Contributors: Subiectul interviului nostru de azi este răspunsul pe care i l-a dat Putin lui Trump vineri, 1 august. Cum poate fi interpretat acest discurs și la ce ne putem aștepta din partea Kremlinului, după ce expiră ultimatumul lui Trump?
Cum s-au întâmplat lucrurile: președintele american a declarat pe 28 iunie că reduce termenul privind soluționarea pașnică a războiului din Ucraina la 10-12 zile, în loc de 50, cum anunțase cu două săptămâni înainte. Dacă Putin nu vine cu o soluție de încetare a focului până la 8 august, Trump a amenințat cu introducerea unor noi sancțiuni. Iar ultimatumul expiră peste patru zile.
Pe 31 iulie, Trump se declarase dezamăgit de lipsa de reacție a Moscovei. Cuvântul „dezamăgit” este tot mai des folosit de Trump pentru a descrie relația cu Putin. Așa că tăcerea Kremlinului la ultimatumul american nu mai putea continua. Răspunsul a venit vineri, 1 august. Declarația lui Putin a avut loc după un atac nocturn masiv asupra Kievului, în urma căruia o rachetă balistică a distrus un bloc de locuințe și a omorât peste 30 de persoane, dintre care 5 copii și a rănit alte peste 150, dinte care unele sunt în stare gravă. Trump a reacționat și a caracterizat noul atac ca fiind „disgusting”.
Cum a răspuns Putin la ultimatumul președintelui american? Să analizăm ce zice el de fapt.
Armand Goșu: Chiar dacă nu i-a pronunțat numele lui Trump, a fost limpede că Putin se referă la el. Spune undeva că „dezamăgirile unora” provin din „așteptări exagerate”. Este vorba de Trump, desigur.
Pe scurt, președintele Putin respinge ultimatumul, deși nu formulează clar acest lucru. El cere negocieri. Nu doar timp să-și ducă ofensiva de vară la bun sfârșit, el cere negocieri, rețineți!
Decorul în care răspunde este interesant, Putin se află în grădina unei mănăstiri, alături de Lukașenko. Acolo cei doi comemorează militarii sovietici căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial. S-a format deja o tradiție, s-au întâlnit de mai multe ori. Cei doi lideri stau pe o bancă, în fața unui măr care-și îndoaie crăcile în vânt. Mai departe, undeva la 10-12 metri în fața lor, sunt jurnaliștii, camerele, atârnă microfoanele. Din ce am văzut pe înregistrarea video, mai degrabă ziariste cu batic pe cap, deci scena s-a petrecut chiar în curtea bisericii, după slujba la care au asistat cei doi.
Contributors: Cum se comportă Putin?
Armand Goșu: Momentul e regizat atent. Cei doi discută pe băncuță, ca și cum Putin i-ar explica lui Lukașenko poziția lui față de negocierile cu Ucraina. Dar de fapt răspunde la întrebările jurnaliștilor. Fără să fie conferință de presă. Merită urmărită integral, nu doar fragmentele decupate care circulă pe site-urile publicațiilor. Mai intervine și Lukașenko în discuție, începe și el să laude, ceea ce pare să-l indispună pe Putin.
Liderul de la Kremlin este calm, viclean. În același timp, vrea să lase impresia că nu e pregătit, că improvizează. Știm că nu este așa, pentru el o ieșire publică atât de importantă, în care răspunde ultimatumului lui Trump este pregătită ca o „operațiune specială”, ca o misiune operativă pe linie de servicii secrete.
Aparent este cel mai nepregătit răspuns. Cel puțin în comparație cu situații similare. N-a mai produs nimic spectaculos, ceva care să reseteze jocul. Cum a fost în mai, când a venit cu ideea negocierilor de la Istanbul, ca să scape de sub presiunea cererii occidentalilor privind încetarea imediată a focului.
De asta dată presupun că realizează că nu mai are mult timp, Trump e deja iritat, trebuie să joace cartea cea mare, altă ocazie s-ar putea să nu mai aibă. Cred că ar putea fi un răspuns în două etape. Trebuie să așteptăm vizita lui Steve Witkoff la Moscova ca să tragem concluzia.
Convingerea mea este că Putin nu s-a așteptat ca Trump să-și modifice așa devreme atitudinea, ci a mizat pe succesul ofensivei de vară din Donbass, în speranța prăbușirii frontului ucrainean. Sau dacă totuși ucrainenii rezistă, rușii sperau să cucerească măcar localitatea Pokrovsk, în cele 50 de zile, cât a anunțat inițial președintele american.
Putin repetă, că nu trebuie să ne grăbim cu negocierile, că el e gata să aștepte, că discuțiile sunt mereu necesare. Deci el vrea să temporizeze jocul. Insistă asupra faptului că negocierile de la Istanbul au fost un succes, soldat cu revenirea acasă a mii de prizonieri. Dar pentru a încheia războiul – așa cum îi cere Putin – este nevoie de discuții serioase, nu în public, ci departe de lumina reflectoarelor, discuții purtate cu calm, de diplomați experimentați. Acesta este motivul pentru care Rusia a propus crearea a trei grupe care să poarte negocieri pe domenii.
Contributors: În același timp, Putin a reluat o idee mai veche, anume că regimul Zelenski nu este legitim, deci un tratat negociat și semnat cu Kievul ar fi lovit de nulitate.
Armand Goșu: De fapt, Putin răspunde la o întrebare. De asta este bine de văzut toată înregistrarea video a discuției. Nu este foarte lungă, vă asigur că merită.
Jurnalista care a pus întrebarea afirmă că Zelenski ar fi spus că n-are sens să poarte negocieri cu Rusia și că trebuie să aștepte schimbarea regimului politic de acolo. Ceea ce este o minciună, Zelenski tot presează pentru discuții directe cu Putin. Iar Putin le refuză. Dar asta este altceva.
Și Putin răspunde ziaristei. Regimul de la Moscova se bazează pe Constituția Federației Ruse. Spre deosebire de puterea de la Moscova, guvernul de la Kiev n-ar fi chipurile legitim, pentru că regimul Zelenski ar fi rezultatul încălcării constituției Ucrainei. Dar a refuzat să dezvolte, a și spus asta și a renunțat la temă, spunând că nu vrea să intre în detalii.
Tot în acest fragmente, răspunsul la una din primele întrebări, Putin i-a transmis lui Trump, fără să-l numească, că a avut „așteptări exagerate”.
După care dezvoltă ideea că negocierile sunt „necesare și importante”.
Contributors: Dar condițiile Rusiei rămân aceleași, nu e așa? Asta rezultă din declarația lui Putin?
Armand Goșu: La un moment dat, un ziarist l-a întrebat despre condițiile de pace. Iar Putin spune în acest fragment că obiectele Rusiei sunt aceleași de la începutul războiului. L-a atenționat pe ziarist că nu sunt condiții ci obiective ale Rusiei. S-ar putea ca nuanța să fie importantă, o să vedem.
Acum, fața de alte intervenții, Putin a numit un bloc de condiții „umanitare”, unde a inclus statutul limbii ruse, situația Bisericii Ortodoxe Ucrainene subordonată Patriarhiei Moscovei. Ca să fiu mai exact, Putin cere „condiții pentru dezvoltarea Bisericii Creștine” în Ucraina, ca și cum ortodoxia ucraineană n-ar fi creștină.
