Portofelul digital european este definitoriu pentru următorul deceniu dar România pare a-l trata nu ca o oportunitate ci doar o obligație.
La finalul acestui an portofelul digital european EUID Wallet trebuie să fie disponibil cetățenilor români. La finalul anului viitor companiile din domenii reglementate (serviciile bancare și financiare, telecom, șamd.) au obligația să accepte portofelul pentru acele proceduri pentru care reglementatorul a impus autentificarea strictă a utilizatorilor (SCA).
Se consideră că EUID Wallet va crește GDP-ul UE cu 50 mld. euro. Ceea ce este un paradox deoarece portofelul trebuie să fie oferit gratuit.
Gratuitatea este o decizie bazată pe o lecție învățată – situația actuală a certificatelor calificate, relativ puține, cu politici comerciale orientate spre profit și nu creșterea adopției acestora.
Portofelul va conține și certificate calificate gratuite, va întoarce practic pagina în istoria serviciilor de încredere. Este deci esențial ca la acest nou început să gândim mai bine ce ne dorim să obținem.
Ecosistemul EUID Wallet materializează varianta de circulație a datelor bazată pe acordul prealabil a persoanei vizate. I se adaugă soluția de interoperabilitate materializată de Legea 242/2022 cu Platforma Națională de Interoperabilitate (PNI) bazată pe informarea ulterioară a utilizatorului cu privire la datele prelucrate.
EUID Wallet este potrivit atunci când procesul este inițiat de cetățean, acesta pune virtual la dispoziție dovezi electronice din portofel, analog cu completarea unui dosar cu adeverințe. PNI este utilă atunci când cetățeanul este beneficiarul unui demers pro activ, este atenționat spre exemplu că se apropie expirarea unui act și i se oferă dosarul precompletat.
Ambele scenarii sunt tehnic robuste, funcționează deja de ani buni în alte state europene. EUID Wallet este rezultatul sistematizării și generalizării bunelor practici actuale sub forma unui ecosistem compatibil la nivelul întregii Uniuni Europene. Este totodată și ușor de înțeles dacă recurgem la simplificări demonstrative.
Ce este portofelul electronic
EUID Wallet este un …. portofel! Este un spațiu (aplicație) gol în care cetățeanul poate ține lucruri. Este securizat prin legarea sa de telefonul mobil cu utilizarea unor soluții hardware de securitate certificate, similare cu modul în care stocăm cardurile bancare pentru plata cu telefonul la casă. El va fi umplut cu „atestate electronice ale atributelor” (AEA) – echivalentul diplomelor, certificatelor, adeverințelor și a oricărui tip de act autentic existent în arhiva personală. Atestatele trebuie emise de toți cei care emit acte pe hârtie, la cerere, dar pot fi și create ulterior similar cum mergem pentru a face copii legalizate.
Evident, nici un emitent nu va emite în portofel un atestat fără să verifice că acesta aparține persoanei îndreptățite. De aceea, primul pas în utilizarea unui portofel este să i se creeze legătura cu o persoană reală printr-o procedură de încredere ridicată. Practic primul act din portofel este întotdeauna cel de identitate, datele de pe acesta – cunoscute sub numele de PID.
Portofelul în sine este anonim. El poate prezenta atestate însoțite de date de identificare, practic similar cu toate datele scrise azi pe o diplomă, sau le poate prezenta anonim – spre exemplu doar atributul „peste 18 ani” fără alte date personale. Cel căruia i se prezintă aceste date se numește „beneficiar”, abreviat în engleză RP, și trebuie listat anterior într-un registru european pentru ca portofelul să-l accepte. Astfel proprietarul portofelului știe sigur cui îi dă datele, știe la ce vor fi folosite, știe care atestate dintre cele din portofel sunt transmise și controlează procesul trebuind să-l aprobe explicit.
Probleme românești
În România, Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) a încercat de două ori, pe ușa din dos (prin stimularea apariției unor articole în legi cu alt subiect, depuse ca amendament) să fie legalizată ca factotum în universul EUID Wallet. A încercat să fie monopol în emiterea de portofel, de PID, de AEA, să primească toate rolurile de control. (PL-x 147/2025 a fost retras miraculos chiar în ședința de vot final a plenului). O idee multilateral greșită, inclusiv din cele două perspective care fac obiectul acestei opinii.
