroși ca la precedentele manifestări ocazionate de aceeași zi.
Spre deosebire de alți ani, discursul președintelui nu a făcut nicio referire la Moldova, la proiectele pentru această regiune. Nu a existat nicio referire la situația mai generală a României, a macroregiunii noastre sau a lumii. De parcă am fi într-o piscină securizată, și nu într-un ocean învolburat. În schimb, Nicușor Dan li s-a adresat direct celor care îl huiduiau, identificați deloc voalat cu partidele extremiste. Aceeași idee fusese ambalată puțin diferit în discursul ținut cu câteva ore înainte în Vrancea. Vorbele primului om în stat au fost apreciate de simpatizanți, dezaprobate de contestatari, privite mai degrabă cu indiferență de mulți participanți.
Au mai ținut discursuri ministrul Apărării Naționale și câțiva potentați locali, cu diverse responsabilități, cu uniformă sau fără – nu doar Costel Alexe și Mihai Chirica –, care au pus accent pe semnificația zilei, pe „jertfa” capitalei Moldovei pe altarul național în urmă cu un veac și jumătate, plus clișeul recent „România s-a născut la Iași”, pe înalta conștiință patriotică, pe iubirea creștină ș.a.m.d. Același borș vechi a fost reîncălzit sub privirile participanților. Fără schimbări semnificative, toți acești oameni ar putea ține aceleași discursuri indiferent de regimul politic. Filonul lor ideatic își are rădăcinile în tribalism și provincialism. Punerea în scenă a manifestărilor este o dovadă suplimentară în acest sens.
S-a remarcat prezența în piață a unui grup numeros de la SOS, sub coordonarea Dianei Șoșoacă, având steaguri cu însemnele partidului și huiduind în timpul discursurilor de pe scenă. Membrii AUR au fost și ei în piață; deși, după elementele de identificare, păreau în număr mai mic, huiduiau cu putere. Ei avuseseră o manifestare proprie la amiază, tot în Piața Unirii, urmată de un marș spre Palatul Culturii, participanții – în frunte cu Petrișor Peiu – purtând steaguri tricolore și scandând lozinci din patrimoniul neoceaușist al Vetrei Românești. Nu au mai fost văzute steaguri cu înscrisurile AUR, potrivit unor surse existând o dispoziție de sus de scoatere a lor, pentru a nu-i enerva suplimentar pe cei care nu agreează partidul.
Prezența mai multor autocare cu numere de înregistrare din diverse județe, inclusiv din alte regiuni, arată că a existat o mobilizare serioasă a ambelor partide ultranaționaliste pentru a aduce un contingent de strigători profesioniști la Iași. Deși au pretenția că dețin monopolul asupra patriotismului, membrii SOS, AUR și simpatizanții lor au huiduit și când s-a intonat imnul de stat.
A existat și un grup care s-a afișat în zona centrală a pieței sub steaguri cu înscrisul România Onestă, sloganul lui Nicușor Dan în campania pentru prezidențialele din 2025. Mai anemic, în câteva rânduri a fost scandat și numele președintelui.
Mulți oameni neafiliați politic păreau să se regăsească în multe locuri din piață sau din apropiere. Publicul tăcut rămâne o necunoscută din punctul de vedere al ideilor împărtășite. Este posibil ca unii participanți să aibă o atitudine respectuoasă față de autorități, ca rezultat al conformismului social, dar și să rezoneze cu unele critici care vin dinspre contestatari, semn al nemulțumirilor din societate.
Asociațiile civice Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Împreună pentru A8 și Reset au fost și de această dată prezente în Piața Unirii, cu bannere și pancarte în favoarea dezvoltării regiunii, a autostrăzii A8, pentru o societate democratică și pentru justiție ș.a. Toate acestea erau vizibile și pentru cei de pe scenă. Poate unul sau altul reține în cele din urmă ceva.
După discursurile oficiale și slujba religioasă s-au depus coroane la monumentul lui Cuza, a avut loc o defilare a unor subunități militare și s-au încins mai multe hore separate de simpatiile politice. Președintele Dan a făcut la final o scurtă baie de mulțime, rămânând însă în zona securizată de garduri și forțe de ordine.
