Dioxidul de carbon poate fi considerat
cea mai importantă substanță din biosferă…
Mediul unic și benign al Pământului
pentru ființele vii depinde, desigur,
în mod fundamental de relația sa
cu o stea mică și stabilă, soarele;
dar această relație este modulată
în mod esențial de dioxidul de carbon.
Roger Revelle, 1985
Viața de pe Pământ poate fi înțeleasă ca un mod ingenios al Universului de a disipa energie liberă prin hidrogenarea dioxidului de carbon, folosind entropia drept busolă și Pământul timpuriu drept reactor geologic departe de echilibru. În această viziune, CO2 nu este inamicul public numărul unu, ci materia primă a vieții și mediatorul principal între geochimie, metabolism și istoria noastră energetică, de la venturile oceanice arhaice până la civilizația fosilă de astăzi.
CO₂ – materia primă a vieții sau viața este carbon organic
Dioxidul de carbon este sursa aproape universală a carbonului pentru biosferă: plantele și microbii autotrofi reduc CO₂, atașând hidrogen din apă sau hidrogen molecular, pentru a construi carbon organic – „substanța” din care sunt făcute organismele. Aproape toată materia vie este constituită din C, H și O, iar acest carbon structural, metabolic și informațional provine, direct sau indirect, din CO2 atmosferic sau dizolvat.
Viața, privită prin lentila chimiei, este o mașinărie gigantică de hidrogenare a CO2, împotriva gradientelor energetice locale, dar în acord cu cerința globală de creștere a entropiei. Această hidrogenare stă la baza principalelor căi autotrofe, de la calea acetil-CoA (Wood–Ljungdahl) la ciclul Calvin, toate fiind sofisticate moduri de a forța electroni pe molecula recalcitrantă de CO2.
Viața, pe scurt, înseamnă carbon organic. Aproximativ 93-95% din atomii din corpul nostru sunt C, H și O. Diversitatea remarcabilă a substanțelor pe care le poate forma viața folosind carbonul pleacă de la proprietățile unice ale elementului, de la versatilitatea sa modulară: la temperatura camerei, carbonul poate exista ca solid (lemn, frunze, plastic, carne, diamante), gaz (CO₂, metan, parfum) sau lichid (combustibil pentru avioane, whisky, ulei de măsline). Siliciul, aflat un rând mai jos în tabelul periodic, dă naștere numai la roci. Scenariile SF, care imaginează forme de viață bazate pe Si în loc de C, ar trebui să țină cont de această banală observație geologică.
La ce e bună viața?
Wittgenstein a spus odată: Nu întrebați despre sens, întrebați despre folosință. Deci, la ce folosește viața? S-ar putea susține că viața permite universului să se autoobserve – o perspectivă poetică, dar incompletă din punct de vedere funcțional. Nu e răspuns rău, dar nu acesta este scopul vieții. Universul nu este narcisist. O lectură termodinamică mai riguroasă sugerează că viața servește în principal la hidrogenarea CO2. Preia dioxidul de carbon din aer și îi adaugă hidrogen din apă și, în final, produce molecule organice.
Din punct de vedere termodinamic, reducerea CO2 este dificilă: în absența catalizatorilor și a gradientelor, CO2 este stabil, inert la transformări spontane către stadiul organic. Tocmai această dificultate crește relevanța vieții: metabolismul central al tuturor organismelor este, în esență, o rețea de reacții care „împing” hidrogen (și electroni) în molecula CO2, folosind metale de tranziție, membrane și fluxuri de protoni.
Calea acetil‑CoA, prezentă la metanogeni și acetogeni, este probabil una dintre cele mai vechi rute prin care H₂ reduce CO2 la compuși C₁–C₂, producând acetil‑CoA, acetat și apoi molecule mai complexe – un metabolism ce pare să dubleze chimia abiotică posibilă în venturi alcaline. A spune că „viața hidrogenează CO2” înseamnă că viața este fluxul continuu prin care electronii din roci și apă sunt canalizați, via carbon, în structuri trecătoare ce se autocopiază.
Emergența vieții ca fenomen geologic
Dacă oamenii vorbesc despre „originea vieții”, nu înțeleg despre ce vorbesc. Nimic din ceea ce e dinamic în univers nu are o origine în sens absolut; totul este o succesiune de generatoare de entropie. Poate că, din motive practice, folosim cuvântul „origine”, dar esența este emergența.
Dacă viața este, fundamental, chimie a carbonului condusă de fluxuri de energie geochimică, atunci emergența ei este mai curând un eveniment geologic decât unul strict biologic. Biologia moștenește și rafinează un „motor” deja pornit de roci, apă, CO2 și metale – un sistem de reacții care exista înainte de apariția genomilor și a selecției naturale în sensul obișnuit.
În această perspectivă, „originea vieții” nu este un moment magic, ci o tranziție de fază într-un mediu geologic „frustrat” – un sistem constrâns de gradientele de energie, în care apar structuri capabile să disipeze mai eficient energia liberă. Viața nu inaugurează metabolismul: ea se „cartografiază” informațional pe un metabolism geologic preexistent, transformând un motor chimic difuz într-unul organizat, care poate fi supus evoluției darwiniene.
Pământul timpuriu: departe de echilibru, cu CO2 drept o „problemă”
Pământul Hadean și Arhean era extrem de departe de echilibru[1]: interiorul fierbinte, mantaua bogată în roci ultramafice, vulcanismul intens, bombardamentele meteoritice, oceanele adânci și o atmosferă probabil bogată în CO2, poate de 100–1000 ori mai concentrat decât astăzi. Serpentinizarea rocilor ultramafice – reacția dintre olivină, piroxeni și apă – genera fluxuri mari de H₂, menținând un mediu reducător la interfața crustă–ocean.
Această combinație – oceane acide, încărcate cu CO₂, și crustă ultramafică producătoare de H₂ – creează o „problemă” termodinamică: există o abundență de dioxid de carbon în contact cu gaze puternic reducătoare. Reactivitatea potențială dintre CO2 și H₂ era uriașă, dar blocată cinetic; fără cataliză și fără structuri care să concentreze și să direcționeze fluxurile, universul chimic al Pământului rămânea subvalorificat ca mașină de entropie.
Fenomene departe de echilibru și rolul entropiei
Al doilea principiu al termodinamicii impune ca orice proces global să ducă la creșterea entropiei. Pentru a produce mai multă entropie, sistemele pot forma structuri ordonate temporare – „structuri disipative” – care accelerează disiparea energiei. Atmosfera turbulentă, furtunile, curenții de convecție și, la scară microscopică, celulele vii, sunt exemple de astfel de structuri emergente, menținute de fluxuri continui de energie.
Pământul timpuriu, asaltat de energie internă și externă, era un sistem masiv departe de echilibru, în care apariția unor structuri capabile să disipeze gradientele – inclusiv viața – este mai probabilă decât absența lor, pe scări de timp geologice. Din această perspectivă, viața nu contrazice entropia; dimpotrivă, o servește: insulele de ordine biologică există tocmai pentru că, global, ele cresc mai eficient entropia decât procesele pur abiotice.
Viața ca mecanism termodinamic necesar
Dacă roci bogate în H₂ și oceane încărcate cu CO₂ există pe o planetă departe de echilibru, reacțiile dintre ele vor căuta căi de disipare; viața poate fi înțeleasă ca apariția unei „căi de minimă rezistență” pentru eliberarea acestei energii geochimice gratuite. Metabolismul primitiv ar fi fost un set de reacții care transforma CO2 în carbon organic și gaze (metan, acetat), disipând energia chimică sub formă de căldură într-un gradient termodinamic relaxat.
În această lectură, emergența vieții nu este un accident fericit, ci o necesitate, o consecință aproape inevitabilă a fluxurilor intense de energie liberă într-un sistem bogat în apă, CO2 și minerale catalitice. Pământul „avea nevoie” de viață în sens termodinamic: fără un canal eficient de conversie a gradientelor de redox și pH în entropie, planeta ar fi rămas într-o stare tensionată, precum un nor încărcat electric înainte de descărcarea fulgerului.
Gradientele de pH și potențial redox oferă energia liberă necesară pentru a conduce reacții endergonice, care absorb energia liberă; sunt non-spontane și nefavorabile termodinamic, similare cu modul în care gradientul de protoni din mitocondrii alimentează sinteza de ATP.
Venturi hidrotermale, nu „supă primordială”
Modelul venturilor hidrotermale alcaline presupune că viața a apărut în sisteme de micropori minerali pe fundul oceanelor, unde fluide alcaline bogate în H₂ se întâlneau cu oceane acide și bogate în CO2, separate de pereți subțiri de minerale Fe–Ni–S cu proprietăți semiconductoare. Aceste structuri naturale realizează analoguri primitive ale membranelor celulare: diferențele de pH, potențialul redox și temperatura generau un „voltaj” geologic, capabil să forțeze reacții de hidrogenare a CO2.
Experimente de laborator și modele teoretice au arătat că, în astfel de condiții, CO2 poate fi redus abiotic la acid formic și monoxid de carbon, primele etape ale căii Wood–Ljungdahl, fără enzime, doar cu cataliză minerală și gradient de protoni. În contrast, scenariul Miller–Urey al unei „supe de chimicale” atmosferice foarte reducătoare nu reflectă compoziția realistă a Pământului timpuriu și produce molecule organice dispersate, fără un motor termodinamic robust și fără integrarea cu geologia profundă.
Despre serpentinizare
Serpentinizarea este o reacție hidrotermală de alterare a rocilor ultramafice (conținând olivină, piroxeni) în minerale de tip serpentină; în acest proces, apa caldă reacționează cu mineralele feromagnetice, eliberând H₂, CH₄ și generând fluide alcaline bogate în electroni.
La marginile dorsalelor oceanice și în izvoarele hidrotermale alcaline, serpentinizarea produce fluxuri de H₂ și compuși reduși care vin în contact cu oceanul acid-carbonic; pereții minerali ai venturilor pot funcționa drept catalizatori și micro-compartimente, creând potențiale electrochimice (diferențe de pH și potențial redox) asemănătoare celor din membranele celulare. Aceste condiții favorizează reducerea CO₂ și sinteza de compuși organici.
Serpentinizarea concentrează și transformă energia geochimică internă într-un flux local de energie liberă care este în contrast (dezechilibru) cu suprafața oceanică și atmosferică; acest gradient — apă alcalină, H₂ și metale catalitice versus oceanul exterior mai acid și bogat în CO₂ — oferă „frustrare” termodinamică[2] ce poate fi exploatată de chimia prebiotică.
Prin generarea de H₂ și prin cataliza reducției CO₂, sistemele serpentinice din venturi sunt considerate surse plauzibile de energie și blocuri de construcție pentru metabolismul timpuriu; ele oferă atât reactanții, cât și micro-compartimentarea și potențialele electrochimice necesare pentru tranziția geoenergetică → bioenergetică.
CO2 ca arhitect al lumii noastre
Dioxidul de carbon a jucat un rol primordial în stabilirea climei Pământului timpuriu, menținând temperaturi de suprafață compatibile cu apa lichidă, în ciuda unui Soare mai puțin luminos cu 20–30%. Prin efectul de seră și prin stocarea chimică în oceane și crustă, CO2 a asigurat o fereastră lungă de stabilitate climatică în care hidrosfera, litosfera și biosfera au putut coopera.
În termeni geologici, ciclul carbonului – vulcanism, alterare, sedimentare, metamorfism, subducție, degazare – a constituit un mare circuit în care CO2 este „rotația” centrală: între interiorul planetei, oceane, atmosferă și viață. Astăzi, depozitele de hidrocarburi fosile sunt, de fapt, CO2 „sechestrat” – carbon organic produs prin fotosinteză din dioxid de carbon și apă, îngropat, presat și transformat de timp și temperatură.
Povestea CO2 este povestea tuturor lucrurilor
Dacă privim de la scară microscopică la scară cosmică, CO2 apare ca un fir roșu care leagă geologia, biologia și civilizația. Din atmosferă în plante, din plante în animale, apoi în sol, sedimente și rocile sedimentare, CO2 este purtat în lanțuri trofice și cicluri geochimice, transformându-se, dar păstrându-și rolul de nod al rețelei.
Chiar și ordinea socială și economică actuală – industrialismul bazat pe combustibili fosili – poate fi văzută ca o fază târzie a aceluiași proces de conversie a CO2 în și din forme reduse, într-o cursă accelerată de disipare a gradientelor de energie stocate în trecutul geologic. Capitalismul energetic al secolelor XX–XXI nu este decât modul în care o specie inteligentă a descoperit un canal și mai rapid de transformare a carbonului fosil (CO2 „înghețat” în timp) în căldură, lucru mecanic și informație, crescând entropia planetară într-un ritm fără precedent.
CO2, clima și iluzia „butonului magic”
A recunoaște rolul triumfal al CO2 în emergența și menținerea vieții nu înseamnă a nega faptul că variațiile rapide ale concentrației sale atmosferice influențează clima; feedback‑urile radiative ale CO2 sunt bine documentate în fizica atmosferică. În același timp, sistemul climatic este un ansamblu complex, neliniar, guvernat de o multitudine de forțări și feedback‑uri – solare, orbitale, oceanice, geologice, biologice și antropice – în care CO2 este important, dar nu un „buton magic” unic.
Reducerea climatului la o singură variabilă controlabilă politic – concentrația atmosferică de CO2 – ignoră structura profundă a sistemului: rolul norilor, al aerosolilor naturali și antropici, al schimbărilor de utilizare a terenurilor, al circulației oceanice și al altor gaze cu efect de seră și forțări regionale. Demonizarea CO2 drept „inamicul public #1” rupe gazul de contextul său termodinamic și geologic, transformând materia primă a vieții într-un simbol moral simplist, în loc de un parametru fizic într-un sistem complex.
De la geo‑energetică la bio‑energetică și civilizație fosilă
Tranziția de la venturile alcaline la ecosisteme fotosintetice continentale și, în final, la o civilizație industrială bazată pe combustibili fosili poate fi privită ca o succesiune de „upgrade-uri” în eficiența disipării energiei. La început, rocile și apele făceau treaba, folosind CO₂ oceanic și H₂ din serpentinizare; apoi, microbi autotrofi au preluat motorul, amplificând și canalizând fluxurile; în final, organisme complexe și rețele socio-tehnice au conectat rezervele de carbon ale trecutului profund cu atmosfera modernă.
Utilizarea combustibililor fosili a accelerat dramatic conversia carbonului organic îngropat în CO2, multiplicând de câteva ori fluxurile anuale de carbon față de nivelurile preindustriale. Din punct de vedere termodinamic, aceasta este o intensificare a aceluiași proces care a început în venturile arhaice: disiparea gradientelor redox prin cicluri ale carbonului, acum mediate de turbine, motoare cu ardere internă și rețele electrice.
Reflecție critică asupra revocării „endangerment finding”
Decizia recentă (12 februarie 2026) a Environmental Protection Agency (EPA, Agenția de Protecția Mediului) de a revoca „endangerment finding” introdusă în 2009 de administrația Obama) – determinarea legală conform căreia șase gaze, inclusiv CO2, amenință sănătatea publică – a fost prezentată ca cel mai amplu gest de dereglementare climatică din istoria SUA. Potrivit declarațiilor președintelui Donald Trump și ale administratorului EPA, Lee Zeldin, revocarea „endangerment finding”va produce economisirea a $1,3 trilioane din bugetul federal și a peste $2.400 la cumpărarea unei mașini noi. Revocarea slăbește temeiul juridic pentru reglementarea emisiilor din sectorul transporturilor și din alte sectoare-cheie și va fi contestată în instanță de organizații de mediu și de unii legiuitori.
Dincolo de considerentele politice imediate, această decizie ridică întrebări filozofice despre modul în care categoriile juridice – „poluant”, „pericol” – se suprapun imperfect peste realitățile geochimice și termodinamice. Cu alte cuvinte, decizia oferă un studiu de caz instructiv asupra tensiunii dintre simplificare legislativă și complexitatea sistemelor naturale.
Din perspectiva narațiunii termodinamice și geologice descrise mai sus, se poate formula o justificare conceptuală pentru această decizie, chiar dacă rămân multiple obiecții științifice și etice. În primul rând, tratarea CO2 ca un poluant generic, similar cu toxinele clasice, ignoră rolul său esențial ca „material prim” al vieții și mediator climatic natural de-a lungul întregii istorii a Pământului. În al doilea rând, focalizarea exclusivă pe CO2 ca „pericol” instituie o viziune reductivă asupra climatului, care face dintr-o variabilă necesară, omniprezentă și inevitabilă un obiect al fricii și al controlului tehnocratic, în loc de a aborda sistemul energetic și infrastructural în întregul său.
