„Trebuie să ai o încăpățânare, o rezistență la toate solicitările nu doar politice, de tot felul, care te apasă și mai mult îți fragmentează continuitatea de scop. (…) Și asta înseamnă răbdare, înseamnă muncă. Nimic nu rezistă dacă nu este sedimentat. Dacă nu stai să te gândești, să reflectezi asupra unei situații în care ai fost, ce decizie ai luat, nu se sedimentează în memorie. Mai ales în ziua de azi, informația vine în avalanșă și nimic nu se depune. Și ne trezim că suntem coală albă. De aici și superficialitatea opțiunilor și opiniilor. (…) Cauza e că oamenii nu își dau seama că trebuie să stea puțin să reflecteze la o situație, nu să dea un răspuns automat, ca și când cineva îl dă în locul tău și tu zici, da, și eu cred asta. Păi de ce crezi asta? Păi nu știu, că așa am citit, că așa mi s-a spus, că așa am văzut pe TikTok sau alte lucruri de genul ăsta.”[1] – Stere Gulea
Curtea Constituțională a României a decis, în ședința din 6 decembrie ac., să anuleze alegerile prezidențiale, constatând că: „…procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia”.[2] O parte a românilor au întâmpinat decizia CCR cu ușurare, o alta cu surprindere, acuzând că democrația românească a fost profund și ireversibil afectată; susținătorii lui Călin Georgescu au mers și mai departe cu acuzațiile, aplaudați de la galerie de personaje ca Adrian Severin de pildă (și alții asemenea) și au afirmat că „s-a dat o lovitură de stat”.
Am tot auzit în aceste zile că ascensiunea lui Călin Georgescu ar fi o surpriză, că nimeni nu se aștepta ca acesta să fie votat de peste două milioane de români. Așa să fie? Haideți să dăm timpul puțin înapoi, până în toamna lui 2018, când s-a votat în Parlament organizarea unui referendum pentru care a pledat o inițiativă cetățenească susținută de „Coaliția pentru familie”. Această „coaliție”, susținută public de diferite personalități care astăzi își afirmă deschis susținerea și pentru Călin Georgescu, a fost prima manifestare a unui curent care a afișat inițial o etichetă generoasă de conservatorism creștin anti-progresist, doar că, pe măsură ce își extindea campania de susținere a organizării „Referendumului constituțional pentru familie”, au devenit tot mai clare, evidente legăturile cu extrema dreaptă și cu ortodoxia rusă.
„Referendumul pentru familie” a fost susținut de Biserica Ortodoxă Română, de Biserica Catolică, de cultele protestante și neoprotestante din România. Apoi, la votul din Parlament, prin care s-a legiferat organizarea Referendumului, s-a putut constata că și partidele politice, cu PSD în frunte, susțineau demersul „Coaliției pentru familie”.
Atunci, ca și acum, o bună parte din campania pentru votul „DA” la referendum s-a purtat în social media, diferența fiind aceea că în 2018 baza era Facebook și nu TikTok, ca în anul 2024. La vot au participat, să ne aducem aminte, 3,857 milioane de români – insuficient ca referendumul să atingă planul legal pentru validare – din care 91,56% au fost de acord cu ideea promovată de „Coaliția pentru familie,” adică 3,531 milioane de români!
Pentru nucleul radical din societatea românească, eșecul referendumului a fost doar o bătălie pierdută. Acest nucleu a dobândit suficientă experiență pentru a susține ulterior ascensiunea AUR în Parlament – considerată în 2020, cum bine ne aducem bine aminte, ca fiind „surprinzătoare”. Reacția autorităților naționale și europene în perioada pandemiei „Covid-19”, apoi războiul pornit de Rusia, care a invadat pe scară largă Ucraina sau formarea coaliției de guvernare PSD-PNL în toamna anului 2021 au însemnat noi și noi oportunități pentru radicalii extremiști din România să avanseze – în mințile alegătorilor, pregătiți pentru un vot de protest – către scopul lor de a accede la putere în România.
CARE-I TREABA CU HOMARUL?[4]
Mihnea Măruță, jurnalist și doctor în filozofie al Universității „Babeș – Bolyai” din Cluj[5], autorul volumului „Identitatea virtuală”, răspunde la întrebarea „Cum a fost creat candidatul Călin Georgescu?” și identifică implicit mecanismul tehnologiei TikTok care a făcut posibilă explozia de popularitate care l-a propulsat pe antieroul Călin Georgescu în preferințele a peste două milioane de alegători din țară și din străinătate. În principiu, strategia și tacticile folosite în precampanie și în campania electorală, în social media, sunt cele deja consacrate de tehnologiile de marketing pentru comerțul online:
„Cum se face o asemenea operațiune națională: Se contractează o firmă care știe digital marketing (adică măruntaiele rețelelor). Cu câteva luni înainte de alegeri, firma creează un nucleu de comandă, o echipă operațională care se ocupă de acest client și de campania lui. Se deschide o platformă de tip CRM (Customer Relationship Management), similară celor folosite de o companie care își targetează clienții pentru un magazin online. În spatele «CRM» e o altă platformă, denumită Data Management Platform (DMP), care folosește softuri de targetare și profiling.
Toate aceste mecanisme sunt specifice comerțului online.
Se înființează o pagină principală sau un cont principal în fiecare rețea de socializare, la care se conectează platforma CRM (și, implicit, mecanismul de profiling). Se deschid, în toate rețelele, cât mai multe conturi și grupuri cu același scop, care sunt administrate de aceleași persoane aflate în nucleul de comandă. Se încep postările pe acele pagini și pe acele conturi (înainte de campania electorală).
Fiecare persoană care se alătură unui grup și fiecare persoană care dă chiar și un singur like / love conturilor deschise de nucleul de comandă devine «țintă», fiind targetată de softurile platformei CRM, la fel ca în campaniile de comerț online. Se «recrutează» voluntari pentru operațiune dintre persoanele cele mai implicate. Se realizează automat un profil extins, cu mii și mii de caracteristici, fiecărui votant care intră, chiar și o singură dată, în «aria de acoperire» a campaniei. Persoanele care sunt deja atrase de partea campaniei sunt «întreținute» cu mesaje care să le confirme alegerea. Nehotărâții sunt targetați cu mesaje diverse, în funcție de pasiunile lor, în ideea că măcar unul dintre acestea îi va atrage. Astfel se creează rețele secundare și terțiare, cercuri concentrice, iar toate informațiile se adună la centrul de comandă, prin intermediul CRM. În câteva luni, se formează un bazin de milioane de persoane cu profiluri extinse, care sunt bombardate continuu cu aceleași mesaje, dându-le sentimentul să sunt parte a unei mișcări salvatoare (sau măcar de schimbare). Majoritatea acestor votanți au senzația că au ales liber să participe la «mișcare».