Problema încrederii
Avem prostul obicei de a face alegeri nu pe bază de informații ci pe bază emoțională. Este previzibil ca o parte semnificativă a populației să se auto-excludă din această nouă formă de activități digitale pentru că nu are, firesc, capacitatea de a asimila zecile de norme tehnice emise de CE pe subiect și sutele de standarde tehnice referite de acestea iar ADR, Guvernul României în general, nu beneficiază de încrederea deplină a acestor persoane.
Din fericire normele europene permit mai multe variante de emitenți de portofel, pot fi atât portofele emise de alte state cât și portofele emise de entități private. În calitatea sa de autoritate competentă ADR trebuie să-și schimbe viziunea și să treacă la o schemă națională de certificare „open” – astfel încât să permită mai multe portofele.
Rămâne problema gratuității, care entitate privată s-ar arunca într-un asemenea proiect fără încasări directe și imediate? Spre exemplu o bancă, deja obișnuită cu rigorile aplicațiilor bancare, ar putea oferi gratuit portofelul clienților săi.
Cândva ADR a cerut 35 mil euro pentru implementarea portofelului. Germania a alocat pentru portofel 13 mil euro. Zilele acestea se va decide la MIPE, în comitetul POCIDIF, cine și cu câți bani va fi finanțat. Cred că este oportună alocarea unor fonduri comparativ modice, poate 1-2 mil euro, pentru emiterea unui portofel de către o bancă sau asociație de bănci. Cred că ne-ar aduce o creștere de minim 10 pp a gradului de adopție iar implementarea ar putea chiar respecta termenul de lansare impus de regulamentul european – ADR nu are nicio șansă să o facă. ADR pare să se îndrepte spre cea mai proastă variantă: să scrie un Caiet de Sarcini pentru un produs utilizabil 5 ani deși astăzi nu există o formă definitivă de portofel la nivelul UE – va plăti un cost imens și nu se va încadra în cele 11 luni disponibile. În schimb disponibilitatea unui portofel privat rezolvă termenul european și permite ADR să achiziționeze mai târziu, după ce va fi clară calitatea muncii celor 100 de companii europene care lucrează astăzi la câte o variantă de portofel. EUID Wallet va deveni o tehnologie COTS, ieftină, bazată pe o schemă europeană de certificare, probabil livrată ca parte din sistemul de operare a telefonului mobil. O stare de ubicuitate în net contrast cu:
Problema adresabilității
Există milioane de cetățeni români cu dublă cetățenie. Paradoxal, aceștia vor avea dificultăți în exploatarea portofelului deși statele care le oferă cealaltă cetățenie vor emite la timp portofelele lor. Într-adevăr, Republica Moldova a anunțat deja că aplicația lor EVO corespunde tuturor standardelor portofelului, Germania a contractat deja o companie de stat austrică pentru realizarea celui german.
Sunt oportune demersuri diplomatice pentru ca aceste portofele să accepte și PID-ul românesc. Practic acești cetățeni ar avea un singur dosar cu acte care sunt valabile în ambele țări, pe ambele CNP-uri, suplimentar moldovenii ar putea ocoli necesitatea unui acord bilateral de recunoaștere cu UE dacă am emite un portofel comun – normele nu interzic dar necesită probabil efort politic din partea noastră, cel tehnic fiind deplin acoperit de expertiza moldovenească.
În concluzie, am ajuns în ultimul an fără a avea o strategie guvernamentală cu privire la EUID Wallet, fără a ne fi definit prioritățile și particularitățile. Alocarea fondurilor europene va cimenta pentru perioada de sustenabilitate (de 5 ani) un aranjament guvernamental care trebuie urgent clarificat, fără a ocoli dezbaterea publică. Solicit să fie creat cadrul procedural și financiar pentru ca România să aibă și un portofel emis de un privat, să fie demarate discuții diplomatice pentru ca românii cu dublă cetățenie europeană să poată utiliza un singur portofel, pentru facilitarea utilizării documentelor oficiale în celălalt stat și, nu în ultimul rând, să fie explorată opțiunea ca aplicația EVO să fie recunoscută european prin intermediul României și utilizabilă egal de către românii de pe ambele maluri ale Prutului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Care e necesitatea acestui soft pe cap de locuitor și cine ne-a întrebat despre părerea noastră? Când alții îți hotărăsc viitorul…„definitoriu”, cum ziceți, binele devine rău făcut cu forța. Oamenii vor respinge instinctiv orice bocanc pus pe gât, fie el și tehnologic. Apropo de comunicare între oameni, eu n-am înțeles nimic din portofelul supranatural de care vorbiți, în afară de faptul că e încă un lucru care urmează să ne fie ceva băgat pe gât de către cei care ne vor binele, că altceva n-au găsit de lucru.
