Pe lângă anularea alegerilor prezidențiale, Hotărârea CCR 32/6 decembrie 2024 include două elemente privind gestionarea efectelor anulării alegerilor: reluarea în integralitate a procesului electoral și prelungirea mandatului președintelui în exercițiu, conform art. 83 (2) din Constituție. Voi comenta aici exclusiv gestionarea deciziei de anulare a alegerilor. Separat de problema corectitudinii anulării alegerilor prezidențiale, gestionarea efectelor deciziei dispuse de CCR (reluarea in integralitate a alegerilor) și cadrul constituțional al gestionarii acestor efecte (prelungirea mandatului prezidențial, prin aplicarea art. 83 (2)) reprezintă soluții ce trebuie analizate atent din punct de vedere constituțional si politic.
Hotărârea CCR 32/6 decembrie 2024 nu motivează dispoziția reluării în integralitate a procesului electoral ca urmare a anulării alegerilor. Curtea doar dispune, în paragraful 20, că „procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare.” Curtea explică implicațiile reluării în integralitate: „Toate aceste aspecte presupun inclusiv constituirea unor noi birouri electorale, depunerea din nou de candidaturi care urmează a fi evaluate de noul Birou Electoral Central și derularea unei noi campanii electorale corecte și transparente, prin raportare la principiile și valorile constituționale.” Spre comparație, observați ca art. 52, alin 1 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României prevede că, in caz de anulare a alegerilor, „Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.” Daca CCR se consideră nu doar îndreptățită, ci obligată în calitate de garant al supremației Constituției, să anuleze alegerile și să dispună reluarea în integralitate a procesului electoral, atunci se cuvine să explice de ce Constituția obligă la o asemenea derogare.
Lipsa motivației este siderantă, dată fiind importanța anulării alegerilor și tensiunile politice și constituționale pe care le generează. Anularea alegerilor fiind o soluție radicală a judecătorilor constituționali, o asemenea decizie trebuie argumentată clar și în extenso.
Sunt două explicații posibile de ce Curtea nu a justificat soluția. Prima este că judecătorii au considerat că motivarea anulării alegerilor se reflectă asupra deciziei de repetare a procesului electoral. Aceasta explicație este neconvingătoare. Documentele CSAT desecretizate prezintă indicii ale unei posibile fraude în finanțarea campaniei unuia dintre candidați, nicidecum o fraudă generalizată de natură a justifica reluarea de la zero a procesului electoral. În ceea ce privește vulnerabilitățile evidențiate prin folosirea social media, inclusiv de actori statali pe TikTok, este greu de crezut ca soluțiile ce se impun vor putea fi reglementate în doar câteva luni.
O a doua explicație posibilă este că judecătorii constituționali au considerat reluarea în integralitate a procesului electoral drept unica soluție posibilă după anularea alegerilor. Însă deși anularea alegerilor atrage necesitatea reorganizării alegerilor, reluarea în integralitate a procesului electoral nu este unica modalitate de reorganizare a alegerilor. Efectul reluării în integralitate este nu doar spectacolul trist al unei noi runde de jocurilor de culise pentru identificarea sau numirea unor noi candidați, ci mai ales aruncarea României in criza constituțională a repetării unui proces electoral de mare intensitate politică și importanță instituțională. Există riscul ca reluarea întregului proces electoral, prin contrast cu repetarea alegerilor în cadrul aceluiași proces electoral, să submineze legitimitatea caracterului democratic al ordinii constituționale – adică exact principiul în numele căruia judecătorii constituționali au dispus anularea alegerilor.
Gestionarea anularii alegerilor produce riscuri sistemice majore pe care CCR ar fi trebuit sa le evite
Art. 83 prevede după cum urmează:
(1) Mandatul Președintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
(2) Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales.
(3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Observați că alin (1) limitează mandatul președintelui la 5 ani, în timp ce alin (3) prevede ca excepții situațiile în care mandatul președintelui se poate prelungi. Dat fiind caracterul de excepție al prelungirii mandatului Președintelui, situațiile de prelungire a mandatului trebuie, in principiu, interpretate limitativ. A doua observație: prelungirea in cadrul alin 3 se face doar „prin lege organică”, condiționând prelungirea mandatului Președintelui de acordul majorității parlamentarilor. Astfel, prelungirea mandatului este condiționată nu temporar, ci instituțional. Situația de prelungire fiind excepțională, ea necesită acordul Parlamentului ca for legislativ suprem. Cu toate acestea, conform alin. 2, necesitatea reluării procesului electoral nu duce la instalarea unui președinte interimar (președintele Senatului sau al Camerei Deputaților) in condițiile art. 97 pentru simplul motiv ca funcția de președinte nu este vacanta. Concluzia corectă nu este că CCR nu poate prelungi mandatului președintelui. Concluzia este că prelungirea mandatului de către CCR trebuie să permită menținerea exercițiului funcției prezidențiale în cadrului normativ al Constituției.