Odată venită campania electorală, se modifică numele campaniei. O națiune întreagă este astfel «otrăvită», prin «otrăvirea» a sute de mii de familii și de minți vulnerabile. Astfel, votul nu mai are nicio legătură cu programe politice sau cu rațiunea. Astfel, votul este rezultatul unei momeli adaptate fiecărei minți, momeală care exploatează vulnerabilități, frustrări și neîmpliniri personale.”[6]
Mircea Mihăieș, critic literar, eseist și publicist timișorean[7] nu crede că ar fi înțelept să ne oprim cu analiza strict la manipulările din platformele social media – altminteri dovedite, chiar dacă nici măcar serviciile de informații nu au pus în rapoartele desecretizate degetul pe un actor sau o familie de actori identificabili, ci doar pe anumite personaje prinse în hora susținerii „candidatului manciurian”[8] – pentru a înțelege corect amploarea cu care a fost și încă este manipulat alegătorul român, în scopul deturnării nemulțumirilor și frustrărilor sale pentru a servi interesele a cel puțin trei centre de interese care acționează coordonat la acest moment: (i) agenții Moscovei, care îndeplinesc ordinul Kremlinului de destabilizare a României; (ii) agenții restauratori ai național-comunismului, foști securiști și aparatcici și (iii) alianța dintre extrema dreaptă neo-legionară și adepții mesianismului ortodox ultraconservator.
Raționamentul lui Mircea Mihăieș pleacă de la ideea că o bună parte a votanților lui Călin Georgescu din țară, mai ales din zonele rurale sărace, au votat – fiind foarte ușor de manipulat – pentru că le-a fost indusă ideea că aceasta este calea unei schimbări în bine în țară. Cei care i-au influențat sunt în multe comunități preoții care s-au încolonat politic în spatele extremei drepte și a mesianismului ultraconservator ortodox (verbalizat fără reținere de exemplu de Teodosie Petrescu, liderul Arhiepiscopiei Tomisului și membru influent, chiar dacă acum formal supus unor sancțiuni, al Sinodului BOR) și / sau rudele lor din străinătate, acolo unde Călin Georgescu a fost votat masiv (peste 40% din opțiuni).
Românii din străinătate, observă Mircea Mihăieș, au fost și sunt masiv influențați de preoții lor: „Preoții au dobândit, din astfel de pricini [inadaptarea, catalizatoare a nemulțumirilor și frustrărilor românilor ce muncesc în Vestul Europei] roluri-cheie în restaurarea stimei de sine pentru o vastă parte a acestor nefericiți. Printr-o simplă căutare pe Internet am aflat că după 1990 Biserica Ortodoxă Română a înființat un număr de 800 – 1000 de noi parohii și le-a extins pe cele deja existente. Or, asta înseamnă că există un număr de 1000 – 1500 de preoți care au dobândit influență uriașă printre cei care trec pragul instituțiilor pe care le păstoresc.”[9]
Care este mecanismul de influență? „Să mergem cu deducțiile mai departe”, continuă ideea Mircea Mihăieș. „Cifra [românilor stabiliți în Vestul Europei] depășește cinci milioane. Să presupunem că nu toți frecventează bisericile. Să zicem că doar un sfert din ei merg la slujbe și iau în seamă povețele și – de ce nu? – chiar ordinele oamenilor în sutane. Cifra la care ajungem e de aproximativ un milion și jumătate – un milion și trei sferturi. E posibil (și chiar plauzibil) ca doar un sfert sau o treime dintre ei să-și fi însușit cu adevărat mesajele provenite de la preoți. Au rămas astfel cinci sute de mii de oameni. Aici intervine un element de psihologie socială pe care istoria României încă nu l-a cunoscut: o mare parte a populației din țară e dependentă material și, implicit, emoțional de cei din afară, care le trimit lunar bani, menținându-i, la propriu, în viață. (…) … e ușor de bănuit că acea jumătate de milion de îndoctrinați – de mai știutori – aflați în poziție de superioritate morală față de cei din țară au transmis mesajul. Se poate ajunge în felul acesta la un milion trei sute de mii, un milion și jumătate de votanți ai lui Georgescu? Se poate!”[10]
Eugen Rădulescu, consilier în cadrul Băncii Naționale a României, fost șef al Direcției „Stabilitate Financiară” a BNR, a comentat la rândul său pe marginea evenimentelor care au determinat Curtea Constituțională să-și asume decizia controversată, dar corectă și constituțională de a anula întreg procesul alegerilor prezidențiale, care a fost în mod evident unul viciat, ca o lovitură de stat mascată de aparența unui proces democratic legitim. În comentariul său a identificat câteva cauze care au permis propagandei și manipulării să-și facă loc în societatea noastră, afectând profund până și minți obișnuite altminteri să reflecteze cu maturitate în fața deciziilor pe care le iau în viață.
Ca mulți dintre noi, Eugen Rădulescu a observat cum se pregătește – curăță? – terenul în social media încă din perioada pandemiei, dar să nu ne întoarcem în timp atât de departe, este suficient să ne amintim ce mesaje circulau în mass media și social media la începutul anului trecut, cu acele proteste fantomă ale unor antreprenori în transporturi și agricultură.
„Sincer, când vedeam invazia de postări despre «pământul nostru, recolta noastră, combinele noastre» (cu poze de prin Rusia) sau cele referitoare la mărețele realizări ale industriei comuniste, eram enervat peste măsură. România era a doua cea mai săracă țară din Europa; doar Albania stătea mai rău, pentru că acolo regimul comunist era încă și mai paranoic decât cel al lui Ceaușescu. (…) Văzând avalanșa de postări mincinoase, nu reușeam să înțeleg promovarea lor asiduă. Mai cu seamă că unele erau realizate cu mijloace tehnice suficient de complexe pentru a nu fi la îndemâna unui nostalgic rătăcit. Acum, însă, totul capătă sens.”[11]
Odată dobândită perspectiva potrivită, după ce punem totul în context, cum arată situația? Punctul de vedere al lui Eugen Rădulescu, obișnuit să aibă sub ochi multe date și să le analizeze critic pentru a putea lua decizii sau propune soluții, este următorul:
(a) „Construirea personajului Georgescu a început cu mulți ani în urmă. Mai mult ca sigur, Kremlinul a avut și alte câteva variante, dar «alesul» – identificat probabil după sofisticate studii de psihologie socială – a fost în final ciudatul domn Georgescu. Nu cred că au contat nici labilitatea lui psihică avansată, nici incapacitatea de a interacționa cu oamenii altfel decât într-un cadru regizat migălos. El îndeplinea, se pare, criteriile pentru a captura mintea oamenilor, a genera o psihoză, ce pare și azi greu de surmontat.”
(b) „Mai întâi, au existat grupuri care s-au aliat direct cu personajul. Sunt nostalgici ai legionarilor români, o categorie foarte bizară, având în vedere că mișcarea în sine a dispărut de mai bine de opt decenii, deci abia bunicii sau străbunicii actualilor nostalgici puteau să fi fost în vreun fel legați de mișcarea legionară. Tot pe aici sunt și cei care îl glorifică pe Ion Antonescu, ignorând cu seninătate atât crimele de război comise de acesta, cât și direcția pe care el a înscris țara pe care o conducea. Cei mai mulți dintre acești rătăciți au tot felul de gărgăuni în cap despre ce înseamnă «suveranitate națională» și ce anume implică ea. Lor li s-au adresat campaniile de preamărire a trecutului comunist, pe care le-au înghițit fără urmă de judecată critică.”