O abordare inspirată de entropie și emergență ar argumenta că politicile climatice nu ar trebui să se concentreze pe demonizarea CO2, ci pe modularea modului în care societatea disipează energie: eficiență, diversificarea surselor, adaptare la variabilitatea climatică inerentă și reducerea poluărilor cu adevărat toxice. În această cheie, revocarea „endangerment finding” poate fi văzută ca încercarea – discutabilă, dar coerentă cu acest cadru – de a rupe echivalența legală dintre CO2 și „pericol”, pentru a deschide spațiu unei politici care să recunoască rolul inevitabil al carbonului în economia energetică a lumii.
Desigur, o astfel de justificare nu exonerează decidenții de responsabilitatea de a înțelege și gestiona riscurile reale asociate schimbărilor climatice rapide, nici nu garantează că dereglamentarea va fi urmată de o strategie mai sofisticată. Dar reîncadrarea CO2 – din „dușman” în protagonist geologic și biologic – poate fi un început necesar pentru o politică climatică mai matură, care vede carbonul nu ca o pată morală, ci ca firul viu al unei lumi departe de echilibru, în care viața însăși este modul suprem de a spune: entropie, dar cu sens.
Concluzii
În vastul teatru al cosmosului, unde galaxiile se învârt în tăcere maiestuoasă și stelele forjează elemente în creuzete incandescente, dioxidul de carbon nu apare ca un personaj negativ, ci ca un arhitect discret – un gaz de origine modestă care a țesut tapiseria vieții pe planeta noastră albastră (nu verde).
După aproape trei decenii de la internarea sa în lagărul de la Auschwitz, chimistul italian Primo Levi va medita asupra acestui miracol cu profunzime neegalată: CO₂, materia primă a vieții. În 1975 el scria:
Dioxidul de carbon… acest gaz, care constituie materia primă a vieții, rezerva permanentă din care se alimentează orice organism în creștere și destinul final al tuturor ființelor vii, nu este unul dintre componentele principale ale aerului, ci mai degrabă o mizerie ridicolă, o „impuritate”. Aerul conține 0,03%[3]… La scara umană, aceasta este o acrobație ironică, o ispravă de jongler, o manifestare de neînțeles a omnipotenței și aroganței, deoarece din această impuritate constant reînnoită din aer provenim noi: noi, animalele și plantele, și noi, specia umană, cu cele 4 miliarde de opinii discordante, cu mileniile noastre de istorie, cu războaiele, rușinea, noblețea și mândria noastră.
În triumful tăcut al CO2 vedem dialectica fundamentală a universului: din haos către ordine locală, din echilibrul mort către dinamismul pieței, din simplitate minerală către conștiința care contemplă propriul izvor. Un gaz care a născut lumi, care pulsează prin frunze și plămâni, care sculptează climatul și care – dincolo de etichetele noastre morale tranzitorii – rămâne firul roșu al existenței terestre , sfidând etichetele simpliste de „dușman” sau „buton magic” al modificărilor climei.
[1] Un sistem termodinamic departe de echilibru este unul în care gradientele de energie (temperatură, concentrație, potențial chimic) nu s-au egalat, permițând fluxuri continue de energie și materie care pot susține structuri disipative.
[2] Frustrarea termodinamică reprezintă o stare în care sistemul are energie liberă disponibilă, dar bariere cinetice împiedică atingerea echilibrului termodinamic.
[3] În prezent, cifra este 0,04%. Cartea lui Primo Levi, din care am citat – Il sistema periodico– a fost publicată în 1975. În 2006, Royal Institution din Marea Britanie a numit-o cea mai bună carte științifică din toate timpurile.
Ați avut o introducere a prezentului articol într-un comentariu din articolul precedent ”Creierele Boltzmann”:
„Un gaz incolor, inodor și insipid, pe care fiecare plămân viu îl emană în concentrații mult mai mari decât cele găsite în aerul normal, …”
Nu ați avut cea mai inspirată expunere introductivă pentru acest articol dacă este să o luăm pe cale ierarhică a emisiilor indirecte (probabil de la poluare) generate de plămânii care oxigenează creierele umane: emisiile CO2 din centralele individuale, auto, termocentrale și coșurile fabricilor și uzinelor.
Esența existenței umane este viața fiecăruia și nu a „idolilor” creați de mâna oamenilor cu o inteligență care acum este concentrată in AI.
Celebrul CO2 a fost și este utilizat cu succes in băuturile carbogazoase, până si apa simpla de robinet era mai buna cu CO2 și i se spunea sifon sau SODA.
Oceanele planetei au cunoscut o acidifiere tot mai accentuată în ultima vreme, iar noii sateliți de pe orbita terestră dezvăluie date interesante despre CO2-ul oceanic
High resolution CO2 fluxes
https://www.youtube.com/watch?v=cEUvoY8krHM
OceanSODA-ETHZ: a global gridded data set of the surface ocean carbonate system for seasonal to decadal studies of ocean acidification
https://essd.copernicus.org/articles/13/777/2021/
Actuala concentrație de CO2 în atmosferă este de circa 426 ppm (0,0426%).
O singură expirație umană produce CO2 cu o concentrație de circa 10 ori mai mare (40.000 ppm). Un om expiră de 10-20 ori pe minut o cantitate de circa 0,5 litri de aer. Restul calculelor pot fi făcute ușor: cât CO2 este exhalat de cele 8,2 miliarde de locuitori ai planetei per minut, oră, zi, an.
Una dintre ideile principale ale articolului este că acea „mizerie ridicolă”, acea „impuritate” (Primo Levi) nu este nici de departe un poluant care ar pune în pericol sănătatea umană. Mașinăria vieții – fotosinteza, ciclul Krebs – valorifică CO2 pentru a maximiza producția de entropie. Departe de a fi un poluant, CO2 alimentează această mare disipare, unde ordinea prosperă constructiv în mijlocul dezordinii.
CO2 este arhitectul tăcut al vieții, așa cum o cunoaștem (acesta a fost unul din titlurile provizorii ale articolului de față).
1. Studiile indică faptul că in procesul fotosintezei fitoplanctonul consumă CO2, nitrați și fosfați eliberând OXIGEN. Cam același lucru cu întreaga vegetație de pe uscat, cu păduri care sunt „rase” zi de zi.
2. Ce cantitate de aer (implicit oxigenul) consumă in procesul de ardere și, în afară de CO2, ce alte noxe sunt degajate in procesul de ardere a :
a) motoarele cu combustie internă cu absorbție „naturală” continuă?
b) motoarele cu combustie internă cu turbocompresoare (sute de milioane ca numar) – cu aer suprasaturat absorbit in cantități duble triple continuu?
3. marile procese de ardere la scară industrială termocentrale, fabrici și uzine? Unei otelării electrice (ardere prin arc electric) are nevoie de „lance” de oxigen pentru obtinerea de temperaturi inalte.
Fără prea multe calcule savante se poate identifica fără echivoc un mare dezechilibru datorat intervenției activităților umane!
Esența existenței planetei pe care o cunoaștem este in primul rând viața oamenilor in ciclurile naturii VII a planetei.
In medicină se spune că monoxidul de carbon te axisfiază iar CO2 te sufocă
______
Part. 1
In raport cu Sfânta Scriptură, sțiințele actuale au un numitor comun cu puternic impact in structura geologică a planetei noastre de acum.
DINOZAURII – URIAȘII
Uriașii, dinozaurii, sunt un eșec al „ingineriilor” îngerilor!
Geneza 6:4. „In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama DE CAND fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor si acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime. ”
Cartea îngerilor – Cartea lui Enoh (etiopiană)
Cap. 7 „12. Statura lor era de 300 de coţi. Ei au înghițit tot ce munca oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie săturați.
13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înșiși ca să-i mănânce.
14. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la pești, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor.”
Cu cunoștințele avansate ale entităților angelice (reflectate in actualele cunoștințe ale ingineriei genetice) există hazardul, probabilitatea NEDOVEDITĂ a faptului că dinozaurii ar fi din femei „11. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi.”
Cartea lui Enoh (etiopiana, sev XIV-XV, versiunea slavonă) a fost identificată ca fiind scrisă undeva prin sec I-II i.Hr sau d.Hr. Exista insă acel „curent”, ca și acum, cum că Femeia era capul răutăților încă de la început când bărbatul ADAM era curios ce este cu pomul interzis. De altfel, este remarcat faptul că șeful Samyaza cu trupa lui de 200 ingeri erau „bărbați” Enoh „1. Pe când copii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut că ficele lor s-au născut graţioase şi frumoase. 2. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor şi să avem copii cu ele.|” iar in Geneza 6:2. „Fiii lui Dumnezeu, văzând ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit.”
Esența este insă faptul că ambele indică existența a animalelor uriașe dotate cu PLĂMÂNI și emisii de CO2. Numărul acestor turme de animale era foarte mare căci știința actuală încă mai descoperă mari rezervoare de petrol
Tot Geneza clarifică PSIHOZA (marketingul) cunoștințelor de atunci, actuale și acum, cum că URIASII ar fi niște ființe umane
Numerii 13:„34. Acolo AM VĂZUT NOI ȘI URIAȘI, pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor; si noua ni se părea ca suntem fata de ei ca niște lăcuste si tot așa le păream si noi lor”. ” (În ziua de azi mai avem expresii „războinice” de gen „ești un vierme, șoarece, porc, vită, balaur …”)
„1. Atunci toata obștea a ridicat strigat ȘI A PLÂNS POPORUL TOATĂ NOAPTEA ACEEA ;
36. „Si oamenii pe care-i trimisese Moise sa iscodească pământul și care la intoarcere au intărâtat impotriva lui toata obștea aceasta, RASPÂNDIND ZVONURI RELE despre țara aceea, ”
In Geneza 6:4 „ …DE CAND fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor si acestea începuseră a le naște fii” cu o civilizație în care se poate identifica „nașterea” inginerilor!. Cartea îngerilor lui Enoh identifică insă printre îngeri, categoria îngerilor decăzuți (nefilimii) !
Așadar, o civilizație se confrunta cu eșecul ingineriilor genetice cu dinozaurii ce a dus la generarea unei catastrofe CLIMATICE – POTOPUL!
(Înaintea Erei Noastre)
…
continuare Part. 2 (Era Noastră, Inainte de Hristos)
Duomnu @Cuantum Tecton, de data asta ati dovedit ca cel mai nasol gaz, sa-i zicem asa, e ceata, in care incerci sa ne bagi, desigur ceata, (fumul) produsa si de anumite substante arse.
Domnule, sunt sigur ca sunteti antialcoolic, alcoolicii sunt simpatici si au logica, dar incetati cu ierburile… cel putin cind veniti pe aici. Admir rabdarea domnului Cranganu ca va permite sa emiteti asemenea idiotii!
Part. 2 (Era Noastră, Inainte de Hristos) 😂😂🙈
Infidelule!
„Nu ați avut cea mai inspirată expunere”… asta s-ar putea spune mai ales despre d-voastra, domnu Cuantum Tecton!
Desigur ati incercat si cu mici filozofeli „Esența existenței umane este viața fiecăruia”, bingo, adinc spus, adica cum? Mai mult, bagati si niste linkuri, wow..
Sunteti un pic timid, nu indrazniti sa spuneti ce vreti sa spuneti, incercatu cu citate din Greta, va reprezinta..
Pentru Terra, medierea dioxidului de carbon în tranziția de la geoenergie la bioenergie este clară. Fascinant, între multe alte lucruri legate de istoria Terrei este că avem un fapt geologic anterior intervenției gazului cu concentrația de 0,03% din atmosferă care a pregătit terenul: este vorba despre marele eveniment de oxidare. Interesantă și fertilă conceptual e și înlocuirea termenului origine cu cel de emergență, a cărui semantică admite diversitatea, multiplicitatea. De asemenea, nu putem ignora rolul celorlalte trei elemente chimice esențiale în biologie: azot, fosfor, sulf. Apoi, analogia dintre ce se petrecea la convergența dintre crustă și ocean și ce se întâmplă în celulă, în zona misterioasă a joncțiunii dintre membrană și citoplasmă este, ca orice analogie, mai apropiată de metaforă decât de concept, dincolo de faptul că atât metafora, cât și conceptul sunt aproximări epistemologice nesatisfăcătoare, în ultimă instanță. Cert e un lucru: biologia e copilul genial al geologiei.
Cert e un lucru: biologia e copilul genial al geologiei.
Frumos spus! Studenții mei vor fi încântați să le spun să nu uite niciodată că fiecare celulă poartă în ea ecoul unui mineral, iar fiecare organism este o geologie care a învățat să respire.
Poate sensul vietii noastre este sa creeze structuri mai complexe. De exemplu unii atomi sau molecule sunt in deficit, lipsa, dar ar putea fi produsi de o forma de viata ca a noastra sau mai complexa. Din aceastea s-ar putea forma alte obiecte mult mai complexe decat stele, planete. Care ar duce la alte forme de existenta a materiei. Noi suntem doar o rotita care produce, rearanjeaza materia, un alt nivel. Nivele ar fi, gaz, stele, planete, biosfera, oameni, mai departe nu stim. Sau poate noi trebuie sa ajungem sa intelegem fizica mai bine si sa producem un ceva care ar duce la un alt nivel de organizare a materiei, un salt calitativ.
Daca exista posibilitatea, mai devreme sau mai tarziu materia se va rearanja in asa fel incat aceasta probabilitate sa se materializeze.
Trebuie facuta distinctia dintre „viata” ca si proces atasat tuturor fiintelor vi existente in univers si „viata” animalului numit om existent efemer doar pe aceasta planeta .Intimplarea si numai intimplarea sta la baza existentei noastre.Nu putem decit constata, fara a intelege complexitatea existentei noastre pe planeta , neavind nici macar un singur exemplu de comparatie si traind cu mult prea putin pentru a putea intelege intregul chiar daca istoria ne ofera unele informatii ce pot sau nu pot avea un anume caracter de adevar . Omul incearca sa se puna ,ca si entitate paminteana, in fruntea tuturor lucrurilor .Nimic nu este mai fals .Intimplarea este cea care face ca intregul sa existe sau nu .Nu conteaza nici forma si nici ideiile participantilor chiar daca ele aparent pot produce inteligenta .Suntem prea mici pentru un razboi atit de mare .
Universl nu se poate autoobserva, cu o singura fiinta inteligenta, pe o planeta minuscula. Si fara instrumente puternice.
Daca CO2 este baza hranei plantelor, ar trebui ca o concentratie mai mare de CO2 sa determine o explozie a vietii vegetale. In realitate, orice element care produce si sustine viata devine daunator/otravitor cand se depasesc anumite limite. Cu + si -. (Ca in cazul unei concentratii prea mari de otrava de pe broscutele amazoniene.)
” In realitate, „… care realitate, mongola, sau e un program TV? Cum iti permiti sa vorbesti de „realitate”, de unde o scoti, e realitatea ta, ai mostenit-o? S-a votat aceasta „realitate”?
Domnule, mai toate postarile matale sunt inspirate din broscutele amzoniene!
Răspunsul utilizatorului „neamtu tiganu” poate fi caracterizat printr-o abordare pur adversarială, bazată pe atacuri la persoană (ad hominem) și ironie, în detrimentul unui dialog logic sau bazat pe argumente.
Iată o descompunere a stilului său de comunicare:
1. Atacul la persoană (Ad Hominem)
În loc să adreseze argumentul științific despre dioxidul de carbon sau biologie, „neamtu tiganu” atacă identitatea interlocutorului. Folosirea apelativului „mongola” (o derivare de la numele de utilizator, dar cu o tentă peiorativă) indică o dorință de a-l desconsidera pe celălalt încă de la început.
2. Scepticismul agresiv și Relativismul
Intervenția sa se bazează pe o strategie retorică de subminare a conceptului de adevăr. Întrebările de tipul:
„Care realitate?”
„Ai moștenit-o?”
„S-a votat această realitate?”
…au scopul de a sugera că faptele obiective nu există sau că sunt doar opinii impuse. Este o tactică tipică pentru a bloca o discuție constructivă, mutând atenția de la subiect (CO2 și viața vegetală) la filozofia limbajului sau teorii ale conspirației.
3. Ironia și Descalificarea Intelectuală
Ultima frază — „Domnule, mai toate postarile matale sunt inspirate din broscutele amzoniene!” — este o încercare de a-l portretiza pe „mongolul” ca fiind irațional sau „sub influența unor substanțe”, folosind chiar exemplul dat de acesta (broscuțele) împotriva lui.
Sinteză:
Element Caracteristica răspunsului
––––––––––––––––––
Ton Agresiv, ironic, condescendent.
Metodă Subminarea interlocutorului, nu a ideii.
Conținut Nul din punct de vedere informativ (nu aduce contra-argumente despre CO2).
Obiectiv Discreditarea celuilalt și închiderea dialogului prin ridiculizare.