Portofelul permite celor care interacționează electronic cu companii sau autorități să controleze ce informații personale pun la dispoziția acestora. La momentul interacțiunii portofelul va afișa un mesaj în care întreabă utilizatorul dacă este de acord să ajungă la interlocutor o listă de date personale. Mai mult, această listă va fi mai redusă / confidențială decât astăzi pentru că va putea conține doar anumite informații dintre cele existente în actele pe hârtie. Spre exemplu dacă se solicită dovada vârstei se trimite doar aceasta pe când o copie de pe CI trimisă pe email ar conține tot ce există pe CI, poză, etc. Astfel se implementează principiul GDPR al minimizării datelor prelucrate.
Folosirea portofelului este opțională dar este de așteptat să fie folosit de aproximativ 40% din populația UE în primii ani.
Vă mulțumesc pentru răspuns. Personal, când aud de ceva gratuit mi se aprinde un beculeț. Exact, unul roșu.
nu am inteles absolut nimic ce e acest portofel?
Mai demult eram in Ro si am mers la o banca sa schimb bani. Casiera a completat un formular in care trebuia sa treaca CNPul meu. Dar eu nu am asa ceva. Dupa diferite incercari am fost sfatuit sa schimb pe strada!
Pai draga Neamtule, tin sa spun ca statul roman este inca la fel de bazat pe reguli de tip stat totalitar de tip comunist, poate chiar un pic mai mult decat cel pe care l-ai parasit in urma cu multi ani.
Oare de ce pastele masii are nevoie statul roman de domiciliul meu? Multe tari civilizate au exclus demult sau nu au avut niciodata asa ceva, si anume existenta domiciliului in actul de identitate. Pai este vorba de nevoia de control, de supraveghere a vietii private a cetateanului, tipica pentru statul totalitar de tip comunist, si din reflex nu au modificat asta fiindca acelasi gen de oameni au populat in mare autoritatile din Romania, atat inainte cat si dupa 1989.
Pentru cine are mai mult de o proprietate si locuieste alternativ la cel putin 2 proprietati e un calvar, o stiu pe pielea mea, am luat si amenzi pentru asta de la politia rutiera privind certificatul de inmatriculare si asigurarea masinilor, ca am doua. Problema e ca am avut CI pe o adresa si apoi am schimbat CI pentru domiciliul pe o alta proprietate tot din cauza unor constrangeri birocratice. Masinile de asemenea sunt pe adrese diferite. Deci in orice caz neputand avea 2 domicilii pe CI( cartea de identitate), eu sunt contravenient.
Nimeni nu a vazut nimic timp de 35 de ani, nimeni nu a observar asta pentru a corecta cumva…..un stat amortit in mentalitati de tip comunist!
Pe de o parte unii incearca sa ne oblige sa ne digitalizam si pe de alta parte tot hrtia ramine domnitoare. Si vorbesc de Germania! Pt niste analize medicale am avut nevoie de trimitere de a medicul de casa pe hirtie, aia primita digital nu a fost valabila. In general in sistemul medical numai ce e hirtie e valabil, cica din motive de protectie a datelor.
Am de mult Ausweis cu care ma pot legitima digital, dar nu-l pot folosi niciunde! De ex. bancile nu-l recunosc!
Tocmai pentru persoane ca dvs. am insistat în articol să existe o variantă de portofel care nu este creat și operat de guvern. Propunerea mea este să vină din zona bancară care, din multe motive, ar trebui să vă fie mai de încredere.