Neagă că în Rusia s-ar afla copii ucraineni răpiți. Spune că rușii au cerut la Istanbul lista acestor copii, dar ucrainenii n-ar fi prezentat nimic. Poate că sunt 2-3 copii, acolo. Asta spune Putin. În realitate, pretinde Putin susținut de Lukașenko, acești copii ar fi fost salvați de ruși, pentru că ar fi fost abandonați. E o temă dureroasă pentru Kremlin, foarte sensibilă, pentru că Putin a fost dat în urmărire de Tribunalul Internațional de la Haga pe tema copiilor ucraineni răpiți.
Și poate cel mai important lucru din tot ce a spus. S-ar putea să mă înșel, nici vorbă. Nu vom afla decât peste 50 de ani când americanii vor desecretiza documentele. Putin afirmă undeva că cineva important din delegația ucraineană de la Istanbul ar fi propus discutarea securității Rusiei și Ucrainei în contextul securității europene. Lui Putin i-a plăcut ideea, a spus că este de acord cu ea. N-am auzit vreun membru al delegației ucrainene să facă o astfel de propunere, vreodată. Deci, e obișnuita tactică a lui Putin de a împinge un subiect pe agenda publică.
Și mai apoi, spre finalul discuției cei doi discută în fața jurnaliștilor tema sancțiunilor internaționale.
Contributors: Putin nu se teme de sancțiunile noi, cele ce ar putea urma?
Armand Goșu: Aici vorbește mai mult Lukașenko. El crede că pentru Belarus și Rusia sancțiunile au fost o oportunitate, că nu-l îngrijorează. Și Lukașenko reia ideea cu negocieri purtate discret, cu calm, în spatele scenei. Că e absurd să încerci să dictezi condiții unei puteri nucleare, aici presupun că se referea la Trump și ultimatumurile lui. Și s-a lăudat cu negocierile din Belarus, purtate în primele luni ale invaziei rusești. Chiar a insistat asupra acestei oferte, că Belarus trebuie să redevină locul în care să se poarte negocierile dintre Rusia și Ucraina.
Ăsta a fost tonul, merită văzută înregistrarea video. Cum urcă sau coboară tonul, fiecare dintre ei. Putin vrea să demonstreze că este în control, afișează ostentativ o atitudine calmă.
Apoi, sunt cel puțin două momente în care Putin se uită la Lukașenko cu ironie și aroganță. Trebuie și ele văzute. Impresia mea este că ar fi discutat un scenariu înainte, dar Lukașenko nu l-a respectat, pentru că el nu se poate abține să nu fie solist. Când vede camere de luat vederi pornite, Lukașenko intră în fibrilație.
Dar nu există nici un dubiu că Putin a respins ultimatumul lui Trump, dar de o manieră blândă. E un „nu” împachetat în poleială lucitoare. Dar să nu uităm că termenul n-a expirat, mai sunt câteva zile, în care se pot întâmpla diverse lucruri.
Contributors: Și totuși, cum va reacționa Trump la acest refuz?
Armand Goșu: Nu cred că va fi fericit. În trecut, Putin singur îi propunea și o ieșire din situație. Acum, i-a lăsat cartoful fierbinte în mână lui Trump. Deocamdată.
Decisivă va fi vizita la Moscova a emisarului special Steve Witkoff. Cred că atunci Putin va oferi Washington-ului și un pretext ca să mai prelungească termenul ultimatumului. Ceva pregătește Putin. Pentru Rusia, Trump este o mare șansă, încă n-au exploatat-o. Putin nu-și permite s-o piardă.
Dar, aici apare un mare dar… Trump nu mai are timp, nici răbdare, are probleme politice interne, scandalul Epstein care nu se mai încheie odată, deci nu exclud adoptarea unui set de sancțiuni împotriva Rusiei, pentru prima dată de către noua administrație republicană. Numai că aici Trump este destul de realist. El a spus recent că nu crede că Putin e deranjat de sancțiuni, pentru că ele au un efect limitat. Faptul că adoptă sancțiuni, nu va duce la blocarea comunicării între Trump și Putin și a negocierii unui „big deal”.
Contributors: Și-mi spuneați că a apărut în discuție iar racheta hipersonică. Ce noutăți sunt?
Armand Goșu: A trecut puțin discutată amenințarea lui Putin cu amplasarea de rachete hipersonice „Oreșnik” pe teritoriul Belarus. Era o întrebare adresată lui Lukașenko, privind cooperarea militară cu Rusia. La care liderul de la Minsk răspunde că anul viitor vor fi amplasate pe teritoriul Belarus rachetele de ultima generație „Oreșnik”. În acel moment, Putin l-a întrerupt afirmând că noua rachetă a intrat în producție de serie și se află deja în dotarea armatei ruse. Și că autoritățile militare de la Moscova și Minsk au găsit deja locul pentru viitoarea amplasare a complexelor de „Oreșnik” – nu se știe câte vor fi – în Belarus.
Contributors: Și care-i planul lui Putin? În afară de amenințarea cu rachete hipersonice „Oreșnik”.
Armand Goșu: Să continue ofensiva împotriva Ucrainei. Rezultă clar și din această lungă discuție cu ziariștii purtată în curtea mănăstirii. Mult spus ziariști, sunt purtători de microfon, care citesc de pe ecranele smartphone-urilor întrebările primite de la șefii lor. Care la rândul lor le primesc direct de la serviciul de presă al Kremlinului. Ei n-au nici o treabă cu meseria de ziarist. Din păcate n-au mai rămas ziariști în Rusia, cei mai mulți au fugit peste graniță. Iar cei rămași lucrează în clandestinitate.
Contributors: Să continue ofensiva în speranța a ce?
Armand Goșu: Că se va prăbuși Ucraina. Și acum vine și explică ce victorii a repurtat Rusia în Donbass, ce orașe a mai ocupat. Și repetă de câteva ori: dinamica este clar pozitivă… adică Rusia câștigă teritorii. La el se simte obsesia teritoriului. Gândire de secol XIX. Și continuă Putin: Rusia are timp, nu se grăbește, nu pleacă nicăieri. Timpul este de partea ei. Tot sprijinul Occidentului nu poate ajuta Ucraina să stabilizeze frontul.
Pentru o pace durabilă care să asigure securitatea Rusiei dar și a Ucrainei (Putin repetă viclean asta de câteva ori) trebuie rediscute fundamentele securității europene în ansamblu. Eu cred că în discuția cu Steve Witkoff de peste câteva zile, Putin va dezvolta această idee.
Propunerea lui Putin către Trump ar putea fi inițierea unor negocieri comune pe tema securității europene, ocazie cu care să discute și securitatea Rusiei și a Ucrainei. Noul sistem european de securitate ar trebui să înlocuiască sistemul postbelic Potsdam (1945) – Helsinki (1975) care a funcționat și după prăbușirea blocului sovietic și colapsul URSS.
Ar fi cred singura șansă pentru Moscova ca să obțină recunoașterea anexării teritoriilor pe care le revendică din Ucraina. Câtă vreme Acordurile de la Helsinki se afla la baza securității europene, iar inviolabilitatea granițelor este pilonul lor principal, Putin nu va putea legaliza rapturile teritoriale. Fără legalizarea anexării lor, Rusia va pierde aceste teritorii peste câțiva ani, când se va schimba contextul istoric.
Deci, mă aștept ca Putin să încerce să-l momească pe Trump cu acest proiect. Hai să redesenăm harta lumii noi doi, cum au făcut pe vremuri Stalin și Truman, tăind faliile geopoliticii globale.
Contributors: UE unde este în această ecuație?