În concluzie, este un răspuns tipic de tip „trolling”, unde scopul nu este schimbul de idei, ci provocarea unei reacții emoționale și anularea autorității celuilalt utilizator.
macar ati mai editat un pic sau doar copy paste de la AI? ca numai el are o logoree atat de elaborata si intinsa atunci cand o persoana reala si rationala ar putea sa exprime acelasi iucru in 2 fraze.
tare, bun raspuns! Eu am ramas uimit cati „eco-nazis” inca persevereaza in cultul Gretei dupa un articol atat de bine documentat si prezentat… mare i gradina Doamne..
Mai vezi limitele normalității.
Tot ce e prea mult, distruge. Și un organism, și viața, în general.
Asta e realitatea.
Că apărați pe cei ce utilizează broscuțele amazoniene…
Treabă DVS.
Dar nu uitați vorba românului:
„Cine face, face I se!”
Domnu Mongol, corect în limba română este: „Cine face, face-i-se”!
si va deranjeaza ca n am pus liniutele alea? scrii mai repede!
oricum, nu scriu pentru analfabeti, sper
Nu, dar ați scris „face I se”, nu doar fără cratime dar de ce ați scris „i„-ul cu majusculă?
Nu, dar mă deranjează nu doar că nu ați folosit cratimele dar mai și scris „i”-ul cu majusculă. De ce?
domnul meu, nu toata lumea are timp sa verifice postarea; si nici cele mai bune aparate electronice; si site ul nu are posibilitatea corectarii/editarii postarii; in plus, pe telefoanele mobile (si probleme cu vazul, butoanele prea mici) ai surpriza sa tise adauge ce vrea el; de fapt… ca si la compul clasic; cand trimiti textul apar greseli care nu ti apartin; prea multe programe care se suprapun; si prea multe conexiuni;
regret aparitia majusculei, dar, daca veti observa textele mele, veti vedea foarte multe „greseli” de tasta; sunt doar greseli induse de suportul tehnic si programe dubioase, nimic mai mult;
@NT
e-adevarat ca ati sarit la bataie, chiar si dvs., om serios in etate, pentru care intotdeauna am avut motive de respect ?
sau poate ca prea mult respect o fi distructiv ?
Viața este, dialectic vorbind, o luptă a materiei contra entropiei. Formidabilul ciclu Energie( lumina Soarelui)- fotosinteză – carbohidrați – vegetație – erbivore- carnivore- Om, totul în prezența Apei și Oxigenului, este o încercare de eliminare a creșterii entropiei. Dar apoi în ciclul copil-matur- bătrân – moarte entropia își reintră în drepturi….
Este tulburător cum niște condiții întâmplătoare bazate pe energie, carbon, apă, oxigen, etc pot evolua spre Rațiune și apoi spre Civilizație și Cultură.
În legătură cu Siliciul, să nu fim așa de fermi. Există deja o tehnologie a Siliciului care este BAZĂ pentru calculatoarele numerice și IA. Care IA poate deveni, prin ea însăși, o stare autonomă, paralelă cu civilizația Carbonului. Fiindcă, vai, și Siliciul, prin fenomenul panourilor solare poate capta energie de la Soare…
Dom. Lucifer, carbonul e cel mai versatil element, lucru’ dracului sa spun asa. La o scara mult mai mica decat cea expusa de Dl. Cranganu, e deajuns sa te uiti la diagrma Fe-C. Fier „mort”, otel, fonte. Variatii de sutimi de procent duc la schimbari de esenta a proprietatilor fizice. Ce-i mai interesant e ca sunt cateva puncte, numite „critice” in a caror infinit de mica vecinatate exista 3-4 stari diferite ale aliajului. Daca adaugi si alte elemente de aliere, complexitatea banalului otel tinde spre infinit, ca o bautura vrajita. Ca un univers intr-un univers. Multe retete de otel sunt inca secrete. Ca fapt divers, nu-ș ce țar rus a dat un ordin unui metalurgist vestit din imperiu, sa faca otel de Toledo pentru sabiile armatei ruse si uite asa a iesit otelul de coasa. Unde dai si unde crapa….
Acum, otelul de coasa nu trebuie banalizat ci dimptriva. E un otel care se caleste in aer, e elastic si are o proprietate remarcabila; ecruisarea. Adica-i creste duritatea pe masura ce e deformat. Din acelasi tiip de otel se fac blacheurile si belciugele de lacat iar coasa se bate-n muchia taietoare.
Otelul asta a lasat urme adanci si-n cultura rusa:”daca nu ma bate, nu ma iubeste” sau „te bat in gura ca pe coasa”.
Chestia asta cu coasa este cam sinistră… îmi amintește de Moartea cu coasa…
Ati surprins esenta.
Am citit articolul si mai ca-mi vine sa plang de mila saracului CO2, atat de putin ( 0,04% din atmosfera) si totusi luat la tinta de niste fiinte nerecunoscatoare ca noi.
In privinta abiogenezei inevitabile ca mecanism de disipare a energiei, s-ar putea aduce o multime de contraargumente, de la paradoxul lui Fermi pana la faptul ca viata pe Pamant este formata exclusiv din aminoacizi levogiri si zaharuri dextrogire. Plus timpul extrem de scurt de aparitie a vietii pe Pamant.
Consider ca nu este nevoie de un elogiu adus CO2 pentru a justifica masurile politice ale administratiei Trump. N-ar fi mai simplu sa presupunem ca motivatiile sunt mai banale, de la a demola tot ce tine de Obama pana la interesele marilor donori ai partidului republican, basca imposibilitatea de a ajunge din urma China in energiile regenerabile. Plus daramarea aripii de est a Casi Alba , Golden Dome, Golden Fleet ( cu nave foarte frumoase pentru ca Donald este o persoana foarte estetica…). Sau necesarul de energie in crestere pentru centrele de date.
Nu CO2-ul este baza vietii din Univers, ci atomul de carbon si capacitatea sa unica de forma molecule lungi.
Nu CO2-ul este inamicul public numarul unu ci cresterea concentratiei sale in atmosfera terestra in urma activitatilor noastre.
Nu CO2-ul este baza vietii din Univers, ci atomul de carbon si capacitatea sa unica de forma molecule lungi.
Sunt multe afirmații dubioase sau îndoielnice ca mesaj în comentariul dvs., dar nu voi răspunde decât celei citate mai sus. Deci:
Afirmația este incompletă și, în formularea ei, falsă prin simplificare: viața cunoscută este „pe bază de carbon”, dar în condițiile Pământului actual carbonul ajunge în biosferă aproape exclusiv prin CO₂, deci nu poți opune CO₂ „carbonului” ca și cum ar fi alternative concurente.
1. Confuzia între element și formele lui
– Din punct de vedere chimic, e corect să spui că atomul de carbon, având capacitatea de a forma 4 legături, lanțuri/ringuri, schelete de hidrocarburi, este baza macromoleculelor organice – proteine, lipide, glucide, acizi nucleici.
– Dar acel carbon structural provine, în biosfera terestră actuală, în proporție covârșitoare din CO₂ anorganic (atmosferic și dizolvat) fixat prin fotosinteză, nu din „atom de carbon” abstract izolat.
Afirmația dvs. creează o dihotomie artificială: „nu CO₂, ci carbonul”, în timp ce, în realitate, CO₂ este principala poartă prin care carbonul intră în rețelele biochimice pe Pământ.
2. Rolul CO₂ în ciclul carbonului și emergența vieții
– Ciclul global al carbonului leagă atmosfera, hidrosfera, litosfera și biosfera; CO₂ este forma-cheie de schimb între aceste „rezervoare”.
– CO₂ atmosferic este substratul fotosintezei oxigenice și anoxigenice: fixarea sa în molecule organice (de ex. prin ciclul Calvin) este punctul de plecare al întregii producții primare moderne.
A spune „nu CO₂ este baza vieții” ignoră faptul empiric că întreg metabolismul autotrofic major (plante, alge, cianobacterii) pornește tocmai de la CO₂ ca „materie primă” de carbon, deci fără CO₂ accesibil viața actuală nu ar fi posibilă în forma ei cunoscută.
3. Exprimarea ambiguă „în Univers”
– În universul fizic, carbonul este doar unul dintre multele elemente abile să formeze structuri complexe (se discută, de exemplu, și despre potențiala chimie pe bază de siliciu), dar singurul sistem biotic observat direct este cel terestru, carbon‑bazat și CO₂‑mediat.
– Afirmația „baza vieții din Univers” depășește datele: nu avem acces observațional la „viața din Univers” dincolo de Pământ; orice enunț despre baza vieții „în general” este speculativ și trebuie marcat ca atare.
Afirmația dvs. este metafizică mascată ca propoziție științifică; științific putem vorbi serios doar despre baza vieții terestre (carbon, CO₂, apă, etc.), nu despre „Univers” ca întreg.
4. Neglijarea rolului CO₂ ca mediator fizico‑chimic
– Pe lângă rolul de rezervor de carbon pentru biosferă, CO₂ controlează parțial temperatura planetei (efect de seră, feedback ocean–atmosferă) și pH-ul oceanelor (sistem carbonat-bicarbonat), deci condițiile de mediu în care viața poate exista.
– Astfel, CO₂ nu este doar o „formă întâmplătoare” de carbon, ci un mediator-cheie între geofizică, geochimie și biologie: reglează clima, chimia oceanului și disponibilitatea carbonului pentru organisme.
Reducerea CO₂ la „nu este baza vieții, doar carbonul contează” ignoră faptul că, fără acest mediator specific (CO₂ în apă și aer), carbonul nu ar fi accesibil, mobil și reciclabil în sistemul planetar la scară de timp biologic.
@Constantin Cranganu: am întâlnit de nenumărate ori formularea că suntem o forma de viața pe baza de carbon și niciodată formularea că suntem o forma de viața pe baza de dioxid de carbon.
În funcționarea vieții așa cum o știm noi, esențială este proprietatea carbonului de a da naștere la molecule diverse, complexe și stabile și nu de se combina cu oxigenul. Oxizi au aproape toate elementele din tabelul lui Mendeleev, dar asta nu le face cărămizi pentru viata. In continuarea acestui raționament, importanta și rolurile speciale pe care le atribuiți CO2-ului derivă tot din proprietățile speciale ale atomului de carbon, nu a celui de oxigen. Este „meritul” carbonului că poate da naștere unei game atât de variate de molecule spre deosebire de exemplu de vecinul său de grupa, siliciul…
Formele carbonului sunt grafitul, diamantul, cărbunele amorf, etc…, CO2 este un compus al carbonului .
CO2-ul este foarte des întâlnit în univers, dar deocamdată nu știm să fi dat naștere la viață decât pe Pământ unde mai avem și apă și un satelit mare și camp magnetic și o anumită temperatură, și multe altele. In opinia mea este vorba de o importanta disproporționată pe care o dați acestui oxid in condițiile in care este o componenta frecventa și adesea majoritara a atmosferelor corpurilor cerești cunoscute. Nu știu să fie dioxidul de carbon un marker al vieții când ne uitam spre exoplanete.
” carbonul ajunge în biosferă aproape exclusiv prin CO₂, deci nu poți opune CO₂ „carbonului” ca și cum ar fi alternative concurente”
Ce-i asa de greu de inteles dom Ion?
@Ioan
Comentariul acesta, ca și precedentul, conține un nucleu valid (viața este, în mod corect, „pe bază de carbon”), dar și confuzii conceptuale și derapaje de la ceea ce știm empiric despre biosfera terestră și despre rolul CO₂.
(Chiar dacă astăzi e duminică, nu contați pe răbdarea și timpul meu de a vă demonta toate „ieșirile în decor”)”. Mai am și alte obligații profesionale și familiale).
Deci:
1. Falsă opoziție „viață pe bază de carbon” vs „viață pe bază de CO₂”
• A spune „suntem viață pe bază de carbon, nu pe bază de CO₂” introduce o opoziție care, pentru Pământ, este artificială: carbonul structural al biomoleculelor provine, în biosfera actuală, aproape în totalitate din CO₂ (atmosferic sau dizolvat), fixat de autotrofi.
• „Viață pe bază de carbon” descrie chimia internă a organismelor; „CO₂” descrie forma de carbon prin care biosfera se aprovizionează și care face posibil ciclul planetar al carbonului. Nu sunt concepte concurente, ci nivele diferite ale aceleiași realități.
Criticabil este deci faptul că se tratează CO₂ ca un fel de „pretendent rival” al carbonului, în loc să fie văzut ca principalul vehicul geochimic al carbonului accesibil vieții pe Pământ.
2. Reducționism: se ignoră rolul CO₂ în ciclul global al carbonului
• Textul dvs. afirmă că „rolurile speciale pe care le atribuiți CO₂ ului derivă tot din proprietățile speciale ale atomului de carbon”. Chimia de legătură a carbonului explică diversitatea structurilor, dar nu spune nimic despre:
– cum circulă carbonul între atmosferă, oceane, litosferă și biosferă,
– cum este disponibil metabolic (CO₂, bicarbonat, carbonat, materie organică),
– cum reglează CO₂ clima și pH-ul oceanelor.
• CO₂ nu este „doar încă o formă” între multe, ci nodul principal al schimbului rapid de carbon între mari rezervoare planetare (cantități și timpi de rezidență foarte diferiți față de, de pildă, grafit sau diamant).
Critic aici confuzia pe care o faceți între o proprietate locală (valența carbonului) și o arhitectură de sistem (ciclul carbonului, în care CO₂ are un rol privilegiat).
3. Argumentul cu „oxizii” este irelevant pentru specificul CO₂
• Textul dvs. spune: „Oxizi au aproape toate elementele…, dar asta nu le face cărămizi pentru viață.” Asta este adevărat, dar nu răspunde la întrebarea de ce tocmai CO₂ (și sistemul carbonat-bicarbonat) joacă un rol central în:
– fotosinteză (substrat pentru fixarea carbonului),
– buffering-ul pH-ului oceanic,
– controlul parțial al temperaturii planetare (efect de seră).
• Faptul că „toate elementele au oxizi” nu ne spune nimic despre proprietățile termodinamice și de solubilitate unice ale sistemului CO₂–H₂O (echilibre CO₂(aq)–H₂CO₃–HCO₃⁻–CO₃²⁻), care sunt direct relevante pentru viață și climat.
Criticabil aici este un soi de „argument de tip catalog”: pentru că există mulți oxizi, niciun oxid nu ar avea un rol special. Empiric, CO₂ are un rol special în condițiile Pământului, indiferent de analogiile cu alți oxizi.
4. Confuzie între „forme ale carbonului” și „compuși ai carbonului”
• Textul dvs. listează „Formele carbonului sunt grafitul, diamantul, cărbunele amorf, etc…, CO₂ este un compus al carbonului.” Aici se amestecă stări alotropice (grafit, diamant) cu o categorie extrem de largă („etc.”) și se mută CO₂ într-un registru secundar.
• Din perspectiva vieții și a mediului planetar, însă, formele realmente relevante nu sunt doar alotropii solizi, ci „formele” în care carbonul circulă: CO₂ gazos, HCO₃⁻/CO₃²⁻ dizolvat, materie organică, carbonat de calciu etc.
Critic, așadar, faptul că taxonomia folosită este orientată de chimia solidelor (alotropi) și ignoră complet dinamica geochimică, unde CO₂ este central.
5. Minimalizarea empirică a rolului CO₂ în istoria vieții terestre
• Textul dvs. admite că „CO₂ este foarte des întâlnit în univers”, dar apoi spune că „nu știm să fi dat naștere la viață decât pe Pământ unde mai avem și apă… și multe altele”. Aici se amestecă corect o precauție epistemică (nu știm despre viața din Univers) cu o minimalizare a faptului că, pe singura planetă unde știm că viața există, lansarea și menținerea biosferei s-au făcut prin:
– fixare de CO₂ de către microbi autotrofi și ulterior plante,
– depozitare de carbonat (roci carbonatate) și materie organică sedimentară,
– feedback-uri CO₂–climă–eroziune–tectonică.
Criticabil aici sunt următoarele: se introduc în aceeași frază două niveluri de discuție – universul (speculativ) și Pământul (empiric) – iar pentru nivelul empiric, rolul CO₂ în emergența și persistența vieții este clar documentat și nu poate fi redus la „importanță disproporționată”.
6. CO₂ ca „marker al vieții” – confuzie între biosemnătură și condiție de posibilitate
• Textul dvs. spune: „Nu știu să fie dioxidul de carbon un marker al vieții când ne uităm spre exoplanete.” În practica astrobiologiei, CO₂ singur nu este considerat biosemnătură puternică; sunt căutate combinații de gaze în dezechilibru (de exemplu O₂ + CH₄ etc.).