Concret, principiile constituționale trebuie interpretate în sensul existenței unui raport direct între reluarea procesului electoral al alegerilor prezidențiale și prelungirea mandatului președintelui în exercițiu. Dat fiind ca prelungirea mandatului președintelui este una dintre implicațiile reluării procesului electoral, modalitatea concretă de reluare a procesului electoral trebuie să țină seama de efectele asupra prelungirii mandatului președintelui. Exercițiul funcției prezidențiale trebuie sa rămână in cadrul normativ al Constituției, un cadru ce nu se reduce la interpretarea unui singur alineat sau articol al textului constituțional, ci rezultă dintr-o interpretare mai larga a structurii constituționale.
Considerați următorul exemplu. Hotărârea CCR 32/6 decembrie 2024 pune calendarul noilor alegeri prezidențiale in sarcina următorului guvern. Aceasta soluție este de înțeles, in măsura in care Guvernul este responsabil pentru organizarea si desfășurarea noilor alegeri. Însă imaginați-va un scenariu în care guvernul decide ca noile alegeri vor fi organizate cel mai devreme in 2026, prelungind astfel mandatul președintelui pe toată acea durată, pe motiv că vulnerabilitatea sistemului electoral ce a dus la anularea alegerilor nu poate fi rezolvata într-o perioadă mai scurtă. La prima vedere, soluția pare conformă atât cu textul constituțional cat si cu Hotărârea CCR care nu impune nici un termen pentru organizarea noilor alegeri. Pe de altă parte, o asemenea amânare ar fi evident abuzivă. Cum poate însă fi identificat abuzul? Răspunsul se găsește in sistemul normativ al Constituției, care condiționează exercitarea puterii de existenta unui mandat de reprezentare. Astfel se explica prevederea constituțională aplicabilă la vacanța funcției de Președinte conform căreia „In termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanță funcției de Președinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Președinte.” (art. 97, alin 3) Prin analogie, amânarea alegerilor prezidențiale cu peste un an, precum in scenariul propus, este abuzivă pentru că încălcă principii fundamentale ale Constituției.
Reluarea procesului electoral ca urmare a anulării alegerilor trebuie sa se desfășoare într-un cadru constituțional, ce presupune, printre altele, posibilitatea de a exercita funcția prezidențială, chiar prelungita, conform principiile constituționale. Însă dispoziția CCR de reluare in integralitate a alegerilor, in actualul context instituțional si politic, poate duce exercițiul funcției prezidențiale in afara cadrului normativ al Constituției. Prin urmare, gestionarea anularii alegerilor produce riscuri sistemice majore pe care CCR ar fi trebuit sa le evite.
Hotărârea CCR 32/6 decembrie 2024 prelungește mandatul președintelui într-un context politic și instituțional, național și global, extrem de fragil. Suntem in situația in care un nou parlament urmează sa fie convocat, cu alegeri pentru noii președinți ai camerelor (care ar putea fi deveni, in funcție de circumstanțe, președinți interimari ai statului). Investirea unui nou guvern depinde de formarea unei noi coaliții parlamentare, încă neconfigurate. Faptul că ii va reveni președintelui Iohannis sarcina de a numi un nou prim ministru înseamnă ca viitorul președinte va moșteni un cabinet deja instalat. Dat fiind ca președintele nu poate dizolva un parlament in care guvernul se bucură de majoritatea parlamentară, competențele de putere executive (cel puțin) în domeniile apărării si afacerilor externe vor fi exercitate de un președinte si un guvern între care nu există legătura generată de procesul normal de selecție și investire. În plus, mandatul a trei judecători constituționali expiră in 2025, iar procesul de selecție a noilor judecători – dintre care unul este numit de președinte – va trebui demarat in viitorul apropiat.
In ce privește situația geopolitica, aceasta este de o volatilitate maxima: o noua administrație in SUA va aduce schimbări radicale in politica externă, cu implicații inclusiv pentru războiul din Ucraina; harta geopolitică din Orientul Apropiat se modifică în aceste zile mai mult decât in ultimele decenii; criza politică se adâncește in statele europene cu economiile cele mai importante precum Franța si Germania. Pe plan național, situația economiei va impune in lunile următoare o serie de masuri nepopulare. Este naiv să credem că acest context politic nu va avea implicații in ceea ce privește legitimitatea si efectivitatea măsurilor adoptate de noul guvern, si a actelor Președintelui Iohannis, mai ales din perspectiva ascensiunii partidelor de extremă dreapta ce va fi laitmotivul politicii romanești (si europene) în următorii ani. În plus, după cum arată Ioan Stanomir și Miron Damian în contribuții importante publicate pe Contributors.ro, se ridică problema în ce măsură actuala criza constituțională ar putea duce la diminuarea funcției președintelui și parlamentarizarea (funcțională) a sistemului semi-prezidențial actual.
