Completare la Partea a 2-a. Perspectivele populației țării
Publicarea acestui text se motivează prin două rațiuni. Ar fi urmat să apară în partea finală a articolului publicat vineri 9 iunie. Articolul era oricum mare și încărcat de figuri în forma publicată și o extindere cu trei figuri mari și text suplimentar ar fi putu afecta atenția și interesul cititorilor. Pe de altă parte, în cele trei figuri care sunt prezentate în această completare se poate citi și trecutul și viitorul populației țării. Se poate vedea în ce măsură și cu ce implicații trecutul populației se regăsește în viitorul ei și cum i-l modelează.
Piramida vârstelor este cel mai cunoscut grafic în Demografie. Este simplu de construit, ușor de înțeles și extrem, extrem de util și clar în analiza structurii populației pe vârste în trecut, în prezent și deopotrivă în viitor. În acest necunoscut „teritoriu”. Încercăm să ni-l imaginăm, să-l construim, să-l colorăm optimist când nori negrii îl conturează.
Iată mai jos piramidele vârstelor in anii 2022, 2050 și 2075 pentru populația României.
Piramida pentru anul 2022 are mai multe deformări pe lățime, expresie a unor variații importante în numărul născuților în ultima sută de ani. Am indicat pe scara verticală și generațiile corespunzătoare vârstelor, pentru a se putea identifica anii de variație a numărului de născuți.
Am putea spune că sunt trei mari secțiuni ale piramidei, delimitate de variații ale natalității. Natalitate scăzută în anii celui de Al Doilea Război Mondial, generațiile 1940-1944, la vârstele marcate A, natalitatea scăzută din anii 1957-1966, la vârstele marcate B. A doua secțiune este compusă din generațiile mai mari 1967-1989, la vârstele marcate C iar a treia secțiune este cea a generațiilor născute după anul 1989, vârstele marcate D. Marile variații ale natalității înseamnă populație diferită pe vârste în timp, cu toate implicațiile: efective școlare variabile ca mărime, oscilații ale populației active economic și perturbarea pieței muncii, intrări variabile ca mărime în populația de pensionari cu toate implicațiile bugetare. Dacă încercăm să vedem în ce măsură variațiile natalității provin din decizii ale cuplurilor, probabil am fi numai în cazul B. Anii războiului au fost ani de mobilizare (trecere sub arme), de separare a soților, de privațiuni și nesiguranță, ani de război. Anii 1967-1989 au fost anii politicii pronataliste brutale și forțate a vechiului regim. În schimb, anii 1957-1966 au fost ani de profunde schimbări politice, economice și sociale brutale odată cu instalarea regimului comunist, anii cooperativizării agriculturii, industrializării și urbanizării masive, în care populația tânără a abandonat masiv mediul rural. Accesul liber la întreruperea sarcinii (importat fără măsură de la Moscova) a concretizat deciziile de a amâna venirea copilului, de a avea un singur copil ori de a nu avea copii. Iată cât de veche este atitudinea de limitare a nașterilor în țara noastră după Al Doilea Război Mondial. Instalarea ei este opusă celei de redresare a natalității în cele mai multe dintre țările europene. În anii 1950 și 1960 în aceste țări a avut loc o apreciabilă recuperare a nașterilor amânate în anii războiului, recuperare întinsă până la mijlocul anilor 1960 (anii de baby-boom).
În piramida anului 2050 dispare secțiunea A a generațiilor născute în anii războiului iar secțiunile B și C din piramida 2022 sunt translate la vârste cu 28 de ani mai avansate și in reducere numerică prin mortalitate. Secțiunii D din anul 2022 a generațiilor 1990-2021 i se adaugă secțiunea E- generațiile mici 2022-2049. Privind ansamblul piramidei se poate vedea raportul dintre populația vârstnică, de 60 ani și peste și populațiile adulte și tinere.
Piramida anului 2075 este una cu totul particulară, o masivă populație vârstnică, o populație în vârstă de muncă și cea de la vârstele tinere în diminuare considerabilă, regularitate a efectivelor pe vârste. Ea ilustrează mai pregnant decât celelalte două piramide unde duce abordarea prospectivă de tip What-if.
Implicațiile economice ale schimbărilor din structura pe vârste sunt cele pe care le-am văzut în articol, în figura 11, reluată aici. Raportul de dependență a vârstnicilor urmează să se majoreze considerabil.
PS. Articolul ar fi putut avea un motto inspirat de interesantul și originalul articol semnat de Marin Marian-Bălașa, „Noi în anul două mii/ nu vom mai avea copii…”, publicat sâmbătă 10 iunie și întâmplător plasat deasupra articolului pe care l-am publicat vineri 9 iunie.
Iată-l: Și tot noi înspre ’50/fără a avea copil/ne vom duce spre azil…
Cum se apropie alegerile, cum se reciclează proiecte antice care trebuiau să fie deja funcționale … La teorie stăm bine, s-au făcut n studii, toată lumea se pricepe, toată lumea vrea, întrebarea este când se face, peste câte rânduri de alegeri se va și întâmpla ceva? Ne dați așa lecții cu lingurița la 4 – 5 ani, cred că proiectul ăsta s-a lungit atât ca să aibă unii o ocupație toată viața.
Nici la azil nu se va mai ajunge, se va muri in case ori pe strada. Vor trebui realizate sute de azile, forta de munca in ele ioc si ingrijire zero.