Armand Goșu: Putin spune și în interviul din curtea mănăstirii că Europa este un „pitic politic”. El este împotriva modelului UE, acuzând că acesta duce la pierderea suveranității statelor membre. Până aici, nimic nou. Cred că tot acum – dacă vreți controlez – Putin mai spune că a atacat Ucraina pentru a consolida suveranitatea Rusiei. Asta aud pentru prima dată la Putin, cred că e ceva nou. Ideea este că n-are cum să discute cu UE, pentru că acolo sunt state care nu au suveranitate. M-ați întrebat de ce Putin nu vrea să negocieze noile baze ale securității europene cu UE. Pentru că nu crede în viitorul UE și așteaptă ca aceasta să se prăbușească.
Dar Putin nu spune că nu negociază cu statele membre, adică cu Germania, Franța, Italia etc. El se face că nu înțelege, dar Bruxelles-ul nu are atribuții în domeniul securității și apărării. Deci, este normal ca un aranjament de securitate european să fie negociat nu cu birocrația de la Bruxelles ci cu statele membre, cu Polonia, Germania, Franța etc.
Ca să fiu mai clar, noul sistem de securitate este obiectivul strategic al lui Putin. Este proiectul lui cel mare. Un nou sistem de securitate europeană, asta încearcă să obțină după celebrul discurs la Conferința pentru securitate de la Munchen, din februarie 2007. N-a reușit atunci când Rusia era mai puternică, era la masă la G8 cu mai marii lumii, era ascultată, se bucura de simpatie și înțelegere. Cu atât mai puțin are șanse să reușească astăzi. Dar, Putin speră la asta, și își închipuie că o victorie militară a Rusiei în Ucraina va obliga Occidentul să revizuiască bazele securității europene și să înlocuiască sistemul Potsdam ale cărui baze au fost puse la finalul celui de-al doilea Războiul Mondial.
Amintiți-vă de cele două documente postate pe site-ul Ministerului rus de Externe, când se consumau ultimele săptămâni înaintea invadării Ucrainei. Le-am discutat atunci, într-un alt interviu cu dvs[1]. Cele două proiecte postate la 17 decembrie 2021 pe www.mid.ru, un tratat cu SUA privind securitatea și un acord cu NATO, în fond asta propuneau, un nou aranjament global de securitate. Sigur, ambițiile lui Putin erau foarte mari în acel moment. Dar acela era marele proiect al Rusiei, nu doar ocuparea Ucrainei.
Contributors: De ce Occidentul nu vrea să negocieze o nouă paradigmă de securitate europeană?
Armand Goșu: Pentru că sistemul Potsdam-Helsinki se bazează pe inviolabilitatea frontierelor. Dacă renunță la principiul acesta și la proiectul Uniunii Europene, atunci va fi război și haos, va fi sfârșitul Europei. Dacă Rusiei i se permite să modifice frontierele prin război și noile granițe sunt recunoscute internațional, ce va împiedica Polonia să atace Ucraina ca să ocupe provinciile ei vestice, pe motiv că au fost parte a Regatului polonez? Și dacă Polonia va face asta, ce va împiedica Germania să atace Polonia și să ceară jumătatea vestică a Poloniei de astăzi, argumentând cu faptul că sunt teritorii istorice germane?! Sau ce l-ar împiedica pe Viktor Orban să ocupe Transilvania, pământ sfânt unguresc? Sau pe moldovenii de la Chișinău să ceară restabilirea granițelor Moldovei lui Ștefan cel Mare?!
Trebuie să înțeleagă orice om că renunțarea la principiul inviolabilității frontierelor va duce la declanșarea unor războaie în Europa, la sânge, sărăcie, haos. Va fi sfârșitul Europei. Deci, atenție la ce propune Putin să negocieze cu Trump. Este un moment de maximă vulnerabilitate a Europei, care nu se mai poate baza pe alianța transatlantică. S-a încheiat o epocă care a durat 80 de ani, care a adus pace, prosperitate, chiar belșug aș spune. Ar trebui să-i mulțumim Americii pentru asta. Fără America, fără Planul Marshall nimic din toată această bunăstare n-ar fi existat. Acum însă, va trebui să ne purtăm singuri de grijă. Polonia, Germania, balticii, scandinavii au înțeles asta și s-au pus pe treabă. Își întăresc armatele pentru a face față amenințării rusești.
Contributors: E posibil ca Putin să-l convingă pe Trump să negocieze împărțirea lumii? Ce șanse sunt?
Armand Goșu: Va încerca cu siguranță. Încălzirea relației lui Trump cu Europa Occidentală mă face să sper că n-o să reușească. Ultimele luni, summitul NATO de la Haga, întâlnirea cu liderii UE din Scoția, oferă o amânare Europei. În perspectiva întâlnirii din septembrie cu Xi Jinping, cel mai greu examen pentru Trump, SUA are nevoie să țină aproape Europa. Nu sunt convins că Trump a înțeles că Europa nu-și permite o înfrângere a Ucrainei și o victorie a Rusiei, pentru că asta modifica radical dinamica evenimentelor. Poate să ducă inclusiv la prăbușirea NATO și dezmembrarea UE. Iar dacă a înțeles, înseamnă că Trump e piromanul care dă foc propriei case.
America are nevoie de pace în Ucraina. Pentru Trump nu e important dacă Putin învinge în Ucraina și-și reface controlul asupra fostelor republici sovietice. Sau își sporește influența în alte țări din Europa Centrală. Nici viitorul UE și NATO nu-l frământă prea tare. El vrea pace cu orice preț ca să se poate concentra pe zona Pacificului.
China însă nu-și dorește pacea în Europa. Iar înfrângerea Rusiei în Ucraina și extinderea și consolidarea Europei spre Est i-ar strica planurile. China are nevoie ca războiul să continue și chiar amploarea lui să crească. Pentru ca în momentul în care va declanșa invadarea Taiwan-ului, capacitatea Occidentului euro-atlantic de a reacționa și a riposta să fie diminuată de faptul că luptă pe două fronturi, ambele fronturi principale. China e într-un moment de apogeu al puterii sale, dacă întârzie prea mult ar putea pierde avantajul pe care-l are. Depinde mult de ce se va întâmpla în septembrie la Beijing.
Contributors: În același timp, eu cred că politica lui Trump îi consolidează pozițiile, atât față de aliați cât și față de China. Un set de sancțiuni împotriva Rusiei ar putea să lovească o economie și așa șubredă. Zeci de miliarde vin la bugetul federal din noile taxe vamale. Europa o să cumpere mai mult gaz și petrol din SUA. Crește puterea și influența lui Trump, care poate juca de pe poziții mult mai tari în raport cu Putin.
Armand Goșu: Nu sunt de acord cu afirmațiile dvs. Joaca lui Trump cu tarifele vamale o să-i creeze mai multe probleme Americii decât să-i aducă beneficii. Profesia m-a antrenat să caut comparații în trecut. Îmi amintesc că disputele comerciale au dus la marea criză economică din SUA, iar media tarifelor vamale promovate de Trump va fi de 17-18%, cam cât erau în anii 1930 în America. Cum s-a încheiat? Cu al Doilea Război Mondial. Astfel de taxe vor duce la recesiune economică. Se instalează incertitudinea și haosul. Se deschid tot mai puține afaceri. Luăm cifrele oficiale de la Ministerul Muncii. Înainte se creau lunar 150-200.000 locuri de muncă, acum sunt doar 35.000. Cifra este proastă pentru piața muncii din America.