Concluzionez prin a răspunde contraargumentului că reluarea in integralitate a alegerilor era unica soluție pentru gestionarea efectelor anulării alegerilor. Nu uitați limita de doua săptămâni pentru repetarea turului de scrutin în cazul anulării alegerilor, pe care o impune art. 52 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Deși CCR pare a fi determinat inaplicabilitatea acestei prevederi în cazul de față, principiul soluționării într-un termen cat mai scurt a viciilor alegerilor prezidențiale rămâne valabil.
Din această perspectivă, o posibilă soluție ar fi fost reorganizarea turului 1 al alegerilor în luna decembrie sau ianuarie, în cadrul aceluiași proces electoral si cu aceiași candidați ca în primul tur. Acesta ar fi necesitat intervenția instituțiilor statului pentru a elimina riscul de interferențe ce a dus la anularea alegerilor, însă această intervenție va fi oricum necesară în cazul reluării în integralitate a procesului electoral.
O altă variantă, ceva mai delicată, ar fi fost organizarea directă a turului doi de scrutin cu prezenta candidaților clasați pe locurile doi si trei la primul tur, deci prin eliminarea candidaturii d-lui Georgescu pe motivul invalidității acesteia ca urmare a aplicării criteriilor enunțate în Hotărârea nr. 2/5 octombrie 2024 (nici interferentele in procesul electoral, nici fraudele in finanțarea campaniei nu pot fi invocate ca motive ale invalidării candidaturii, atâta timp cat frauda nu este constatata printr-o hotărâre judecătorească definitiva). Aceste alternative prezinta, evident, riscuri. Însă aceste variante (sau altele imaginabile) nu ar fi creat dificultățile constituționale pe care le generează soluția CCR.
Dată fiind această soluție, ne găsim in momentul de față într-o situație a cărei gestionare depinde de modul în care partidele politice si actorii politici vor decide sa acționeze in următoarea perioadă. Ce puțin pană acum, semnele nu sunt deloc încurajatoare. În ceea ce îl privește pe Președintele Iohannis, să sperăm că acesta va înțelege că un mandat prezidențial prelungit prin hotărârea CCR, și în condițiile date, nu trebuie interpretat ca un mandat prezidențial plin.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumiri pentru articol!
Cred ca toti stim ca s-a gresit. (Problema este ca nimeni nu va fi sanctionat. Si problema si mai grava este ca politrucii nostri aplica decizia gresita, dar refuza sa aplice decizia de la referendum… Ceea ce ne arunca cu totul in afara spatiului legal/constitutional.)
Totusi, o remarca: in anul acesta, am avut alegeri duble. Parlamentare si prezidentiale. Cand vorbiti de „anularea alegerilor”, „reluarea alegerilor” etc, precizati ca e vorba de prezidentiale. Sa nu apara confuzii. Pentru ca parlamentarele nu au fost anulate, desi derulate in aceleasi conditii.(?!!!)
Desigur, titlul si preambulul lamuresc cititorul, dar …
Iohannis al doilea Ceausescu, Marcel Ciolacu noul Bobu si Ciutacu sacrificat ca Milea. Toti trei vor aduce Romaniei o noua garnitura ruseasca la conducere.
1. Felicitari pentru analiza facuta deciziei CCR si a variantelor (ce ar fi fost) posibile de a continua procesul electoral in spiritul Constitutiei (chiar si faultate prin respectiva decizie).
2. „În ceea ce îl privește pe Președintele Iohannis, să sperăm că acesta va înțelege că un mandat prezidențial prelungit prin hotărârea CCR, și în condițiile date, nu trebuie interpretat ca un mandat prezidențial plin.”
Cred ca e ultima persoana din ecuatie pe a carui „intelegere” se poate conta…
Iohannis ar fi trebuit sa-si depuna demisia acum un an, atunci cand a fost informat de catre servicii ca se pregateste ceva la alegerile din 2024 si ca alegerile vor fi manipulate in 2024. Presedintele n-a schitat nici un gest legat de acest lucru. Inca o data, vorbim de anul 2023, atunci cand presedintele a fost informat ca alegerile din 2024 vor fi „deturnate” de catre un actor statal (https://adevarul.ro/politica/nicu-falcoi-sustine-ca-sie-a-informat-zilnic-2409300.html). Ce vreti acum, ca Iohannis sa mai ramana pana in primavara presedinte doar pentru ca asa spune legea? Nu, el trebuie sa demisioneze sambata, 21.12.2024, iar interimar sa fie seful Senatului. Apoi, la anul dupa alegeri, vom avea un alt presedinte si un nou guvern. Este ultima sansa inainte de intrarea Romaniei intr-o era intunecata! Sansa ca alegatorii lui CG sa se mai razgandeasca, sa aprecieze demisiile liderilor de partide mari si presedintelui pentru ca apoi sa mai speram ca vor vota un candidat care ne va mentine pe orbita occidentala. CCR nu doar ca a anulat increderea in votul liber exprimat (pentru care au murit romani in 1989), ci a si prelungit inutil mandatul unui presedinte detestat de toti si care a mai pus si Romania in pericol prin lipsa de decizii.