Nu stiu de care state vorbesti, dar in Europa de vest exista domiciliu. Mai mult, daca ai mai multe case una e resedinta principala si restul secundare cu alt regim (fiscal, utilizare, etc). De exemplu in pandemie nu te lasau sa folosesti resedinta secundara, dar impozite taxe si restul erai obligat sa le platesti, asa paradoxuri.
pt cine nua inteles mare lucru din articol, traducere de pe verbraucherzentrale.de: Portofelul european de identitate digitală (pe scurt portofelul EUDI) este un portofel digital introdus de Uniunea Europeană. Scopul este de a oferi cetățenilor UE o identitate electronică și, astfel, de a simplifica accesul la serviciile online. Portofelul EUDI face parte din „Regulamentul modificat privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă” (eIDAS 2.0). După aceea, fiecare stat membru al UE trebuie să furnizeze un portofel pentru cărțile de identitate digitale până în 2026.
Portofelul UE vă permite să vă autentificați identitatea atât online, cât și offline și să furnizați semnături valide din punct de vedere legal pe cale electronică. Această stocare digitală vă permite să salvați documente importante precum cărți de identitate, permise de conducere și carduri de asigurări de sănătate direct pe smartphone și să le utilizați în toată Europa.
Utilizarea portofelului digital nu este obligatorie și este gratuită.
Referindu-ma strict la Romania, va intreb cine imi va emite carte de identitate, permis de copnducere, card de sanatate in format electronic si va stoca toate aceste date intr-un mediu sigur din punct de vedere cibernetic? Autoritatile statului roman? Sa fim seriosi !
Poate nu cunosteti faptul ca aceste autoritati au in compunere o gramada de papagali imbecili si incompetenti care nu vor fi in stare in vecii vecilor sa faca astfel de chestii in mod eficient si corect. Si in plus, in Romania, orice „digitalizare” s-a facut prost si pe bani foarte multi, cam de cel putin 10 ori mai multi decat ce ar fi fost necesar pentru o lucrare de felul respectiv, bine facuta de catre informaticieni de buna calitate.
Poate nu inteleg bine situatia, dar eu nu vad niciun beneficiu efectiv prin utilizarea acestui instrument. Vad mai degraba o complicatie inutila, care aduce cu sine o multime de probleme, cum ar fi:
1. Cine, cum si cu ce va face stocarea tuturor acestor date la nivelul unei tari? Stocarea costa mult, mai ales intr-o tara in care costul energiei este mult prea mare.
2. Dispozitivul numit telefon inteligent este mult mai usor de atacat cibernetic decat un computer personal. Momentan nu exista niciun sistem de protectie de siguranta 100% pentru niciun fel de dispozitiv ce utilizeaza internetul, iar telefonul este cel mai vulnerabil dintre toate. In conditiile in care utilizatorul este in plus fara educatie si cu nivel scazut de inteligenta, acesta va fi o victima sigura.
3. Cine va educa pe cei care nu au nici cele mai elementare notiuni de informatica, de utilizarea unui computer? Si pe ce bani?
…………….etc
1. Datele stau criptate intr-un dispozitiv hardware securizat. Poate să fie o componentă a telefonului sau un dispozitiv la distanță. Volumul de date nu este semnificativ, sunt date alfanumerice.
2. Afirmația dvs. cu privire la ce este mai sigur: desktop sau smartphone este foarte discutabilă. Sistemul de operare al telefonului mobil are o abordare mai modernă decât windows. Să nu uităm totuși că sunt stocate date pentru plăți cu cardul la POS folosind telefonul și încă nu a apărut un virus care să le fure.
3. Folosirea portofelului nu este obligatorie. Dacă nu folosești internetul nu ai ce face cu portofelul electronic.
Domnule Nicoara, in ceea ce priveste punctul 2 al discutiei, sunt de acord ca sistemele de operare de ultima generatie pentru smartphone-uri au mult mai multe capabilitati si sunt mai performante decat un sistem Windows, oricare ar fi acesta din urma. Dar o data cu performantele cresc si riscurile, gama de vulnerabilitati fiind mai extinsa la sistemele de operare de pe smartphone-uri, decat la cele de pe sisteme desktop. Intrebati un informatician performant de la Bit Defender despre asta si veti vedea ce spune!
Ideal este sa ai un sistem de protectie impotriva amenintarilor cibernetice, dar asta nu rezolva problema decat in proportie de maxim 80-85% sa zicem.
