Într-un articol din decembrie 2025 arătam că progresul economiei românești a fost impresionant (în 2024 am ajuns la 77,9% din PIB mediu pe locuitor al țărilor din UE, la paritatea puterii de cumpărare, față de doar 34,6% în 2006, înainte de intrarea în UE), dar că riscăm să intrăm în capcana venitului mijlociu – dacă nu reușim trecerea de la evoluții cantitative, la progres bazat pe cunoaștere și pe valoare adăugată ridicată.
După părerea mea, calea de urmat pentru a realiza această trecere se bazează pe o mai eficientă alocare a resurselor în economie. Dar aceasta nu înseamnă niciun moment intervenționism statal, pentru a decide dacă industria A este mai bună decât industria B, deci merită stimulente din partea statului. Nicidecum. Ceea ce trebuie să facă statul este să vegheze, cu mult mai bine decât în prezent, la egalitate de șanse între jucătorii de pe piață. Iar aici mă gândesc la două dintre gravele carențe pe care le are (ne)aplicarea egalității de șanse în economia românească: neîncasarea TVA și capitalul negativ al întreprinderilor.
Neîncasarea TVA și distorsionarea alocării resurselor
Este de notorietate faptul că România are cea mai mizerabilă rată de colectare a TVA din toate țările UE: peste 30% neîncasare, adică mai mult de 10 miliarde euro în fiecare an! Media UE este pe la 7%, (sunt incluse și sume datorate doar “teoretic”, autoconsum și piață țărănească, în principal).
Ori de câte ori se discută despre această evaziune fiscală monumentală este pus în discuție impactul ei bugetar. Și pe bună dreptate! Aici însă vreau să arăt că nu este singura problemă. Nu mai puțin însemnată este distorsionarea alocării resurselor. Dacă avem un produs, pentru care un producător plătește TVA, iar celălalt nu, acesta din urmă poate să consume mai multe resurse pentru produsul său și iși recuperează risipa prin neplată TVA. Consumatorul final plătește poate mai puțin, dar ca urmare a unei fraude. Nu este chiar exclus ca producătorul cu costuri mai mici să nu reziste, iar în final consumatorul rămane doar cu produsul făcut de evazionist. Iar situația nu este marginală. Când aproape o treime din TVA nu este încasat, asta se traduce în aceea că aproape o treime din economie funcționează în afara cadrului legal. Asta este pur și simplu teribil.
Există soluții? Cu siguranță! Bulgaria a folosit asistență tehnică din partea Băncii Mondiale și a reușit să reducă dramatic rata de necolectare a TVA, până la nivelul mediu din UE. O posibilă soluție ar putea fi taxarea inversă a TVA – un mecanism prin care contabilizarea TVA se face pe întregul lanț de producție, ca și până acum, dar plata efectivă se face doar de către consumatorul final. Mecanismul are multiple avantaje și el este deja folosit în România pentru câteva grupe de produse, pentru care neplata TVA a dispărut! Nu mai vorbesc despre restituirile de TVA, care ar dispărea și ele peste noapte, iar o dată cu ele și controalele interminabile și miile de inspectori ai fiscului care nu fac altceva decât controale pentru restituirea TVA.
Tema este de o importanță covârșitoare. O exista oare voința politică pentru a intra în normalitate? Sau forța grupurilor infracționale organizate este mai mare? Vom vedea.
Ce este și de ce a proliferat capitalul negativ?
Înființarea unei întreprinderi, reglementată încă din 1990 prin Legea nr. 31 privind societățile comerciale, a oferit condiții relativ simplu de îndeplinit pentru a înființa o SRL sau chiar o SA. Cu puține excepții (în special în zona societăților financiare), cerințele de capital au fost foarte modeste, iar acest lucru nu este deloc rău. Legea a suferit modificări, dar nu foarte ample. De altfel, clasamentele internaționale situează România între țările în care nu sunt piedici greu de depășit pentru deschiderea unei afaceri.
Totuși, de-a lungul anilor, și-a făcut loc tot mai insistent o practică ce nu părea, la prima vedere, să fie dăunătoare: după ani cu pierderi, unii investitori au dobândit obiceiul ca, în loc să recapitalizeze compania, să ii acorde doar împrumuturi. Din punctul de vedere al lichidității, totul părea în ordine. Contabil, pasivul bilanțului înregistra datorii către creditori, nu capital social majorat, ceea ce iar nu părea a fi în vreun fel criticabil.
Doar că întârzierea recapitalizării firmelor s-a întins ca o molimă, pentru a ajunge la valori extrem de ridicate, pentru toate categoriile de întreprinderi. Și voi cita aici câteva date din Raportul asupra stabilității financiare, publicat de Banca Națională în decembrie 2025: “Numărul firmelor cu deficiențe de capitalizare a crescut cu 8 la sută la finalul anului 2024, până la 282,1 mii. Companiile cu capitaluri sub limita reglementată reprezintă 32,6% din totalul firmelor active de la finalul anului 2024. Începând cu anul 2022, necesarul de recapitalizare al acestor companii este pe o tendință crescătoare, fiind estimat la circa 160,5 miliarde lei în 2024, în creștere cu 9,2 la sută față de anul 2023.” (Datele de mai sus se referă la firmele cu capital mai mic decât cel prevăzut expres în Legea 31. Covârșitoarea majoritate a acestora însă au capital nu doar mai mic decât prevede legea, dar chiar mai mic decât zero.)
Cum se explică această stare de lucruri? Cauzele sunt diferite, de la firmele foarte mari la cele mici și mijlocii, de la regii autonome sau societăți cu capital majoritar de stat la mici firme prestatoare de servicii. În cazul întreprinderilor mici și mijlocii, aș spune că alunecarea dinspre capitalizare spre împrumuturi acordate de acționari are drept explicație principală instabilitatea cronică a regimului fiscal. După acordarea de facilități și privilegii unor industrii, plus majorarea copioasă a unor cheltuieli publice recurente, precum salariile din sectorul public, guvernele au fost silite să caute diferite soluții pentru a tempera explozia deficitului. Din păcate, multe dintre așa-zisele soluții nu au făcut decât să umfle o birocrație, oricum supra-dimensionată, dar cu costuri deloc neînsemnate pentru investitori. Iar sutele de schimbări ale reglementărilor fiscale sunt o frână redutabilă în realizarea unui plan de afaceri. Ca urmare, mulți investitori au decis să transforme de facto o afacere pe termen lung într-o formă de supraviețuire la minima rezistență. Iar asta explică destul de exact decizia de a nu mări capitalul, ci doar a acorda împrumuturi companiei proprii.
Nu poate fi neglijată nici rațiunea de a optimiza fiscal activitatea firmei, prin reducerea profitului și majorarea cheltuielilor cu dobânzile, mai cu seamă în perioadele în care dobânzile bancare la depozite au fost deosebit de reduse.
În sfârșit, este de menționat și limitarea pierderilor în cazul abandonării unei afaceri, sub povara incapacității investitorului de a se redresa. Doar că aceasta din urmă explicație este și cea mai puțin acceptabilă pentru societate. Când o companie își încetează activitatea ca urmare a pierderilor acumulate, creditorii sunt îndestulați pe seama activelor acesteia, iar acționarii rămân cu foarte puțin sau nimic. Doar că, atunci când acționarii nu au mai capitalizat firma, activele rămase ajung la creditori; desigur, acționarii au grijă să își retragă împrumuturile acordate firmei (nimic nu îi împiedică să facă asta), așa că pierderile rămân altor creditori, inclusiv bugetului de stat sau celui al asigurărilor sociale. După care, prinde orbul, scoate-i ochii…
Nu vreau să fac nimănui procese de intenție. Dar situații în care un investitor a lăsat baltă o afacere, păgubind creditorii săi, iar el a început, nevătămat, o altă afacere nu sunt tocmai rare. Chiar unele dintre datoriile niciodată achitate din TVA, la care m-am referit mai sus, provin exact de la firme-fantomă, create cu scopul unic de a frauda bugetul statului.
Cele de mai sus sunt principalele explicații, după părerea mea, ale proliferării acordării de împrumuturi în locul recapitalizării societăților care, la un moment dat, au înregistrat pierderi. Iar faptul că această anomalie a fost tolerată de autoriăți, ca și de partenerii de afaceri ai întreprinderilor cu capital negativ, a dus la o ciudată și pernicioasă inversare a polilor comportamentului rațional. A acorda împrumut în loc să capitalizezi compania a devenit un fel de normă. Personal, având numeroase întâlniri cu oameni de afaceri din întreaga țară, am fost surprins să observ cât de mult îi irită pe mulți insistența pe care o arătam în a spune că de asta se numește “capitalism”, pentru că se bazează pe intrări de capital; dacă ar fi mers mai bine prin împrumuturi, s-ar fi chemat “împrumuționism”.
Capcana soluției de “minima rezistența”
Doar că proporția colosală a întreprinderilor cu capital negativ are tot mai multe și vizibile implicații negative, care, cumulate, ajung să se transforme într-o adevărată frână a dezvoltării sănătoase a economiei. Și nu mă refer în primul rând la fraudarea intenționată a creditorilor și a statului, pe care o înlesnește indirect posibilitatea de a împrumuta, în loc de a capitaliza societatea.