(c) „O categorie aparte o reprezintă fețele bisericești. Nu vreau să arunc anatema asupra întregii BOR, dar sunt șocat să văd cum, în interiorul acesteia, un ticălos, fost turnător la securitate, cu multe preocupări foarte «lumești» (pentru care este și în prezent trimis în judecată, dar mă aștept ca vinovățiile lui să se prescrie, înainte de a fi condamnat), care declară fără pic de rușine că Putin este bun, pentru că a construit biserici, este mângâiat pe creștet de Patriarhie și rugat sa nu mai facă! (…) Acest înalt prelat este o infecție în corpul bisericii și al societății. Iar infecțiile trebuie extirpate. Faptul că ierarhia BOR îl tolerează aruncă o lumină teribilă asupra însuși rolului bisericii în societatea românească.”
(d) „Am spus-o de multe ori și o repet încă o dată: în momentul în care o societate pensionează oameni la 45 de ani, acordându-le beneficii dincolo de orice rațiune, acea societate își plasează o bombă în propria ei structură. Nu este vorba în primul rând de costul bugetar, care nici acesta nu este de ignorat; aspectul esențial aici este, după părerea mea, distrugerea coeziunii sociale.”[12]
Nu am reprodus aici toate ideile din expunerea lui Eugen Rădulescu – cine este interesat va trebui să parcurgă, dacă nu a făcut-o deja, articolul publicat de „Contributors” -, dar vreau să fie clar că eu consider cât se poate de pertinentă opinia domniei sale. Poate nu trebuia să mă opresc doar la cele trei nume de mai sus. Aș mai fi putut cita aici din Thierry Wolton (vezi aici), Dennis Deletant (vezi aici), Oliver Jens Schmitt (vezi aici) sau Stefano Bottoni (vezi aici) pentru ca imaginea să ne devină tot mai clară, dar sunt convins că toată lumea are deja o părere despre context și ceea ce mai lipsește, eventual, este răbdarea de a gândi atent situația și de a o dezbate public fără patimă, așa cum odinioară de îndemna Jan Patočka, unul dintre cei mai respectați semnatarii ai „Cartei 77”.
EI AU REACȚIONAT, REACȚIONEAZĂ ȘI VOR CONTINUA SĂ REACȚIONEZE
Ce are a face homarul? Adică, care-i treaba? Niciuna poate sau dimpotrivă, este o analogie care ne poate pune pe gânduri, asta dacă mai avem obișnuința să ne acordăm timp să gândim. Ca să fie o analogie, trebuie să explic la ce anume ne raportăm, desigur. Anul 2003: David Foster Wallace scrie despre „Festivalul Homarului” din Maine, mai precis semnează un reportaj din orășelul Rockland, unde festivalul se organiza (poate și astăzi este la fel) în Harbor Park. Vedeta culinară a fost, evident, homarul.
Se creionează o constatare, la care David Foster Wallace ajunge vrând-nevrând în timp ce-și elaborează materialul: „Oricât ar fi de apatic după drumul până acasă, un homar devine îngrijorător de activ când e aruncat în apă clocotită. Dacă îl răstorni dintr-un recipient în oala aburindă, homarul va încerca uneori să se agațe de marginile recipientului sau chiar să se prindă cu cleștii de buza oalei, ca un om care se ține să nu alunece de pe acoperiș. Și mai rău e când e complet scufundat. Chiar dacă acoperi oala și pleci de lângă ea, de obicei poți să auzi cum zdrăngăne și clămpănește capacul, în încercarea de a-l împinge la o parte. Sau cum cleștii zgârie pereții oalei, fiindcă se zbate.”
Asta-i treaba cu homarul: reacționează, nu vrea să fie fiert, ca să devină o cină delicioasă. Există câteva tehnici prin care bucătarul se asigură că homarii nu-i răstoarnă oala în foc. La noi, în 24 noiembrie și 1 decembrie, pentru că bucătarii Iohannis, Ciolacu și Ciucă au fost cam indolenți, „homarii” erau cât pe ce să răstoarne oala în foc. Cine ne sunt homarii din analogie? Ah, dar este simplu: Cine fuge ca dracul de tămâie de o Românie tot mai integrată în Occident, admisă, iată în Schengen, cu un pas în OCDE și candidată (deocamdată incertă) la integrarea în Eurozonă? Răspuns generic: Toți cei care nu o vor acolo, pentru că le sunt direct afectate interesele.
Să ne întoarcem puțin în anul 2018, la „Referendumul pentru familie” și să ne aducem aminte cine a susținut demersul „Coaliției pentru familie”. Liderii politici, în primul rând. Liviu Dragnea, pe atunci lider al PSD, s-a declarat în dezacord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, spunând că este „un om tradiționalist”. Traian Băsescu, ex-președinte al României și lider al PMP, declara că România „nu are dreptul să abandoneze” actuala definire a familiei, ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, inclusiv prin modificarea Constituției. Victor Ponta s-a declarat „în favoarea familiei tradiționale”, dar a dezavuat organizarea Referendumului, considerându-l „o formă de populism ieftin”. Ludovic Orban, care a devenit apoi premier, a declarat că este un susținător al familiei tradiționale. Călin Popescu Tăriceanu, pe atunci lider ALDE, declara că trebuie organizat un referendum pe tema redefinirii familiei în Constituție și că România nu va deveni astfel „mai puțin liberală”. Nicușor Dan și-a anunțat demisia din USR, atunci când acest partid a decis să se poziționeze împotriva referendumului. Kelemen Hunor le-a cerut maghiarilor din România să participe la referendum și să „voteze după conștiință”.
Bisericile? BOR, prin vocea Patriarhului Daniel, a susținut fără echivoc referendumul: „Sprijinim total demersul Coaliției pentru familie și organizarea referendumului, întrucât valorile familiei creștine stau în centrul mesajului bisericii referitor la căsătorie”. Pe atunci nu exista un diferend de opinie între Patriarh și Teodosie, liderul Arhiepiscopiei Tomisului. Episcopii de ambele rituri din Biserica Catolică din România au emis un comunicat de presă în care au salutat organizarea referendumului și au îndemnat preoții și credincioșii catolici să participe la vot și să se îndemne și alte persoane să fie implicate în promovarea familiei tradiționale. Penticostalii și-a anunțat la rândul lor susținerea pentru referendum. Singurul cult care a făcut opinie separată a fost Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, care a criticat majoritatea parlamentară PSD–ALDE pentru că a „polarizat și politizat o inițiativă creștină pentru a discredita adversarii politici”. În opinia reprezentanților acestui cult, scopul referendumului ar fi fost în realitate de a „distrage atenția de la propria corupție, violarea justiției, a nepotismului, ostilității față de UE și democrație”.