Nu stiu daca sunteti la curent cu ultimele tipuri de atacuri cibernetice, care sunt din ce in ce mai sofisticate. Intr-adevar, este foarte important si nivelul de cunostinte al utilizatorului, dar chiar si cel mai bun in domeniu poate avea surprize neplacute avand in vedere ritmul in care se dezvolta de catre infractorii cibernetici, aplicatii de tip phishing sau fel si fel de aplicatii care introduc malware-uri ce controleaza complet dispozitivul si casutele de email, etc
Intrebati la o banca si veti vedea cat de multe fraude se produc in legatura cu cei care utilizeaza optiunea NFC, raportat la cei care utilizeaza cardul pentru plati. Nu aplicatia NFC este vinovata. Ci faptul ca telefonul este virusat, in sensul ca atacatorul a instalat deja in telefon o aplicatie( care este ascunsa sau functioneaza sub o sigla ce nu da de banuit) care in momentul in care utilizezi NFC, confera acces la datele de pe cardul tau bancar.
Cele mai sigure plati sunt cele cu cardul online, utilizand identificarea in 2 pasi, dar si aici e bine sa folosesti tot un desktop, si de pe telefon sa preiei decat password-ul variabil.
Ce faceti cu portofelul ala? Ce-ar fi ca inainte de toate sa ne informati asupra identitatii individului care a aprobat bidigania asta si de asupra identitatii indivizilor care au aprobat bugetul pentru ea, ca ne vrem banii inapoi! Banii nostri inapoi, ai cetatenilor europeni, pe buzunarele carora e propusa si facuta traznaia asta pe care n-a cerut-o nici un cetatean european. Ma refer la cetateani europeni contribuabili reali, care au fiecare cite-o identitate reala, n-au nevoie de vreo alta si nici n-au dorit vreodata sa aiba altceva!
Sau pozitia asta ma face antieuropean, cumva?
Binecuvinteaza, Doamne, parul acesta si stiva din care face parte!
V-aș informa dar nu știu dacă sunteți „cetateani europeni contribuabili reali”. Stăpânirea, aproximativă, a limbii române nu vă dă singură statutul de cetățean al UE.
EUID WALLET nu este o aplicație pentru tranzacții bancare. Autorul trebuia să precizeze asta. Este o aplicație în care actele de identitate se înregistrează în telefonul mobil în această aplicație europeană cu scopul de a simplifica procedurile birocratice în activități economice și de sănătate în principal. Să luăm un exemplu umanitar esențial. Un bolnav oncologic într un stadiu avansat caută o rezolvare rapidă nu numai în țara lui ci în toată Europa. Viața lui depinde uneori de zile. Transferul de date în loc să ia un timp lung nedefinit poate să ia câteva minute. O verificare PET CT are rândurile foarte lungi așa că dacă vrei să o faci rapid și cauți un loc unde rândul este scurt îți poți salva viața. Economic avantajul este iar foarte mare în condițiile în care cauți un furnizor și ai nevoie de transfer rapid de materiale de bază. În loc să dai faliment din cauza birocrației îți poți rezolva rapid problema. Adresabilitatea acestei aplicații EUID WALLET este relativ mică. Se poate estima sub 20% dar este esențială pentru populația Europei. Dacă în parlamentul României cineva a vrut să facă o afacere din această aplicație gratuită înseamnă că nu a înțeles importanța și rolul ei. Ea poate fi administrată poate în principal de guvern sau cu derogare la altcineva care să păstreze particularitatea de gratuit.
Scenariul prezentat de dvs. este unul dintre scenariile valide. Altul este cel în care se generează/semnează plăți folosind portofelul electronic. Desigur, nu este un produs obligatoriu iar folosirea lui se va extinde treptat.
Din păcate nu a existat nicio discuție în parlamentul României pe subiectul EUID wallet, sunt multe decizii de luat iar acolo ar fi fost cadrul normal: transparent și reprezentativ. Azi suntem in situația ca opțiuni precum cele două invocate / solicitate de mine în articol să ajungă să fie luate de un mecanism de finanțare pur birocratic și fără o asumare individuală.
Sa mai luam un exemplu tot din zona medicala, referindu-ne acum strict la Romania.