După părerea mea, principala problemă a “împrumuționismului” este aceea că blochează orice posibilitate de dezvoltare sănătoasă a companiilor. Nicio bancă din lume nu va credita o firmă cu capital negativ. Iar motivul este elementar: dacă acționarii nu au atâta încredere în afacerea lor încât să o recapitalizeze când este nevoie, de ce ar putea să aibă o bancă încredere în așa o firmă? Iar procedurile bancare sunt limpezi: dacă cumva banca decide să acorde un credit unei firme cu capital negativ, creditul respectiv trebuie provizionat 100% din prima zi de acordare. Iar asta pentru că banca nu acordă credite din capital, ci din banii deponenților. Prudența în creditare trebuie să fie lege. Oricât de mirobolant o fi planul de afaceri al unei societăți fără capitalul minim.
De aceea, firmele cu capitaluri negative, care se bazează pe împrumuturi acordate de acționari, sunt condamnate să rămână legate de finanțarea primitivă, bazată pe mama soacră sau pe nepotul acționarului principal. Se poate supraviețui în acest mod, chiar mulți ani. Dar atât. Nicio șansă de progres, care se bazează, în mod normal, pe atragerea de capital proaspăt și de credite. De asta se cheamă “capitalism”.
Este cumva aceasta o abordare doar teoretică? Din păcate, nu. Astfel, un studiu publicat de Neagu, Dragu şi Costeiu în Caiete de Studii ale BNR nr. 42/2016 (datele au fost actualizate de autori) arată că, între 2008 şi 2023, numărul companiilor a crescut pe toate grupele (micro, mici, medii şi mari), dar migrarea de la o grupă la alta mai mare este rară, mai frecventă fiind trecerea inversă, la o clasă inferioară. Astfel, trecerea de la mic la mediu, într-un orizont de 5 ani, s-a produs în 3% din situaţii, dar invers, de la mediu la mic, în 20% din situaţii.
Când o treime din companiile din România au capitaluri negative, deci nu au cum să se apropie de finanțare bancară de niciun fel, planurile lor de afaceri sunt născute cu infirmitatea de a nu putea progresa vreodată, decât cu resursele, inevitabil limitate, ale acționarilor. Iar principalul atu al capitalismului este acela că permite fructificarea oportunităților de afaceri, atunci când acestea apar, din credite. Doar că întreprinderile cu capital negativ nu sunt “bancabile” din start. Deci nu pot fructifica oportunități de afaceri.
Această stare de lucruri se leagă și cu faptul că băncile declară, la unison, că nu au proiecte bancabile pe care să le finanțeze. Cât timp o treime din toate companiile din România nu au capital, acest lucru nu are cum să se schimbe. Așadar, capitalurile negative duc la întreprinderi nebancabile, iar acestea duc la stagnarea peste ani a firmelor aflate în această situație.
Este un joc care merge de mulți ani. Doar că, ajunși la pragul de 80% din PIB mediu pe locuitor al UE, suntem puși în fața unei alegeri importante: continuăm modelul de creștere de până în prezent sau facem eforturi pentru a ameliora eficiența utilizării resurselor? Continuarea modelului care a funcționat până acum echivalează cu stagnare sau cel mult o creștere tot mai anemică, foarte departe de ritmurile cu care ne-am învățat în ultimele două decenii. Nu există alternativă rezonabilă la o creștere bazată pe utilizarea mult mai eficientă a resurselor de care dispunem.
Modificări de substanță ale Legii 31 și urmări probabile
Acesta este cadrul în care măsurile adoptate de guvernul Bolojan – acuzat, nu de puține ori, de lipsa de viziune sau de atitudine “contabilicească” – au inclus și măsuri esențiale de modificare a legii societăților comerciale, de natura să elimine, într-un interval de 2 ani, practica atât de înrădăcinată de a nu mai recapitaliza companiile după ce pierderi acumulate au erodat baza de capital, lichiditatea fiind asigurată prin împrumuturi ale acționarilor sau ale altor persoane afiliate.
Măsurile la care mă refer au fost contestate la CCR pentru motive fantasmagorice. În final, ele fac parte din “Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative”, intrată în vigoare de la data de 18 decembrie 2025. Legea a trecut “pe sub radar”, nu a fost băgată deloc în seamă, deși modificările aduse reprezintă o schimbare de paradigmă pentru modul în care pot fi făcute afaceri în România – aliniate celor care definesc capitalismul de succes.
Recunosc, sunt puțin surprins de această tăcere asurzitoare. În definitiv, armatele de lătrăi care acuză guvernul pentru chiar orice puteau găsi un nod în papură și acestor măsuri. Am citit cu stupoare acuzații teribile legate de performanța cu mult mai bună a bugetului la finele anului 2025, ceea ce este o tâmpenie absolut monumentală. Cum să nu spui chiar nimic despre această schimbare de paradigmă? Mister. Simt de aceea nevoia de a arăta, în puține rânduri de text, de ce modificările aduse Legii 31/1990 sunt foarte importante pentru alocarea mai bună a resurselor, prin mecanismele fundamentale ale pieței. Un câștig pe termen lung, o veste excelentă pentru economia României.
Legea ridică întrucâtva cerințele minime de capital pentru societățile cu răspundere limitată. Valoarea minimă devine 500 lei, iar suma este majorată în funcție de cifra de afaceri din anul precedent. Astfel, în cazul societăților care au înregistrat o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, valoarea minimă a capitalului social este de 5.000 lei. Sumă care ramâne, totuși, simbolică.
Schimbarea de paradigmă se referă la menținerea capitalului pe toată durata de existență a companiei. Pentru toate categoriile de societăți, menținerea cel puțin a unui capital minim la nivelul a jumătate din valoarea capitalului social subscris nu mai este, ca până acum, o dorință pioasă a legiuitorului, prevăzută de altfel expres în Legea 31/1990, dar aplicată efectiv doar dacă acționarii vor cu tot dinadinsul asta. Ea devine obligație stringentă, cu termene precise de aplicare și cu mecanisme de verificare. Mai important, societățile care nu îndeplinesc cerințele minime de capital nu mai pot fenta cerința legală prin acordarea de împrumuturi de către acționari sau de către alte persoane afiliate. Mai mult, restituirea împrumuturilor acordate de aceștia sau distribuirea de dividende nu mai sunt posibile, iar legea prevede sancțiuni severe dacă sunt încălcate aceste prevederi. Sau, altfel spus, deceniile de împrumuționism au ajuns la bun sfârșit. Să le fie țărâna ușoară!
Efectele acestor reglementări raționale nu vor fi simțite imediat. Posibil ca, în unele cazuri, acționarii să decidă mai degrabă lichidarea afacerii, decât intrarea în normalitate. Alții ar putea spera ca nimic să nu se întâmple, iar aplicarea măsurilor de sancționare să nu aibă, de fapt, loc. În primul caz, efectul va fi cel de eliminare a alocării de resurse pentru activități care nu o justifică; în al doilea, pelteaua va mai fi întinsă, până când legea va fi aplicată, cu toate consecințele. Prevederea prin care, la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va pronunţa dizolvarea societăţii care nu respectă prevederile privind capitalizarea îi va descuraja, probabil, pe cei care ar dori să mai fenteze legea.
Totuși, efectele pozitive ar putea fi resimțite, ușor-ușor, încă din 2026. Nedistribuirea de dividende și nerestituirea împrumuturilor acordate de acționari sunt măsuri menite a netezi calea către normalitate. Impactul sesizabil va fi acela că va fi restrânsă capacitatea acționarilor societăților de a consuma, în favoarea obligației de a investi productiv. Nu este puțin lucru, mai ales într-o țară care are un deficit extern apreciabil și în care mult prea mulți dintre cei care investesc într-o afacere au în vedere mai degrabă “optimizări fiscale”, decât performanța măsurabilă în profituri mari, din fructificarea oportunităților de pe piață.
Un alt câștig va fi, în timp, recunoașterea faptului că “împrumuționismul” nu este un modus vivendi cu adevărat eficace. Câștigul dintr-o măruntă “optimizare fiscală”este doar o formă de supraviețuire, nu o formulă de dorit pe termen lung. Iar dispariția ideii că “e mai simplu” să împrumuți decât să capitalizezi afacerea va avea, ea însăși, un efect pozitiv. Nu imediat. Dar durabil.
În sfârșit, dar nu în cele din urmă, ci doar ceva mai târziu, societățile cu capital pozitiv vor constata că devin bancabile, adică se pot adresa băncii pentru a obține credite pentru fructificarea oportunităților de afaceri. Iar acesta va fi momentul în care alocarea resurselor în economie va migra, fără prea mult zgomot, către domeniile mai profitabile. Investitorii vor afla că a plăti o dobândă de 7% este foarte ok, dacă produsul pe care îl vând are o marjă de profit de 10%. După o vreme, vor vedea că a construi planuri de afaceri pe banii altora este un mod de a câștiga mult mai mult decât din a cumpăra o mașină bengoasă în leasing pe firmă. Unii investitori nu vor ajunge niciodată la acest stadiu, dar vor fi tot mai mulți care vor face acest pas – iar câștigul va fi și al lor, și al economiei românești. Pentru că asta înseamnă capitalism.
”situații în care un investitor a lăsat baltă o afacere, păgubind creditorii săi, iar el a început, nevătămat, o altă afacere nu sunt tocmai rare.”
Statul român face asta el însuși: CFR Marfă e falimentară, așa că se înființează Carpatica Feroviar, cu același director! În UK, dacă falimentez o firmă, nu mai am voie timp de 7 ani să fiu company director, trebuie să demisionez și de la celelalte. În România, statul pune același director, că ”e de-ai noștri”.
În orice țară există falimente, însă fiscalitatea românească actuală e nesustenabilă, iar statul nu are nicio problemă în a-și înființa firme noi, în locul celor falimentare. De ce trebuie neapărat să existe un transportator feroviar de marfă care să aparțină statului?