În ce privește promisiunea cu 750 miliarde dolari pe energie și alte 600 pentru investiții. Imposibil de realizat, cifre nerealiste. Atunci, de ce von der Leyen a acceptat? Pentru că Europa este prea slabă în fața Rusiei. Deocamdată. La ce a condus joaca lui Trump cu tarifele? La consolidarea pozițiilor Chinei. Dar și a pozițiilor Rusiei care se simte mult mai puternică în raport cu UE și care aplaudă ceea ce propagandiștii ruși numesc „umilirea Europei de către Trump”.
Din runda amenințării cu tarifele China singură a ieșit victorioasă. Întâlnirea la vârf din septembrie s-ar putea încheia cu o surpriză, nu exclud deloc. Un acord între Trump și Xi Jinping care să pună bazele unei Pax Pacifica globale. Cu alte cuvinte să asistăm la o amânare a confruntării.
Contributors: O să se discute și despre o așa-zisă Pax Europaea dacă Trump se va întâlni cu Putin?
Armand Goșu: Trump se va vedea cu Putin cu niște condiții. Putin renunță la ofensiva de vară, care oricum nu înregistrează prea mari succese, orice ar spune Moscova și mimează cel puțin concesii. Mi-e greu să cred că Putin acceptă concesii câtă vreme el consideră că Rusia își poate încă atinge obiectivul maxim, adică un colaps al Ucrainei. Paradigma în care Putin analizează războiul din Ucraina este cea a Primului Război Mondial. Rețineți acest detaliu. În toamna 1918, în urma presiunilor Antantei, mai ales americanilor, asupra frontului de Vest, Puterile Centrale s-au prăbușit din interior. Nu a fost vorba de victorii militare strategice, repurtate pe câmpul de luptă. A fost colaps intern.
În cazul prăbușirii frontului de 1200 km și a disoluției autorităților ucrainene, pot să-mi imaginez că Trump se va întâlni cu Putin și fără să-i ceară acestuia mici concesii. Dar este puțin probabil ca frontul să se prăbușească în următoarele luni.
Deocamdată Putin are nevoie de timp. Pentru a continua ofensiva de vară începută și a ocupa cât mai mult teritoriu în estul Ucrainei. Dar nu cu prețul stricării relațiilor cu Trump. Dar nici nu vrea să abandoneze obiectivele războiului împotriva Ucrainei. Însă, obiectivul principal al politicii externe a Rusiei este formarea unei noi paradigme de securitate europeană. Poate că Putin va mai face o ultimă încercare cu ocazia vizitei lui Steve Witkoff de a salva relația cu Trump și de a împinge pe agendă tema schimbării sistemului de securitate europeană.
Contributors: Va reuși Putin să-l convingă pe Trump să intre într-o astfel de negociere?
Armand Goșu: Depinde ce-i oferă la schimb. Dacă va fi pus să aleagă între continuarea războiului din Ucraina și păstrarea unei relații cordiale cu Trump, cred că Putin va alege Ucraina. Pentru că este convins că e foarte aproape de victorie. Crede că e o treabă de săptămâni sau luni până ce Ucraina se va prăbuși.
Contributors: Și când credeți că se va termina războiul?
Armand Goșu: Următoarele două luni ar putea să ofere răspunsul la întrebarea dvs. Evoluțiile de pe câmpul de luptă vor determina – foarte probabil – soarta războiului. Nu cred că vreuna dintre părți va reuși să-și atingă obiectivele. Dar, dacă Rusia va repurta victorii și va avansa semnificativ și continuu, atunci va deveni clar că forțele armate ucrainene sunt epuizate și că rușii au un avantaj decisiv pe câmpul de luptă. În acest caz este destul de probabil că se va ajunge la un acord de încetarea a focului extrem de dezavantajos pentru Ucraina. Chiar aliați occidentali vor pune presiune pe Kiev să accepte acordul. Însă, dacă apărarea ucraineană va rezista, dacă succesele rusești vor fi nesemnificative, Putin va fi nevoit să încheie un acord de încetare a focului, în condiții favorabile Ucrainei. Adică să recunoască suveranitatea Ucrainei, dreptul acesteia de a decide asupra capacităților sale militare, dreptul de a colabora cu Occidentul în domeniul securității și apărării.
Capacitatea militară a Ucrainei a avut de suferit de pe urma deciziilor lui Trump, astfel că Putin a declanșat ofensiva de vară în condiții extrem de favorabile. Avantajul ucrainean în războiul dronelor din 2024 a fost anulat de crearea unei unități speciale Kaskad, în cadrul armatei ruse, și de creșterea producției de aparate fără pilot. Eficiența apărării ucrainene a scăzut în fața atacurilor combinate, drone plus diferite tipuri de rachete. Costul respingerii unui atac combinat este mult mai mare decât al atacului propriu-zis. Este o mare problemă la care nu doar Ucraina, nici chiar Alianța Nord-Atlantică nu are deocamdată o soluție.
Rusia a creat un sistem eficient de contracte comerciale care-i permite să trimită constant militari pe front ca să acopere pierderile mari pe care le înregistrează unitățile sale. Este un avantaj foarte scump plătit. Dacă cifrele pe care le am sunt corecte, atunci cheltuielile cu contractele, rațiile, plățile pentru răniți și rudele celor uciși sunt de aproximativ 1% din PIB Rusiei, adică peste 5% din cheltuielile bugetului consolidat. Doar 20% din această sumă reprezintă banii pentru semnarea de noi contracte.
Bugetul federal este pe butuci din cauza creșterii cheltuielilor pentru război, reducerea exporturilor, mai ales de energie, și încetinirea creșterii economiei. În anii războiului s-a produs o schimbare structurală în economiei rusească. Motorul reprezentat de exploatarea resurselor energetice s-a gripat, iar soluțiile nu par la îndemână.
Contributors: Dar publicul ce spune, opinia publică este favorabilă continuării războiului după mai bine de trei ani și jumătate de război? Și ce se întâmplă cu rușii? Încotro se îndreaptă această țară?
Armand Goșu: Specificul societății rusești este existența unui grup numeros de oameni care se aliniază la poziția lui Putin, așa cum este transmisă ea de propaganda oficială. Acest grup de loialiști este undeva la 40%. Există o partidă războinică, cei care cer mobilizarea societății și o victorie zdrobitoare în Ucraina, poate 20%. Și undeva la 30% care vor cu orice preț încheierea rapidă a războiului, chiar și cu prețul unor concesii față de Ucraina. Restul de 10% sunt cei care oscilează, în funcție de situația de pe front, mai exact de cum percep ei situația de pe front.
E banal să vă spun că încheierea războiului este un stimulent puternic pentru schimbări politice. În cazul dispariției liderului valul schimbării poate deveni un tsunami. Astea sunt datele istorice. Astăzi Rusia este o autocrație. Dar una atipică, dacă ne uităm la restul regimurilor de acest tip. Economia este dezvoltată, cel puțin unele ramuri. Iar educația populației este neobișnuit de ridicată pentru regimurile de acest tip. Există în lume două tipuri de autocrații personaliste. Cele din țările petroliere și categoria țărilor cu economie avansată și populație educată. Rusia s-ar încadra în ambele categorii. Asta face ca în cazul ei să existe o varietate de scenarii posibile pentru viitorul său politic. Chiar dacă nu este probabil, eu afirm că este posibil ca Rusia să reia parcursul democratic, abandonat în anii 2000.
Interviu realizat de Lucian Popescu
3 august 2025
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
”cum va reacționa Trump la acest refuz?”