Un pacient oncologic merge la un mare spital din Bucuresti pentru controlul periodic in anul 2025( facand treaba asta de 2-3 ori pe an incepand cu 2019), adresandu-se medicului X, care este cel care-l trateaza. Dupa aproape o ora de asteptare( pentru ca la usa cabinetului se aflau inca cel putin 10 pacienti oncologici ai aceluiasi medic…..atentie asta se petrece la fiecare prezentare la medicul respectiv, indiferent de ziua controlului si nu din vina medicului), intra in cabinet si prezinta medicului dosarul relativ imens care contine intregul istoric medical oncologic. De ce se intampla asta? Pentru ca daca medicul isi deschide calculatorul din cabinet, intra in baza de date a spitalului si cauta numele pacientului, nu gaseste decat varsta la momentul fiecarei prezentari la spitalul respectiv si data prezentarii, eventual data internarii si data externarii daca a fost cazul de internare, plus diagnosticul initial( asta in cazul in care cineva a catadicsit totusi sa introduca aceste date corect si la timp). In rest nimic, niciun rezultat al vreunei investigatii, nicio recomandare de tratament, absolut nimic. Totul este in dosarul pacientului.
Pacientul a venit pentru un control si primeste un biletel de la medic catre biroul de internari de zi, biletel in care sunt mentionate ce investigatii trebuie facute. Urmeaza calvarul. La acel birou, pentru completarea fisei trebui introdus in sistemul casei de asigurari de sanatate cardul de sanatate si lucrurile dureaza mult pentru fiecare pacient, pentru sistemul respectiv merge prost atunci cand nu se afla in situatia de a nu merge deloc. Situatia este la fel de cand s-a infiintat sistemul, o poate spune oricine se confrunta cu asa ceva( nici nu mai stiu cati ani au trecut de cand s-a implementat procedura cu cardul de sanatate). Nu are sens sa mai continui, dar trebuie sa precizez ca presa a scris mult despre acest sistem facut pe bani foarte multi, care e mai mult nefunctional decat functional.
Daca eram in Finlanda sau in Suedia sau in California sau oriunde in USA sau in Canada si eram posesor de asigurare medicala, in momentul in care intram la medic acesta deschidea calculatorul introducea numarul de asigurare sau cardul, dupa caz, si gasea intregul istoric medical in amanunt, de la prima vizita intr-un spital sau la un cabinet medical, eventual de la nastere.
Si dumneavoastra spuneti ca se poate implementa EUID WALLET in Romania ! Nu cred! Ne impiedica in primul rand faptul ca suntem o tara in care predomina hotia si prostia fara limite.
Cand auzi de portofel te gandesti imediat la bani. Gaselnita cu pricina e un fel de dosar cu sina dar in lumea digitala…
Mai degrabă un biblioraft care poate conține acte personale și oferă o modalitate sigură și facilă de utilizare a acestora.
Cum ce facem? Îl prindem cu grijă, atenți să nu-l scăpăm printre degete, și-l slobozim în buzunarul digital de la nădragii europeni.
Domnule Nicoara, va rog sa nu ma intelegeti gresit, sunt un mare adept al simplificarii oricarui tip de procedura, al introducerii de instrumente digitale care sa reduca substantial birocratia, dar am pretentia ca astfel de lucruri sa fie facute in mod competent, de catre specialisti a caror competenta profesionala sa fie de inalt nivel, iar cybersecurity sa fie de asemenera la cel mai inalt nivel de protectie posibil in cadrul implementarii procedurilor respective.
Nu contest nici pe departe eficienta portofelului digital, dar am mari dubii asupra faptului ca asta se poate realiza in mod decent in Romania, o tara corupta pana la saturatie, administrata in mod incompetent de persoane fara pregatire solida din punct de vedere economic, populata majoritar la nivel de administratie locala cu fel si fel de imbecili si de indivizi al caror unic scop este imbogatirea prin orice mijloace si multe alte defecte pe care nu le mai mentionez. Mai pe scurt nu am niciun fel de incredere in ceea ce poate face o astfel de tara !
In ceea ce priveste contestatarii UE, aceste specimene sunt cauza principala a faptului ca tara este asa cum este, ei sunt votantii de urmasi ai securisto-comunistilor, sau odrasle ai celor care prin vot ne-au tinut de 35 de ani sub tutela gruparilor mafiote provenite din comunisam. Aceste specimene, in general provenite din familii de mocofani lipsiti de educatie si minim bun simt, intr-adevar nu pot fi considerati cetateni ai UE si nici nu merita sa fie cetateni UE.