”România are cea mai mizerabilă rată de colectare a TVA din toate țările UE: peste 30% neîncasare, adică mai mult de 10 miliarde euro în fiecare an!”
Inclusiv funcționarii de la ANAF au recunoscut că asta include și autoconsumul: dacă în propria gospodărie omul taie o găină sau un porc, pentru consum prorpriu, statul pretinde că există un TVA neîncasat. Un asemenea stat trebuie să dea faliment el însuși, la fel ca în 1989, altfel nu se pot remedia lucrurile.
Ca evaluare personală, economia românească nu poate suporta, în medie, un TVA mai mare de 13-14%. Media asta fiind cu tot cu primăriile care plătesc TVA pentru tramvaiele cumpărate din fonduri europene. Așa cum nu se poate spera că un TVA de 35% va putea fi încasat vreodată, tot așa nu se poate încasa nici 21% în România.
Am mai susținut aici că dacă populația rurală în România este cam 50% și trăiește pe baza autoconsumului sau a activităților nefiscalizate, pib-ul este mare fiindcă aceste activități intră în calculul pib, dar încasările bugetare sunt mici, deci și raportul în procente este mare. Ce să faci, să-i pui TVA la ouă, legume, băuturi,etc țăranului care vinde la marginea drumului?. Chiar și în Irlanda care și-a umflat artificial pib-ul fiind o țară-sediu pentru multinaționale raportul Veniturilor/PIB(n) este sub 30%!
Dar, da, trebuie îmbunătățirea legislației în domeniul economic, inclusiv străvechea L 31/1990!
cred că lucrul ăsta nu a fost explicat cum trebuie. Gap-ul de TVA provine dintr-o statistică menită să evalueze evaziunea. Autoconsumul e o eroare sistematică de care statistica trebuie să țină cont; nu e vorba să punem taxă pe autoconsum ca să facem să coincidă datele statistice cu cele contabile, asta e o interpretare care atunci când nu e naivă cred că e interesată, de aia tot apare pe la tot felul de „formatori de opinie”. În acest gap intră autoconsumul dar și evaziunea. Însă autoconsumul nu poate fi atât de mare, cultivi în grădină cartofi, roșii sau porumb dar nu știu pe nimeni să cultive Dacii sau trenuri în grădina personală. Ordinul de mărime e mult prea mare ca să fie vorba de țuica de casă așa că pare destul de clar că evaziunea e problema reală… Când plângem de mila agricultorului român poate ar fi bine să ne gândim că afacerea lui e ruinată de contrabanda masivă cu produse agricole din zone nereglementate, asta e problema lui și nu o ipotetică taxă pe autoconsum pe care nici măcar nu ai avea cum să o implementezi…
Nu este vorba numai de autoconsum, este vorba și de activități economice la negru( de ex. meseriași, instalatori, zidari, transportatori, etc), adică valoarea activităților nefiscalizate este foarte mare. Evaziunea este altceva, firmele sunt luate în evidență fiscală, dar NU plătesc taxe și impozitele.
aici e treaba statului să tragă concluziile. Autoconsumul nu se impozitează și nu se poate impozita. Activitățile „la negru” sunt într-o altă zonă. Dacă mă întrebați pe mine, eu aș permite activități până la o anumită sumă, cam în felul în care există acum „norma de venit” – pentru a le aduce la zi și eventual a da posibilitatea prestatorilor să contribuie cu o sumă modică la sănătate și pensie dacă vor. Însă până atunci ele sunt nepermise conform actualului cod fiscal. În cazul evaziunii, vedeți comentariul la dl Protopipescu – eu personal consider că o mare parte din vânzările la tarabă sunt la capătul lantului de evaziune iar dacă roșia ar putea vorbi probabil ar vorbi turcește. Dar e doar o părere… Îmi pare rău dar am crescut printre „țărani” și sunt un pic sensibil la demagogia pe seama lor :)
Ceea ce numit dumneavoastra ,,stat” este in fapt gloata de institutii ale statului . Statul sintem noi cetatenii si nu institutiile mincinoase si hotesti ale statului .
depinde de formula de calcul, la ce se raporteaza;
la noi ruralul e imens, practic un megalopolis de-a lungul tuturor drumurilor, plus comertul de taraba din suburbii dar si din piata centrala;
la bulgari de-abia vezi cateva catune;
mai jos scrie nea Ilie : „Dacă mai iei și un credit pentru a te finanța la actualele dobânzi….”
ma uit si pe BVB; patronii unor afaceri de succes nu isi listeaza propria afacere, dar tranzactioneaza masiv niste actiuni bunicele, in functie de cum au surplus sau deficit de lichiditati, probabil ca sa evite creditele (sau si capitalizarea proprie, daca isi crediteaza propria afacere din portofoliul personal); in indicele BET numeri pe degete doar cateva actiuni care ofera si dividende si au si perspectiva de extindere profitabila a afacerii; dar bet-ul creste ca fatfrumos (oare pana cand ?), ca fondurile de investitii si bancile nu prea au alternativa de plasament;
in fine, un operator economic fie mai mare sau mai mic, se confrunta cu cateva presiuni impopvaratoare:
– daca e mic e mai vulnerabil la instabilitate fiscal-legislativa, ii cresc costurile administrative si poate avea dificultati chiar daca opereaza intr-o nisa fara concurenta acerba;
– cresterea continua a salariului minim ii bulverseaza pe toti;
– daca e mai mare, concurenta poate fi fatala; iar la nivelul asta se confrunta cu reglementari birocratice terifiante in ce priveste managementul calitatii, trasabilitatea si marketingul ala competitiv (participarea la o licitatie este devoratoare de resurse costisitoare); cine sa inoveze sau sa eficienteze ? tot personalul (care oricum e insuficient ca acum mai toti is umanisti) e ocupat cu formularistica si pentru ca pe-aici nu merge cu orice sezator pe scaun, se iroseste toata valoarea intelectuala adaugata si neadaugata inca; la un inginer in prima linie de productie (care si ala are nenumarate sarcini birocratice) iti mai trebuie vreo 4-5 in spatele scenei; solutie ? asocieri la varf si subcontractari si relocari (pe-afara daca se poate) cat incape, pana la nivelul la care birocratia si fiscalitatea nu mai pot razbate :)))
aceasta e cu totul altă discuție și știu bine care sunt problemele micului întreprinzător că s-ar zice că mă număr printre ei. Dar eu am intervenit strict în legătură cu GAP-ul de TVA. Acesta rezultă dintr-un calcul statistic și are niște limite cunoscute, o abatere metodică, autoconsumul. Teoretic activitățile „la tarabă” și chiar cele „la marginea drumului” ar trebui să fie fiscalizate cumva; eu personal am renunțat la cele de la marginea drumului după ce m-am convins că majoritatea mărfii nu provine din curtea respectivă ci tot din activități de import. De fapt mi-aș permite să emit ipoteza că aceste activități sunt cele de la capătul contrabandei cu produse agricole, pentru că marfa adusă ilegal cu TIR-ul sau cu vaporul trebuie să fie și vândută undeva și e mai puțin probabil (deși nu imposibil) să fie vândută în supermarket. Ori aceasta de asemenea constituie un obstacol în calea apariției de magazine ale micilor întreprinzători, care ar vrea să deschidă, să zicem, o prăvălie cu produse din zona lor dar plătesc toate taxele spre deosebire de ceilalți . Acum, e treaba statului să tragă concluzii din aceste statistici dar 30% gap de tva oricum ai pune problema e enorm, nu are cum să provină doar din produsele locale. Faceți un calcul la „coșul dvs zilnic” și o să vă dați seama. Eu merg toamna la Mârșani, acasă, și când mă întorc de pildă vin cu portbagajul plin de varză ( localnicii folosesc varza pe post de „cultura a doua” fiind specializați în culturi timpurii) dar cât poate să fie ? 1 leu pe kg? La cât las eu la supermarket? :)
@M.Badici, doar un mic retus: la „taraba” nu se vand doar produse agricole; de ex. tot ruralul se incalzeste cu lemne, pe care nu le cumpara de la Metro; si bineinteles ca 30% gap TVA nu se confunda cu autoconsumul, dar cu siguranta acesta are o pondere mai ridicata la noi
da, asta e cert, e mai mare la noi însă în nici un caz nu atât de mare. Mi se pare însă că e exagerat în mod interesat de oameni care probabil au un interes să nu cercetăm mai mult. Cel mai simplu este să comparăm cu vecinii, Bulgaria, Grecia, Ungaria care au un background asemănător. Și mai e ceva: dacă cineva vrea, statisticile se pot face extrem de precis, defalcat pe produse și servicii. Trimiți oameni în teritoriu, pui întrebări și afli… Nu am idee dacă s-au făcut dar cineva care chiar vrea să știe ce se petrece în „grădina” lui ar trebui să o facă. Pentru că și politicile financiare ar trebui să țină seama de asta; inclusiv când se face evaziune- sau orice infracțiune – trebuie să studiezi dacă e doar lăcomie sau pur și simplu nu ai dat oamenilor de ales. Îmi aduc aminte de vremea studenției când furam tranzistori din fabrici :) – în magazin o componentă care se producea cu 10 bani costa 30-50 de lei. Iar noi ardeam cu zecile, că doar… așa se învață, era clar o politică economică greșită, practic noi învățam în ciuda guvernului :) Altfel e o discuție lungă dar nu cred că e cazul aici.