Mai era de făcut un pas, foarte important și el, și anume câștigarea a cât mai mulți adepți. Pandemia și războiul din Ucraina, cu angoasa permanentă a fricii de război, de lipsuri, de moarte în fond, a fost intens speculată de tot acel mecanism subteran care pornise la drum odată cu coagularea „Coaliției pentru familie” și propulsarea AUR pe prima scenă a politicii românești. Atunci, ca și acum, la Washington exista o administrație Donald Trump, la Budapesta se puneau bazele teoriei iliberalismului, iar la Moscova se tatonau, cu manevrele „Zapad”, planurile de invadare a Ucrainei. La București, unde judecătorii, militarii și polițiștii se pensionează la vârste la care abia încep să se maturizeze profesional, zeci de mii de persoane din categoria celor devreme retrași din activitate au fost luate cu asalt și câștigate – nici nu era prea greu, date fiind frustrările sedimentate de o carieră lipsită de glorie – de partea radicalismului pompos redenumit din neolegionarism mistic și neocomunism în „suveranism”. După model vest-european.
Brusc, acești oameni al căror job a fost (încă este!) să apere România, au devenit simpatizanții politicilor duse de Viktor Orbán și Vladimir Putin. După paravanul generos al acestui tip de populism radical, începeau să se contureze caii troieni: George Simion, Călin Georgescu sau Diana Șoșoacă, cu întreaga lor structură de susținere, asigurată de simpatizanții ideologiei național-comuniste, care, în fapt, nu a murit odată cu Elena și Nicolae Ceaușescu și le-a supraviețuit, grație unor Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Adrian Severin, Călin Popescu Tăriceanu, Mircea Geoană, Traian Băsescu și așa mai departe, o listă mult prea lungă și atât de bine cunoscută.
DAR NOI CE SĂ FACEM?
„În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. (…) Și mulțimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea. Și au venit și vameșii să se boteze și i-au spus: Învățătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Și îl întrebau și ostașii, zicând: Dar noi ce să facem? Și le-a zis: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră.” (Luca, 3:1,3; 3:10-14)
Brusc, nu mai știm ce avem de făcut. Într-atât ne-au fost luate mințile încât să fi uitat, creștini cum ne place să credem că suntem, că valorile pe care trebuie să le prețuim mai mult decât orice nu sunt altele decât cele deja enunțate de Sfântul Pavel în celebra sa „Epistolă întâia către Corinteni”, în capitolul 13: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”? Este atât de simplu! La fel cum simplu a învățat și Ioan, Întâi mergătorul: Ajutați-vă unii pe alții, nu râvniți la ce nu se cuvine, faceți-vă datoria cu omenie și hărnicie, fără să nedreptățiți pe cineva!
Nu este vorba aici de a adopta, dintr-o dată, un discurs mistic, ci de a ne aminti, așa cum ne îndeamnă multe alte voci lucide, care sunt fundamentele civilizației noastre și cum arată un conservatorism creștin luminat, situat la centrul dezbaterii politice, un discurs care înțelege rolul capitalismului și al libertății și dezavuează extremismul dintr-un motiv simplu: nu se bazează pe valorile fundamentale ale europeanului creștin, pe nădejde, credință și dragoste. Extremismele vin, dimpotrivă, cu concepte din care se detașează vădit antivalori ca obscurantismul și frica, deznădejdea militantă, violentă, totala lipsă de iubire și compasiune, alungate de sectarismul cu porniri criminale.
Totala incompatibilitate între conservatorismul creștin luminat și extremele politice l-au opus ireconciliabil pe Nicolae Iorga exponenților „Gărzii de Fier” – sfârșind executat de asasini legionari – sau pe Iuliu Maniu bolșevicilor – și a sfârșit în închisorile comuniste după înscenarea unui proces rușinos. Știm, deci, din istorie cum funcționează extremismul violent și tot ce ar trebui să ne dorim, din toate puterile, ar fi să luptăm pentru a nu mai face din nou loc răului în viețile noastre, în comunitățile noastre, în România.
În turul 1 al alegerilor prezidențiale din România – proces, ne reamintim, anulat de CCR – au votat: 2.120.401 alegători pentru Călin Georgescu; 1.281.325 alegători pentru George Simion și alte câteva zeci de mii pentru candidați ca Silviu Predoiu (fost ofițer de securitate și director SIE!), Cristian Terheș, preot al bisericii unită cu Roma sau Sebastian Popescu. În total, circa 3,350 milioane de voturi au susținut candidați care provin din zona radicalismului creștin mistic (neolegionarismul) și a neocomunismului. Comparând cu voturile de la referendumul din 2018, observăm că suntem în aceeași paradigmă cantitativă.
De ce am crede că la scrutinul prezidențial care urmează a fi reluat în prima partea a anului 2025 lucrurile vor sta altfel, că acest nucleu dur de 3,5 milioane de susținători ai neolegionarismului și neocomunismului își vor schimba opțiunea? Pentru că România se va alătura Spațiului Schengen? Pentru că se va forma o coaliție pro-europeană care va fi condusă de un lider al PSD – acel PSD care în 2018 vota pentru organizarea „Referendumului pentru familie”? Evident că nu, să fim serioși! Unicul reper sigur pe care îl avem, este că nu trebuie să votăm ceea ce Jan Patočka definea ca fiind expresia contemporană a „Anticristului” în societățile europene[13]: impostura autoritarismului, a dictaturii, a celor care ne promit „ordine” doar pentru a ne răpi fără milă libertatea.
Dacă nu vrem să stăm cu mâinile în sân și să legitimăm astfel, prin inacțiune, cum această mașinărie de vot înrobită credinței că „trecutul este soluția” – o mașinărie care înghite tot mai mulți intelectuali de calitate, oameni care îl citesc avid pe Jan Patočka dar sunt pe cale să-i rateze complet mesajul – va aduce la putere la Cotroceni un „candidat manciurian”, atunci singura, unica soluție este mobilizarea socială energică a celor care privesc spre viitor. La o prezență la vot în jurul a 10 milioane de alegători, similar cu cea de la votul pentru parlamentare din 1 decembrie ac., va fi nevoie ca cel puțin 5,3 – 5,4 milioane de alegători să nu susțină în turul doi un candidat al reacționarilor neocomuniști și neolegionari, care pleacă din start cu 3,5 milioane de voturi avantaj. Asta este tot. Este simplu. În același timp deloc ușor. Răul și-a făcut deja cuibul în mijlocul națiunii noastre și nu are de gând să-l părăsească prea curând.