Cum s-a ajuns la această criză politică fără precedent? Degringolada cu cele patru tipuri de alegeri din anul 2024 vine de la aceşti imbecili care ne guvernează cum ar spune André Santini în cartea sa intitulată „Ces imbéciles qui nous gouvernent: manuel lucide et autocritique à l’usage des hommes politiques”. Coaliția de guvernare PSD-PNL a decis încă din luna aprilie calendarul alegerilor din România în 2024, după cum urmează:
-9 iunie 2024 – alegeri europarlamentare comasate cu alegeri locale;
-15 și 29 septembrie 2024 – alegeri prezidențiale (turul I și respectiv turul 2);
-8 decembrie 2024 – alegeri parlamentare.
Numai că, după alegerile europarlamentare si locale , liderul PNL de atunci Nicolae Ciucă, acest „Moș Teacă” intrat în politică precum orbul în Brăila, s-a răzgândit în privința datei alegerile prezidențiale, după ce inițial a convenit cu PSD pentru luna septembrie. El a susținut că ar fi avut discuții cu „sute de mii de oameni” care le-ar fi cerut „să țină cont de relevanța funcției de președinte și de nevoia de dezbatere”, de aici a aparut schimbarea deciziei liberalilor ca desfăşurarea alegerilor prezidenţiale să fie în noiembrie. Dar, în loc de dezbateri pentru alegerile prezidenţiale, liberalii erau preocupati de soarta lui Iohannis după încheierea mandatului. Asadar, PNL a vrut să modifice legea pentru ca Iohannis să poată candida la parlamentare înainte de încheierea mandatului, ceea ce a dus la tensiuni în interiorul coalitiei, încât cei doi lideri s-au bălăcărit spre dezamăgirea electoratului. Astfel s-a ajuns la degringolada cu înghesuirea alegerilor prezidentiale cu cele parlamentare în trei duminici la rând soldată cu esuarea alegerilor prezidentiale în acest an electoral si reprogramarea lor în primul trimestru din anul viitor.
Pe de altă parte, această „criză politică” are la bază lipsa de reglementări clare din domeniul justitiei, inclusiv cele din Constituția României. De aceea, se impune o reformă constituțională menită să ducă la eliminarea ambiguitătilor din legea fundamentală constatate in decursul timpului. De aceea, după unii „constitutionalisti” ar fi nevoie de o nouă Constituție deoarece încercarea de a amenda această constituție poate produce efecte încă mai rele decât cele pe care le generează actuala Constituție a României .
Pe parcurs au fost enuntate principalele teme care ar trebui să facă obiectul reformei constitutionale:
1.România – „stat național unitar”, consfințit prin realizarea României Mari;
2.Tipul de regim politic: Republică prezidențială sau parlamentară, (Vezi si https://www.cotidianul.ro/republica-sau-monarhie/);
3.Tipul de parlament: Bicameral sau Unicameral, cu definirea clară a atributiilor fiecărei camere;
4.Imuniatea parlamentarilor, doar pentru declaratii politice;
5.Utilizarea ordonanțelor de urgență, numai în cazuri exceptionale ;
6.Organizarea adminsitrativ-teritorială prin reducerea numarului de UAT si regionalizarea, introducerea termenului de „regiune” în legea fundamentală;
7.Statutul Curții Constituționale, interzicerea unor decizii care adaugă la constituție;
8.Rolul referendumului în procesul legislativ, consultarea populatiei numai pentru chestiuni de importantă majoră;
9.Consiliului Superior al Magistraturii, inlăturarea suprapunerilor cu atributiile executivului;
10.Definirea drepturilor cetățenești.
De acord cu cele scrise de dv. Dar nu cred ca voi vedea asa ceva in urmatorii 20 de ani. Acum Kelemen Hunor care se vede din nou la guvernare vrea sa desfiinteze de tot Agentiile Regionale de Dezvoltare, deci vrea tot organizarea din 1968. Iar referendumul de acum propus de N Dan si votat nu va fi acceptat de parlament. Mafia imobiliara a ajuns sa fie mai puternica decat un sef de stat.
@Iuliu _ “…ar fi nevoie de o nouă Constituție”
Nu era domnul Crin Antonescu președintele Comisiei pentru Revizuirea Constituției?