Câțiva interpreți de muzică populară au cântat mai multe manele pretins patriotice. Mi-a atras atenția Veta Biriș, cu un repertoriu național-comunist, pe care l-a rostogolit atât înainte, cât și după 1989. Aceste cântece moștenite de la Cântarea României continuă să polueze intens spațiul public, alături de altele din aceeași specie apărute în postcomunism. Responsabilitatea pentru invitarea unor asemenea barzi revine autorităților locale, lipsite și de simț estetic, și de discernământ. Cu versuri precum cele cântate (și) în acest an în boxele din Piața Unirii se suflă și mai mult vânt în pânzele extremismului. Asta pare să nu realizeze aproape nimeni. Extremismul parazitează zile și simboluri naționale, se hrănește din apelul la un trecut selectiv, numai bun de utilizat în scopuri partinice.
În discursurile și lozincile publice, de diverse culori, apar frecvent îndemnurile la unitate, se deplânge dezbinarea din societate. Este și aceasta o formă de ipocrizie. Ce unitate poate exista între cei care vor o țară pentru toți cetățenii ei și cei care vor o țară tribală, între cei care vor o societate democratică și cei care vor regim autoritar/dictatură, între cei care vor cu Uniunea Europeană și cei care, pe față sau în ascuns, vor cu Estul dictatorilor?
Cum constatam și în anii trecuți, această sărbătoare națională este confiscată de oficialități, respectiv de opoziția politică extremistă. Momentul fondator al României este numai bun de pus în vitrina propriilor interese politice. Pare că nimeni din politică și administrație nu se gândește la posibilitatea de a-i da un aer mai respirabil, solemn și integrator. Pentru aceasta este nevoie de un alt imaginar istoric și politic, de o redefinire a raporturilor dintre oficiali și cetățeni, a locului și rolului instituțiilor și societății, de regândirea contractului social.
Apreciez articolul, îl salut pe autor!
SI in acest an, o rușine! Iașul nu a meritat această mizerie de zi.
Deși probabil erau anticipate protestele SOS și AUR, nu s-a imaginat nimic care să evite gălăgia și haosul zilei. Parca anume s-au pus scena și gardurile, s-a golit parcarea, s-a creat loc pentru haos.
Dezgustător, chiar și pentru privitorii la TV. Pur și simplu a fost greu de privit. Și foarte jenant. Imi pot imagina cât de greu a fost de suportat pentru președintele Nicușor Dan, și pentru cei prezenți.
Am respectat-o pe doamna Maia Sandu pentru că a evitat „bălăcirea” în mizerie, deși „era așteptată”. Nu a fost o „sărbătoare”, a fost un zgomot continuu. Jumătate de oră de penibilitate.
Respect ieșenilor care au ales să rămână în case, să nu se amestece cu veneticii gălăgioși!
Se putea imagina o sărbătoare solemnă în interiorul Teatrului Național, cu momente de teatru / spectacol specifice Unirii (mos Ion Roată, Alexandru Ioan Cuza, …), cu discursuri ale istoricilor și ale politicienilor, cu copii și poezii, cu corul Municipalității, cu omagii. 2-3h de decență, transmise în direct de televiziuni.
Iașul are resurse, are oameni imaginativi, care organizează foarte frumos festivalurile FILIT, FITPT, Classix, cu bilete rezervate în avans de 2-3 luni. Cu puțină strădanie, se putea imagina o festivitate culturală, cu respect pentru sărbătoarea Unirii.
Dar nu, s-a preferat gălăgia si mizeria. O rușine pentru Iași, și pentru sărbătoarea Unirii!
Mulțumesc pentru articol, domnule Dobrincu. Ați punctat foarte bine, „sărbătoarea” nu a reprezentat Iașul, ci doar pe cei care au făcut totul insuportabil.
Impostorii fac apel la trib, componenta etnică, primesc aprobarea, pun mâna pe putere și apoi să te ții. A funcționat întotdeauna. Suntem pe ultimul loc la vânzare de carte în Europa. Sunt pe primul loc la utilizare Tic-toc. Și am văzut că suntem pe primul loc la consum de alcool în Europa. Datele care te conduc la cel mai de succes partid din românia condus de un om care nu avea carte de muncă la 30 de ani, dar la pricopsit Parlamentul cu una proaspătă. Ce să mai zici? Mai bine să taci și să te retragi, căci orice om de bun simț ce ar putea avea în comun cu toate astea?
Multumiri pentru oferirea acestor detalii. Aveti dreptate.
,,Daca votul nostru ar putea schimba ceva nimeni nu ne-ar mai lasa sa votam ,, – Mark Twain
,,Toate formele politice de stinga violeaza natural ordina naturala a lui Dumnezeu ” . – Petre Tutea
Analiza arată cum aniversarea Unirii Principatelor a fost marcată mai mult ca spectacol politic decât ca reflecție istorică, ceea ce diluează semnificația zilei pentru publicul larg….