[1] „Observator Cultural”, nr.1237 / 11-17 decembrie 2024
[2] https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2024/12/Hotarare_32_2024.pdf
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_constitu%C8%9Bional_din_Rom%C3%A2nia,_2018
[4] O parafrază, titlu sugestiv, împrumutat de la eseistul și romancierul american David Foster Wallace; vezi „Care-i treaba cu homarul?”; „Editura Black Button Books”, 2017
[5] https://humanitas.ro/autori/mihnea-maruta
[6] „Cum a fost creat candidatul Călin Georgescu” – „România literară”, nr.51 – 52 din 6 decembrie 2024
[7] Cu rădăcini arădene, la Șagu
[8] https://dictionary.cambridge.org/us/dictionary/english/manchurian-candidate
[9] „Complotul tăcut” – „România literară”, nr.51-52 / 6 decembrie 2024
[10] Ibidem
[11] https://www.contributors.ro/cum-am-ajuns-aici-si-ce-e-de-facut-o-parere/?utm_source=hotnews.ro&utm_medium=referral&utm_campaign=feed_feed_hotnews_ro_hn-contributors_sidebar_links
[12] Ibidem
[13] https://www.sup.org/books/theory-and-philosophy/plato-and-europe
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Situația are cauze mult mai profunde, de ordin intern și mai puțin de ordin extern. Iar întrebarea tulburătoare este: ce s-a întâmplat în străfundurile sufletului românesc încât a erupt această decizie aproape revoluționară? Fiindcă, vai, a considera că rușii și chinezii au prostit 10 milioane de români este, scuzați-mă, o imensă prostie.
Dacă dăm vina numai pe dușmanii externi înseamnă să ne mințim singuri. Ceva rău s-a întâmplat în societatea și sufletul românesc încât capacul de pe oală a sărit sub presiunea revoltei din sufletele românilor.
De aici trebuie pornit, orice altă abordare este iresponsabilă, chiar criminală.
Eu aș propune un Decalog ca al lui Moise, care să înceapă cu:
– să nu furi
– să nu minți
– să nu juri strâmb
– etc.
Adică este nevoie de alt contract social între conducători și conduși, unul mai drept, mai echitabil, mai moral.
Nu mai faceți pe surdo- muții crezând că îi ” faceți” din nou pe proști.
Vai de voi cărturari și farisei!….
Păcat de atâta efort și gimnastică mintală, pentru a oculta cele două adevăruri esențiale:
PSD (prin cercuri ale serviciilor secrete) a creat și sprijinit partidele și candidații ”extremiști” pentru a-i servi drept adversari convenabili.
Călin Georgescu este un securist care lucrează pentru SIE.
Aceste „adevăruri” nu sunt ocultate. De fapt, sunt chestiuni evidente, sar în ochi. Dar tema zilei este alta: Cum se face că, în ciuda evidențelor, sub generosul obiectiv de schimbare a mediului politic dominat 35 de ani de FSN-FDSN-PDSR-PSD + PRM, PUNR, PSM, ALDE, USL și alte creații ale laboratoarelor neo-comuniste afiliate institutului de studii condus cândva de Severin, Pasti și alții ca ei, 3,5 milioane de români cad în plasa acelorași eminențe cenușii, votând acest „candidat manciurian”, Călin Georgescu, o conservă a securității ceaușiste și a KGB-ului din vremea URSS?
Nu ne ajută să tot repetăm că acest Georgescu este o conservă construită și întreținută ani de zile de ex-securiști și ex-kagebiști, pentru că adepții săi nu mai au urechi de ascultat.
Și atunci ce ajută?
Poate veniți și duvs. cu un răspuns la această temă. Așa cum am încercat și eu un răspuns în textul de mai sus. Bazându-mă și pe încercările de a contribui a unor minți mult mai antrenate decât a mea.
De fapt nici România, nici Moldova, nu au scăpat încă de bolșevismul rusesc.
cand omul simplu spune „era mai bine pe vremea lui Ceausescu” sau invoca suveranismul, de fapt se refera la comunism, care prinde si la cei mai tineri sub diverse forme de neomarxism, redistribuire, corectitudine politica, mandrie sectanta si alte misticisme surogat de implinire materiala si sociala; de ce era mai bine ? inca mai fumega un mit al locuintelor aproape gratis, al jobului asigurat, al echitatii si uniformitatii sociale, al strainilor care ne-au subjugat cu datorii; pentru cineva care de-abia se poate exprima, sau dependent de trib si secta, ce valoare are libertatea cuvantului sau libertatea in general ? democratia perfecta era cand toata lumea, fara discriminare (oh,da!), avea privilegiul sa poata fura !
chipurile cu datoria zero, daca s-ar fi mentinut sistemul, acum am fi atins un nivel de dezvoltare economica, bunastare si echitate incomparabil mai bun decat sub capitalismul salbatic (sau schizofrenic ?); si ia ca reper China inca oficial comunista, dar devenita intre timp un lider economic mondial, nu Europa care se crizeaza sinucigas, energetic si inflationist;
in ochii lor, alternativa la nebun: tot promisiuni sforaitoare, nepotisme si privilegii desantate pe viata, aceeasi placa cu politicienii care ar fi toti hoti si lingai de ciolan, aceleasi porcaieli;
nu, nu-s disperati, is negativisti incurajati de curentul demolator din occident; dispusi sa se alinieze ordinului unui Capitan mesianic: al nostru e mai bun tocmai pentru ca e nebun !
ce ar ajuta ? poate daca ne-am insanatosi macar noi, ceilalti…
@Prototipescu _ „cand omul simplu spune „era mai bine pe vremea lui Ceausescu”…”
Nu cunosc pe nimeni care să spună așa ceva. Și nici cunoscuții mei nu mi-au spus că ar cunoaște la rândul lor pe cineva.
Oamenii spun lucruri raționale de felul „viteza medie de deplasare a trenurilor de călători era de 90 km/h, iar acum este 50 km/h”. Concluzia cu rol manipulatoriu este că cetățenii români sunt nostalgici după Ceaușescu și iubesc disctatura, lipsa drepturilor elementare, sărăcia și foamea.
Haideți să fim serioși! Am cunoascut în toată viața meau doar doi „ceaușiști” convinși, înainte de 1990, dar sărmanii „n-aveau toate țiglele pe casă”. Am cunoscut, însă, mai mulți oportuniști care se prefăceau că sunt admiratori ai regimului…
@Cristian Felea _ ” Cum se face că […] 3,5 milioane de români cad în plasa acelorași eminențe cenușii, votând acest „candidat manciurian”…”
Tehnic, este relativ simplu.
Cineva (adică o persoană, cu investiții minime și ceva cunoștințe în domeniu, NU o organizație, „oculta mondială”, Federația Rusă etc.) demonstrează cum…
https://recorder.ro/marea-bresa-a-tiktok-cat-de-usor-poate-un-candidat-sa-obtina-1-milion-de-vizualizari/
O parte semnificativă dintre cei „3,5 milioane”, sau 2,1 milioane care au votat Georgescu, au făcut-o în semn de protest față de cleptocrație (un excelent text explicativ: https://www.contributors.ro/adevarata-victorie-a-lui-calin-georgescu-cum-s-a-inchis-cercul-democratiei-originale-si-ce-solutii-raman/ ). …Acesta, în condițiile în care USR, care deranjează cumplit cleptocrația, este atacat concertat de presă.