In cazul în care va fi ales Președintele Republicii, probabil își va reaminti.
Sint unii care sugereaza ca pasul acela (de defilare) unanim al CCR ar fi fost o greseala omeneasca, ca celor 9 judecatori le-a alunecat simultan piciorul, ca ar fi vorba de un nefericit accident de parcurs de care ar fi vinovat doar contextul tensionat. Si ca, bine sfatuiti (ati observat cite sfaturi, unele foarte bune, li s-au dat in ultimele zile?), cei 9 vor gasi o solutie astfel incit sa repare ce se mai poate repara pentru ca trenul deraiat sa fie repus pe sinele constitutionale.
CCR nu e deloc independenta. Toti cei 9 sint numiti, prin urmare independenta lor e doar ipotetica. A fost un caz acum citiva ani cind un judecator al CCR a incercat sa fie independent, dar originalitatea lui a fost taxata imediat si foarte dur de sistem. Exemplu si invatatura de minte pentru alti amatori de senzatii tari.
John Adams susținea că religia și moralitatea sunt inseparabile de lege și politică: „Constituția noastră a fost concepută doar pentru un popor moral și religios. Ea este total inadecvată pentru guvernarea oricărui alt fel de popor.”
Sistemul politic din Romania, fara nici o baza morala & religioasa pe care sa se sprijine, e o constructie artificiala, inadecvata pentru guvernarea poporului roman. Ultimii 35 de ani sint dovada.
Domnule Perju,
A doua zi dupa decizia CCR ati scris pe Contributors o analiza a situatiei constitutionale mult diferita, ca sa nu spun opusa celei pe care tocmai am citit-o aici. In esenta, atunci ati argumentat pertinent ca CCR a actionat bine si in limitele legii, inclusiv in ceea ce priveste prelungirea mandatului actualului presedinte. Tinand seama ca lumea interesata (presa, diversi analisti, fie ei constitutionalisti) pare destul de inflamata si are ca de obicei o atitudine destructiva, pripita, ma intreb ce va face sa intoarceti cu 180 grade argumentatia initiala in aproape toate privintele? Va intreb deoarece sunt atenta la analizele D-voastra echilibrate inca de la primele contributii (2010).
Stimata Doamna,
Va multumesc pentru intrebare si va raspund cu argumentul ca analiza pe care v-am propus-o in acest articol nu este “opusa” primei analize la care va referiti. Prima analiza, intitulata “Analiza constitutionala a Hotărârii CCR 32/ 2024 de anulare a alegerilor prezidențiale” si publicata pe 7 decembrie, discuta aproape exclusiv decizia de anulare a alegerilor. In penultimul paragraf, dupa ce mentionez ca interventia mea nu discuta toate implicatiile anularii alegerilor, dau ca exemplu de implicatie pe care nu o analizez prelungirea mandatului președintelui in exercițiu. Atrag insa atentia ca, desi “o asemenea soluție poate fi trecută cu vederea”, este important a nu ignora efectele prelungirii mandatului iar, in acest sens, doar mentionez scenariul interventiei presedintelui ca raspuns la o crize internationale majora. Tocmai pentru ca nu discut aceste probleme in primul articol, incep a doua interventie mentionand ca hotararea CCR are doua elemente (anularea alegerilor si gestionarea efectelor anularii) si explic ca “voi comenta aici exclusiv gestionarea deciziei de anulare a alegerilor.” Prin urmare, primul articol se refera la anularea alegerilor, iar cel de-al doilea la efectele anularii, precum extindere mandatului presedintelui. Mai mult, argumentez ca “separat de problema corectitudinii anulării alegerilor prezidențiale, gestionarea efectelor deciziei dispuse de CCR (reluarea in integralitate a alegerilor) și cadrul constituțional al gestionarii acestor efecte (prelungirea mandatului prezidențial, prin aplicarea art. 83 (2)) reprezintă soluții ce trebuie analizate atent din punct de vedere constituțional si politic.” De aceea, cu respect, nu sunt de acord cu interpretarea dumneavoastra ca acest al doilea text intoarce “cu 180 grade argumentatia initiala in aproape toate privintele”. Unde insa suntem de perfect acord este necesitatea de a nu inflama spatiul public in aceste momente extrem de tensionate. De aceea, am incercat sa comentez gestionarea de catre CCR a efectelor anularii alegerilor cat mai echilibrat, sa critic doar cand o critica se impune si doar pe baza de argumente. Va sunt recunoscator pentru intrebarea pe care mi-ati adresat-o, care mi-a dat ocazia de a clarifica natura interventiilor mele.