Pentru că și politicile financiare ar trebui să țină seama de asta;
inclusiv când se face evaziune- sau orice infracțiune…
Acesta formulare dovedeste „decat” impotenta…
Imi asum afirmatia despre ~ deoarece
(d)in aproape toate comentariile „dvs”
rezulta incapacitatea de a vedea ceva
la mai multi cm decat lungul nas/pen..ului
in fact…
Îmi aduc aminte de vremea studenției
când furam tranzistori din fabrici…
oare esti capabil sa-ntelegi efectele produse?
intrebarea nu vizeaza opinia detinatorului de multiple cartoane cerate
ci a multipedului care pretinde c-ar detine constiinta…
adica, simplificand, te poti ridica in pozitie bipeda?…
sau ramai doggy-style… precum gaina-mpiedicata
Există și evaziune în România, problema e că o mare parte din evaziune o provoacă tot fiscalitatea excesivă. În UK, cineva care obține 1.000 de lire pe lună nu datorează impozite, pentru că nu se poate trăi cu o asemenea sumă. În România datorează impozite și unul care obține 200 de euro pe lună, e clar că acela va face evaziune, că nu are de unde să plătească și taxe.
Plus TVA-ul la alimentele de bază : în UK e 0% încă de pe vremea lui Margaret Thatcher, pentru că TVA-ul e o taxă regresivă, care îi afectează disproporționat pe săraci. În România se plătește TVA la alimente, că nefericitul care obține 200 de euro pe lună are de unde. Returnările false de TVA cu 20% șpagă sunt o altă problemă ascunsă sub preș, că aceea e ”afacerea” fiuncționarilor publici. Încă n-am văzut un articol de la BNR care să abordeze subiectul.
Faptul ca statul functioneaza dupa aceleasi „reguli”, care de altfel sunt anti-capitalism, nu face mai scuzabila practica. Intreprinderile din proprietatea statului se vor supune si ele regulilor introduse prin Legea 239/2025. Jaful organizat sub obladuirea politrucilor trebie sa inceteze si el!
Toate tarile au autoconsum. Am precizat ca rata de necolectare teoretica include si aceasta parte. Doar ca media de necolectatre este de 7% in UE si peste 30% in Romania, inclusiv autoconsumul. Bulgaria are tot vreo 7% necolectare. Asa ca scuza ca de asta nu se incaseaza TVA la noi este penibila.
La fel si cat poate suporta TVA economia Romaniei. Doua treimi din firme platesc TVA cat este. O treime fura. Credeti ca ar trebui sa ii mangaiem pe creste pe cei care fura, ca nu pot, saracii, sa plateasca? Va cam doriti comunismul deplin, unde „de la fiecare, dupa posibilitati”?
”Va cam doriti comunismul deplin, unde „de la fiecare, dupa posibilitati”?”
Am pus de mulți ani 3.000 de kilometri distanță între mine și România, deci nu mă mai afectează nimic din ce faceți acolo. Însă apreciez întotdeauna comentariile ad hominem, ele descriu perfect emitentul și scopul 😀
Sunteti la 3000 km distanta dar aveti pareri foarte precise despre cat TVA ar putea sa suporte economia romaneasca. Sunteti jalnic. Ramaneti unde sunteti si nu va mai dati cu parerea aiurea in tramvai.
Economia romaneasca este rodul trudei mediului privat . Mediul privat o intretine si este de acord sa plateasca taxe pentru ca niste institutii publice sa se ocupe de aspecte comunitare ale poporului . Din pacate institutiile publice ale statului ( prin trepadusii majoritari aciuiati acolo ) inteleg sa foloseasca incasarile bugetare pentru interesele lor aproape exclusiv ( banuiesc faptul ca stiti cit de mari sint procentele stabilite pentru beneficii ale institutiilor despre care vorbesc ; au ajuns si la 80% ) . TVA nu este ceva care se cuvine bugetarului ca sa se imbuibe . TVA este ceva din care bugetarul trebuie sa ia o mica parte pentru el si restul sa il foloseasca in interesul comunitatii . Sint satul sa imi exprim solidaritatea cu concetatenii mei prin intermediul unor institutii publice hotesti si mincinoase . Vreau sa platesc cit mai putin acestor institutii iar solidaritatea sa o exprim in mod direct . Personal sau prin asociere in organizatii legale si mai ales morale . Nu ma astept sa ma catalogati jalnic . Ma declar de pe acum .
ar fi interesant dacă pe modelul GAP-ului de TVA s-ar putea realiza o statistică și cu „GAP-ul de administrare” de unde să putem vedea cât din impozite merg la investiții reale, cât la administrarea efectivă a statului și cât se pierde. Din păcate e mai complicat că nu toate se pot cuantifica dar sunt convins că rezultatele ar fi pline de învățăminte :)
„Vreau sa platesc cit mai putin acestor institutii iar solidaritatea sa o exprim in mod direct . Personal sau prin asociere in organizatii legale si mai ales morale .”
Sunt foarte curios daca aceasta dorinta sincera a dvs. a dus pana acum la vreo actiune concreta, gen donatii, voluntariat, etc. (pe langa redirectionarea a 3.5% din impozit, pe care sunt convins ca o faceti, la cat de solidar va declarati), sau e doar ceva ce va imaginati ca ati putea face in viitorul indepartat.
Te felicit, sper ca ti-ai luat si familia cu tine si ca nu ai facut greseala sa-i lasi in tara pentru a le trimite bani, hranind astfel indirect si interlopii guvernamentali.
Eu astept ultima picatura care ma va face sa fac acelasi lucru, impozitul progresiv!
Doamne ajuta sa scada dramatic numarul celor din diaspora care trimit bani in tara!
Un saluti sincero a tutti voi!
O întrebare către autor. Am pus aceasta întrebare unor prieteni mai stiutori decât mine în ale economiei și n-am promit un răspuns lămuritor.
Cum e posibil ca la o inflație de 9% sa avem cursul leu-euro înghețat la 5 lei. Împrumutăm euro și cumpăram lei? Ce rol are BNR în aceasta operațiune? E copartasa la faptul ca am ajuns cu datoria la 60% din PIB?
Am intrebat AI. Iata ce raspuns am primit:
Controlul prețurilor de import: Deoarece o mare parte din bunurile consumate în România (alimente, electronice, utilaje) sunt importate din zona euro, un curs stabil împiedică scumpirea automată a acestora la raft. Dacă leul s-ar deprecia, prețul în lei al produselor importate ar crește instantaneu, alimentând inflația.
Temperarea costurilor energetice: Prețurile la gaze naturale și energie electrică sunt adesea raportate sau influențate de bursele internaționale (exprimate în euro sau dolari). Un curs stabil limitează transmiterea volatilității externe către facturile populației.
Ancorarea așteptărilor inflaționiste: Un curs stabil oferă predictibilitate firmelor și populației. Atunci când cursul este stabil, percepția generală este de stabilitate economică, ceea ce descurajează comercianții să crească preventiv prețurile.
perceptia e de stabilitate, realitatea e de crestere a deficitului comercial si distrugere a producatorilor locali.
@Ali Pasa _ „O întrebare…”
Cer scuze autorului articolului pentru faptul că îndrăznesc să ofer un scurt răspuns.
Foarte pe scurt…
În principiu, cursul valutar reflectă starea relativă a două economii din două state ale căror monede sunt schimbate între ele. O monedă puternică reflectă de obicei o economie stabilă, cu inflație scăzută și productivitate ridicată.
Un curs RON constant față de EUR creează în rândul cetățenilor iluzia că economia este puternică, stabilă, bine guvernată de către cei aflați la putere.
Pe o piață valutară liberă, cursul este stabilit la echilibrul cererii cu oferta.
Însă, obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
În acest scop, flotarea RON este controlată de BNR, conform politicii monetare și de curs, funcție prevăzută în regulamentul de funcționare.
Astfel, cursul [în raport cu EUR] este o medie ponderată rezultată din tranzacțiile valutare interbancare.
Prin urmare, atunci când există tendințe de depreciere a RON, BNR intervine în piață.
Din când în când, BNR comunică public de unde ia valuta.
De exemplu…
https://www.bnr.ro/25188-2026-01-05-rezervele-internationale-decembrie-2025
La sfârșit de an au mai intrat sume sume în EUR de la valul de români veniți în vacanță.
Dar, de fapt, rezervele BNR au scăzut.
Astfel, prin menținerea artificială a cursului RON în raport cu principalele valute, BNR sprijină încrederea cetățenilor în guvernanți.
Dacă România ar fi adoptat moneda comună EUR, întrebarea dumneavoastră nu ar mai fi avut obiect.
Mulțumesc pentru răspuns. Întrebarea mea avea o dublă țintă . Ma întrebam dacă nu ne împrumutăm în euro ca apoi sa cumpăram lei cu acești euro și în felul acesta creștem datoria externa.
La un articol anterior al domnului Rădulescu am întrebat dacă nu era de datoria BNR sa tragă un semnal de alarma când guvernele Nicu și Marcel împărțeau pomeni electorale.