Rusia doar exploatează o oportunitate pe care românii înșiși i-au oferit-o.
În opinia mea SIE a avut mereu lucrurile sub control (iar PSD a fost informat), astfel că domnul Vlase a putut merge relaxat să vadă cursa F1.
corect!
Este evident ca asa zisii „extremisti”, „suveranisti” sunt creatia PSD, asa cum si mafiile din SIE, SRI, SPP, etc sunt creatia clicilor de sorginte securisto-comunista asociate clicii PSD,,,,care e o clica de infractori, nu un partid politic!
Petre Tutea a spus demult ca pe comunisti nu-i poti da jos de unde s-au cocotat decat cu parul, cu ciomagul! Numai ca natia asta de idioti nu a avut urechi sa auda!
Insa sa ne fie clar…….pana cand nu vom pune mana pe ciomag ca sa dezcocotam jigodiile astea comuniste din varful copacului in care s-au urcat, nu vom rezolva nimic…..clicile descinse din comunism vor deveni din ce in ce mai puternice, poate mai puternice decat inainte de 1989
Ce pacat ca cei cateva sute de mii de romani din strada din 1989 au fost pacaliti……s-a calcat pe sufletul lor cu sloganuri gen „fara violenta” sau „armata e cu noi”…..brutele securisto-comuniste trebuiau exterminate atunci…..fara nicio mila! Pacat ca s-a ratat calcarea in picioare a acestor bestii rosii! Daca o faceam atunci, alta ar fi fost soarta Romaniei astazi !
Articol de pus in ramă. Super.
„EXTREMÍSM n. Atitudine (politică) caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, bazată pe ură și intoleranță” (sunt mai multe definitii, dar asta e cea care se refera la politica si se distinge de sensul mai general de extravaganta sau sensul particular care implica actiuni violente)
referendumul pentru familie a fost un prilej de clarificare a tendintelor extremiste in ambele directii;
cultul comunismului si ceausismului nu se incadreaza ca fiind o manifestare extremista; nici cultul pentru alte personaje controversate, nici trumpismul, putinismul sau orbanismul; nici Brexitul sau Roexitul, nici ateismul sau habotnicia, nici optiunile sexuale;
suveranismul s-ar putea incadra daca ar implica intoleranta prin masuri protectioniste evident discriminatorii (chiar si dreptul de a desfasura o activitate economica e reconuscut ca drept fundamental – art.16 din Carta);
dar aparent parent inofensive, incalca chiar art.1 din Carta expresii precum: „A furat, dar a si facut” sau „poporul e incult” sau „alegatorii sunt manipulati”, „votul nu e valabil”, „candidatul e ….” , etc.;
insasi „corectitudinea politica” are adeseori manifestari extremiste;
chiar pe aceasta platforma (sa-i zic doar, corect politic, mai „elitista”) puteti regasi, atat in articole cat si in comentarii, nenumarate manifestari care se incadreaza in definitia opiniilor politice extremiste, prin intoleranta incompatibila cu drepturile fundamentale din Carta (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012P/TXT) ;
propun a se reciti cateva dintre drepturile fundamentale inviolabile:
art.1 Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.
art.7 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului
comunicațiilor.
art.10 (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie […]
art.11
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie
și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și
fără a ține seama de frontiere.
(2) Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
Art.22 Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică.
Art.40 Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul
membru în care acesta își are reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat.
Art.41 (2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar
putea să îi aducă atingere;
Faptul ca 3,5 mil de romani isi doresc in anul 2024 sa traiasca intr-un stat totalitar comunist, arata ca nostalgia comunismului nu doar ca nu s-a estompat, ci este la cele mai inalte cote pe fondul mentinerii de catre cvasitotalitatea clasei politice a sentimentului de regim politic legat de copilaria/tineretea nostra in loc sa il condamne asa cum a facut un lider politic din Europa de Est. Aceasta letargie sociala a reprezentat un teren propice pentru castigarea razboiului hibrid purtat de Federatia Rusa pe teritoriul tarii noastre. Lipsa de viziune a liderilor politici decidenti era sa ne duca intr-o noua bucla comunista de 50 de ani de care ne-a salvat in extremis interventia unchiului Sam, asa cum a salvat si alte tari europene in istoria post ww2. Partea buna clasei politice este ca isi fac vacantele in Europa de vest, unii chiar mergand cu avioane private insa partea mai putin buna este ca nu sunt anti-comunisti, anti-gulag si nu imprima tineretului o directie europeana clara mentinand activa discutia referitoare la orientarea politica a tarii (est sau vest). Cu toata tevatura de tip Caragiale, este clar ca, la cate investitii americane sunt in Romania, sa nu aiba cineva perceptia ca vom face o pirueta la 180 de grade. Pentru noi soarele va rasari de la vest in urmatoarele decenii.
nu e vorba de nostalgie! e vorba de o revenire, la noile generatii
Raul are succes nu numai din motivele înșirate in articol ci și din alte motive:analfabetismul funcțional al multor alegători,lipsa culturii politice ,juridice și economice a unui foarte mare număr de alegatori,proasta guvernare ,tergiversarea la nesfârșit a unor reforme esențiale că regionalizarea României,comasarea localităților mici și a celor apropiate( ar aduce mari economii bugetare),mereu amânată digitalizare a administrației,reducerea substanțială numărului de agenții guvernamentale,instituții,autorități de tot felul care consumă foarte multi bani și taie frunze la câini,menținerea pensiilor speciale și pensionarea la vârstei mici ale unor categorii de persoane privilegiate,anarhia și violența crescândă din școli,corupția din toate domeniile care se menține la un nivel ridicat, inflația necombatuta eficient și care a scumpit exagerat alimentele și energia,problemele nerezolvate din domeniul energetic,infracționalitatea stradală și cea a clanurilor,legile proaste și mereu schimbătoarea ,taxarea exagerată a muncii( 40 la sută din salariul),pedepsele mici pentru infractorii violenți și pentru recidiviști și prea desele eliberări înainte de termen,tergiversarea proceselor până la prescrierea lor de către justiția corupta ,scăderea natalității și îmbătrânirea populației pe fondul unei intense propagandei corecte politic pentru ” dreptul” femeilor la avort,lipsa de vigilenta și de acțiune a serviciilor de informații ,guvernului și Parlamentului care a permis agentilor putinisti și idioților utili sa și amplifice și extindă propaganda antidemocratică,antioccidentala ,nostalgic ceaușistă ,ultraconservatoare și conspirationista in presa scrisa,televiziuni,social media,universități,ong urî,mediul clerical,școli,diplomație ,rezerviști militari și pensionari ai serviciilor de informații,fosti politicieni diplomați,publicații economice și juridice,etc.