• Asta însă nu înseamnă că, pentru o planetă de tip Pământ, CO₂ nu este parte din „setul de condiții” compatibile cu viața: un anumit interval de CO₂, împreună cu H₂O lichid, lumină, câmp magnetic etc., poate face diferența între o planetă înghețată și una temperată.
Criticabil aici este deci saltul de la: „CO₂ nu e o biosemnătură suficientă pentru exoplanete” la „îi acordăm o importanță disproporționată în discuția despre viață”. Absența lui ca marker unic nu spune nimic despre rolul său ca mediator climatic și geochimic.
7. Lipsă de nuanță între „meritul carbonului” și condițiile de mediu
• Este corect: „meritul” chimic pentru versatilitatea macromoleculară aparține carbonului, nu oxigenului.
• Dar faptul că acea versatilitate a putut fi exploatată efectiv de către viață depinde de condiții de mediu: prezența apei, a unui flux de energie, a unui interval de temperatură, și a unui sistem de recirculare a carbonului – pe Pământ, acesta este în mod esențial sistemul CO₂–H₂O–roci.
Se poate critica aici un „atomism” conceptual: se atribuie totul proprietăților atomului izolat, ignorând constrângerile și arhitectura mediului planetar care fac posibile acele proprietăți la scară de biosferă.
Domnule profesor, cele două comentarii ale mele nu conțin nici afirmații dubioase și nici confuzii conceptuale, Ele au scos în evidență că în spatele întregului conținut al articolului dvs. stau proprietățile deosebite ale carbonului, așa cum în spatele acestor proprietăți stau constantele fundamentale ale universului nostru, constanta lui Planck, constanta structurii fine, sarcina elementară, masa particulelor elementare,… In plus mi-am exprimat scepticismul că teoria abiogenetica este la originea vieții pe Pământ, eu înclin mai mult spre panspermie.
Corect.
Pare-se că există o confuzie in „vitalitatea” CO2
Planetele Marte și Venus au un continut atmosferic de peste 95% CO2.
Pe Marte a fost estimată prezenta azotului molecular in proportie de 1,93%.
Planeta noastră se cheamă Tera / Pământ
Roverul ce explorează in prezent Marte nu a detectat izotopi 14C
Izotopul 14C – radiocarbon – este produs natural, variabil cantitativ, in troposferă și stratosferă prin interacțiunile electromagnetice ale câmpului magnetic terestru și evenimentele energetice solare. Procesele de transformare 14C – 14CO – 14CO2
Unul din elementele care „dinamizează”, formând natura vie unică până în prezent in universul cunoscut de noi, este și 14CO2.
Acest 14CO2 se regăsește NUMAI MINERALE RECENTE rezultate din precipitare chimică in medii acvatice sau pedologice.
În schimb radioactivitatea 14CO2 se poate găsi in plante, animale și corpul uman.
În corpul uman 14CO2 este in aceeași concentrație ca in mediul înconjurător, existând câteva mii de dezintegrări pe secundă.
Diferiții izotopi și câmpurile electromagnetice terestre, ale sistemului solar și cosmic sunt cele ce mențin dinamismul și ciclicitatea specifice vieții noastre, la un nivel cuantic.
Izotopul 14C – radiocarbonul (cu timp de înjumătățire de cca 60000 ani
Izotopul 40K (cu timpi de înjumătățire de cca 1,25 miliarde ani)
Domnule Profesor, asa cum Dvs. faceti o aluzie la „bias”-ul din comentariul lui @ion, poate si subsemnatul sa faca o aluzie, cat de mica, la bias-ul in sens invers din articolul Dvs.? care de altfel e o lectura placuta, cu multe adevaruri dar si supozitii nu chiar contrafactuale, dar cel putin ne-falsifiabile. De ce evitati sa intruduceti in ecuatie pe saracul CH4, zis si cehashpatru, aidoma codoiului? Atmosfera Pamantului in Hadean si Archean era bogata in CH4, o molecula mai usor de ‘negentropizata” decat CO2.
O usoara reorientare spre acest gaz de 40(?) de ori mai „seric” decat bietul CO2 si care e pompata cu veselie ba de puturi, ba de permafrostul in curs de topire, ba de clatratii din fundul marii-nemaivorbind de miliarde de animale, ovine si bovine, ar face disputele mai echilibrate si poate mai constructive.
Aveți perfectă dreptate să aduceți CH₄ în discuție: în Hadean și Arhean, o atmosferă mai bogată în metan este unul dintre scenariile standard pentru a obține o planetă suficient de caldă sub un Soare mai slab, iar metanul este, masă la masă, un gaz cu efect de seră mult mai potent decât CO₂ pe orizonturi scurte (de ordinul deceniilor). Pentru discuția strict climatică, a ignora CH₄ ar fi într-adevăr o omisiune serioasă.
Textul meu nu urmărește însă să facă un inventar complet al gazelor cu efect de seră, ci să arate de ce CO₂ este mediatorul geologic central al ciclului carbonului și al emergenței vieții, nu „butonul climatic magic” și nici inamicul metafizic. În această cheie, există câteva diferențe structurale între CO₂ și CH₄:
– CH₄ este un compus redus al carbonului, foarte bogat în energie liberă, cu timp de viață atmosferic scurt (≈10–12 ani), care „explodează” radiativ, dar se și oxidează relativ repede la CO₂ și H₂O.
– CO₂ este forma oxidată, „de joasă energie”, extrem de stabilă pe scări geologice, legată direct de vulcanism, alterarea silicaților, sedimentarea carbonaților și degazarea oceanică, adică de ciclul geologic profund al carbonului.
Pentru că mă interesează entropia și emergența vieții ca fenomen *geologic* de lungă durată, CO₂ este axul inevitabil:
– prin fixarea fotosintetică el devine materia primă pentru toate lanțurile trofice moderne;
– prin echilibrul CO₂–HCO₃⁻–CO₃²⁻ guvernează pH-ul oceanelor;
– prin feedback-urile CO₂–climă–eroziune–tectonică controlează intervalul climatic în care viața poate prospera.
Metanul apare în această poveste mai degrabă ca intermediar și accelerator: în atmosferele timpurii el a putut contribui la încălzire și la „negentropizarea” chimiei (în sensul de a oferi gradienți de energie chimică foarte abrupți), dar pe termen lung este absorbit în matricea CO₂‑centrică a planetei prin oxidare și cicluri biogeochimice. De aceea, în articol am ales să fac zoom pe CO₂ ca fir roșu geologic, nu pentru că aș nega relevanța lui CH₄, ci pentru că întrebarea pe care o urmăresc este: ce specie chimică asigură, la scara timpului geologic, legătura între mantaua topită, oceane, atmosferă și metabolism?
În plus, într-o discuție despre demonizarea CO₂ în climatologia actuală, a muta pur și simplu accentele morale de la CO₂ la CH₄ („gaz de 40–80 de ori mai potent”) nu rezolvă problema de fond: aceeași logică de „gaz vinovat unic” rămâne, doar schimbăm inculpatul. Eu încerc, dimpotrivă, să reîncadrez atât CO₂, cât și CH₄ în rolul lor natural de purtători de energie și entropie într-un sistem planetar departe de echilibru, în loc să fac o nouă ierarhie morală între „buni” și „răi”.
Pe scurt: aveți dreptate, CH₄ merită o secțiune separată într-o versiune extinsă a textului (poate în viitorul meu volum), mai ales pentru perioada Arheană și pentru discuția despre riscurile actuale legate de permafrost și clatrați. Dar focalizarea mea pe CO₂ este intenționată: el este piesa de legătură între geochimie, climă și biosferă pe scara de timp unde mă interesează emergența vieții și arhitectura entropică a planetei, în timp ce metanul joacă, în principal, rolul unui amplificator rapid și tranzitoriu al acestor procese.
Multumesc pentru raspuns, argumentele Dvs. sunt convingatoare.
Pentru comparații solide și decizia de a NU considera CO2 un „pericol” pentru sănătatea publică, reiau un table pe care l-am publicat în martie 2025:
Concentrațiile de CO2 din atmosferă și diverse medii antropogene
Atmosfera actuală (în aer liber): 410 – 430 ppm
Atmosfera din camera de zi a unei case: 650 – 900 ppm
Atmosfera când au evoluat primatele: 900 – 1.000 ppm
Cameră de zi slab ventilată: 900 – 1.000 ppm
Aeronave obișnuite: 800 – 1.500 ppm
Tipice în serele agricole de astăzi: 900 – 1.200 ppm
Optime pentru creșterea majorității plantelor: 900 – 1.500 ppm
Obișnuite într-o sală de spectacole plină: 1.500 – 2.000 ppm
Tipice într-un autobuz plin: 1.800 – 2.500 ppm
Frecvente în sălile de clasă: 2.000 – 3.000 ppm
Metrou plin: 2.500 – 3.500 ppm
Discotecă plină: 2.500 – 4.000 ppm
Prag de siguranță 8 ore recomandat de NIOSH 5.000 ppm
Obișnuite în submarine nucleare: 3.000 – 5.000 ppm
Stația Spațială Internațională: 4.000 – 7.000 ppm
Frecvente în submarine convenționale: 5.000 – 7.000 ppm
Mașină neventilată cu 4 pasageri: 5.000 – 8.000 ppm
Frecvente în căștile motocicliștilor: 8.000 – 10.000 ppm
Frecvente în măștile textile, chirurgicale și FFP2: 2.150 – 26.000 ppm
Ce ar trebui să facă EPA cu aceste valori?
Felicitări pentru articol !
În legătură cu „Demonizarea CO2 drept „inamic public #1 rupe gazul de contextul său termodinamic și geologic…”, nu cu mulți ani în urmă am întâlnit opinia unui cunoscut fizician de origine română dar căruia nu doresc a-i da numele, fizician care dorea să explice rolul gazului respectiv în așa zisa încălzire globală prin aceea că:
1. Dioxidul de carbon absoarbe energie din toate spectrele energetice dar emite numai în spectrul infraroșu
2. El formează o așa zisă „pătură” de CO2 în atmosferă contribuind la încălzirea acesteia.
Personal opinez că la densitatea dioxidului de carbon de 1,9768 grame per litru, acesta nu poate forma o pătură atmosferică; știm cu toții că acest gaz se poate acumula în în pivnițele caselor acolo unde sunt condiții favorabile emiterii de CO2 si care provoacă accidente.
Dumneavoastră aveți cunoștiință de existența unei astfel de „pături” atmosferice?
Nu există în atmosferă o „pătură” fizică de CO₂ decuplată de restul aerului; CO₂ este amestecat turbulent cu N₂ și O₂ în toată troposfera și stratosfera joasă, iar „pătura” este doar o metaforă pentru proprietățile sale radiative (absorbție/emisie în infraroșu). În plus, CO₂ nu absoarbe „toată” energia, ci are benzi spectrale discrete în infraroșu (în special în jur de 15 µm și 4,3 µm), iar în aceste benzi absoarbe și re-emite radiație termică, ceea ce duce la creșterea opacității atmosferice pentru IR, nu la formarea unui strat dens separat.
Proprietăți spectrale ale CO₂
Molecula de CO₂ are benzi de absorbție/emisie pronunțate în infraroșu în jur de 15 µm, 4,3 µm și 2,7 µm, asociate tranzițiilor vibraționale și rotaționale, în timp ce N₂ și O₂ sunt practic transparente în IR termic. Emisia CO₂ este tot în aceleași benzi în care absoarbe, așa cum impune electrodinamica cuantică pentru un oscilator legat; nu există un „spectru de emisie” complet diferit de cel de absorbție.
Radiația termică emisă de suprafața terestră are maximumul în infraroșu lung (8–14 µm), exact în regiunea unde benzile de CO₂ și H₂O controlează în mare măsură opacitatea aerului. Acest lucru înseamnă că CO₂ nu „absoarbe totul”, ci blochează selectiv acele domenii spectrale, restul energiei radiative scăpând prin „ferestre” atmosferice, în special între 8 și 12–14 µm.
Densitatea CO₂ și absența unui strat static
La STP, densitatea CO₂ este în jur de 1,9–2,0 g/L, mai mare decât cea a aerului (~1,3 g/L), valoare în acord cu cifrele de 1,90–1,96 g/L folosite în problemele de chimie generală. Într-un spațiu închis, calm și rece (pivniță, puț, lavă subterană vulcanică), CO₂ se poate acumula la „fund” pentru că nu există turbulență suficientă ca să îl amestece cu restul aerului, iar gradientul de densitate se menține. Cu alte cuvinte, în pivnițe și alte spații închise, fără curenți de aer, CO2 poate efectiv să se acumuleze la nivelul solului datorită densității sale.
Dar atmosfera liberă este un sistem dinamic complet diferit, extrem de turbulent: convecția termică, furtunile, circulația generală, jet stream-ul etc. provoacă un amestec de ordinul zecilor până la sute de kilometri pe verticală. Timpul caracteristic de amestec vertical al unui gaz cu durată de viață mare precum CO₂ (secole) este mult mai scurt decât timpul de rezidență, ceea ce face ca acesta să fie „gaz bine amestecat”, cu variații de ordinul câtorva ppm între altitudini și latitudini, nu un strat greu adunat „jos”.
De ce „pătură” este doar o metaforă
Formulări ca „pătură de CO₂” apar în vulgarizări pentru publicul larg ca imagine intuitivă, dar din punct de vedere fizic atmosfera nu este stratificată în foi/pături de gaze distincte, ci este un continuum gazos aproape perfect amestecat sub ~80 km. CO₂ se comportă ca un „trasor radiativ”: este prezent aproape uniform în volum, dar crește opacitatea în anumite benzi IR, mărind altitudinea medie de emisie a radiației către spațiu și modificând gradientul de temperatură necesar pentru echilibru energetic.
În loc de o „pătură” materială, este mai corect să vorbim despre creșterea grosimii optice în benzile sale de absorbție-emisie IR; această grosime optică depinde de coloana integrată de CO₂, nu de un strat separat de gaz mai dens. Acolo unde coloana este mai mare și aerul este uscat (de exemplu, în troposfera mijlocie și superioară deasupra regiunilor continentale), efectul radiativ al CO₂ este deosebit de pronunțat, deși fracția volumetrică rămâne aceeași ordine de mărime ca la sol.
Distribuția verticală reală a CO₂
Măsurători in-situ și prin satelit arată că CO₂ este aproape uniform de la suprafață până la circa 20 km, cu ușoare variații sezoniere și regionale legate de biosferă și circulație, dar fără stratificare gravitațională de tip „CO₂ jos, N₂ sus”. Difuzia moleculară, convecția profundă tropicală și ciclul hidrologic („motorul” de amestecare al atmosferei) împing aerul bogat în CO₂ în sus, mult peste înălțimea de rescalare gravitațională la care v-ați aștepta pe baza simplei densități la STP.
S-ar forma straturi distincte doar într-o atmosferă idealizată, izotermă, fără turbulență și convecție, ceea ce nu este cazul Pământului real. În acest sens, aveți perfectă dreptate să fiți sceptic față de imaginea unei „pături” fizice de CO₂; ceea ce există este un gaz diluat (~420 ppm), distribuit aproape uniform, care modifică proprietățile radiative ale întregii coloane de aer.
Va rog sa-mi permiteti o completare: benzile de absorbtie/emisie vibrationala la 9.6um si 10.2um sunt de asemenea importante, laserele CO2 emit radiativ prin relaxarea moleculei CO2 pe aceste benzi.
Mulțumesc pentru completare – aveți dreptate că laserele cu CO₂ folosesc tranziții vibraționale în regiunea 9–11 µm. În mod clasic, un laser CO₂ emite predominant pe liniile din jur de 10,6 µm și 9,6 µm, care corespund tranzițiilor dintre nivele vibraționale și rotaționale ale moleculei de CO₂. Din punct de vedere spectroscopic, asta confirmă că molecula are multe linii în zona ferestrei atmosferice de 8–14 µm, iar tehnologia laser exploatează exact această structură bogată a nivelelor.
În contextul pe care îl discut eu însă – bilanț radiativ planetar – nu toată această „pădure” de linii are aceeași greutate climatică. În modelele de transfer radiativ, benzile dominante pentru efectul de seră al CO₂ rămân cele centrate la ≈15 µm și ≈4,3 µm, cu „aripi” care intră parțial în fereastra 8–14 µm. Liniile înguste din jur de 9,6–10,2 µm există, dar impactul lor energetic integrat este mai mic decât cel al benzilor puternice și, în plus, în regiunea ~9,6 µm apare și un absorbant puternic: ozonul.
Cu alte cuvinte: aveți perfectă dreptate din perspectiva fizicii laserelor – CO₂ este exploatat industrial exact pentru aceste tranziții în jur de 10 µm. Eu am simplificat discuția la benzile principale relevante pentru climat (15 µm, 4,3 µm etc.), ca să nu încarc textul cu detalii spectroscopice fine care nu schimbă esența argumentului despre rolul geologic și climatic al CO₂.