Tema este foarte vasta. Am incercat un raspuns in: https://opiniibnr.ro/ancora-cursului-de-schimb-multiple-perspective-pentru-o-analiza-adecvata/
De ce nu ar frauda un antreprenor bugetul statului daca resursele acestui buget ( strinse prin jpca legala ) sint distribuite catre societati de stat falimentare ( administrate prost ) dar care platesc beneficii imense celor ce le conduc ?! De ce ar plati cind el ( antreprenorul ) vede cum sistemul bugetar public este foarte numeros , foarte scump si foarte ineficient ? Cind cetateanul va simti pe propria sa piele ca sistemul bugetar e acolo pentru a servi interesele cetatenesti atunci poate cetateanul chiar ar face donatii catre bugetul statului . Eu nu pot fi de acord sa dau bani din truda mea unor hoti si mincinosi . Atita timp cit voi fi mintit si furat de catre cei care guverneaza bugetul national va incasa de la mine din ce in ce mai putini bani . La fel si bugetul local .
https://www.g4media.ro/economia-subterana-a-germania-a-ajuns-la-510-miliarde-de-euro-cel-mai-ridicat-nivel-din-ultimul-deceniu-pe-fondul-dificultatilor-economice-cu-care-se-confrunta-tara.html
Care va sa zica si in Germania exista economie subterana . Asta imi intareste credinta ca si in Germania exista cetateni care sint nemultumiti de serviciile publice oferite de institutiile statale si cauta o modalitate de a trai fara sa dea bani celor care ii fura si ii mint ( bugetarii si demnitarii- capuse ordinare pe corpul social sanatos al poporului ) .
Atat s-a inteles la noi, ca poti sa fii capitalist fara capital. Marea majoritate a firmelor mici traiau din imprumuturi ale asociatilor ca te intrebai daca scopul infiintarii firmei nu e cumva acela de a da bani propriei firme. Aici este clar vorba de evaziune si nu are nici o scuza. Dupa aceea toti acesti privati tipa ca nu functioneaza nimic in serviciile publice. Nu va functiona nimic cum trebuie cat timp nu se intelege importanta capitalului si a investitiilor.
Cred că trebuie , în primul rînd, privatizarea totală. Lucru care nu s a făcut și nu se vrea. Începînd cu deținerea privată a autostrăzilor.
În al doilea rînd, să lăsăm gospodăriile -urbane sau țărănești -. În pace. Daca nu ar fi nevoie de ele, ar dispărea natural. Atîta timp cât economia simte nevoia acestor produse, nu trebuie să le oprim administrativ. Devenim ridicoli alergindvdupa babe cu pătrunjel, irităm populația inutil, se vor găsi întotdeauna cai de ocolire a timpurilor de la stat. Va fi o ridicolă și total nepopulară luptă cu morile de vânt .
Este o problema cu firmele decapitalizate. Ar trebui obligate prin lege să și asigure finanțarea în maximum 3 ani
Daca nu, statul o va rezilia
Dar în același timp, e de văzut că înființarea băncilor este prea dur reglementată
5 milioane euro este o cifră prea mare pentru
piața noastră. Parca ar fi o lege ce protejează băncile străine de concurență locală.
@Mongolul _ „Cred că trebuie , în primul rînd, privatizarea totală. ”
Au fost privatizate întreprinderi producătoare de armament, spre exemplu.
Cu V Pițurcă, cu G Becali etc.
Întreprinderile au fost practic distruse.
Există domenii strategice care trebuie protejate de corupția dintr-un stat cleptocratic precum este România.
Pot însă fi listate la bursă „găurile negre” din economie.
PSD se opune în mod constant, pentru ele oferă resurse pentru sinecuri și sifonat bani publici.
P. S.
Și cum se face că băncile nu dau credit unor firme fără datorii și cu garantii, dar dau credite firmelor decapitalizate, care nu prezintă nici o garanție?
Asta nu mai e treabă statului. Sau e dar la nivel anchete fraude.
Și trebuie că băncile sa de-a credite la firme sau privați -indiferent de varsta- dacă se vine cu aur/argint că garanție.
E garanția supremă. Nu mai importa daca se achită împrumutul. Deci, trebuie stopate reglementările prostești de pina acum. (Vârsta, plan afacere etc. E garanția lor, riscurile lor. Pot merge în Place Pigalle cu banii. Sunt acoperiți.) Când ai garanție, banca nu e tăticu sau mămică, sa ți interzică creditul
. Se pot face și investiții pe care n ai chef să le spui tuturor. Chestia cu Place Pigalle era o hiperbola.
Domnule Radulescu va rog sa explicati de ce , in cazul formarii pretului la carburanti , se aplica TVA peste suma care include si acciza . De ce acciza este considerata ,,valoare adaugata” ?
@Adrian Popescu _ „de ce , in cazul formarii pretului la carburanti…”
Dar de ce suntem obligați să plătim în fiecare litru de carburant „centul Blănculescu”?
Pentru că este cel mai simplu mod de a lua bani de la cetățeni după TVA, dar cu cea mai mare capacitate de colectare.
E foame de bani…D’aia!
Pentru ca putem fi obligati si pentru ca consumam acel carburant . Daca e ,,foame de bani” la hotii si mincinosii astia care guverneaza noi de ce trebuie sa le dam ?!
https://hotnews.ro/randamentul-care-conteaza-cu-adevarat-o-companie-expune-performanta-reala-a-pensiilor-private-2159965
Fondurile de pensii obțin rezultate mai slabe în perioadele cu inflație ridicată pentru ca au o expunere ridicata la titluri de stat . Nefiresc este sa imprumutam pe cineva care ne fura si ne minte
Fondurile cu grad de risc ridicat protejează mai bine economiile de inflație pentru ca aceste investesc mai putin in titluri de stat si mai mult in actiuni ale firmelor cu capital privat .
De ce regula de aur pentru scăderea prețurilor este concedierea angajaților ?
Domnule Radulescu , in Romania un contabil ( nu un economist ) are obligatia sa depuna raportari fiscale ; RO e-Factura , SAF-T (Declarația 406), RO e-TVA , RO e-Transport, e-Case de marcat, e-Sigiliu , e -Proprietatea ….declaratie INTRASTAT , raportari catre INS , raportari catre BNR , ….
Acestea sint informatii utile pentru institutii bugetare ale statului . Pentru obtinerea acestor informatii institutiile bugetare ale statului in mod firesc trebuie sa plateasca . Sau macar sa il plateasca pe contabil pentru ca intocmind aceste raportari si trimitindu-le munceste nu pentru
antreprenor ci pentru institutiile bugetare ale statului care solicita aceste informatii .
Pentru oricare institutie bugetara a statului este simplu sa obtina informatii despre intimitatea unei afaceri si/sau a unei persoane fizice oarecare ( o multitudin de legi , ordonante si ordine de ministru impun ) dar pentru o persoana fizica oarecare si/sau pentru o institituie de drept privat este foarte anevoios si uneori imposibil sa obtina informatii despre modul cum sistemul bugetar cheltuie banul public .
Daca opinia mea este gresita va rog sa imi argumentati .
Cursul de schimb este o chestiune foarte complexa. Aveti o varianta de raspuns, formulata de ChatGPT – insuficienta, chiar daca destul de corecta. Eu am scris in iulie 2025 un amplu articol pe tema cursului valutar (una din optiunile pentru a-l citi, pe site-ul BNR: https://opiniibnr.ro/ancora-cursului-de-schimb-multiple-perspective-pentru-o-analiza-adecvata/?fbclid=IwY2xjawPm5K5leHRuA2FlbQIxMABicmlkETA4NDRxNWlocHZma0xzSnB1c3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHra9-KtUTgy7iiuXlnA7oo1uc7aEkyfkmkYcuu9EwAZC76rcpxog89rUNyaH_aem_1onrQGbyEm9rILOLaGjtAQ)
Politica economica este un atribut al statului, exercitat prin guvern. Raspunderea revine guvernului pentru cresterea datoriei publice – principala cauza a situatiei critice in care este economia in acest moment. Politica de curs valutar este atributia BNR, dar sa nu va imaginati ca daca BNR ar decide sa joace impotriva pietei s ia datelor fundamentale ale economiei ar avea vreo sansa. Cursul valutar este influentat de BNR, dar numai datele fiundamentale ale economiei valideaza un curs sau altul.
,,Cursul de schimb este o chestiune foarte complexa . ”
Eu consider ca nu mai trebuie sa fie o ,,chestiune” ci un subiect clar si concis pe care sa il inteleaga un elev de clasa a 8-a .
Cursul de schimb este o ,,chestiune” la fel de complexa pe cit de complex este modul in care calculeaza guvernantii hoti si mincinosi pensia publica . Modul de calcul al pensiei publice trebuie inteles de un elev de clasa a 8-a . Altfel este o hotie si o mirsavie . In plus , acest mod de calcul trebuie stabilit odata pentru 50 de ani .
Sincer se vede ca sunteți un teoretician. Dacă ai un contract cu instituții de stat trebuie sa îl finanțez și apoi primești bani cu întârziere. Ți se mai opresc și garanți care pot reprezenta de fapt profitul, pe perioade lungi. Dacă mai iei și un credit pentru a te finanța la actualele dobânzi ești de la început falimentat.
https://www.g4media.ro/breaking-banca-de-stat-eximbank-sustine-ca-a-avertizat-guvernele-ciuca-si-ciolacu-ca-statul-roman-risca-sa-piarda-miliardele-de-lei-date-credit-companiilor-falimentare-electrocentrale-craiova-liberty.html
Plateste poporul roman . Hotii de la guvernare sa fure linistiti . Justitia romana e cumparata de politic de zeci de ani . Nu am vazut ca Politia , Jandarmeria , Procuratura , ….. sa intre in institutiile bugetare publice pline de ilegalitati dar mediul privat l-au facut ferfenita .
https://hotnews.ro/romania-a-ales-cresterea-cu-orice-pret-nota-de-plata-vine-acum-avertizeaza-economistul-sef-al-bnr-2160586
,,Toate formele politice de stinga violeaza natural ordinea naturala a lui Dumnezeu ” . – Petre Tutea
Ce te faci cu o firmă mică ce nu primeşte credit (bani nou apăruţi prin intermediul tastaturii) dar administratorul (ca salariat) primeşte!? El ia banii pe persoană fizică din bancă şi îi bagă în firmă. Ăsta să nu-l numim împrumut, să îl numim majorare de capital?