Dintre toate punctele de acolo (majoritatea valide), as insista pe „scăderea natalității și îmbătrânirea populației pe fondul unei intense propagandei corecte politic pentru ” dreptul” femeilor la avort”. Acel „pe fondul” care sugereaza o legatura de cauzalitate este total eronat si va descalifica restul comentariului. Scaderea natalitatii e cauzata intr-adevar si de emanciparea femeiilor (educatie + mariaje mai putine si la o varsta mai mare + masuri cotraceptive), dar nu de avort, desi multa lume priveste inca avortul drept masura contraceptiva.
Nu am reusit sa inteleg de ce numeroasele videoclipuri cu înregistrari ale monologurilor ,declaratiilor si dialogurilor lui calin georgescu pline de aberatii politice ,sociale si ” stiintifice” nu au fost de natura sa impiedice peste doua milioane de alegatori sa l voteze., Le am vazut luni de zile pe YouTube si le am urmarit cu atenție.Unde au fost spiritul critic,discernamantul,ratiunea,logica si bunul simt al celor care s au decis sa l voteze pe acest sarlatan?
Cei ce l-au votat nu poseda spirit critic, discernamant, gandire logica la nivel minimal, bun simt. Si mi-e teama ca in randurile natiei mai sunt multi ca acestia! Din nefericire acesta e cruntul adevar!
Nu exista nici o garantie ca „spiritul critic, discernamantul, ratiunea, logica si bunul simt” sint prezente oricind si oriunde iar asta e valabil nu doar pentru votantii unuia sau ai altuia. In definitv ce logica iti trebuie pentru a vota x sau y? S-ar zice ca-ti votezi interesul? Cu conditia sa ti-l cunosti, or nimic nu garanteaza ca toata lumea isi cunoaste interesul, cel mult pe termen foarte scurt in registrul „x mareste pensiile”. Nu conteaza pentru cel care voteaza asa ca marirea azi a pensiei lui inseamna saracirea lui peste 3 luni prin inflatie si asta pentru citiva ani inainte! Nu-l duce mintea intr-atit. Dar va striga apoi „hotii”, „jos” etc.
Cei 2 milioane sint oameni reali cu drept de vot egal cu cel al oricui altcuiva si care nu pot intelege pericolul reprezentat de unul ca fanfaronul acela bizar nascut in cine stie ce mlastina a sistemului pozind in Mesia in izmene. E totodata amuzant ca sistemul n-a putut produce decit o aratare dezechilibrata mintal dar si ingrijorator ca contracanditatii (e intentionata…) au disparut din discursul public. Stiti a ce aduce disparitia astora, eventual acoperita de cetile unor discursuri de complezenta, de la Lasconi la cine-o mai fi? A impotenta politica. Actuala clasa politica – imi rezerv placerea sa spal pe jos cu ea tocmai in contextul clamatei superioritati asociate expresiei, luata la bani marinti zisa clasa e o clica de mardeiasi cu simbrie la stat – e impotenta. As merge intr-acolo incit sa spun ca e nula si neavenita. Si-atunci ce v-asteptati sa aleaga bizonul si clasa politica care-l „reprezinta”? (Ghilimelele cuvenite pentru eufemism). Doar nu sobrul si incrincenatul Bolojan! Nu merge asta la Bukres, la Bukres trebuie un mistocar, nu alege bizonul oameni care-l amendeaza pentru gunoi sau pentru ca nu-si renoveaza fatada casei ci prepusii dezvoltatorilor imobiliari de blocuri cu fose septice. Sau ai cine stie carui crocodil economic foarte zgomotos prin prepusii si preputele lui de presa.
Si va dau un exemplu: eram intr-un club de rockaiala, sa fi fost 1992. In boxe ceva rockaiala. Vine unu’ si cere o manea, ceva cu „Fratii Peste”. Barmanul ii spune:
– Aici nu se asculta asa ceva.
Clientul:
– Pai de ce, voi nu traiti in patrie?
Atit e de simplu. Si de restul Carpati Fara.
😁 daca n-ar fi de plans.
Make, „Bursa”:
Dacă serviciile noastre secrete ar dispune de filosofi, sociologi, logicieni şi politologi, atunci această dovadă ar fi suficientă să probeze caracterul rusesc al candidatului la Preşedinţie Călin Georgescu.
Lasă-l, frate, în pace pe Potra, are şi el visurile lui erotice, n-ai văzut că doarme cu pistolul în mână?!
Cauţi unde nu trebuie, ai irosit trei săptămîni în cercetări zadarnice…
Ai două articole din 25 iunie 2014, când Alexandr Dughin a vizitat România:
– „Bercea, Abraham şi ruşii. Plus, Călin Georgescu”
– „FOTO Aleksandr Dughin a fost în România. Ideologul lui Putin s-a întâlnit la Mănăstirea Neamţ şi Mănăstirea Dorna Arini cu mai mulţi preoţi şi stareţi ortodocşi – surse”
Ziariştii de acum un deceniu au consemnat ciudata vizită a lui Dughin în România, în căutare de prozeliţi pentru constituirea unui nucleu de sprijinitori ai programului practic de creare a unei entităţi suprastatale Eurasiatice.
Pe lângă câţiva intelectuali exaltaţi i-au căzut victime un număr de clerici, după cum se povesteşte.
Unul dintre articole menţionează o întîlnire între Dughin şi IPS Teodosie, ştire negată cu înverşunare de Biserica Ortodoxă Română.
Este vorba despre acelaşi IPS Teodosie acuzat de Sinod că s-a implicat în susţinerea electorală a lui Călin Georgescu.
Dacă s-ar găşi cineva normal la cap în serviciile noastre secrete, acela nu ar lăsa cazul lui IPS Tepdosie la latitudinea Sinodului, ci l-ar lua la cercetări.
https://www.bursa.ro/calin-georgescu-un-branci-rusesc-dovada-69852453
Un articol care incearca sa legitimeze decizia CCR de anulare a alegerilor, o decizie pe care autorul o considera „constitutionala si corecta”. Nici nu este de mirare, avand in vedere ca autorul a facut parte din SRI. Intr-adevar oamenii au fost dusi de nas de un individ ales special pentru a influenta masele, avand evidente abilitati psihologice subtile prin care a reusit sa convinga milioane de romani sa-l voteze, insa asta nu inseamna ca votul acestor romani nu a fost liber si democratic, dupa cum nu toti cei care l-au votat sunt extremisti sau legionari. Multi romani l-au votat din cu totul alte convingeri, nicidecum pentru ca au fost impresionati de discursul lui mesianic sau legionaroid. La fel s-a intamplat si la Brexit, la fel s-a intamplat si in alegerile din SUA cand a fost ales Trump. Nici o curte constitutionala nu a anulat voturile liber exprimate ale cetatenilor britanici si americani doar pentru ca a existat o propaganda tintita pe retele sociale, similara cu cea din Romania. Sunt specialisti in drept si jurnalisti care au aratat ca decizia CCR nu a fost constitutionala, chiar daca pe moment a salvat situatia. La fel de bine CCR ar putea sa invalideze alegerile parlamentare sau orice alte alegeri viitoare in urma unor apeluri facute de servicii sau partide politice(!). De asemenea, presedintele Romaniei, spre deosebire de alti sefi de state, nu are putere fara parlament si nu poate sa initieze legi sau referendumuri fara votul parlamentului. Puterea in Romania apartine parlamentului si mai putin presedintelui. Nu poti sa anulezi alegeri doar pentru ca unii au fost influentati pe TikTok si atrasi de un anumit discurs. Daca vreti intr-adevar sa evitam repetarea unor astfel de evenimente electorale, atunci trebuie ca institutiile statului sa lupte cu dezinformarea si sa explice romanilor ce au insemnat regmurile autoritare si criminale din trecutul nostru. Acest lucru poate fi facut atat in scoli, cat si pe retele sociale (TikTok), insa in nici un caz nu trebuie anulate voturile libere si democratice. Asa cum Gorgescu a prmit „like-uri si love-uri” pe TikTok, asa poate primi si statul roman „like” si „love” prin campanii de informare cu privire la legionari, Antonescu, Putin, Rusia, Stalin, Lenin, precum si pentru avantajele de a fi in UE si NATO. Haideti sa pregatim viitoarea campanie electorala dragi agenti SIE si SRI, pentru a evita un dezastru. Sunt sigur ca mai exista oameni de bine si in servicii.