Trump cochetează cu ideea unui ”secondary boycott”, ceea ce îi îngrijorează chiar și pe unii analiști americani. Acest ”secondary boycott” ar presupune sancțiuni împotriva țărilor care importă produse din Rusia. Deja în privința Indiei s-au cam clarificat lucrurile, are tot felul de bariere tarifare și ne-tarifare împotriva produselor americane, deci niște sancțiuni împotriva India nu ar afecta Statele Unite, ar afecta doar Rusia și India. Îngrijorările mai serioase se referă la faptul că Trump ar putea aplica sancțiuni și împotriva Chinei, asta îi doare pe acei analiști americani 😀
Eu cred că în final Trump va face un „deal” cu Putin ca altădată la Teheran, Moscova, Yalta, Potsdam, Malta fără a lua în considerare Europa. Europa este deja și va fi marea perdantă. În definitiv, SUA și Rusia nu au tras nici măcar un glonț una împotriva celeilalte. Așa zisul „război rece” a fost o poveste de prostit proștii…
Nu va suparati dar daca razboiul rece a fost doar o poveste de prostit prostii inseamna ca cei mai mari prostii din istorie au fost comunistii din URSS. Sa ajungi sa iti desfiintezi statul din cauza unei povesti e o performanta rar intalnita!
Iar la absolut toate tratatele si conferintele enumerate Europa a fost prezenta si chiar a avut ceva de spus!
URSS s-a prăbușit nu din cauza „războiului rece” ci din motive interne, mai ales economice.
”Eu cred că în final Trump va face un „deal” cu Putin ca altădată la Teheran, Moscova, Yalta,”
Iar eu cred că John Brennan are cozi de topor și la București (Rusia, Rusia, Rusia!). Însă John Brennan are șanse mari să ajungă în închisoare. Obama are imunitate, ca fost președinte, însă John Brennan a fost grațiat ”preventiv” de Biden și s-ar putea ca grațierea lui să nu fie valabilă.
E minunat să ai o țară ca România, acolo nu riști nimic în fața justiției. Ai capturat-o și e ta pe viață.
@Lucifer. Băi Necuratule, perla cu „războiul rece a fost pentru prosti ” ne spune multe despre cat intelegi ce s-a intamplat de fapt in anii aceia. Cunostinte si înțelegere de fost bugetar.
Trumpul cocheteaza cu oligrofenia si ticalosenia, ambele convietuind foarte bine impreuna in acest specimen.
”oligrofenia”
Un psihiatru ar cere niște investigații neurologice, dacă ar vedea cuvinte scrise într-un asemenea mod. Dar să rămână ăsta secretul nostru 😀
Harald, pe aici nu de discuta de asemenea probleme, pe aici e importanta frizura lui Trump… care e absolut clar ca-i putinist.
It takes one to know one…
Ești nedrept, NT! Există un întreg paragraf în articol dedicat sancțiunilor lui Trump. Aceste așa-numite „secondary sanctions” erodează in ambele părți, indiferent ce spune Harald. Din nimic nu iese decât nimic. Secretul este raportul dintre sacrificiu și profit. Cumulativ, primul trebuie să fie cat mai mic și mai limitat temporar, iar profitul să dăinuie cat mai mult. De asemenea, ar fi ideal ca alții să plătească, pentru ceea ce încasează Trump. Dar sancționarea Indiei pentru că face profit din comerțul cu petrol rusesc poate deteriora economia globală prin destabilizarea prețurilor de energie. Care vor lovi în final și SUA, ca cel mai important consumator din branșă. Iar lucrul ăsta îl știe cu siguranță Trump. De aceea nu cred că este vorba de “cochetare”, ci de calcule. Oricât de impulsiv ar fi președintele american, el este un om de afaceri, care totuși își cântărește mai pragmatic acțiunile decât cred mulți. Și oricât de protocolar sau licențios ar fi comportamentul altora în raport cu domnia sa, în final contează ce avantaje îi oferă. Armând Goșu chiar spune în text că nu Ucraina îl interesează pe Trump, ci pacea. Indiferent cum ar arăta aceasta, dar totuși are nevoie să țină Europa de partea sa. Există un motiv foarte palpabil pentru asta: oricât de puternice (economic, politic și militar) ar fi statele unite, ele nu numără decât ceva mai mult de 330 milioane de suflete. Într‐un razboi comercial produsul dintre populație și puterea de cumpărare proprie rămâne defavorabil americanilor în raport cu restul lumii.
Nu există niciun război comercial. UE s-a declarat fericită să plătească 15% taxe vamale, până la urmă asta abia compensează TVA-ul. Japonia a acceptat și ea fericită 15%, UK a acceptat 10%. UK are TVA se 20%, dar nu obținea excedent comercial în relația cu Statele Unite, spre deosebire de UE.
”sancționarea Indiei pentru că face profit din comerțul cu petrol rusesc poate deteriora economia globală prin destabilizarea prețurilor de energie. Care vor lovi în final și SUA, ca cel mai important consumator din branșă. ”
O răstălmăcire marcă proprie. Statele Unite sunt în primul rând un mare producător de petrol. Texas singur ar fi al 4-lea exportator mondial de petrol, dacă ar fi o țară separată. Prețul mondial al petrolului trebuie redus pentru a lovi economia Rusiei și exact asta se va întâmpla.
Nu vezi pădurea din cauza copacilor! Nu este relevant Texas, ci balanța de profil import/export*. Numai în luna August SUA au importat zilnic 6 milioane barili si au exportat doar 3,3 milioane barili pe zi. Un „deficit“ net de -2,7 milioane barili în fiecare zi. Blocarea unui furnizor ar fi mai costisitoare decât s-ar crede. Și nu duce prețurile în pivniță, ci dimpotrivă. Pedepsirea Indiei poate fi posibilă, dar împreună cu China ar deveni o gălușcă prea mare chiar și pentru Trump.
* Cunosc teoriile cum că SUA ar fi devenit exportatoare nete de energie. Este fals! Chestia este valabilă doar pentru gaze naturale și numai conjunctural.
PS. UE încă nu a ratificat nimic din cele negociate de Comisia Europeană cu Președintele SUA. Dacă țările membre nu au suficiente avantaje din cele 15%, atunci nu se va face. Iar asta este doar un cadru comercial, actorii privați nu pot fi obligați nici să vândă, nici să investească dacă, trăgând linie, afacerile nu sunt profitabile pentru ei.
Ceea ce este important pentru Comisie este realitatea că au negociat în bloc unional cu Trump. E vorba de o recunoaștere venită din partea portocaliului. That’s all!
UE nu va plăti nicio taxă vamală. Americanii vor plăti acele taxe. Nu înțeleg de ce se tot rostogolește prostia asta cu taxele vamale plătite de UE, sau de alții. Taxa are scopul de a diminua cererea pentru produsele din import făcându-le mai scumpe. Dar taxa nu va fi suportată de UE sau de ceilalți, ci de poporul american!!!
@Hantzy – ”UE încă nu a ratificat nimic din cele negociate de Comisia Europeană cu Președintele SUA. ”
Pregătești terenul pentru aceeași soluție ca în cazul acordurilor de la Minsk? Merkel și Steinmeier s-au dus amândoi la Minsk, l-au presat pe Poroșenko (președintele Ucrainei la vremea aceea) să semneze acordurile prin care ar fi urmat să-și dezemembreze țara de bunăvoie, iar 7 ani mai târziu, când Putin a invadat Ucraina, Merkel a declarat că nu avea nicio intenție ca acordurile de la Minsk să fie respectate.