Vlad Perju
Am citit cu atentie si intrebarea si raspunsul, dupa ce am citit ambele articole. Am avut o mica asteptare, totusi degeaba. Se vede ca iar nu s-a priceput nimic din hotarare. E doar un articol mare (mic) si lat (scurt), 83 (2). Atata tot. Nicio prelungire, presedintele e in plin acum si va curge pana la finalul noilor algeri. Guvernul e obligat sa le organizeze. Atata tot. Restul sunt speculatii care daca se tot repeta, devin de-a dreptul de rea intentie. Socul a trecut si momentan se lucreaza la un cordon sanitar proeuropean la care ar trebuie sa participam cu totii. Restul e doar o mare superficialitate si o neasumare a potentialului de imflamare a maselor pentru asemenea scrieri care pur si simplu elimina total de ce CCR a luat hotararea si care era pericolul in care ne-am fi aflat azi fara ea, facand prezumtia ca CCR ori a calculat „prost” (ceea ce este ridicol) ori ar fi creat un izvor de utilitate constitutionala pentru ulterioare miscari autoritare antieuropene care daca ar avea „access” la CCR ar putea face acelasi lucru impotriva partidelor si candidatilor democratici si proeuropeni. Asta e riscul cu care trebuie sa acceptam ca momentan asta a fost cea mai buna solutie dat fiind situatia la care am ajuns, deci inclusiv aceste interventii critice pot exista si autorii lor se pot bucura de drepturile cetatenesti pentru ca inca ne aflam in zona libera a lumii, datoria acestei hotarari. Alte scrieri merg si mai departe in sfera conspiratiilor despre acte nedemocratice si insinuari de lovituri de stat. Atat acest tip de interventie cat si acelea nu fac decat sa creeze si mai multa stare de neliniste dar si sa alimenteze cu citate si surse dezinformarea si agitatia extremistilor locali si straini.
Sunt mandru ca Romania a putut reactiona, chiar si pe ultima suta de metri, impotriva extremismului. Sunt mandru ca CCR a luat aceasta decizie si as vrea sa vad si alte state gasind metode sa ia masuri stricte impotriva extremismului de stanga si de dreapta si a infiltrarii Rusiei in democratiile noastre.
„În ceea ce îl privește pe Președintele Iohannis, să sperăm că acesta va înțelege că un mandat prezidențial prelungit prin hotărârea CCR, și în condițiile date, nu trebuie interpretat ca un mandat prezidențial plin.” (autor)
asta poate sa insemne ca iohannis e interimar?
Nu, este un ilegal la Cotroceni, atata tot. Nu mai are dreptul sa stea in functie, dar sta acolo datorita manariei executate de CCR care i-a prelungit implicit mandatul.
domnule mike, ati facut armata? klaus a facut-o.
daca sunteri in postul de santinela timp de 3 ore (ca asa scrie la regulament), si schimbul nu vine, atunci nu aruncati arma si va duceti la corpul de garda sa-l luati de gat pe caporalul de schimb, ci asteptati rabdator pana vine schimbul.
deci retineti, santinela care ramane in post peste perioada stabilita, nu sta ilegal acolo.
…pentru hoții de găini, santinelele sunt ilegale. Sau cel Putin imorale.
Sta acolo deoarece Mossad CIA SRI . Dvs vreti sa fiti legal ori vreti sa fiti bine ? Legile trebuie sa fie flexibile din cauza de meandrele concretului iar majoritatea nu trebuie lasata a face alegeri gresite .
Majoritatea intotdeauna greseste. Va spun si de ce greseste: deoarece nu exista. E o abstractiune . O medie statistica fara nici o legatura cu realitatea . Majoritatea e un pretext teoretic propagandistic „in numele” caruia. Iar semnatarul articolului este un securist – propagandist de duzina al carui sef imbecil isi inchipoie ca drege cumva busuiocul cu un text nul . Populimii tocmai ce i s-a spus verde-n fata ca nu conteaza. Lucru pe care oricum il simtea si il stia dar ii era rusine s-o recunoasca deschis . Dusul asta rece va fi primit si de populimea occidentala in special de cea din USA atunci cand Trump va caca steagul promisiunilor electorale. Occidentul si-a luat-o peste bot de la rusi si de la chinezi . Era si timpul.
“ Occidentul si-a luat-o peste bot de la rusi si de la chinezi . Era si timpul.”
Aveți dreptate, dar as adăuga pe lista purtătorilor de bobârnace globale si Iranul si Corea de Nord. Patrulaterul care deține cheia singurului drumul spre prosperitate si îmbrâncește Occidentul pe cărarea pe care opincesc ei si gloabele lor (inclusiv Ro, pe o recent descoperita căcărare originală). Lămuritoare intervenția dvs.!
Si care-i problema, ei nu e tot oameni ? Iranul si Coreea de Nord.