@Stoian Dorin: cel care se acumulează și e extrem de periculos pentru că e instabil e monoxidul de carbon; acesta apare fie în procesul de fermentație în pivnițe, fie în procesul de ardere incompletă (în sobe care nu au tiraj suficient). În cărțile de Agricultură de „pe vremea mea” (era o disciplină care cred că se preda doar la țară, de obicei tot de către profesorii de Biologie) se amintea și de motoare pentru utilaje care ar funcționa cu monoxid de carbon, pentru că acesta este un gaz care arde; bineînțeles asemenea utilaje numai din măreața Uniune Sovietică puteau proveni, pentru că acolo viața oamenilor nu e chiar pe primul plan…
Sunt doi „frați” sau „veri” aici: monoxidul (CO) și dioxidul de carbon (CO2)
Monoxidul de carbon este CO este gaz incolor, inodor și insipid, ca și dioxidul de carbon – deci nu poate fi detectat de simțuri, motiv pentru care intoxicațiile apar frecvent în somn sau în spații închise cu arderi incomplete. În concentrații mai mari, expunerea poate duce la pierderea cunoștinței, convulsii, comă și deces în câteva minute; la concentrații mai mici, expunerea cronică poate ucide în ore sau zile.
În casa mea, detectorul de CO este o piesă importantă, alături de detectorul de radon. Din copilăria la bunicii de la țară, mi-amintesc că fierul de călcat folosea cărbuni de mangal, a căror ardere incompletă îmi provoca migrene puternice, motiv pentru care bunica ori mă trimitea afară din cameră (vara), ori lăsa ușa lar deschisă (iarna).
Dioxidul de carbon (CO2) nu este otrăvitor pentru oameni decât la concentrații foarte mari (~15%-20%) față de concentrația actuală de 0,04%. Dar, din cauza densității sale mai mari, în spații închise, gen pivnițe/beciuri), emisiile de CO2 din timpul fermentării vinului, pot înlocui oxigenul la nivelul solului. Și de aici, apar acele decese ale „vinului”. Soluția de prevenire a unor astfel de accidente este simplă: o lumânare aprinsă pe podea se va stinge când nu mai are suficient oxigen. Atunci, beciul trebuie părăsit imediat.
Din nefericire, erupția limnică din 1986 din Lacul Nyos (Niassa), în nord-vestul Camerunului a ucis circa 1.700 de oameni (tot satul) și câteva mii de animale prin asfixie bruscă cu CO₂.
Lacul este vulcanic, situat deasupra unui rezervor magmatic care degajă continuu CO₂ dizolvat în apele reci și dense de la mare adâncime, astfel încât fundul lacului a devenit puternic suprasaturat cu dioxid de carbon. Ani la rând, lacul a funcționat ca o „sticlă de șampanie” sigilată: apă profundă rece, încărcată cu CO₂, sub un capac de apă mai caldă, mai ușoară, fără amestec vertical suficient.
În august 1986, un fenomen declanșator (probabil o alunecare de teren, un seism minor sau un vânt puternic) a perturbat stratificarea și a adus la suprafață o masă de apă suprasaturată. Când presiunea a scăzut, CO₂ a început să fiarbă violent (ca o sticlă agitată deschisă brusc), ceea ce a antrenat și mai multă apă adâncă, declanșând o reacție de degazare în lanț – o erupție limnică în termeni geologici.
Se estimează că au fost eliberate din lac circa 0,1–0,3 milioane de tone (alte estimări merg până la ~1,6 milioane de tone) de CO₂ într-un interval scurt. Gazul a ieșit inițial în sus ca o coloană aproape explozivă, apoi, fiind mai dens decât aerul, a coborât pe versanți și s-a scurs de-a lungul văilor din jurul lacului.
Norul rece de CO₂ a „măturat” văile pe o rază de până la aproximativ 20–25 km, deplasând aerul și creând la nivelul solului un amestec cu concentrații de CO₂ estimat mult peste 10–20%, suficient pentru pierdere rapidă a cunoștinței și moarte prin asfixie. Gazul, fiind incolor și inodor la acele concentrații (senzația de „miros” raportată de unii supraviețuitori este atribuită halucinațiilor senzoriale în hipercapnie sau impurităților minore), a surprins complet populația în somn, în special în satele situate în depresiunile topografice.
@Mihai Badici: sa stiti ca in perioadele in care nu s-a gasit benzina, gazeificarea lemnului ( care produce un amestec de monoxid de carbon si hidrogen ) a fost o solutie aplicata pe larg in mai multe tari occidentale, inclusiv in Statele Unite.
https://en.wikipedia.org/wiki/Wood_gas_generator
Au existat firme in SUA care livrau lemnul taiat si pregatit pentru gazeificare, esenta corecta, lungime , fara coaja, etc…
În atenția imediată a Agenției de Protecția Mediului (EPA) din SUA și a altor agenții similare din lume
S-a demonstrat că doar monoxidul de carbon este mortal pentru oameni; dioxidul de carbon nu intră în această categorie.
Totuși, oamenii de știință au identificat un alt monoxid, care este mortal 100%: monoxidul dihidrogenat.
Iată datele:
1. 100% din oamenii expuși acestui monoxid mor
2. Toși criminalii in serie au admis că l-au folosit
3. Acest monoxid este cauza #1 a deceselor prin înec
4. Acest monoxid este cel mai utilizat aditiv alimentar și poate deveni mortal în cantități mari
5. Tumorile canceroase conțin o mare cantite din acest monoxid
6. Largi cantități din acest monoxid sunt utilizare în centralele nucleare și în producerea armelor nucleare
Pentru formula chimică exactă a monoxidului dihidrogenat, consultați „expertul” Adrian Severin 🤣😁
https://www.facebook.com/reel/908912531380116
Cred ca-i intoxicat cu dihidrogenat dintr-ala. Si-a pierdut echilibrul electrolitic.
La fel si hidrura de oxigen! Pericol mare :))))
O precizare:
Din motive de redactare rapidă, am omis o precizare importantă, care aruncă o lumină specială asupra citatului din cartea chimistului Primo Levi:
După aproape trei decenii de la internarea sa în lagărul de la Auschwitz, chimistul italian Primo Levi – ale cărui cunoștințe despre chimia carbonului i-au salvat viața în timpul detenției naziste, când lipsa hidrocarburilor și a cauciucului îi făcea pe oficialitățile lagărului dependenți de expertiza sa — va medita la acest miracol contradictoriu al CO₂…
Cunoștințele speciale la care am făcut aluzie sunt descrise mai jos:
În timpul detenției la Auschwitz (mai precis în sub-lagărul Buna-Monowitz), Primo Levi a lucrat ca chimist într-un laborator al uzinei IG Farben, într-o secție legată de producerea cauciucului sintetic „Buna”. Asta i-a salvat viața, pentru că a fost scos din munca de șantier și mutat la muncă de laborator, în interior, cu condiții fizice ceva mai puțin letale decât pe șantierul industrial propriu-zis.
Natura activității chimice
Levi era repartizat într-un laborator de control al calității, unde se făceau analize și teste pentru procesele chimice ale combinatului IG Farben. Obiectivul general al combinatului era producerea cauciucului sintetic Buna (butadien-stiren), deci chimia de proces implica derivați de hidrocarburi (butadien, benzen/stiren, solvenți organici, catalizatori etc.), dar Levi, ca deținut, nu era proiectant de sinteză, ci executa analize și determinări impuse de protocol.
Nu există indicii că în lagăr ar fi făcut cercetare propriu-zisă sau studii sistematice pe petrol, cărbune sau benzină în sens academic, ci analize de rutină pentru industria de cauciuc sintetic, sub constrângerea regimului de lagăr. După propriile sale relatări, ceea ce a putut „folosi” din laborator pentru sine a fost mai degrabă abilitatea de a înțelege reactivii și materialele, de a fura câte ceva, de a interpreta instrucții, decât vreo specializare în petrologie sau petrochimie.
Episodul „ceriu” și micile sabotaje
În laborator, Levi a identificat tije metalice din aliaj de ceriu (material pentru pietre de brichetă), pe care le-a prelucrat clandestin cu un coleg pentru a le vinde pe piața neagră din lagăr contra pâine, ceea ce el consideră determinant pentru supraviețuirea sa în ultimele luni. În scrierile sale menționează și mici acte de sabotaj discret în laborator (de exemplu, nerespectarea strictă a procedurilor sau „ajustarea” unor parametri), însă impactul real asupra producției IG Farben pare să fi fost mic, și oricum uzina nu a ajuns să producă niciodată cauciuc la nivelul planificat din cauza bombardamentelor și haosului de război.
Raportul dintre formația lui și munca din lagăr
Levi venea dintr-o zonă de chimie industrială (inclusiv chimia hidrocarburilor, coloranți, lacuri, procese pe bază de cărbune, etc.), iar după război va lucra zeci de ani într-o fabrică de lacuri și vopsele, folosind intens această expertiză. La Auschwitz, însă, această formație a fost „distilată” în funcția strict utilitară de deținut‑laborant într-o uzină de cauciuc sintetic; interesele lui reale pentru petrol, hidrocarburi și chimie aplicată apar plenar abia în perioada postbelică și în scrierile sale literar‑chimice (de exemplu în volumele de povestiri legate de elementele tabelului periodic, pe care l-am citat).
Ce viata, ce biografie…n-ai cuvinte
Wandering Jew…
Cauciucul Buna la care vă referiți, in lumea „cauciucarilor” se numește Buna-S ( sau după terminologia sovietică SKS – sovietsky cauchuk styren – ca doar ei le-au inventat pe toate 😁 inclusiv pe piticul sovietic, cunoscut ca fiind cel mai mare pitic din lume).
In afară de Buna-S (cauciuc sintetic stiren) există și Buna-N (aka SKN – evident, sovietsky cauchuk nytril).
Vă mulțumesc pentru completare. Unul dintre motivele pentru care prețuiesc Contributors.ro este calitatea dialogului și expertiza multor cititori.
Mulțumesc pentru profunzimea științifică a opiniilor dumneavoastră!
Îngăduiți-mi o precizare: Dioxidul de carbon nu este toxic precum oxidul de carbon dar prin dezlocuirea oxigenului atmosferic provoacă decese.
Ar fi fost util un exemplu concret ca să facă legătura dintre idee și realitate :)
Am presărat mai multe link-uri în articol. Le-ați citit pe toate și nu ați găsit „exemplul concret”?
Recenta decizie a EPA de revocare a „endangerment finding” poate citită integral aici (436 pagini).
Ceea ce atrage atenția celor interesați de climă și poluare este următorul paragraf:
EPA susține că gazele cu efect de seră trebuie să respecte aceleași standarde legale de reglementare ca și alte tipuri de poluanți.
Endangerment finding nu a fost o lege ratificat[ de Congres, ci o hotărâre judecătorească dată de Curtea Supremă a SUA în timpul administrației Obama (2009).
Noua decizie a EPA nu va trece, așadar, prin Congres, ci va fi atacată de activiștii climatici tot la Curtea Supremă. Actuala compoziție a Curții Supreme nu mai este aceeași ca pe timpul administrației Obama. Dar asta nu înseamnă că noua decizie EPA va fi aprobată automat, fără probleme de votare.
Rezolvarea definitivă a chestiunii „endangerment finding” revine Congresului. EPA a explicat astfel situația:
Nu despre dioxid de carbon ci despre hidrogen
Am citit articolul asta ieri dar m-am abtinut sa va intreb daca e vre-o urma de adevar in el considerand sursa CNN. Practic sunt curios sa inteleg daca e vorba de hidrogen liber (H2) ori legat in diferite roci ori magme.
Va multumesc anticipat!
https://www.cnn.com/2026/02/10/science/hydrogen-oceans-earth-core
CNN discută un articol publicat în Nature Communications (Experimental quantification of hydrogen content in the Earth’s core)
Articolul discută despre hidrogen dizolvat (încorporat) în fierul topit din miezul Pământului, nu despre hidrogen liber.
Mai specific, cercetătorii au descoperit că hidrogenul este sechestrat împreună cu siliciul și oxigenul în aliajul de fier din timpul formării miezului. Prin experimente de laborator la presiuni și temperaturi extreme, s-au format globuri de fier care conțineau siliciu, hidrogen și oxigen încorporate în structura lor.
Un aspect important menționat în studiu: hidrogenul nu există ca apă lichidă în miez, dar devine apă pe măsură ce scapă în sus spre manta și reacționează cu oxigenul. Deci în miezul Pământului, hidrogenul este un element aliat (dizolvat) în fierul topit, nu apă liberă sau gaz de hidrogen liber.
Studiul estimează că miezul Pământului conține 0,07-0,36% hidrogen în greutate, echivalentul a 9-45 de oceane de apă, dar acesta este hidrogen atomic încorporat în structura metalică a miezului.
adorabila expresia „mediu geologic frustrat”;
eu am altfel de frustrari, de exemplu una referitor la conductivitatea electrica a apei, despre care prea rar sau prea nicaieri se spune ca de fapt, in ciuda tuturor aparentelor, este slaba: da, apa pură (distilată/deionizată) are o conductivitate electrică extrem de scăzută, sub 0,05microsiemens/cm2 la 25C, datorită lipsei ionilor dizolvați, valoare care crește rapid prin contaminarea cu dioxid de carbon din aer si cu saruri minerale; daca nu stii asta, nu te poti intreba de ce fulgerele sunt liniare si nu explozii volumice in nori, sau de ce magnetismul poate transfera energie curentilor marini de apa sarata;
o alta frustrare este teoria ca viteza luminii scade intr-un mediu nevid: pai de fapt lumina se propaga numai prin vid; in optica poate fi ok ca exprimare relativista, ca sunt relevante unghiurile, nu si viteza propriuzisa; dar oare atmosfera e transparenta la radiatia vizibila cum se spune ca ar fi transparenta la IR ? aiurea, ca pai de ce e cerul albastru ? ca si cum daca avem de-a face cu dispersie elastica ar fi irelevant pentru efectul de inertie a fotonilor; care nu se disperseaza ca niste bile, ca nu sunt bile, ci sunt absorbiti si reemisi cu aceeasi energie; dar stai sa vedeti mai departe: pai daca fotonul este deviat inseamna ca este franat si pierde din impuls, deci unde „dispare” diferenta de energie ? pai stai sa vedeti, ca de fapt dispersia elastica nu e tocmai elastica, ci apare un efect Compton, prin care o minuscula camtitate de energie e preluata de electroni si inmagazinata pana cand se aduna destule efecte Compton cat sa fie emis un foton in plus;
Efectul Compton se manifesta si in IR, ba chiar mai apare si efectul Thomson in IR-ul indepartat, iar asta explica de ce inertia e proportionala cu presiunea atmosferica; termotehnica nu isi bate capul sa explice ineria N2 la IR, la nivelul asta e binestiut ca N2 e bun izolator termic si asta inseamna pe scurt inertie termica si efect de sera autentic; si ca o caramida cu goluri e mai bun izolator decat o caramida plina; si ca o caramida cu goluri sau o fereastra dubla care contine vapori de apa e mai prost izolator decat alea uscate; pentru ca se preocupa mai degraba de diverse standarde de valori empirice si mai degraba despre cum sa accelerezi transferul, de exemplu prin covectie, sau de exemplu folosind codoiul ca agent frigorific; ma rog, pe undeva este explicat de ce folosim geamuri termopan din 2-3 foi si nu doar o foaie de grosime echivalenta + de ce un termopan din 3foi poate fi mai eficient decat o fereastra dubla (pentru ca blocheaza convectia);
NU exista „ferestre” atmosferice transparente la IR ! ca daca ar exista, te-ai putea incalzi de la un foc si pe la 100m distanta; chiar si codoiul participa la dispersia prin efct Compton; exista doar transparenta la absorbtia de catre oscilatorilii mecanici ai moleculelor asimetrice (apa, codoi), care transforma fotonul in energie mecanica si il transfera aerului mai rece similar unui microventilator (ca nici ventilatorul nu atinge moleculele de aer, ci le supune unui efect magnetic); si de asta apa si codoiul (cod agent frigorific R-744) se utilizeaza pentru transferul energiei termice, racind suprafata sursa si incalzind suprafata destinatie
Aicin in Canada folosesc pentru masurarea conductivitatii apei instrument Hanna – Primo 5 (EC and TDS tester), fabricat Romania, dar nu stiu unde.
Dioxidul de carbon (CO_2) joacă un rol dublu: este esențial pentru viață, dar, în exces, devine un „venin” lent pentru planetă și un risc direct pentru sănătatea noastră.
1. Impactul asupra Planetei (Efectul de Seră)
Pentru Pământ, problema nu este prezența CO_2, ci viteza cu care crește concentrația acestuia. Acesta funcționează ca o „pătură” care reține căldura soarelui în atmosferă.