”Dacă țările membre nu au suficiente avantaje din cele 15%, atunci nu se va face.”
Asta demonstrează realitatea paralelă în care îți desfășori propaganda antiamericană. Taxele vamale aplicate de Statele Unite pentru produsele din Uniunea Europeană sunt de 15%, as of 7 August 2025. Nu e nevoie să fii tu de-acord cu asta, nu e nevoie să fie Ursula de-acord cu asta. Se aplică 15%. Punct.
Acordurile de la Minsk nu ar fi trebuit să existe. Există Memorandumul de la Budapesta, prin care era garantată integritatea teritorială a Ucrainei. Dar dacă garanții respectivi nu și-au ținut cuvântul, nu mai exista alternativă. Ca Rusia nu ar fi respectat acordul era, cred, evident pentru oricine. Dar el, dacă oferea Rusiei un răgaz pentru pregătirea invaziei, a oferit și Ucrainei unul pentru pregătirea defensivei.
Nu pun la îndoială cele 15%. Dar și procentele astea sunt condiționate de importuri crescute de produse americane, precum și de investiții de 650 miliarde în SUA.
Dacă importurile pot consta mai ales din armament în urma majorării bugetelor pentru apărare, cu investițiile e mai greu. Dacă acestea nu sunt fezabile, nimeni nu poate obliga companiile europene să investească. Nici tu, nici Ursula, nici Trump. Pun și eu punct!
Nu stim ce va face Trump.
Chiar nu stim. Sa vedem!
In ce priveste dezamagirile, cred ca Putler este foarte dezamagit: ce a sperat in Ucraina si ce a obtinut…
Europa este un pitic, in viziunea lui Putler, pentru ca nu are o armata suficient de mare. Dar armata lui uriasa ce i-a adus? In timp ce armele europenilor sunt tot mai perfectionate (vezi BONUS, de exemplu) armele rusilor sunt la nivel Coreea. De asta si poate fi ajutat de nord- coreeni.
Apoi sa nu uitam ca UK are 250 de focoase nucleare, din care 125 in linie si cheltuieste pentru intretinerea lor cam tot atit cat Rusia, cu 1700 de focoase. Care o fi gradul de uzura al armelor nucleare rusesti, daca nu pot asigura o mentenanta satisfacatoare? Au o vechime, totusi…..
Adevărul este că lucrurile sunt mai complicate ca oricând. Cei 4 „mari”- SUA, China, Rusia și UE- nu au soluții politice și diplomatice de rezolvare a disputei SUA+UE vs China+Rusia. Iar soluția militară este riscantă și periculoasă nu numai pentru „împricinați” ci și pentru Restul Lumii.
Rusia este cea care a dezgropat securea de război, a dat un Ultimatum Occidentului și a atacat militar Ucraina. Ce vrea Rusia? O nouă Ordine Mondială cu Rusia „mare putere” și cu drept de zonă de influență proprie în imediata vecinătate. Da, ea vrea revizuirea tratatelor de după WW2+Helsinki, plus o altă paradigmă de securitate în Europa. Din nenorocire, Europa, deși o mare putere economică, NU ARE putere diplomatică și militară de a-și impune propriile pretenții de „extindere” spre Est( Moldova, Ucraina, Georgia). În plus, Trump a umilit Europa prin șantaj, forțând-o să-și crească cheltuielile militare la 5% din pib, plus impunerea de taxe vamale oneroase, făcând astfel jocul Rusiei. De fapt, Europa NU ESTE PARTE EGALĂ în negocierile globale dintre cei trei „mari” SUA, China, Rusia, din cauza slăbiciunii ei politice și militare. Ne place sau nu, UE NU ESTE OBIECT DE DREPT INTERNAȚIONAL și este tratată ca atare.
Lucrurile se precipită, luna august va descâlci cât de cât aceste ițe încurcate, care, cred, vor da avantaj Rusiei ca și în tratatele de după WW2. Fiindcă, vai, decât războiul nu mai bine un compromis rușinos(chiar o trădare)?
Ucraina? În definitiv cine mai este și Ucraina asta pentru care Occidentul ar trebui să-și verse sângele? Iar Putin știe, ca și Stalin, că Occidentul nu vrea război și răspunde NUMAI dacă este atacat.
Problema României este ce se întâmplă dacă SUA și Rusia cad la pace? Fiindcă nu se poate anticipa ce fel de pace va fi încheiată. Iar amintirile păcilor de la Teheran, Moscova, Yalta, Postdam și Malta sunt cam înfricoșătoare pentru amărâtele state din Europa de Est, inclusiv România….
Stimate domn, va multumesc. Aveti mare dreptate cu clipul celor doi anticristi intr-o curte de biserica. E caz de studiu in scolile de medicina mintala.
Un singur lucru as vrea sa mentionez; iarasi spuneti ca sperati intr-un viitor democratic al rusiei. Poate bonomia dvs. va mentine aceasta speranta. Mie-mi lipseste cu desavarsire.
Numai bine va doresc stimate domn.
Hmmm… Te pomenești că tov. putin a dat peste unul cu același „modus operandi” și cu mai puțină aplecare către corectitudinea politică, decăt precedentul președinte al Americii!…
Dacă răspunsurile fără cuvinte ale rusiei sunt bombardamentele din Ucraina, domnul Trump ar trebui, poate, să ajute Ucraina să răspundă la ”răspunsul” rusiei. Rămâne să vedem care va fi următoarea mutare a SUA.
Cât despre tonul calm și așezat, în care comunică putin și peskov, se vrea a fi tonul „tătucului” care le știe și le rezolvă pe toate. Iar un astfel de tătuc poate părea chiar simpatic, mai ales după două sticle de basamac.
Sunt aproape convins că termenul de 50 de zile al lui Trump a fost o perdea de fum. E interesant de urmărit și ce se întâmplă pe piața internațională a petrolului.
Referitor la Belarus, după anunțul cu rachetele, NATO ar trebui, pe modelul rusesc, să „anunțe” (cât mai public) faptul că Belarus este clasificat ca țintă legitimă, în catastifele Alianței. 😊
Chiar dacă Ucraina nu va intra, vreodată, în NATO, Cortina de Fier s-a mutat, deja, cu peste 1000 Km, către Est. Pare că visul sovietic s-a destrămat, iar rusia e mai mult Asia, decât Europa – d.p.d.v. comercial, ideologic, moral.
Oricum germaniass refăcut când nimeni nu credea și asa cum se spune din batrani”cand va veni a doua oara rusia va fi stearsa de pe fata pamantului” e o profeție di anii 40 care parțial sa adeverit!