Popoarele au stapani . Unii stapani sunt mai destepti, altii mai prosti. Popoarele sunt daune colaterale sau castigatorii lozului. Oricat ar fi populimea de isteata , tot stapanii fac jocurile. In cele mai multe cazuri stapanii de popoare fac afaceri (dar se mai si hartuiesc intre ei , incearca mereu sa se insele, sa triseze , deoarece e jungla , anarhie, iar singura regula pe care nu au curaj a o incalca intre ei e arma nucleara sau biologica , deoarece astea nu aleg ) iar ce vedem si traim noi sint doar manifestari ale unor decizii si intelegeri oculte deja facute cu multi ani in urma. In lume exista doar cateva puteri reale. Putine. Restul sint vasali si monede de schimb. Atunci cand populimea o ia razna (se mai intimpla , din cauza de proasta guvernare prin suburbii ) exista si se aplica mijloace si metode de corectie. In scop de mentinere a stabilitatii sistemului. Ceea ce tocmai s-a intamplat la noi. Prin alte parti se trimit trupe straine sau teroristi sau bacterii si virusuri sau se foloseste economia. Sau combinatii. Romanii vor face scandal doar atunci cand cineva va hotara ca e cazul sa arunce o scanteie , ca in ’89. Cea mai buna revolutie e aia pe care o provoci, instigi si o controlezi tu. Justificarea unui Reset. Local, regional sau global. Acordul prezumat , prin aceea ca ai acceptat. Ai acceptat ori deoarece n-ai stiut mai mult si mai bine, ori pentru ca n-ai avut incotro. Ori nu stii ce ti se intampla, ori nu ai putere sa te opui. Totuna. Nu misca nimeni in front. Nici popoarele, nici vatafii., Chiar si libertatea stapanilor e limitata de pericolul nuclear si de cel al armelor biologice.
Singurul lucru care poate demola sistemul e un cataclism sau o serie de cataclisme naturale. Sau un nebun care sa faca o arma biologica in garaj.
CCR a fost cea care a trebuit sa scoata „castanele” din foc pentru ca alte institutii ale statului nu au actionat cand si cum erau obligate sa o faca. In conditiile date mandatul presedintelui este fara niciun fel de dubiu unul plin atata vreme cat constitutia nu prevede limitari.
Elitelor românești nu le place nimic, urăsc totul, inclusiv mecanismele democratice. S-au săturat de democrație și vor altceva ce nu poate fi decât DICTATURA.
Am citit analiza, si pe cea a domnului Stanomir de zilele trecute, dar nu am vazut luat in calcul elefantul din camera: atacul hibrid al Rusiei asupra Statului Român.
Lucrul acesta a fost confirmat explicit de Secretarul de Stat american, a fost confirmat explicit ieri si de Presedintele Iohanis, si de un grup de senatori americani, bipartinic.
Deci nu este fantezie, nu este gluma.
Este evident ca situatia este una exceptionala, care nu a fost prevazuta in Constitutie, si trebuie vazut ce se poate face juridic
Domnule Perju,
Fără a avea studii juridice, am încercat să înțeleg și eu, ca orice cetățean care trebuie să respecte legea, de ce spun totuși mulți că Iohannis trebuie să plece de la Cotroceni pe 21 decembrie conform Constituției. Iată câteva observații care infirmă argumentul dumneavoastră “… că funcția de președinte nu este vacantă”:
1) Art. 97 (1) – “Vacanța funcției de Președinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcție, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.”
Adică depășirea termenului de 5 ani nu implică vacantarea prin imposibilitatea exercitării atribuțiilor pentru că se încalcă din art. 83.(1) din Constituție ? Autorii Constituției ar fi lăsat această posibilitate de prelungire a mandatului Președintelui fără o menționare explicită în art. 83(2), chiar dacă în art.63 (4) pentru mandatul Parlamentului este scris în clar “Mandatul Camerelor se PRELUNGEȘTE până la întrunirea legală a noului Parlament.” ?
2) Art. 97 (2) – “În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.“
Pentru mandatul Parlamentului este prevăzut “Art. 63 (2) Alegerile pentru Camera Deputaților şi pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.”. Dar art. 97 (2) face referire doar la vacanța funcției de Președinte fără a include referire la “expirarea mandatului”, iar altă mențiune în Constituție la termenul alegerilor pentru Președinte nu există. Nu pot să cred că în Constituție a fost lăsat neprecizat termenul de organizare a alegerilor în cazul expirării mandatului ! Ci că, în sensul celor scrise mai sus, <> include și <>.
3) Articolul 83.(2) – “Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales.” – pe care se concentrează Iohannis se aplică deci Președintelui titular până la termenul de 5 ani și Președintelui interimar dacă a intervenit vacanța. Nu văd nici o limitare a interimatului legată de expirarea celor 5 ani ai titularului, situație care ar putea să apară de exemplu și dacă suspendarea titularului are loc cu câteva luni înainte de expirarea celor 5 ani și procesul de demitere prin referendum plus noi alegeri se întinde peste acest termen. De asemenea nu văd nici o limitare ca Președintele interimar să fie schimbat dacă se schimbă președintele Senatului înainte de depunerea jurământului de Președintele nou ales.