– Încălzirea Globală: Excesul de CO_2 reține radiațiile infraroșii, ducând la creșterea temperaturii medii globale.
– Acidificarea Oceanelor: Aproximativ 25% din dioxidul de carbon emis este absorbit de oceane. Acesta reacționează cu apa și formează acid carbonic (H_2CO_3), scăzând pH-ul apei. Acest proces este devastator pentru corali și organismele cu cochilie.
– Topirea Ghețarilor: Creșterea temperaturii accelerează topirea calotelor glaciare, ducând la ridicarea nivelului mării și pierderea habitatelor.
The Greenhouse Effect
2. Impactul asupra Omului (Sănătate și Cogniție)
În aer liber, concentrația de CO_2 este de aproximativ 420 ppm (părți per milion) și nu este periculoasă. Problemele apar în spațiile închise, prost ventilate.
Efecte Directe (Concentrații Mari):
Concentrație (ppm) Impact asupra sănătății
400 – 1,000 Nivel normal, aer proaspăt.
1,000 – 2,000 Somnolență, scăderea puterii de concentrare, senzație de „aer închis”.
2,000 – 5,000 Dureri de cap, greață, ritm cardiac crescut.
> 40,000 Periculos (toxicitate acută): poate duce la asfixiere prin înlocuirea oxigenului.
Efecte Indirecte:
– Nutriția: Studiile arată că nivelurile ridicate de CO_2 din atmosferă pot scădea conținutul de proteine și minerale (zinc, fier) din culturi precum grâul și orezul.
– Evenimente Extreme: Schimbările climatice cauzate de CO_2 cresc frecvența valurilor de căldură, afectând direct persoanele cu afecțiuni cardiovasculare.
Mit vs. Realitate
– Mit: „Dioxidul de carbon este hrană pentru plante, deci mai mult CO_2 e mai bine.”
– Adevărul: Deși plantele au nevoie de CO_2 pentru fotosinteză, beneficiul este anulat de secetele și temperaturile extreme care însoțesc creșterea acestui gaz. Plantele nu pot „mânca” nelimitat dacă nu au și apă sau nutrienți suficienți.
Comentariul dvs. este factual rezonabil, dar retoric vorbind este în mare parte un strawman (om de paie) față de tema articolului meu, pentru că mută discuția dinspre CO₂ ca „mediator geologic al vieții” spre CO₂ ca poluant climatic și risc sanitar, ceea ce nu am discutat și nici nu am tematizat în mod expres.
Unde este strawman‑ul?
Comentariul dvs. introduce, încă din prima frază, un cadru moral („venin lent pentru planetă”), deci reînscenează exact narațiunea pe care articolul meu o discută, și o lipsește de nuanță. În articol, CO₂ apare ca verigă în ciclurile geologice, biochimice și entropice ale vieții, nu ca „inamicul public” sau ca simplu „poluant”. Faptul că dvs. treceți direct la efect de seră, acidificarea oceanelor și topirea ghețarilor deplasează complet axa discuției de la „emergența vieții ca fenomen geologic” la „riscurile schimbărilor climatice actuale”, adică răspunde la o teză climatică simplistă pe care textul nu o formulează.
Problema comentariului dvs. nu este veridicitatea detaliilor climatologice sau medicale, ci faptul că ele nu angajează teza mea despre CO₂ ca infrastructură geologică a vieții și ca element al unei economii entropice planetare. Comentariul ia o propoziție adevărată („în exces, orice substanță poate deveni nocivă”) și o extrapolează la o etichetă morală („venin lent pentru planetă”) fără să discute scările de timp, diferența între rolul geologic de fond și perturbarea antropogenă recentă, sau ideea mea centrală că viața însăși este un mod de disipare a energiei prin chimia carbonului, cu CO₂ drept materie primă.
Efectul de seră și acidificarea oceanelor sunt reale și bine documentate, nu inventează nimeni roata din nou.
Articolul meu nu neagă aceste riscuri, ci încearcă altceva: să re‑ancoreze CO₂ în arhitectura geologică și biochimică a vieții pe termen de miliarde de ani.
În concluzie, refuz limbajul de tip „venin”, și vă invit să înțelegeți că un același agent poate fi, în funcție de scară și context, mediu al vieții și factor de stres. Eu am discutat cu precădere primul nivel, fără a-l „absolvi” pe al doilea.
Da, putem privi CO₂ nu doar ca pe un gaz, ci ca pe o verigă structurală și un „monetizator” al energiei la scară planetară.
1. CO₂ ca „Infrastructură Geologică a Vieții”
Conceptul de infrastructură sugerează un suport de bază fără de care un sistem nu poate funcționa. În cazul Pământului, CO₂ acționează ca o punte de legătură între regnul mineral (geologic) și cel organic (biologic).
* Puntea Carbonat-Silicat: CO₂ nu plutește doar în aer; el face parte dintr-un ciclu geologic de milioane de ani. Prin eroziunea rocilor și depunerea sedimentelor marine sub formă de calcar, CO₂ reglează termostatul planetei.
* Arhitectura Fotosintetică: Dacă scheletul nostru este din calciu, „scheletul” metabolic al biosferei este construit din carbon extras din atmosferă. CO₂ este materia primă pe care viața o „minează” din cer pentru a construi biomasă.
* Rezervor de Stabilitate: Fără această infrastructură gazoasă care reține căldura (efectul de seră natural), Pământul ar fi o sferă de gheață cu o temperatură medie de $-18°C, incapabilă să susțină infrastructura biologică complexă.
2. Element al unei Economii Entropice Planetare
Dacă privim planeta prin lentila termodinamicii (teoria lui Nicholas Georgescu-Roegen privind entropia și economia), CO₂ devine un indicator critic al fluxului de energie.
* Moneda de schimb a Entropiei: Viața este un proces care creează ordine locală (entropie scăzută) prin consumul de energie solară. În acest proces, eliminarea CO₂ (prin respirație sau ardere) reprezintă „deșeul” cu entropie ridicată. Într-o economie planetară sănătoasă, acest deșeu este reintrodus în ciclu.
* Dezechilibrul Antropic: Problema actuală este că economia umană funcționează „extractiv”, pompând în sistem CO₂ stocat geologic (combustibili fosili) mult mai rapid decât poate infrastructura naturală să îl proceseze. Acest lucru accelerează entropia sistemului planetar (sub formă de căldură reziduală și haos climatic).
* Reciclarea vs. Disiparea: Într-o economie entropică ideală, CO₂ ar trebui să fie tratat ca o resursă circulară. Când el se acumulează în atmosferă fără a fi fixat înapoi în sol sau biomasă, el devine o dovadă a ineficienței noastre termodinamice.
Concluzie: O schimbare de paradigmă
A vedea CO₂ ca „infrastructură” înseamnă să recunoaștem că el este hardware-ul pe care rulează software-ul vieții. Însă, ca orice infrastructură, dacă este suprasolicitată (supraîncălzirea prin emisii excesive), sistemul colapsează.
Din această perspectivă, soluția nu este doar „eliminarea” carbonului, ci reintegrarea lui în economia entropică a planetei, transformându-l din nou dintr-un deșeu periculos într-o resursă structurală.
???
Nu vă mai recunosc! Sunteți una și aceeași persoană care ați început comentariul anterior cu „venin” lent pentru planetă și un risc direct pentru sănătatea noastră.?!?
Pe rind, domnu’ dring:
– „(…) CO₂ reglează termostatul planetei”. Afirmatie falsa. Exista mai multi regulatori ai „termostatului planetei” insa dioxidul de carbon are un rol cu totul minor la actualele temperaturi si presiuni, si la temperaturi si presiuni de doua, si de trei, si de patru ori mai mari. Inca, concentratia de dioxid de carbon in atmosfera urmeaza cresterea temperaturii, in nici un caz nu o precede! Si inca: ce este aceea „termostatul planetei”? Exista, care va sa zica o temperatura de dorit pe planeta asta? Care este aceea? Cum a fost calculata? Cind a fost atinsa?
– „economie planetară sănătoasă”. Ce este aceea? Cine, cind si cum a stabilit asa ceva, in baza caror date? Ce inseamna sanatatea „economiei planetare”? Exista mai multe astfel de economii eventual pentru fiecare alta planeta? Sustineti cumva ca „economia planetara” e bolnava pe Marte, pe Venus sau pe Titan?
– „pompând în sistem CO₂ stocat geologic (combustibili fosili) mult mai rapid decât poate infrastructura naturală să îl proceseze”. Cit dioxid de carbon poate procesa „infrastructura naturala”. Ce este aceea „infrastructura naturala”? Ce cantitate de dioxid de carbon proceseaza respectiva infrastructura? Precizati pentru zilnic, saptaminal, lunar si anual, in functie de latitudine si de altitudine. Pe care date va bazeaza afirmatiile?
– ce este acela „dezechilibru antropic”? Daca va simtiti in plus pe planeta asta ce-ar fi sa dati exemplu personal? Va pot recomanda citeva metode simple prin care puteti disparea repede si eficient si micsorati respectivul dezechilibru. Puteti incepe cu scafandreria speologica. Va duc personal in citeva locuri. Sau daca asta e scump si incomod puteti lua telecabina pina pe Platoul Bucegilor, de-acolo faceti cam 40 de minute pina la Monumentul Eroilor (Crucea Caraimanului) si va asteapta un hau imbietor de citeva sute bune de metri. In felul acesta simplu rezolvati cu entropia personala si ne lasati pe ceilalti sa ne vedem fiecare de entropiile noastre.
– „dovadă a ineficienței noastre termodinamice”. Asta e, sintem defecti, ineficienti termodinamic. Oferiti-ne exemplul personal descris mai sus. Anuntati-ma, ca vin sa fac niste poze ale evenimentului. Daca e reusit ii anunt pe cei de permanenta aflati ceva mai sus, la Baza Salvamont Babele sa va scoata hoitul de-acolo. Hai, ca-i iarna, putini umblam pe vaile de abrupt, daca doriti pot pastra secretul pina la primavara cind tot va gaseste cineva. Ce mai ramine din hoitul dv dupa ce se „reintegreaza” in natura, entropic desigur, mincat de vulpi, de ursii care ies din hibernare sau mai probabil de ciinii salbaticiti care umbla pe vaile din Bucegi. Tot ramine ceva sa va cazeze la 2 metri in pamint. Nu ratati sansa de a fi erou entropic!
– „Însă, ca orice infrastructură, dacă este suprasolicitată (supraîncălzirea prin emisii excesive), sistemul colapsează”. A dreq „infrastructura” ca numai nu colapseaza ci isi vede de reglajele ei. Egoista naibii, cum nu asculta ea de sfatoseniile umorale ale unor inchipuiti! Basca sistemul, ah, sistemul, va sa zica e despre clima asta care numa’ nu asculta de idei leustenizant sicative, basca asertiv si implicit disjuncte!
Dom Far de Nume, chestia nu e ca e plin de el, nu stie cu cine vorbeste, e pierdut intr-alea vechi etc. Problema e ca preda unor copii. E ca si cum ti-ai duce copii la un „medic” contrafacut. Le pui viata-n pericol. In cazul lui viitorul. E foarte grav! Sper ca preda artimetica de pe PPS-uri controlate de altcineva in prealabil. Meseria de dascal trebuie lasata celor cu har.
PS. linkul trimis de el e extraordinar de elocvent. Juvete Attila.
@Dr. Ing. Rădulescu Virgil
„* Rezervor de Stabilitate: Fără această infrastructură gazoasă care reține căldura (efectul de seră natural), Pământul ar fi o sferă de gheață cu o temperatură medie de $-18°C, incapabilă să susțină infrastructura biologică complexă.”
de unde ai dedus dumneata ca infrastructură gazoasă care reține căldura (efectul de seră natural) este codoiul ? fotonii IR fac ping-pong intre cele aproximativ 2,7×10^25 molecule din fiecare mc de aer la 1bar; is mai relevante 420mingi de codoi intre 1milion de alte mingi care imprastie IR in toate directiile ? care de fapt sunt si de cateva ori mai putin saltarete decat mingile obisnuite la inaltimea de 1,5m la care se masoara temperatura, pentru ca au frecventa de oscilatie de cateva ori mai mica decat IR dispersata de mingile obisnuite la aceeasi inaltime ?
@Dr. Ing. Rădulescu Virgil,
modul de exprimare a domnului dr ing., plin de epitete, pretios, deee, dl e doctor, si mai mult literar decit stiintific, insailat de „suprasolicitat”, ce o fi aia in limbaj ingineresc, „colapseaza”, (sic), economie ideala, ce o fi aia,
Dar are si expresii antologice, ai zice ca sunt literare „A vedea CO₂ ca „infrastructură” înseamnă să recunoaștem că el este hardware-ul pe care rulează software-ul vieții”, m-a emotionat, m-au trecut lacrimile. Mai ales aia cu software-ul vietii mi-a placut enorm.
Cam asta e nivelul scolii romanesti, un asemenea savant ajunge sa faca educatie,…
domnule Cranganu, aveti o rabdare de inger cind incercati sa-i explicati cuiva rauvoitor din prima fraza. Se mai si da dr prof, as vrea sa-i vad teza de doctorat!
Aoleu Virgilica ce CV bugat ai mama. Da’ la ce centre de mare rasunet mondial ai stodiat. Bine te-am crescut; si doc si ing si ec. BRAVOOOOO!
Ce înseamnă patru ani pentru mass media?
1978 – O nouă glaciație
1982 – O nouă încălzire globală
Să mai credem aceste mass media?
https://x.com/i/status/2023034544056934442
Dr. Patrick Moore, fost activist climatic, membru fondator și fost președinte al Greenpeace Canada, 14 februarie 2026:
The future will show that climate change is a hoax.
https://x.com/i/status/2022816877232427119
Filmarea e mai veche. Ieri, cu incalzirea asta globala era vre-un metru de zapada si -23 in Ottawa unde cred ca e facuta filmarea. Trudeau era PM pe vremea aia inverzita.
Un reportaj CBS News realizat de Dan Rather avertizează că, dacă nu încetăm să extragem carbonul fosil și să-l ardem, 25% din Florida va fi acoperită de apă.
Acest reportaj a fost difuzat acum 43 de ani.
Probabil că Florida, including Mar-a-Lago (!) va fi acoperită de apă în orice moment.
https://x.com/i/status/2023000895928037651
Super Bowl 2026 și reclamele pentru EV-uri
Faptul că în transmisiunea Super Bowl de anul acesta nu au mai apărut reclame dedicate EV‑urilor semnalează o schimbare de fază: de la momentul „EV‑urile sunt viitorul inevitabil” la o etapă de retragere strategică, pe fond de vânzări mai slabe și decontextualizare politică a tranziției verzi.
Ce ne spune absența reclamelor?
– În 2022, la apogeul entuziasmului post‑IRA, Super Bowl avea șapte spoturi centrate pe modele EV, cu narațiuni de tip „viitorul este electric”. În 2026, nu mai există reclame pentru modele 100% electrice în rol principal, ci doar apariții fugitive de EV‑uri în reclame pentru mărci sau pentru hibride (de ex. Jeep Cherokee Hybrid), semn că mesajul „full electric” nu mai este perceput ca vârf de lance comercial. [
– Super Bowl este cel mai scump ecran publicitar din SUA (circa 7–8 milioane USD pentru 30 de secunde), iar producătorii auto îl folosesc doar când mizează pe volum mare de vânzări și pe un mesaj cu tracțiune culturală; faptul că Ford, GM sau alții au renunțat la spoturi EV sugerează că nu cred că pot recupera investiția cu cererea actuală.
Fundal economic și politic
– Eliminarea creditului federal de 7 500 USD pentru vehicule electrice la 30 septembrie 2025 a răcit drastic piața americană: executivi auto vorbesc despre un „downturn” al vânzărilor EV, cu riscul ca ponderea lor să scadă chiar spre 5% din vânzările totale pe termen scurt. Stocuri mari nevândute și discounturi agresive (de ordinul a 7–10 mii USD la unele modele) indică o piață saturată în segmentul dispus să cumpere EV la prețurile actuale.
– În același timp, Europa continuă să crească, iar China are deja peste 40% din vânzări în EV și plug‑in hibride, plus investiții masive în solar și eolian, ceea ce accentuează contrastul: acolo EV‑urile sunt produse în volum mare, în SUA ele revin la statut de nișă subvenționată, ceea ce reduce interesul pentru marketing de masă tip Super Bowl.