O nouă punere în scenă a spectacolului „Doi perverși, impasibili și sfidători, pe o bancă. Stăpânul și sclavul”. Operațiune specială. Doi atei, cu fața la mănăstire și cu gândul la atrocități. Sfidarea este interesul major al odiosului Puțin. Căci războiul criminal rus din Ucraina a deschis apetitul criminalului indezirabil pentru acapararea Europei, bucată cu bucată. Or, când Colosul cu picioare de lut pune copita despicata pe ceva, nu și-o mai retrage. Veșnicul disprețuitor de oameni și de tratate, sadicul Puțin, care i-a tras pe sfoară și pe liderii cei mai expirimentati, nu se mai teme de mult de oameni. Funesta a fost ziua în care Mafia rusă l-a aburcat pe ofițerul KGB de rangul al doilea. Odată ce-a încălecat pe Colosul cu picioare de lut, persecuția și abrutizarea, masacrele fără noimă și scamatoriile infame, fluxul și refluxul patimilor au câștigat nepermis de mult teren in Rusia. Ca om belicos, fecund in șiretlicuri și jonglerii cinice, Puțin este nebun după cruzimi. Trebuie să pătrunzi adânc in istorie, ca să poți remarca năravul infect ancestral al megalomaniacului terorist Puțin. Documentele demonstrează că Rusia, in vechea ei înfățișare, a inventat practic terorismul politic modern. In consecință, ridicându-l la rang de politică de stat, preaputernicosul dictator il folosește cu o competență inegalabilă. In interior, pentru a tine sub control propria populație, și în afară, pentru a se lați, pentru a-si spori influenta macabră, prin acte teroriste (un adevărat genocid asupra cecenilor) și „operațiuni speciale” necruțătoare, mortale. Prin surprindere și nevăzut! Nimeni nu știe ce zace în această creatură siliconat, (in)dopată cu poțiunea magica „Cadavrul viu”. Nici măcar cei din anturajul lui. Câinii de companie! Adepții terorii, lacheii, lichelele, valetii i se subjuga singuri. Ii rabdă jugul. Mumia Lavrov, scobitoarea de dinți Lukașenko, insignifiantul Medvedev, miniștrii și deputații, guvernatorii și generalii. Toți au fost transformați în automate și mameluci lipsiți de curaj și rațiune. Ca orice ucigaș pătimaș, mirosul cadavrelor îl excită. Pipa păcii îl irită. Trump însă continuă să i-o fluture pe la nas. Puțin râde. Pentru el, Trump este un fanfaron santajabil, un „tigru de hârtie”, avid după Premiul Nobel. O insectă agresivă care încearcă să se cuibărească in blana ursului și de care se scutură cu un bobârnac. Planul BarbaRoSSia țintește departe. Pentru Puțin, importanța mondială a întinsorii sale nu sta, in niciun caz, in destoinicie, in puterea de munca, in organizare, in ordine, in armonie cu vecinii. Țintă predilectă – Mosca „caput (i)mundi”. Muza pentru Idiotul, Putin, considera de mult toată Europa, întreaga lume doar ca o miză. De aceea, războiul fascist putinist din Ucraina tinde să se permanentizeze. De aceea, Donald trebuie să facă ceea ce a făcut Ronald, învingător in Războiul Rece. In epoca războiului rece se știa exact cum reacționează rusul. Trump poate face orice cu tiranul. Și, neapărat, să fie alături de poporul ucrainean, de Europa, să pună presiune pe vulnerabilităților economiei ruse. Va veni o zi când odiosul asasin va fi zdrobit de bobârnacul destinului…
Stau si ma intreb ce a fost in capul lui Putin cand a inceput invazia Ucrainei… Sa refaca URSS pur si simplu? Nu avea motive serioase, mai bine se concentra pe controlul politic al Ucrainei, ceva ce a mai facut.
Alta poate fi cauza. Puneti-va in locul Rusiei; care e riscul cel mai mare? Eu zic ca e din China. China vrea resurse, care sunt in Siberia. Agitatia Chinei din Pacific poate fi o pacaleala, ca sa distraga atentia lumii. Poate ca rusii au perceput un atac iminent al Chinei asupra lor (iminent – adica planuit, dar venind in vreo 10 ani). Acum poate ca incearca sa il descurajeze.
Niste actiuni in sensul asta pentru Rusia ar fi: recuperarea resursei umane si industriale din Europa Centrala si de Est (ca sa ajunga la 300 milioane de oameni – vechea sfera de influenta sovietica), tulburarea situatiei geopolitice (adica niste golani dezlantuiti prin aceleasi zone, ca Rusia sa para periculoasa si imprevizibila) si punerea Rusiei pe picior de razboi (cu acelasi scop). Daca nu reuseste prima masura, atunci e buna si a doua; daca nici aia, atunci macar a treia.
Parerea mea e ca abordarea e gresita pentru ca razboiul le toaca resursele si ii face si mai vulnerabili. O abordare mai buna era o apropiere si mai mare de NATO; ar fi descurajat China mult mai eficient. Oricum, pericolul pentru Rusia vine din China, nu din Vest. Influenta Vestului putea fi controlata si contracarata usor, daca aia era problema. China insa nu poate fi oprita nici cu o populatie de 300 milioane. China pur si simplu are un potential mai mare si se dezvolta mult mai repede decat Rusia. SUA si NATO insa pot sa o puna in garda pe termen nedefinit.
Daca cauza razboiului e o posibila invazie chinezeasca, atunci situatia e mult mai grava. Inseamna ca Putin nu blufeaza cand cere revenirea NATO la granitele din anii ’90 si cand sustine refacerea sferelor de influenta. Inseamna ca noi suntem vizati direct. Si mai inseamna ca razboiul poate fi un scop in sine si poate chiar e dorita perpetuarea lui cat timp rusii se simt amenintati din Est. Iar Vestul calculeaza gresit cand vede o amenintare in Pacific. Taiwanul e greu de ocupat militar si poate sa devina si mai puternic cu ajutor din Vest. Insa problema chineza nu ar avea nevoie de o abordare pur militara, ci poate in primul rand economica. Asta daca ar trebui sa ne pese de Rusia; pana la urma de ce i-am ajuta? Sa ne spuna Putin.
E interesant ca apropierea SUA de Rusia a fost pomenita de Trump pe la inceputul mandatului. Oare ideea i-a fost data de „supervizorul” rus de la fostul KGB, cel care s-ar ocupa de agentul recrutat? Alta ciudatenie: valul de sinucideri de oficiali si directori rusi seamana cu sinuciderile din jurul lui Epstein (inclusiv a lui); oare a fost mana KGB (FSB) in ambele parti? Se poate banui utilizarea unui agent chimic neurotoxic care impinge victima la sinucidere, un asasinat cvasiperfect. Oare rusii detin/folosesc asemenea substante?
Cred mai bine va intrebati ce era si este in capul lui, cand a decis sa continue, desi eraeste infrint pe toate fronturile.
Numele unei astfel de boli se pune de psihiatri.
S.U.A. vrea Planul Marshall restituit cu dobândă și fără teama de comunism, pe seama căruia s-a impărțit lumea după războiul doi mondial, va încerca stoparea noilor poli de putere. Sancțiunile S.UA. vor produce efecte în timp mai scurt asupra propriei economii și poporul american va reacționa mai rapid in raport cu alte popoare care se antrenează de ani buni în supraviețuire. Riscul asumat de SUA este să cocheteze cu implozia. Stoarcerea datoriei de la Europa va avea o inerție de 3-5 ani. După aceea Europa se va putea apăra singură sau la Buckingham și Elise garda va fi schimbată de chinezi cu orice alati ai lor. Înarmarea va crește riscul unei conflagrații mondiale care acum se exersează între gladiatorii Rusiei și Ucrainei, dar până când? Germania și Japonia vor fi aliații perfecți pentru oricine. Nimeni nu este capabil să învingă decisiv dar toți MARII LUNII sun capabili să distrugă omenirea. Mă tem de „Golanii Lumii” și de orice sinucigaș cu acces la butonul nuclear! Cred că democrația în lume va deveni o pastilă cu efect PLACEBO și atât! Mai marii lumii văd în dat laptele in foc o creștere sau oportunitate pentru mai mult și nu înțeleg că este o pierdere ireversibilă!