În concluzie, îmi este evident că pe 22-decembrie Iohannis va fi în funcție, dar nu la Cotroceni ci la schi. Pentru că e duminică, pentru că e iarnă, pentru că Georgescu nu poate să înoate în pantă, pentru că…. Și astfel, pe zi ce trece, suveraniștii devin o alegere mai bună, cu tot extremismul lor vestic și mesianismul lor estic de tip nou.
@hex _ “ …asta poate sa insemne ca iohannis e interimar?“
Ba chiar mai mult…asta poate sa însemne ca Iohannis e ce vrea el sa fie.
Iar românii sunt fericiți ca e stabilitate…Nimeni nu deranjează cleptocrația.
iohannis e ce vrea sa fie ccr: presedinte in continuare.
„Dată fiind această soluție, ne găsim in momentul de față într-o situație a cărei gestionare depinde de modul în care partidele politice si actorii politici vor decide sa acționeze in următoarea perioadă. ”
interimatul prezidential e prea putin relevant intr-o situatie in care practic nu se poate forma o echipa guvernamentala functionala, pentru ca in prezent pozitia defensiva in opozitie e mai comoda si nimeni nu ar risca sa piarda puncte la reluarea prezidentialelor; iar daca si-ar permite, oricum ar intra intr-un guvern de sacrificiu, temporar, ca odata ales noul presedinte, calculele se vor schimba incat o noua majoritate prin alianta cu suveranistii va deveni brusc perfect oportuna si fiabila.
daca o mai intindem pana la vara, devine probabila chiar o guvernare majoritar FMI
Articolul 83.(2) – “Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales.”
Atenție! Se face referire la ” Președintele nou ales”. Adică la momentul când AVEM un Președinte nou ales. Și acesta din diverse motive nu poate depune jurământul pana la data efectiva a expirării mandatului vechiului președinte. Adică o unitate de timp scurta de ordinul o zi sau doua. Ori noi NU AVEM un președinte nou. Concluzia: Acest aliniat se aplica doar în cazul în care AVEM un președinte nou ales.
Dar daca moare Presedintele nou ales inainte de depunerea juramantului, ce se intampla??
In Constituția României la Articolul 83, privind durata mandatului presedintelui se precizează următoarele:
(1) Mandatul Presedintelui României este de 5 ani si se exercită de la data depunerii jurământului.
(2) Președintele României își exercită mandatul pană la depunerea jurământului de Președintele nou ales.
(3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Prin urmare, conform Constituției mandatul președintelui poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă și nu printr-o decizie a CCR. Din acest punct de vedere Curtea Constituțională putea cel mult să constate expirarea mandatului presedintelui Klaus Iohannis pe data de 21 decembrie 2024.
Probabil Curtea Constituțională a considerat exercitarea functiei de presedinte a lui Klaus Iohannis ca fiind o catastrofă, fapr pentru care i-a prelungit mandatul. Numai că prelungirea mandatului se poate face doar prin lege organică votată în parlament.
https://www.g4media.ro/crin-antonescu-a-recunoscut-ca-a-fost-somer-8-ani-dar-fara-ajutor-de-somaj-si-a-trait-din-salariul-sotiei-el-vrea-sa-fie-presedintele-romaniei-sustinut-de-marcel-ciolacu-ilie-bolojan-si-kelemen-h.html
Ciinii mor de drum lung si prostii de grija altora .
Este intr-adevar grav sa nu muncesti in tara asta pentru a plati sume imense la bugetele publice furate de guvernanti ….. In mintea unor dusi cu capul .
art 83 se interpreatza tot, in calup, 1), 2), 3) , prin urmare daca nu e presedinte nou, pentru ca nu au fost alegeri, ci au fost anulate, se aplica alt articol, cel cu intermaraul. dar CCR nu ca nu stiut asa a vrut sa anuleze alegerile si a lasat lumea in aer, nici macar nu a mai iesit cu vreun raspuns sa consolideze asa zisa anulare, sa mai spuna ceva, dar nu, lasa Curtile sa ce certe intre ele, pentru ca: deciza CCR e obligatorie, desigur e, daca e legala. cred ca era nevoie de un judecator al CCR sa vina si sa spuna public ca asa e, ca ei, sa argumenteze care e presedinele nou, ca un altul poate fi nou si dupa 10 ani,udar nu se deranjeaza. scopul lor a fost sa anuleze alegerile si in rest Dumenzeu cu mila. deci, scop indeplinit.