Fiecare om e liber să facă ce doreşte atât timp cât nu inhibă libertatea altuia de a face ce doreşte. Dacă tot a avut România creştere „grozavă” (poate motivul stabilităţii necesare creşterii e chiar faptul că avem „cea mai mizerabilă rată de colectare a TVA” ), nu văd motivul pentru a schimba lucrurile în mai rău (şi a inhiba libertăţi). Dacă sunt cazuri punctuale de fraudă (închidere şi deschidere de alte firme pentru a scăpa de plăţi) nu văd de ce nu ar fi tratate tot punctual…
„banca nu acordă credite din capital, ci din banii deponenților.”
Greşit! Creditele date, majoritatea sunt bani nou apăruţi prin intermediul tastaturii. „banii deponenților” nu acoperă sumele ce sunt împrumutate cu nesaţ. Şi aici apare revolta. Banii nou apăruți prin intermediul tastaturilor, sunt dirijaţi prin criterii şi către entităţi preferate (doar celor „bancabili”, începând cu ei) de către bănci provocând derapaje şi inechităţi revoltătoare:
` Este creșterea economică alimentată de datorii: datoriile țării, ale întreprinderilor și ale persoanelor fizice. Aceste datorii, după monetizarea în bănci și numeroase emisiuni, produc senzația unei bule a bogăției; devalorizarea monedei devine inevitabilă, configurația resurselor pe piață este distorsionată, decalajul dintre bogați și săraci se adâncește.
Economia bazată pe datorii este similară cu creșterea rapidă în greutate prin injecții cu hormoni; deși rezultatele pe termen scurt sunt spectaculoase, efectele sale secundare induc diverse complicații, forțând economia să ia din ce în ce mai multe medicamente, atacându-i sistemul endocrin, creând tulburări interne și, în cele din urmă, devenind complet incurabilă.
„Creșterea exagerată” a banilor bazați pe datorii generează hiperglicemie economică: acesta este fenomenul inflației, în special inflația activelor. Pe de o parte, această hiperglicemie economică duce la supracapacitate în producție, risipă semnificativă a resurselor pieței, un război sever al prețurilor în producție, și la suprimarea prețurilor bunurilor de consum, rezultând coexistența inflației activelor și a deflației bunurilor de consum.
Gospodăriile, ca unități economice de bază, sunt supuse presiunii inflației activelor și riscului de pierdere a locurilor de muncă.
Angajatorii, prinși în scăderea producției, își reduc în consecință cheltuielile, ceea ce duce la o contracție a consumului și la pierderea vitalității în multe celule ale țesăturii economice.
Odată ce datoria este monetizată, banii acționează ca o metastază. Avalanșa de lichiditate rezultată din emiterea de monedă se acumulează în fiecare colț al societății; oamenii își vor da seama că există din ce în ce mai mulți bani, dar din ce în ce mai puține oportunități de investiții. În zilele noastre, principalele burse de valori din lume sunt deja scufundate în munți de monedă îndatorată, acumulată și supraevaluată. `
P.S. Antreprenorii români nu doresc să fie datori la bănci. Nu prea înţeleg şi nu prea îşi doresc să fie capitalişti. Nu doresc ca din 10% marjă de profit să dea băncii 7% şi să spună că ce bine le stă în rândul îndatoraţilor, că cei 3% sunt mulţi bani acolo unde se-nvârt mulţi bani. Preferă să le fie firma datoare lor. Au sechele de pe vremea comunismului când s-au plătit datorii (cu sacrificii mari) sau poate au acum credit pe persoană fizică şi nu-şi doresc şi pe firmă…
comentariul asta face cat vreo 10articole, ca nu lungimea conteaza (de fapt, daca era mai lung poate ca as fi renuntat sa-l citesc)
@Andrei H _ „Antreprenorii români nu doresc să fie datori la bănci. ”
În primul și în primul rând din cauza impredictibilității mediului investițional din România.
Tocmai din cauza riscului dobânda este 7%.
Nu sunt sechele comuniste, ci consecința acțiunii politicienilor care au guvernat România dezastruos după 1990.
Unii politicieni au avut mai multe condamnări penale, precum membrul PSD Viorel Hrebenciuc, spre exemplu, iar alții au reușit să scape de vreo sancțiune.
În acst context, cum ar putea face un investitor onest un plan de afaceri pe termen lung, un plan de rambursare a împrumutului și „din 10% marjă de profit să dea băncii 7% „?
Dacă îmi este permisă o întrebare
De ce vrei să concentrati atenția ANAF pe economia de subzistență, în timp ce marii evazioniști sunt lăsați în pace? Mai mult, chiar condamnații pentru evaziuni sau fraude de tot felul, nu pot fi executați legal
Un singur mafiot din asta aduce daune cât 4 milioane de gospodării cu economie de subzistență. Și în timpul Codrutei erau 4000 de dosare în cercetare.
Ce justiție e asta? Ce stat e asta? Cine sunt mafioții care ne conduc?
Asa cum ne-a obisnuit deja domnul Radulescu produce din nou un articol de presa pe teme economice bine ancorat care ”clarifica” pentru romanul de pe strada deosebirea de paradigma dintre imprumut si capital in economia de piata romaneasca. Domnia sa ne spune ca practica larga a imprumutului acordat propriei societati nu este capitalism dar nu ne spune ce este cu adevarat. Apoi domnia sa ne spune ca am ajuns la aproape 80% din PIBul UE intr-un orizont de timp de vreo 20 de ani. Cum om fi reusit aceasta performanta fara sa facem capitalism adevarat ci doar imprumutand propria societate comerciala? Si ne mai spune domnul Radulescu ca aceasta practica a imprumutului va genera ori stagnare ori crestere anemica desi pana acum a generat un galop de sanatate economica care ne-a adus nu departe de perfomantele tarilor relevante din UE. Nu este totusi o contradictie care ar necesita o clarificare?
„Antreprenorii români nu doresc să fie datori la bănci.” Sunt convins ca primitivismul acestei abordari subzista, in destule locuri. Doar ca, daca vrem cu adevarat bunastare, respectam regulile capitaliste. Iar intre acestea este si aceea ca o crestere viguroasa a economiei se face pe credit. Celelalte „catastrofe” pe care le vedeti din credit si din eficienta economica arata ca, daca sunteti intreprinzator, nu veti reusi niciodata sa depasiti mentalitatea de butic: cumparati de la Metro si vindeti cu 2 lei mai scump.
Cat despre imprumutul pe persoana fizica pentru a da imprumut afacerii, va rog sa cititi, totusi, articolul pe care l-am scris.
e ca si cum banca ar vinde petrol in loc de credite: avand drept client statul care cumpara cu nemiluita, ducand pretul la peste 100$/baril, eu mai bine m-apuc sa-mi plantez propria padure sau forez si eu in propria curte
A nu fi dator la banca este , in opinia mea, semn de intelepciune si nu de primitivism . Jigniti o sumedenie de antreprenori care au pornit afaceri cu bani economisiti in familie .
,,cumparati de la Metro si vindeti cu 2 lei mai scump.” – tare pustiu trebuie sa fie in sufletul dumneavoastra .
Am avut in familia extinsa membri care au lucrat la CEC si Banca Agricola domnule Radulescu . V-as putea spune cite ceva despre cum se petreceau lucrurile in teritoriu . Ma gindesc sa detaliez si despre modul in care a fost facuta privatizarea Bancii Agricole . Sint destui fosti salariati care pot vorbi despre aceasta . Eu as fi mai rezervat in locul dumneavoastra . In Romania sint multi inculti , este adevarat , dar nu va bazati pe aceasta . Va putem oferi prilejul sa va puneti privirea in pamint . Apropos de cumpararea de la Metro … bancile nu cumpara ieftin de la deponenti si vind scump solicitantilor de credite ?! Opinia mea este ca cel care vorbeste despre antreprenoriat trebuie sa fi desfasurat astfel de activitate pe bani proprii . Dumneavoastra ati facut asa ceva ? Unde gasim CV-ul dumneavoastra analitic ? Ca prin Tanganica am mai fost si noi ….
e vorba si despre nivelul dobanzii, dar si de riscul de a pierde oportunitatea pana iti face banca studiile si dosarele cu sina, de propriul risc (e probabil sa mai ai nevoie de inca un imprumut ca sa-ti refinantezi plata ratelor la primul) si de riscul de a plati dobanzi cu mult inainte sa produci ceva: mai intai iti sustii o constructie noua care nu se stie cand va fi finalizata si operabila, pe cat posibil inchei si niste precontracte de vanzari/servicii, abia apoi contractezi un credit pentru achizitia unei linii de productie
Cata vreme nu vreti sa va cresteti afacerea, da, e un semn de intelepciune sa nu va indatorati la banca pentru a va finanta cheltuielile curente.
Dar daca vreti sa va cresteti afacerea, aveti nevoie de bani pentru investitii. Poate veti alege sa va luati banii de la angajati, dandu-le salarii mai mici si cu intarziere, dar si asta implica riscuri cel putin la fel de mari ca un imprumut de la banca.
Daca vreau sa cresc afacerea caut orice alternativa dar la banca nici numa gindesc . Bani de la angajati nu iau ci ii dau ; pe eficienta . Afacerea mea este pornita cu banii mei dar valoarea adaugata o produc salariatii competenti si responsabili . Pe ei vreau sa ii platesc nu banca .