Ce mi se pare interesant e cum s-a schimbat- brusc- viziunea analistilor asupra Diasporei, functie de cum a votat: luata in brate si pupata pe ambii obrajori cand a votat „cum trebuie” validandu-l pe candidatu’ Petrov, luata la puricat acum, cand cand il valideaza pe candidatu’ Georgescu ( inca fara nume conspirativ).
Ce inseamna cuvantul „democratie” ? e vorba de puterea celor multi, indiferent de ce vor ei. Deci nu poti sa anulezi vointa oamenilor daca asta nu e in acord cu minoritatea ramasa si in opozitie, cam despre asta e vorba.
Daca cumva planeaza ideea ca mintile oamenilor au fost otravite, atunci poate ca actualii guvernati ar fi trebuit sa investeasca masiv de mult timp, in invatamat, astefel incat mintea tuturor oamenilor sa fie destupata si atunci poate ca rezultatul ar fi fost altul. Pana atunci ar trebui respectata vointa celor multi indiferent care este ea. Pt ca asta inseamna cuvantul democratie. Este evident ca actualii guvernanti nu numai ca fura si distrug tot de 35 ani dar au tinut si intr-o totala prostie polulatia tarii sperand ca asta va fi in avantajul lor de-a pururea. Acum a fost o situatie de disperare a populatiei care pur si simplu s-a saturat. Nu au votat musai CG, au votat altceva cu care ei au rezonat. Acum ca e o greseala sau nu, ramane de vazut. Nu poti sa schimbi ceva, facand mereu aceleasi greseli. Trebuie sa mai incercam si altceva, in speranta ca poate rezultatul va fi diferit. In definitiv daca ne-am chinuit 35 ani, ce ar mai fi contat inca 5 ani cu CG? cam asta e filozofia celor care au votat CG…
Excelent!
Personal, nu cred ca un individ poate fi atit de labil (sa nu zic altfel) incat sa voteze cu cine ii ordona nu stiu ce retea. Fie Facebook, fie Tik-Tok.
De acord, se pot face retele extinse, pe mai multe niveluri. Cu interese similare. Dar sa crezi ca vor vota candidatul organizatorilor, inseamna sa crezi ca indivizii aia sunt decerebrati. (Si la tara…TT si internetul….)
Cred ca se da o importanta prea mare T-T, asa cum s-a dat o importanta prea mare Fb. Ca si TV.
Sunt mituri electorale, imbratisate de cei care pierd.
PSD a pierdut cu toata televiziunea si mass-media de partea lor.
Etc.
Poate ca FB ar trebui sa se intrebe de ce a pierdut teren in fata T-T. Si sa verifice moderatorii pe care i-a angajat. Si care blocheaza pe cine si cum vor ei.
Referitor la referendumul pentru familie, e foarte clar ca electoratul s-a mobilizat impotriva PSD. La fel si alegerea lui Johannis.
Idem si Georgescu.
Numai ca finala ar fi aratat altceva. Lupta dintre Lasconi si Georgescu. Pun pariu ca Georgescu ar fi pierdut. Jocul era ca Georgescu sa piarda pentru Marcel. Aici a fot buba. Sistemul ticalosit nu putea accepta sa fie folosit de USR. Si oameni din afara tarii, care nu cunosc situatia, au fost convinsi ca Putin ne joaca.
De fapt, Putin a fost jucat. Dupa care si progresistii.
Eu v-am spus recent: Rusia joaca la doua capete, Securitatea la trei…..
Cine e atit de cretin, incat sa creada ca PSD/PNL(aliat cu PSD)/UDMR(cu tatucul Orban) sunt partide democrate, proeuropene?
De ce nu s-au anulat toate alegerile? „Suveranistii” nu au fost sprijiniti de T-T?
(Nu cred ca Georgescu ar fi luat mai mult de 40% din voturi, in turul final.)
Nu poti opri un meci la pauza si sa te lamentezi de scor. Jocul se sfarseste in ultima secunda!
Vorbești prostii.
Lasconi nu avea nicio șansă cunoscandu-i bine pe români.
Cu permisiunea autorului, îndrăznesc câteva observații asupra textului…
Dacă mă ajută suficient memoria, mi-amintesc că Referendumul pentru familie, dincolo de inițiativă, semnături, implicare religioasă etc, a fost numit „Referendumul lui Dragnea”, el fiind susținut de PSD (prin toate mijloacele, de la promovare orală, la discuțiile parlamentare privind organizarea, Ordonanța de Urgență, CCR etc.), cel mai mare partid din patria noastră și cu cei mai mulți votanți.
Apoi, cu privire la dreptul constituțional parcă nu aș consulta Banca Națională, ci specialiștii în drept constituțional (consilierii Guvernatorului se pare că i-au oferit acestuia sfaturi pe care economiștii le pot consifera fără reținere discutabile, ca să nu mai vorbim despre domenii care nu sunt de competența lor?!).
Doar un aspect al consecințelor demersului discutabil al CCR…
https://www.contributors.ro/prelungirea-mandatului-presedintelui-o-eroare-a-ccr/
…fără legătură cu pro-rușii, neocomuniștii, interlocutorii extratereștrilor, sau Fan Clubul șarlatanului C Georgescu.
În fine, constatăm că cleptocrația a învins din nou, orice tentativă firavă de a o zdruncina (cum ar fi fost un președinte provenit de la USR, spre exemplu) a fost înlăturată. Guvernarea PSD/PNL continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, foarte probabil cu același Marcel Ciolacu prim-ministru, USR este trimis de toate mass-media în opoziție, așa cum cere și alianța PSD/PNL susținând, fără însă a putea explica de ce, că este musai nevoie să fie în opoziție pentru binele național și consolidarea democrației românești.