Schimbarea de narațiune culturală
– În locul reclamelor la EV, spațiul a fost ocupat de reclame la AI, medicamente pentru slăbit și criptomonede, reflectând o repoziționare a „tehnologiilor vedetă” în imaginarul american. EV‑ul, care în 2020–2022 era simbolul dezirabil al modernității responsabile, devine un produs controversat (range anxiety, infrastructură de încărcare insuficientă, costuri mari), pe care publicul nu îl mai percepe spontan ca aspirational
– Unele reclame auto au arătat EV‑uri în fundal fără a le numi, ceea ce sugerează o strategie defensivă: producătorii nu vor să își alieneze clienții tradiționali pe benzină, dar nici să pară complet „anti‑viitor”. EV‑ul este astfel „normalizat” ca o opțiune în gamă, nu ca produs fanion.
Implicații pentru tranziția energetică
– Dacă Super Bowl funcționează ca barometru al stării de spirit, absența reclamelor EV arată că tranziția energetică în SUA a intrat într‑o fază de „fricțiune socială”: tehnologia există, oferta există, dar nu mai există aceeași mobilizare politică și simbolică pentru electrificare rapidă a transportului.
– Din perspectivă climatică, această pauză de marketing este problematică: transportul rutier rămâne cel mai mare contributor la emisiile SUA și, fără creștere susținută a flotei electrice, țintele de decarbonizare devin mai greu de atins. În plus, retragerea de pe scena „culturală” a Super Bowl facilitează scenariul că EV‑urile au fost un „capriciu trecător”, ceea ce poate consolida inerția infrastructurii fosile pe termen lung.
In Ge se poate cumpara o Dacie Spring electrica cu numai 5900 euroi, pina pe 28.02.
https://www.rtl.de/video/dacia-spring-5-900-euro-wie-faehrt-sich-das-guenstigste-e-auto-698f314e8ee3440f78005873.html
Fara nici cea mai mica intentie de a va flata, articolul mi-a depasit asteptarile cu mult. L-ati anuntat in articolul precedent ca un raspuns la un comentariu, dandu-i si titlul aproximativ. Ma asteptam la un condens de informatii prezentate anterior de-a lungul anilor. Ei, am gresit. Articolul reprezinta un salt calitativ in explicarea functiei bioxidului de carbon ca rotita fundamentala in complexul mecanism al vietii pe pamant. Va supra-felicit stimte Domn. Ati facut o alegere foarte buna si necesara!
Antoine Lavoisier (1743–1794): Respirația este un proces de combustie foarte lent și continuu, similar cu arderea cărbunelui sau a unei lumânări.
Nick Lane, biochimist (2015): În final, respirația și arderea sunt echivalente; ușoara întârziere din mijloc este ceea ce noi numim viață.
A fost o revelație: metabolismul care alimentează animalele și focul sunt manifestări ale aceluiași proces. Ambele utilizează oxigenul pentru a arde materia vegetală, transformând‑o în CO₂ și apă și eliberând energie. În biologie, această energie se disipă prin „fricțiuni organizate ale vieții” (apud Sean Carroll) și pune efectiv în mișcare și susține fiecare activitate a unui organism; în foc, aceeași energie se pierde sub formă de lumină și căldură.
În ciuda remarcabilelor sale realizări științifice, Lavoisier nu a scăpat de urgia revoluției franceze. În 1794, el va fi judecat și condamnat pe baza unor acuzații false.
A fost nevoie doar de o clipă pentru a-i tăia capul, deși probabil că vor fi necesari o sută de ani pentru a produce altul ca el. Joseph-Louis Lagrange
Catacombele Parisului sint ceva ce merita vizitat. Bon, Parisul are multe alte locuri formidabile, dar (si) asta e ceva deosebit.
Intre alte locuri mai putin vizitate am fost la recomandarea agentului de turism la Catedrala Saint Denis. Splendida, gotic. Acolo au fost adunate citeva dintre monumentele funerare ale regilor Frantei pe care citiva oameni cu scaun la cap (preoti, nobili, burghezi, oameni simpli normali la cap) le-au salvat de la distrugere in timpul Revolutiei Franceze. (Cind am fost in 2010 deja erau doua magazine arabesti. Azi nu as merge nicidecum seara sau noaptea acolo.) Dimineata la prima ora am fost 5 vizitatori, toti romani. Noi si o familie din Tg Mures. Nu ne cunosteam, asa se nimerise. Oficianta de la casa chiar m-a intrebat: ce e cu atitia romani pe-aici? Am avut replica: Doamna, pina acum au venit in Franta cei de care nu aveati nevoie. Acum vin in vizita la voi cei de care aveti nevoie.
Bazilica din Saint Denis, de la periferia Parisului, e necropola in care au fost înmormântati regii Franței. Zona (si toată localitatea), e locuită acum, aproape exclusiv, de populații arabe imigrate, care traiesc in circuit inchis. Ce ironie a sortii, ca insasi inima regalității franceze, care a luptat contra islamului si l-a tinut departe de Europa atâtea secole, sa fie azi cucerită, populata si transformata social, economic si cultural de catre musulmani… Asta cu ajutorul comunistilor, care au avut primaria localității timp de aproape un secol (1922-2020), mai mult decât a durat uniunea sovietică!
Ca o paranteză, tactica comunistilor in primariile lor din toata Franța e sa arunce cu ajutoare in cei saraci + musulmani si, in acelasi timp, sa mențină în subdezvoltare localitățile lor (infrastructura, transport, utilitarti…). In felul ăsta francezii „de souche” si clasele mijlocii , care votează cu centrul si cu dreapta, fug de acolo iar comuniștii se mențin la putere zeci de ani…
Ca sa revin la revoluție, iată câteva din ororile comise la Saint Denis de către popor:
Întâi au deschis mormintele si sicriele regilor, au extras si profanat corpurile (primul a fost Henri IV), au tăiat capetele, au smuls dinți si oase ca suvenire apoi au aruncat aceste corpuri – vreo 50 de regi si regine, inclusiv Louis XIV, François 1er (protectorul lui Da Vinci…), Marie de Médicis , etc…) intr o groapă comuna, in care au aruncat var, ca sa nu mai rămână nimic din ei.
Plumbul sicrielor si al acoperișului au fost topite și transformate in gloanțe revolutionare, iar tezaurul depozitat acolo a fost in mare parte topit sau vândut.
Statuile au fost decapitate sau mutilate (ca si azi…) iar glorioasa bazilica catolică a fost transformată in „Templu al Rațiunii”…
Iata un nesecat izvor de inspirație pentru timpurile care au urmat…
Multumesc mult pentru precizarile legate de Saint Denis!
Am vazut anul trecut ceva similar pe blogul unui calator roman tot in Franta dar la granita cu Elvetia. Venind din Elvetia (intre altele a trecut pe la mormintul lui Peter Ustinov pe care ca si mine il apreciaza foarte mult, mormint aflat la Genolier), a fost uimit sa vada in Franta la nici 30 de kilometri de Geneva o cu totul alta populatie, strazile pline de maghrebieni, indieni si negri. Picior de ei in Elvetia dar plin imediat linga. Si daca-i plina strada de ei ziua-n amiaza mare, pai aia nu sint nici medici si nici ingineri!
Parca aud corul antic: huoooo, elitist de dreapta! Corect, dreapta care munceste si care-ti plateste tie, corule antic, salariul lunar si cind va fi cazul pensia. Altceva?
C-am adus vorba, de-astia nasc mai rar. Enjoy! https://www.youtube.com/watch?v=SfxxEfdmn_Y
Povestea asta s-a repetat și în Iran, în timpurile moderne. Ideea ar fi următoarea: oamenii trebuie să fie exasperați timp de zeci de ani de condițiile de trai, pentru a ajunge la asemenea manifestări. Nu e ca și cum Franța înainte de 1789 era un fel de Elveție. E nevoie de regimuri extrem de opresive, altfel nu există suport popular pentru niciun fel de revoluție.
Ca principiu, puterea trebuie exercitată cu reținere și responsabilitate, iar creștinismul a avut un rol moderator, în privința relațiilor de putere din societate.
Revolutia franceza a fost oroarea care a inspirat comunismul si fara de care acesta n-ar fi existat. Deconstruirea statului, distrugerea elitelor, promovarea formala a claselor populare, redefinirea relatiilor sociale, schimbarea proprietatii, egalitarismul utopic, guvernarea prin teroare, sunt doar câteva elemente preluate, programatic, de comunism.
Marx, Engels, Trotki, Lenin, au revendicat explicit aceasta mostenire frantuzeasca.
Noua morala, omul nou, colectivismul (ideea ca individul nu conteaza, ca el trebuie sa se sacrifice pentru binele comun) reprezinta, cu siguranță, alte puncte de convergenta intre revolutia franceza si comunism.
Lenin îi admira pe iacobini si perioada Terorii iar Trotki, în „Terorism si comunism” (1920), justifica ideea ca revolutia bolsevica trebuie sa treaca printr o faza de violenta organizata, dupa modelul Terorii iacobine. Iar guvernul bolsevic din 1917-1918 a creat „Consiliul comisarilor poporului” dupa modelul „Comitetului de salvare publica” francez. Nu ma pot împiedeca sa nu vad similitudini cu teroarea declansata sub conducerea lui Ion Iliescu in timpul „revolutiei” române + numele organului de „salvare nationala” emanat…
Neomarxismul actual (insuflat, la inceputuri, de scoala de la Frankfurt -emigrata in SUA de frica lui Hitler si diseminată in universitatile americane) preia ideile de deconstructie a societatii si a individului dar fara teroarea bolsevic-iacobina. Azi nu mai e nevoie sa macelaresti fizic, e suficient sa elimini moral si social pe oricine nu urmează trendul wokist/progresist…
Puțin înainte de revoluția franceză, Lavoisier a făcut două experimente epocale, folosind un așa-numit „calorimetru cu gheață”. A descoperit că o ființa vie (cobai), care respira, ca și o grămăjoară de cărbuni care ardea, folosea un gaz care intra în dispozitiv și emitea alt gaz, la ieșirea din dispozitiv. Lavoisier a numit primul gaz, folosit pentru respirație și ardere, oxygène, iar al doilea gaz, rezultat din respirație, respectiv din ardere, „aer fix” sau dioxid de carbon.
Lavoisier a inventat chimia modernă și a construit unul din primele și mai bine utilate laboratoare de chimie. Desigur, un astfel de laborator necesita cheltuieli. El a moștenit niște bani și apoi a intrat în așa-numita Ferme Générale, un fel de ANAF sau IRS, care colecta taxele în numele regelui. Când revoluționarii iacobini au venit la putere, nimic nu a mai contat în cazul lui Lavoisier, exceptând faptul că, fiind un tax collector, a „supt” sângele poporului francez. La 50 ani, revoluționarii i-au tăiat capul.
Dar istoria nu se oprește aici, și are un „twist” interesant pentru mine.
Pe când era în viață, în 1778, el și soția lui Marie-Louiseau comandat un tablou marelui pictor Jacques-Louis David. Tabloul îi înfățișează pe cei doi soți în mărime naturală (ceea ce numai regilor le era permis) într-un decor splendid ancien regime și înconjurați de echipamente de laborator de ultimă generație. În 1924, pictura a fost cumpărată de John D. Rockefeller, al doilea cel mai bogat om din lume, care și-a câștigat averea reproducând experimentele de combustie ale lui Lavoisier la scară planetară. Rockefeller a donat tabloul Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale în 1927, iar în 1977 a fost achiziționat de Muzeul Metropolitan de Artă din New York, unde poate fi văzut astăzi.
Da, i se atribuie președintelui tribunalului care l-a condamnat pe Lavoisier fraza: „Republica nu are nevoie de savanți; justiția trebuie sa-si urmeze cursul”.
Fraza premonitorie pentru orice dictatură…
In plus, Lavoisier nu a fost singurul om de știință executat de revoluționari.
Bailly, astronom si fost primar al Parisului a fost ghilotinat in 1793, matematicianul si filosoful Condorcet, apropiat de girondini, s-a sinucis in celula sa in 1794 ca sa nu ajunga la esafod, iar Vicq d’Azyr, medicul reginei Marie-Antoinnette si pionier al anatomiei, a murit de pneumonie, tot in 1794, dupa ce a fost obligat sa asiste, sub o ploaie rece, la sărbătoarea „Fiintei Supreme” inventate de revoluție…
Sa ma ierte si sa ma corecteze domnul autor daca imi dau cu parerea intr-un domeniu in care nu sunt la curent cu limbajul tehnic, dar venturile alea seamana cu un fenomen la scara larga in limba romana in ultimii treizeci de ani pe care ma stradui sa il combat. In romana avem un termen tehnic „supapa”. Dar cine stie, poate geofizicienii romani au ajuns la un consens ca nu le place cum suna in romaneste si prefera sa calchieze venturile. Sau se intampla ca in atatea alte domenii ca termenul in engleza sta pe limba, in timp ce traducerea necesita un efort mental.
”venturile (…) In romana avem un termen tehnic „supapa”.
Nu chiar. Supapa chiar e termen tehnic, e un mecanism care se închide pentru a acumula presiune într-o incintă și se deschide pentru a elibera presiunea. Vent e orice orificiu de aerisire, care stă permenent deschis. În principiu, un vent împiedică acumularea de presiune în încăperea pe care o aerisește, în timp ce o supapă poate sta închisă și permite acumularea de presiune până la un anumit nivel dorit.
În completare la comentariul anterior: există și în românește verbul ”a ventila” și substantivul ”ventilare”. Vent e orificiul care asigură ventilarea naturală, deci nu e supapă. E adevărat că un vent poate ajunge și el obturat, dar nu ăsta e scopul lui. Obturarea unui vent e nedorită, îl împiedică să-și îndeplinească rolul. În timp ce o supapă poate fi și închisă în procesul ei normal de funcționare, fără ca asta să reprezinte o defecțiune. O supapă e un mecanism de control pentru un vent, asta cred că le departajează sensurile cel mai bine.
Totusi, banuiala mea e ca „vent” nu a existat in limba romana inainte de raspandirea lor in limba engleza in teoria abiogenezei.
În urmă cu vreo 25 de ani, am dus-o pe bunica soției la audiolog, în România. Audiologii spuneau ”vent” la un canal de ventilare cu diametrul de aproximativ 1mm. Acel canal era dat cu burghiul în ”olivă”, piesa aferentă aparatului auditiv care era introdusă în urechea pacientului. Scopul acelui ”vent” era să asigure aerisirea permanentă a urechii, altfel apar infecții. Nu avea nicio legătură cu geologia sau cu abiogeneza 😀
Într-adevăr, nici eu nu mai auzisem termenul ”vent” până atunci (în jurul anului 2000) însă auzisem despre termenii ventilator și ventilare, așa că am presupus că ”vent” exista, dar nu-l auzisem eu. Presupun câ ”vânt” e din aceeași familie, a face vânt = a ventila. Un alt exemplu din categoria asta a fost ”nursă”, folosit de româncele din UK, pe care eu l-am crezut un barbarism. Însă în ziarele românești din perioada interbelică apărea termenul ”nursă”, tot cu sensul de asistentă medicală. Sigur că era preluat tot din engleză, dar era în ziarele românești din perioada interbelică.
Presupun că ”vent” face parte din colecția de termeni de origine latină, răspândiți pe larg în limba engleză. Am înțeles că vreo 25% din cuvintele din engleză au origine latină. Britannia a fost ocupată timp de vreo 400 de ani de Imperiul Roman, mai mult decât dublu, comparativ cu Dacia.
Aveți dreptate: „vent” vine în limba engleză din latinescul „ventus” care însemna „vânt”. În engleză sunt foarte multe cuvinte de origine direct latină (deci nu provenite din franceză) dar ele au fost preluate în Evul mediu, pe cale livrescă, nu din perioada ocupației romane. Ocupația romană a lăsat foarte puține urme lingvistice deoarece Britania a fost cucerită de anglo-saxoni și-au impus propriile idiomuri germanice și care au înlăturat vechile idiomuri britone, foarte latinizate.
AT are dreptate când se arată nemulțumit de folosirea unor anglicisme de dată foarte recentă și care sunt băgate cu anasâna în limbă doar de incompetența lingvistică a unor vorbitori semidocți (vezi „focusare” în loc de „concentrare”, „locație” folosit pentru termenul „loc”, „targetare” ș.a.m.d. Problema este că un termen precum „vent” – în sensul de orificiu, fisură de pe fundul mării prin care ies emanații de dedesubt – nu poate fi tradus în limba română. Nu îi poți spune „orificiu de ventilație/evacuare” pentru că gândul de duce la niște construcții sau obiecte.
După părerea mea este un cuvânt nou intrat în mod necesar în limba română pentru că nu prea ai cum să-l traduci.