Din toata experienta mea profesionala, nu creditul la banca te ajuta sa mentii afacerea. Creditul se face la extinderea unei afaceri si nu la mentinerea ei. Ci modul in care statul sustine economia de piata ca legi si fiscalitate. Ori in Ro nu avem inca o reala economie de piata. CIclic, in guvernarile dominate de PSD s- au produs crize si in celelalte dominate de alte partide ajustarea lor. Iar bancile in Ro trebuie sa traiasca si ele din ceva. Iar bancile comerciale din Ro au dobanzile la credite prea mari fata de alte tari europene. Iar dobanda data la depozitele populatiei nu acopera nici macar inflatia. Nu am vazut o pozitie transanta si dura a presedintelui BNR de a trage guvernul de urechi pt ca submineaza voit mediul privat de afaceri. Cu vorbe mestesugite nu dezvoltam tara.
Antreprenorii vorbesc noaptea in somn din cauza impovararii iar ,,bancherii” vorbesc la tv manipulator .
Citi bancheri au fost mai inainte antreprenori ?!
Citi functionari din ANAF au fost anterior antreprenori ?!
Petre Tutea
,,Eu nu m-aş fi ridicat la rang de director, fără să am cap teoretic, căci un director de minister conduce un fragment din substanţa naţională şi trebuie să aibă, deci, conştiinţă teoretică. Simplul empirist nu poate îndeplini această funcţie de a controla un sector al naţiunii!”
Cred ca exista neintelegeri masive, la nivelul autoritatilor, despre ce inseamna o „afacere” sau o „companie”, ce inseamna „capitaluri”, ce inseamna „cash flow” etc.
De ex: un „afacerist” vrea sa construiasca un mall (fabrica, bloc, spatiu logistic, magazin, etc). Infiinteaza un SRL (500 lei azi; sau 1 leu in decembrie). SRL nu are bani sa cumpere terenul, deci afaceristul imprumuta SRL (sa zicem 5 mil eur). Cu acesti bani, SRL cumpara terenul. Era mai bine sa puna capital social de 5 mil Eur? Nu conteaza pentru creditori (inclusiv ANAF) daca a fost shareholder loan sau capital social, banii nu mai sunt in companie, dar terenul este. Acest SRL ia un imprumut de la banca (sa zicem 30 de milioane euro), iar banca mai cere actionarului sa mai aduca capitaluri in companie, sub forma de imprumut sau capital social (indiferent…), in valoare de 10 mil Eur. Acest SRL, cu 40 de mil de euro, va construi mallul. Va avea active de 5 mil (terenul), pasive de 45 mil eur (capitaluri negative!) pana cand mallul e finalizat (3 ani…). DUpa ce constructia e finalizata poate fi evaluata (la valoarea de constructie, de 40 mil eur, sau la valoarea de piata care tine cont si de veniturile viitoare). Deci abia la acel moment SRL va fi fie in situatia de a avea active (teren + constructie) si pasive (capital social / sh loan + bank loan) egale sau eventual pozitive. Capitalul social poate fi redus, sau imprumuturile de actionar rambursate (daca exista cash propriu sau finantat…). Singura diferenta intre imprumut & capital social e ca imprumutul poarta dobanzi la nivelul pietei (ceea ce nu e nerezonabil), impozitabile (deci o sursa de venit suplimentara pentru stat :)). Capitalul social nu poarta dobanzi, si nici nu e taxat ca nu are de ce.
De asemenea, in legislatia insolventei / falimentului imprumuturile de la actionari, ca si capitalul social, sunt subordonate (in sensul ca se recupereaza dupa ce toate celelalte datorii au fost platite). Totodata, tranzactiile prin care s-a extras o valoare dintr-o societate intr-o perioada „suspecta” pot fi anulate.
Pentru aceste motive, iar articolul de mai sus ca pe un „ranting”, mai degraba decat ca pe o analiza juridica sau financiara.
Situatia poate fi mai complexa pe o durata mai lunga daca activitatea desfasurata de noul SRL e mai complexa (de ex, a fost infiintata pentru a dezvolta si comercializa un produs sau serviciu nou, cum ar fi un soft, un produs care inglobeaza hard & soft, o platforma de comercializare sau de crowdfunding etc). Fondatorul va infiinta SRL, va trebui sa aduca „bani” cu care sa plateasca salarii si furnizori in timp ce societatea nu produce nimic, sau produce minimal. Banca nu ii da niciun imprumut, ca nu are ce sa puna in garantie. Produsele astea „noi” nu sunt evaluabile cu aceeasi usurinta ca o constructie. Despre listare nici nu s-ar pune problema (asa cum un Amazon cu pierderi de multi ani de zile nu s-ar fi listat niciodata pe bursa noastra).
Imprumuturile de la actionari nu sunt frauda. Ele sunt necesare, si produc venituri pentru bugetul de stat (deoarece se platesc impozite pe dobanzi.)
Companiile alea in care actionarii „dau tepe” creditorilor (statului) sunt sustinute in proportie de 100% de relatiile din interiorul statului.
Nu exista neintelegere ci orinta de punere a riscurilor numai si numai in spinarea antreprenorului . Dupa ce ca legislatia romaneasca este improprie deschiderii unei afaceri institutiile publice ale statului ( si bancile ) vor sa iasa mereu cistigatoare la capitolul incasari . Pierderile sa le suporte numai antreprenorul . Ia lasati antreprenorii sa se descurce fara banci . Voi bancilor , evaporati-va pentru 3-4-5 ani . Si asa nu sinteti bune decit sa imprumutati o guvernare hoata si mincinoasa .
M-ati pierdut total cu exemplul dvs.: „SRL nu are bani sa cumpere terenul, deci afaceristul imprumuta SRL (sa zicem 5 mil eur). Cu acesti bani, SRL cumpara terenul. Era mai bine sa puna capital social de 5 mil Eur? Nu conteaza pentru creditori (inclusiv ANAF) daca a fost shareholder loan sau capital social, banii nu mai sunt in companie, dar terenul este. Acest SRL ia un imprumut de la banca (sa zicem 30 de milioane euro), iar banca mai cere actionarului sa mai aduca capitaluri in companie, sub forma de imprumut sau capital social (indiferent…), in valoare de 10 mil Eur.”
Parerea dvs. despre cum functioneaza o afacere si cum se obtine un credit de la banca este total fantezista. Daca cumva citeati articolul meu ati fi aflat ca nicio banca nu da credite, deloc, unei firme cu capital negativ; daca o face, trebuie sa provizioneze creditul 100% in ziua acordarii. Nu mai vorbesc despre un start-up cu capital de un leu (sau, ma rog, 500 de lei). Nu aveti vreo legatura cu lumea reala.
In lumea reala persoanele fizice si persoanele juridice fug de banci domnule Radulescu . Mai exact de comportamentul lor . Nu va mai zbateti sa promovati sistemul bancar , va distrugeti sanatatea . Daca banca nu vrea sa imprumute o societate cu capital social 500 lei sa fie sanatoasa . Banca sa isi asume riscuri cot la cot cu antreprenorul . Restul este aflare manipulare si camatarie .
Nu banca trebuie sa imi spuna mie cum sa administrez o afacere . Daca banca ( prin ,,bancherii” ei ) vrea sa faca profit sa se apuce de afaceri ( banca si ,,bancherii ” ) . Sa determini needucati financiar sa iti ofere de poaman fonduri ( adica rodul trudei lor ) pentru ca tu banca sa dai credite impovaratoare celor care ajung pina la urma sa ceara ( cerindu-le gaj active certe ) e o jecmaneala . Vrei sa fii parte a afacerii mele banco ?! Asuma-ti riscurile cot la cot cu mine .
@Mihai Badici 02/02/2026 La 13:03
ar fi interesant dacă pe modelul GAP-ului de TVA s-ar putea realiza o statistică și cu „GAP-ul de administrare” de unde să putem vedea cât din impozite merg la investiții reale, cât la administrarea efectivă a statului și cât se pierde. Din păcate e mai complicat că nu toate se pot cuantifica dar sunt convins că rezultatele ar fi pline de învățăminte :)
Principiul neafectarii veniturilor bugetare trebuie eliminat . Atunci vor vedea cetatenii unde ,, merg banii ” luati cu japca legala din rodul trudei lor de catre guvernantii hoti si mincinosi . Totul se poate cunatifica . Dar atunci nu se mai poate fura .
Da, nu stiu care e rațiunea acestui principiu. Dar chiar și așa, se pot stabili niște indicatori, de pildă „am crescut cheltuielile în sănătate cu 30%, a crescut media de viață măcar cu 2 ani?” sau „am cheltuit x milioane în învățământ, au crescut rezultatele la testele PISA” etc. Un sociolog profesionist ( și există așa ceva) ar putea face niște studii de acest gen mult mai bine decât exemplele mele triviale. Dacă Cel de Sus mi-ar lua mințile și aș intra într-un partid (unul nou) cam asta aș și face, că de obicei cifrele seci sunt mai convingătoare decât vorbele goale, inclusiv pentru electorat care nu e deloc stupid așa cum presupun politicienii…
Cheltuielile in sanatate nu el creste guvernul . Ele cresc din cauza ,,cererii” . Adica din cauza cetatenilor needucati care duc o viata nesanatoasa . Din cauza lor cresc acele cheltuieli . Pentru ca ele sa nu creasca poporul trebuie educat . In viata cetateanului educat si responsabil nu au ce cauta : tigarile de orice fel , bauturile alcoolice , bauturile energizante , bauturile carbogazoase ( indulcite sau nu ) , mezelurile si fast-food , jocurile de noroc si asimilate , drogurile , …. Taxarea suplimentara a cestora nu readuce sanatatea in rindul celor care le consuma . Guvernele de orinde le accepta pe piata numai si numai pentru ca aduc incasari suplimentare la bugetele publice . Dar este o mirsavie . Este imoral . Ceea ce ati exprimat dumneavoastra in ghilimele nu reflecta principiul ,, maxim de efect cu minim de efort ” . Cheltuielile publice cu invatamintul cresc si odata cu ele si numarul analfabetilor si abandonului scolar . Electoratul nu o fi stupid ( ar fi de discutat si asta ) dar needucat este ,,din belsug ” .