Cum a rezistat Ukraina trei ani e un mister pentru mine.
Jos pălăria !
Trump mai are nevoie de inca 60 de zile ca sa isi dea seama ca armele il vor opri pe Putin, nu sanctiunile!
Desi s-ar putea sa isi dea seama mai devreme!
Da, desigur, însă doar după dispariția lui Putin care nu are niciun viitor pana și în cazul unui armistițiu limitat. Darămite dacă încheie cumva războiul început de el fără o victorie decisivă și totala, având în vedere pierderile suferite de statul rus și nemulțumirea latenta a populațiilor sale.
Pomania nu are cum avea nicio revendicare teritorială de la nimeni având în vedere adevărata natură a statului oltenesc, însă Vulgaria poate oricând revendica toată Dobrogea desființată de Mircea cel bătrân și reînființată de rușii lui carol1, dacă moldovenii ar fi de acord.
(pentru cei care nu ați aflat încă, Delfinii de pe stema sunt ai Moldovei și prima dupe scut e stema Moldovei = sunteți neviabili că stat fără Moldova veți dispărea pentru totdeauna de pe harta Europei, dar nu la fel cum au dispărut fosta Iugoslavia și regatul său – în cazul vostru dispariția va fi pur și simplu TOTALA = nicio urmă nu va mai rămâne după voi.
DE CE ÎNTÂLNIREA TRUMP–CHINA DIN SEPTEMBRIE ESTE „EXISTENȚIALĂ”
1. China nu mai este un simplu rival economic — este o alternativă de sistem
– China oferă țărilor din Sudul Global o viziune anti-occidentală, cu parteneriate non-condiționate de drepturile omului sau democrație.
– SUA are nevoie de credibilitate globală și de o alianță solidă cu UE pentru a menține avantajul moral și tehnologic în fața Chinei.
CE POATE OFERI SUA ÎNTR-O ÎNTÂLNIRE TRUMP–LI?
1. Oferte economice directe către China
• Ridicarea sau reducerea unor taxe vamale (parțial).
• Relaxarea restricțiilor asupra exporturilor de cipuri/tehnologii (temporar).
• Acces limitat la piața americană pentru bunuri ne-strategice.
• Reconsiderarea sancțiunilor pentru companii chineze non-militare.
2. Un „pact de coexistență”
• SUA ar putea semnala că nu va mai interveni militar în Marea Chinei de Sud, atâta timp cât Taiwanul nu e atacat.
• Trump ar putea promite o „neutraliate strategică” asupra Taiwanului, ceea ce ar fi un câștig geopolitic enorm pentru China.
• Se poate contura o înțelegere informală de tip „Yalta economic”: SUA domină emisfera atlantică, China pe cea indo-pacifică.
3. Renunțarea la solidaritatea cu UE
• Trump poate transmite că nu va mai coordona politicile comerciale și tehnologice cu UE, pentru a câștiga libertate în negocierile bilaterale cu China.
• Aceasta ar fi o ruptură strategică majoră: UE va fi forțată să își caute un drum propriu între SUA și China.
RISCURI PENTRU SUA DACĂ FACE ASTA
1. Pierde UE ca aliat sistemic
• Fără UE, SUA nu mai poate construi un front unit în:
o Reglementarea inteligenței artificiale,
o Controlul lanțurilor de aprovizionare critice (ex: baterii, minerale rare),
o Securitate energetică și digitală.
2. China câștigă jocul de divizare
• Exact ce își dorește Beijingul: o Americă unilaterală, lipsită de sprijinul UE, Japoniei și altor parteneri.
• O înțelegere SUA–China fără Europa va semăna mai mult a retragere americană decât a victorie diplomatică.
CE VREA CHINA DE LA ÎNTÂLNIRE?
1. Reducerea presiunii comerciale și tehnologice (Huawei, ASML, Nvidia).
2. Tăcere sau concesii pe tema Taiwan.
3. Slăbirea alianțelor SUA cu UE, Japonia, Coreea de Sud.
4. Acces la piețele americane fără condiționări politice.
CONCLUZIE
Trump se va afla în septembrie în fața unei alegeri fundamentale:
• Negociere cu China în forță, dar cu UE alături, sau
• O înțelegere rapidă, bilaterală cu Beijingul, dar cu prețul abandonării alianței transatlantice.
Orice slăbire a relației SUA–UE în aceste luni, va fi monetizată de China în avantaj propriu, atât economic cât și strategic.
ESTE TRUMP PREGĂTIT PENTRU O ÎNTÂLNIRE CU CHINA LA NIVELUL „EXISTENȚIAL” DESCRIS?
Trump nu lucrează cu planuri pe termen lung, ci caută tranzacții („deals”) care arată bine politic.
El va trata întâlnirea ca pe o afacere, nu ca pe o confruntare sistemică între democrații și autocrații.
Nu va avea probabil o strategie coerentă pe Taiwan, inteligență artificială, lanțuri critice – decât dacă cineva îi pregătește un mesaj ușor de transmis.
Risc: China are un plan pe 30 de ani, Trump unul pe 3 ore.
Improvizație vs. influență din umbră
Trump tinde să improvizeze în funcție de reacția de moment, dar este influențat de oameni-cheie care pot schimba sensul unei întâlniri:
Cine îl poate influența în sensul unei înțelegeri cu China (izolaționist sau economic)?
• Robert Lighthizer – fost reprezentant comercial, promotor al naționalismului economic.
• Peter Navarro – ultranaționalist economic, anti-China, dar și anti-UE; ar susține un pact SUA-China fără UE.
• Stephen Miller – arhitectul unei politici externe izolaționiste („America First, Alone”).
• Jared Kushner (posibil reintrat în cercul de putere) – mai flexibil, dar foarte pragmatic, poate înclina balanța către un „deal” economic cu China.
Cine ar putea tempera impulsurile?
Mike Pompeo (dacă revine) – mai dur față de China, dar loial lui Trump.
Nikki Haley / alți conservatori clasici – ar vrea o abordare sistemică, cu UE alături.
Structuri militare și de informații (DARPA, CIA, DoD) – vor avertiza împotriva cedărilor față de Beijing, dar influența lor asupra lui Trump e limitată.
CONCLUZIE
Nu, Trump nu este pregătit strategic pentru o confruntare reală SUA–China.
El este pregătit politic și teatral, să încheie o „înțelegere spectaculoasă” – dar nu una calculată pe termen lung.
Este foarte posibil să:
– improvizeze în funcție de publicul electoral intern,
– sacrifice relația cu UE dacă nu îi oferă un câștig vizibil imediat,
– fie manipulat de consilieri care urmăresc agende economice radicale, nu echilibrul geopolitic global.
Atitudinea afisata cu ostentatie de Trump, destinata publicului, doreste sā inducā idea unei fermitati în abordarea problemei razboiului de agresiune a Rusiei contra Ucrainei. Este posibil ca in fapt aceastā hotārâre declarativā sa mascheze o teamā fatā de un conflict cu Rusia, generatā de un posibil santaj in care Rusiei sunt expert. Compromat?
Na că se întâlnesc… – și încă în Alaska!
https://youtu.be/Ds2X9VTqBr0?si=Nndy803A_Yzkl26Q
De când a atacat Ucraina în ce vizita oficială a mai fost, în afara de Coreea de Nord, de ce șefi de state importante a mai fost vizitat, că nu-mi amintesc?
https://youtu.be/vmFAwzpLbGw?si=D8lCuLNWXpX-xXCE
Răspunsul scurt, nimic. Absolut nimic!