O problema de care nu discuta nimeni. In tarile dezvoltate din UE afacerile medii si mici merg din generatie in generatie. Multe au ajuns la a treia si a patra generatie si inca continua. La noi o asa afacere dupa 15- 20 de ani este vanduta ori desfiintata. Aceasta pentru ca toata legislatia fiscala si economica nu ii sustine. Cei care fac aceste legi la noi habar nu au cum se deruleaza o afacere. In plus, in Franta si Italia exista un centru national de meserii si mestesuguri artizanale. La aceste cursuri merg cei care vor sa faca ceva, de la jucarii, palarii, olarit, vitralii, bijuterii, haine si incaltari, zidarie si tencuieli, tamplarie simpla, gastronomie, restaurare arta, etc. Fara aceste cursuri nu poti sa iti faci un atelier. Scutire de impozit 5 ani, ca sa pui afacerea pe picioare. La noi nu exista asa ceva. Pentru ca politicul care ne conduce sunt cu totii analfabeti functionali.
@Dan Berindei 03/02/2026 La 10:22
„Vreau sa platesc cit mai putin acestor institutii iar solidaritatea sa o exprim in mod direct . Personal sau prin asociere in organizatii legale si mai ales morale .”
Sunt foarte curios daca aceasta dorinta sincera a dvs. a dus pana acum la vreo actiune concreta, gen donatii, voluntariat, etc. (pe langa redirectionarea a 3.5% din impozit, pe care sunt convins ca o faceti, la cat de solidar va declarati), sau e doar ceva ce va imaginati ca ati putea face in viitorul indepartat.
Va trebui sa ma credeti pe cuvint de onoare . Dovezile le puteti constata in interiorul comunitatii in care ma aflu .
https://hotnews.ro/un-reputat-economist-avertizeaza-diverse-argumente-conjuncturale-au-justificat-cheltuieli-cu-caracter-permanent-2165100
https://republica.ro/masura-legislativa-eronata-produse-energetice
Obtuzitate si constipare mintala .
https://hotnews.ro/dan-sucu-relansarea-eonomiei-nu-se-face-cu-promisiuni-oprirea-risipei-kurzarbeit-si-predictibilitate-fiscala-altfel-pachetul-guvernului-ramane-pe-hartie-2166270
Domnule Radulescu , pina cu putin timp in urma un administrator pute asa crediteze prorpia firma cu numerar pe baza unui contract de creditare si a unei chitante . Retragerea creditarii putea fi facuta cu o dispozitie catre casierie . Simplu si firesc . O minte mirsava ( sau mai multe ) au gindit sa aduca o schimbare ; creditarea sa nu poata fi facuta decit prin intermediul unui cont bancar . O introducere fortata a bancii intr-un loc unde nu isi avea rostul si nu era dorita . Puteti sa imi spuneti care este ratiunea acestei modificari ?
Modificarea rationala si perfect normala este interzicerea imprumuturilor daca firma are capital negativ. Despre asta este articolul meu, pe care sper ca l-ati citit. Daca firma indeplineste criteriile privind capitalizarea, imprumutul poate fi acordat. A considera o marsavie includerea bancii in circuit, pentru a exista o evidenta la o terta parte ca tranzactia chiar a avut loc este, dupa parerea mea, o exagerare. Capitalismul se bazeaza pe transparenta. Haiducia o fi fost buna, dar in precapitalism. Acum ar trebui sa vedem cum utilizam AI, nu cum fentam fiscul!
Pe mine nu ma deranjeaza faptul ca o banca nu poate si nu vrea sa imi acorde credit din cauza capitalului negativ .
Nu este nevoie sa imi explicati de ce considera guvernantii ca trebuie sa ,, existe o evidenta la o terta parte ca tranzactia chiar a avut loc ” . Modul de gindire al celor care doresc sa impuna aceasta il cunosc dar nu il accept . Nu va detaliez aici .
Fiscul este o institutie prin care guvernantii jecmanesc mediul privat . Mai mult de atit , resursele jecmanite sint folosite preponderent pentru imbuibarea celor din sistemul bugetar public . Sistemul bugetar public a devenit o tumora care incearca sa induca corpului social sanatos ca acesta din urma nu poate trai fara ea . Si e din ce in ce mai hrapareata . Nu ma astept sa fiti de acord cu ce spun . Ceea ce spun este ceea ce simt .
https://www.g4media.ro/ce-inseamna-sindromul-indigestie-investitionala-de-care-sufera-multe-comune-si-orase-mici-consilier-al-premierului-bolojan-80-din-comunele-cu-mai-putin-de-2000-de-locuitori-si-66-d.html
Salariile in primarie trebuie sa le stabileasca consiliul local nu guvernul sau parlamentul . Consiliul ocal este ,,legislativul ” ; primarul cu aparatul sau este ,,executivul ”. Din pacate consiliile locale au devenit ineluse pe degetele mici ale primarilor . Consiliile locale nu mai reprezinta interesele cetatenilor . Asta in mare parte si din cauza faptului ca primarul le-a oferit consilierilor cite o ciosvirta din patrimoniul public pe care il administreaza . Mai pe romaneste , i-a cumparat .
https://startupcafe.ro/controale-anaf-2026-seful-fiscului-anunta-ce-firme-vor-fi-vizate-cum-vede-relatia-inspector-contribuabil-omul-ala-aduce-200-de-documente-si-el-isi-pastreaza-opinia-94115
O alta anomalie provocata de o legislatie aiuritoare .
Firmele de paza au fost create de fosti salariati din structurile de forta statale care au iesit la pensie . Abuzind de o anumita capacitate de influenta au obtinut contracte si in mediul privat si in mediul bugetar . Multi au intrat in politica pentru a obtine contracte . Apoi legea obliga firmele private sa aiba contract de monitorizare ( cu un centru de alarmare si o echipa de interventie rapida . Echipa care legal e lipsita de autoritate si prinde hoti 1 din 10 ) . Nu ai contract ?! Primesti amenda de la politie . Nu ai evaluare de risc la securitate fizica ?! Iar primesti amenda . Iar evaluari de risc la securitate fizica fac ( ati intuit bine ) aceiasi fosti angajati din structurile de forta statale . O intrebare simpla ; de ce sa fiu obligat sa am contract de monitorizare cu o firma de paza ? In caz de prejudiciu ( ca urmare a unui furt prin efractie ) nici firma depaza nici politia nu ma despagubeste . De ce sa fiu obligat sa platesc o evaluare de risc la securitate fizica ?! Aceasta trebuie sa fie o optiune . Daca vreau sa acopar pagube din furturi cumpar o asigurare de profil . Ea va fi mai ieftina daca imi iau masuri de siguranta si mai scumpa daca nu le iau . Vreau sa imi port singur de grija , vreau sa am responsabilitatea faptelor mele si vreau sa nu mi se impuna lucruri care in mod firesc trebuie sa fie optionale . Legislatia din Romania vine numai si numai cu impuneri si constringeri . De multe ori pe libertati naturale , firesti . Si in atare conditii eu trebuie sa trudesc pentru ca guvernantii sa imi ia cu japca legala peste jumatate din rodul trudei mele . Mediul privat e satul de capusele ordinare din sistemul bugetar public .
https://www.economica.net/ce-spune-bolojan-despre-aplicarea-impozitului-pe-proprietate_911962.html
,,Premierul a adăugat că în Europa, taxele locale acoperă în general toate cheltuielile primăriilor. În România, însă, veniturile autorităţilor locale acoperă doar un sfert din cheltuielile de personal, scrie Agerpres.”
Iar acest sfert este foarte mare ca suma . Administratia locala care nu isi poate asigura cheltuielile de personal din venituri proprii este foarte numeroasa si / sau foarte scumpa . Pot sa adaug si faptul ca e incapabila sa atraga surse noi de venit ( de exemplu investitori locali ) . In mod firesc cheltuielile de personal trebuie sa fie un sfert din veniturile proprii . De ce trebuie sa suporte cheltuielile de personal dintr-o localitate prost administrata ( prin redistribuire ) o administratie locala care e chivernisita ?!
https://www.g4media.ro/analiza-una-din-trei-localitati-din-tara-da-pe-salarii-mai-mult-decat-are-venituri-proprii.html
Din punct de vedere moral aceasta poate fi definita ca nesimtire . Salariile in primariile respective sa fie pe masura incasarilor locale . Bugetul pentru salarii nu trebuie sa depaseasca 30% din totalul taxelor si impozitelor locale .
De ce nu intra in faliment ?
https://www.g4media.ro/breaking-romania-a-intrat-in-recesiune-tehnica.html
A scazut PIB . Cine produce PIB ?! Mediul privat . De ce a scazut PIB ?! Pentru ca mediul privat trebuie sa isi desfasoare activitatea intr-un cadru legislativ impovarator . Intr-o societate fireasca mediul privat trebuie sa zburde . In Romania zburda bugetarul imbuibat si infatuat .