Mă surprinde și pe mine neplăcut faptul că din limba română au dispărut cuvintele bucătar/bucătăreasă. Pe filiera show-urilor (sic!) culinare americane (Iron Chef etc.), se vorbește acum numai despre Chef (cu majusculă) Xulescu. Și vorbitorul pronunță ca în franceză (originea termenului american): Șef. În limba română, chef este un cuvânt turcesc, însemnând o petrecere zgomotoasă, iar șeful este un responsabil (șef de tren, d. ex.). Bucătarul nu mai există, iar bucătăreasa a devenit cel mult, gospodină (cuvânt rusesc).
Un alt cuvânt strămoșesc, care a dispărut din limba română, este țăran. De multe sute de ani, țăranii erau talpa țării. În regimul comunist, formau o coaliție solidă cu muncitorii. Acum, cei care lucrează în agricultură au devenit, copiind engleza, fermieri (traducere a lui farmers). De ce nu mai sunt țărani în România, este o rușine să mai fii țăran?! Să așteptăm ca văcarii și ciobanii să devină și ei ranceri (traducere ad hoc pentru ranchers)? Deja au apărut meserii noi de influenceri/influencerițe…
„un termen precum „vent” – în sensul de orificiu, fisură de pe fundul mării prin care ies emanații de dedesubt – nu poate fi tradus în limba română.”
Cred că bunică-mea ar fi spus ”răsuflătoare” 😀 la așa ceva, dar în articolele științifice ar suna ridicol. În perioada lui Stalin ar fi avut succes un asmenea termen, dincolo de Prut.
pe romaneste exista robineti cu ventil (actionare manuala) si supape cu ventil (actiionate manual sau automat la cresterea presiunii), de exemplu „ventil automat de dezaerisire” pe conductele de apa; denumirea defineste de la ansamblul orificiului de curgere/aerisire si o piesa in forma de dop sau capac; exista si ventil care asigură scurgere cu ventilare naturală, la chiuvete, dar si astea au o „supapa manuala”: dopul cu lant ; sau ventil de la scurgerea rezervorului de WC care e o supapa cu capac, actionata manual;
Cel mai tare robinet e servo si se cheama tranzistor.
ala deja e vana cu trei cai (se pronunta tot fara diacritice)
https://www.ferro.ro/vana-de-amestec-cu-3-cai-1-fi
Aia cu 3 cai e troica iar aia cu 2 e doica ori daca vrei e asa: troica e o doica cu 3 țițe.
Domnule AT, traducerea cuvântului „vent” în limba română nu este „supapă” ci orificiu de ventilație” (șa cum a arătat dl. Prototipescu). Deci să nu confundăm un termen strict tehnic („supapă” – valve în engleză) cu termenul „vent” care se poate referi la un orificiu de aerisire/curgere natural sau practicat artificial.
Bortificiu, va rog!
Interesant!? foarte interesant !?Observam aparitia pe SITE a unei dispute stiintifica care devine in final o disputa filozofica cu nuante de interpretare stiintifica .„Pe rind, domnu’ dring”ne zice unul dintre comentatori si citam :
– „(…) CO₂ reglează termostatul planetei”. Afirmatie falsa. Si inca: ce este aceea „termostatul planetei”? Exista, care va sa zica o temperatura de dorit pe planeta asta? Care este aceea? Cum a fost calculata? Cind a fost atinsa?
– „economie planetară sănătoasă”. Ce este aceea? Cine, cind si cum a stabilit asa ceva, in baza caror date? Ce inseamna sanatatea „economiei planetare”? Exista mai multe astfel de economii eventual pentru fiecare alta planeta?
– „pompând în sistem CO₂ stocat geologic (combustibili fosili) mult mai rapid decât poate infrastructura naturală să îl proceseze”. Cit dioxid de carbon poate procesa „infrastructura naturala”. Ce este aceea „infrastructura naturala”? Ce cantitate de dioxid de carbon proceseaza respectiva infrastructura?
– ce este acela „dezechilibru antropic”?”
Intram cumva in ceata .Un raspuns punctual ar fi binevenit .Ne pare ca stratagema filozofica pusa la cale devine cistigatoare .
Nu te flata, domnu’ prosop AI, nu e deloc o „disputa stiintifica”, e doar o punere la punct a unui individ care bate cimpii. Va asemanati, discursurile voastre n-au nici o noima.
O curiozitate: „Ne pare ca (…)”. Presupunind ca nu e vorba despre schizofrenie cine sint „ne”?
agent smith ? vechiul/noul interes national ? scolit la academiile lui oprea in care au studiat si ciuca sau ciolacu ? (desi pare mai in virsta de 40 de ani, virsta lor tipica de pensionare !) we ll never know !
Despre venturile hidrotermale
Venturile hidrotermale pot fi asimilate unor gheizere sau izvoare termale, descoperite în 1977. Se găsesc în special de-a lungul dorsalelor medio-oceanice divergente, acolo unde plăcile tectonice se îndepărtează una de alta și permit apei de mare să pătrundă în crusta fierbinte. Cele mai cunoscute zone cu venturi sunt Dorsala Pacificului de Est, Dorsala Atlanticului de Nord, Riftul Galápagos. Venturile sunt situate la adâncimi de regulă între 2.000 și 4.000 m, în întuneric total și presiuni extreme.
Venturile pot avea două morfologii principale:
– Black smokers: Emit fluide foarte fierbinți (până la ~400°C) bogate în sulfați și metale. Sunt ca niște coșuri înalte, negre, cu jeturi întunecate ca fumul.
– White smokers: Emit fluide mai reci și bogate în silicați, bariu, calciu. Coșurile sunt deschise la culoare, cu jeturi albicioase.
Coșurile se formează prin precipitarea mineralelor dizolvate în fluidele hidrotermale atunci când acestea se răcesc brusc în contact cu apa rece a oceanului.
Rocile constitutive ale venturilor sunt:
– Bazalte oceanice (substratul general al dorsalei).
– Roci ultramafice (olivină, piroxeni) în zonele unde are loc serpentinizarea.
– Depuneri minerale în coșuri: sulfiți de fier, cupru, zinc; silicați; anhidrit; barită.
În interiorul coșurilor se formează structuri poroase care pot acționa ca micro-reactoare chimice, unde au loc principalele reacții descrise în articolul meu.
Ca dimensiuni, venturile individuale pot avea 1 – 40 m înălțime, uneori chiar mai mult în sisteme foarte active. Câmpurile hidrotermale pot acoperi zeci până la sute de metri, uneori chiar kilometri. Deschiderea orificiilor poate varia de la câțiva centimetri la peste un metru.
Pentru vizualizare, sugerez câteva video-uri cu venturi hidrotermale în acțiune:
– What are hydrothermal vents? – Woods Hole Oceanographic Institution (2019)
– Deep Sea Hydrothermal Vents – material educațional despre descoperirea venturilor
– Hydrothermal Vent– filmare NOAA Ocean Exploration (groapa Marianelor, 2016)
– Hydrothermal vents: Explore a bizarre deep ocean habitat – MBARI (2022)
Acestea includ filmări reale cu submersibile precum Alvin, ROV Jason, ROV Doc Ricketts, surprinzând jeturile de fluide, coșurile minerale și ecosistemele asociate.
sunt disponibile si lucrari stiintifice pe researchgate, la liber:
https://www.researchgate.net/publication/23286177_Hydrothermal_vents_and_the_origin_of_life_Nat_Rev_Micro_611_805-814
https://www.researchgate.net/publication/373308079_Life_as_a_Guide_to_its_Own_Origins
https://www.researchgate.net/publication/292978084_The_Origin_of_Life_in_Alkaline_Hydrothermal_Vents
https://www.researchgate.net/publication/11805683_The_emergence_of_life_from_iron_monosulphide_bubbles_at_a_submarine_hydrothermal_redox_and_pH_front
etc…
Nu știu dacă ați citit toate cele patru lucrări indicate. Personal, aș recomanda pe cele două care îl au ca autor/co-autor pe Michael J. Russell.
Russell este părintele teoriei conform căreia viața a apărut în venturile hidrotermale submarine alcaline. Teoria lui Russell este că hidrogenul, hidrogenul sulfurat și metanul, eliberate din venturile hidrotermale alcaline submarine, au acționat asupra nitratului, fierului feros și feric, dioxidului de carbon și protonilor din apele oceanice ambiante pentru a forma molecule organice simple. Russell a studiat depozite minerale vechi de 360 de milioane de ani din Irlanda, ceea ce l-a condus la concluzia că celulele de sulfură de fier și hidroxid ar fi putut furniza matrițe tridimensionale pentru primele pereți celulari.
Recomandări suplimentare:
Russell, M. J., 2019, Prospecting for Life
Russell, M. J, 2021, „The Water Problem” (sic), the Illusory Pond and Life’s Submarine Emergence – A Review
Russell, M. J., and Ponce, A. 2020, Six ‘Must-Have’ Minerals for Life’s Emergence: Olivine, Pyrrhotite, Bridgmanite, Serpentine, Fougerite and Mackinawite
indiferent cine a promovat teoria, a fost popularizata pe canalele BBC, unde am urmarit niste documentare fascinante, doar ca asta s-a intamplat cu niste ani buni in urma, mai inainte de 2019-2021;
cum astazi nu mai am incredere nici in media presupus stiintifica, am simtit nevoia sa dau o tura prin literatura, cu atat mai mult cu cat nici pana acum inca n-am reusit sa ma fac prieten cu chimia :)
Mike (Michael) Russell este britanic.
Nick Lane, profesor de biochimie evolutivă la University College London și care-l urmează îndeaproape pe Russell, este, de asemenea, britanic. Ultima sa carte, Transformer: The Deep Chemistry of Life and Death, unde puteți citi, de exemplu, despre ciclul Krebs, a fost publicată în 2022.
Ma interb cum au ajuns crustacei la asemenea distante si cat timp si cate mutatii le-au trebuit ca sa se adapteze la un mediu atat de extraterestru. Ultimul clip e fenomenal.
Un subiect despre care nu cunosteam relevanta si implicatiile. Multumesc D-le Profesor!
As avea unele intrebari cu privire la concentratia accelerata de CO2 in atmosfera din ultimii 200-250 de ani, mai exact in urma industrializarii graduale a ‘planetei’.
Aportul combustibilor fosili in cresterea acestei concentratii a fost/este decisiv?
Daca nu s-ar fi recurs la o industrializare atat de accelerata/competitiva, CO2 in atmosfera ar fi fost mult mai redus?
Incalzirea globala ar fi fost conditionata ori nu, in acest moment, fara o crestere a acestei concentratii excesive/antropice a dioxidului de carbon?
Daca CO2 nu este ‘butonul magic’, unicul factor de blamat in acest context de poluare/supraincalzire a planetei din ultimii 250 de ani, care alti factori sunt decisivi, relevanti sau mai relevanti fata de concentratia marita de CO2 in atmosfera?
Ce altceva se (mai) poate face, uman vorbind, pentru a ‘preveni’ o supraincalzire a planetei? Depinde de noi ori ba? Ori nu e cazul sa ne alarmam?
P. S. Intrebarile sunt ‘naive’, insa nicidecum ideolgice ori conditionate de vreun bias!
Ce m-a uimit in articolul Dvs. este legatura indispensabila dintre CO2 si viata, pozitiv si constructiv vorbind, o conditio sine qua non. Insa, observ, poate gresesc, ca de la izvor de viata poate deveni sursa de preocupare/’moarte’ cand concentratia (de CO2) e excesiva.
Ce e paradoxal, ironic este ca omenirea s-a dezvoltat in 2 secole, prin industrializare, etc, mai mult decat in 2, 20 de milenii, dar ar putea sa ne fie fatal ori poate nu?!
Sper ca sa intelegem, fara prejudecati, negatii, bias, ideologii, care e situatia, solutia/-ile pentru ca multe alte generatii de oameni, animale, plante sa poata trai in continuare pe aceasta incredibila planeta.
Fiecare întrebare ar merita un articol separat sau, parafrazându-l pe Ion Creangă*, nu am timp să vă răspund scurt 😊
Vă recomand să (re)citiți zecile de articole pe care le-am publicat pe această platformă sau măcar ultimele trei cărți publicate în 2024: Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts – A Voice in the Wilderness, The Dynamic Earth: Introduction to Geology and Climate Change sau Clima în schimbare De la frică la realitate.
De asemenea, mai recomand: Alarmă, prudență și „decuplarea” morală
Nu cred că e util să transformăm CO₂ în „venin metafizic” sau omenirea în „specie malefică” – asta e una dintre criticile implicite cuprinse în textele și cărțile mele recente. CO₂ nu este butonul magic al climei, dar este principalul canal prin care civilizația fosilă a „răsucit” rapid parametrii unui sistem planetar profund geologic, iar dilema noastră nu este dacă să „eradicăm” CO₂, ci cum să ne recalibrăm utilizarea lui astfel încât să nu scurtcircuităm mediul care a făcut posibilă însăși emergența vieții.
–––––
* Ion Creangă, într-o scrisoare trimisă fin Iași lui Titu Maiorescu, 10 noiembrie 1876:
„Eu atâta știu numai, că am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris, și cum am scris, am scris…”
Din cate am inteles eu, acum exista o discutie intreaga prin care se schimba hotarele si rolurile stiintelor. De unde pana unde fizica, de unde pana unde chimie, de unde pana unde biloogie si ce inseamna biologie si care ar fi diferenta de inginerie sau de structuri create artificial de noi sau de altii. Respectiv ce inseamna viata, ce putem considera o viata minima sau ce caracterististici are viata.
Noi suntem un fel de iarba mai avansata, care e ca o pompa, filtru, transforma din ceva altceva. Probabil noi vom crea sau exista deja structuri similare noua sau mai complicate mai avansate, care si ele vor produce structuri si mai complicate. Poate in final trebuie sa producem niste worm holes sau sa spargem stele, sau cream niste obiecte complet noi care vor transforma materia intr-un mod neasteaptat, nu stim, deocamdata fecem fiecare ce putem.
Noi zicem legea entropiei. Dar o cunoastem de cat timp? Si ce cunoastem din ea? Poate e decat un fragment, poate exista metode sofisticate sau conditii in care ea functioneaza foarte diferit. Pana la urma aceste legi au fost aflate empiric si formulate cum sunt formulate, la nivelul nostru de acum.
Fascinant! :) Toate aceste limite, discutii din ultimii ani, pana la urma produc niste tehnologii si observatii noi si fac sa avansam.
Asa e Ioane, e decat un fragment. Noi estem decat niste trestie ganditoare tare. In rest e o ceatza groasa de nu se vede magar cu magar. Ne trebuie o revolutie, o noua ordine…
poate nu ne trebuie, dar probabil va veni, nu avem de ales
daca corpul nostru functioneaza in parametri buni, nu ne mai trebuie nimic, e bine cum este
Va multumesc pentru raspuns si de asemenea pentru cartile sugerate!
Chinezii, cu cresterea asta a procentului de bioxid de carbon in atmosfera, fac sifon. Insamanteaza artificial norii la scara industriala. Jumatate din artileria AA trage cartuse umplute cu iodura de argnt..in nori.
https://www.bbc.com/future/article/20260203-why-china-is-pushing-controversial-cloud-seeding-tech
Ce mai învață studenții de la Harvard? Un curs intitulat American Religious Ecofascism
Pe site-ul Harvard Divinity School, este postată descrierea cursului HDS 3221 American Religious Ecofascism, care va fi predat în semestrul de primăvară 2026. Citez prima parte a descrierii cursului:
Ce se poate spune despre un astfel de curs al unei universități de top, râvnită de mulți studenți?
Descrierea pleacă de la o definiție maximalistă a ecofascismului – „Combinarea acțiunilor climatice și a conservării resurselor cu antisemitismul, rasismul împotriva negrilor, islamofobia, sexismul, transfobia și xenofobia” – astfel încât orice preocupare pentru mediu care nu se aliniază integral la agenda progresistă să poată fi suspectată de fascism latent. În loc să clarifice analitic câmpul (ecologie, autoritarism, rasism istoric), cursul operează cu o categorie‑plasă, gândită mai degrabă să stigmatizeze decât să distingă, să nuanțeze sau să explice.
Prin modul în care e formulată descrierea, orice discurs conservator privind demografia, migrația, ordinea socială sau protecția mediului poate fi alunecat, cu un mic efort interpretativ, în sfera „ecofascismului”. Cursul promite să studieze „cum au rezistat comunitățile ecofascismului”, anunțând de la început un scenariu maniheist în care există doar opresori (ecofasciști) și rezistenți (progresiști ecologici), ceea ce anulează vocația fundamentală a unei instituții teologice: gândirea în registru tragic, nu propagandistic.
În forma în care este prezentat, cursul HDS 3221 nu pare un curs de teologie sau de istorie a ideilor, ci un training de cadre pentru „poliția gândirii climatice”, în care studentul învață mai ales cum să recunoască și să condamne „ecofasciștii” din jur. Asemenea oferte academice, mai ales într‑o instituție precum Harvard Divinity School, nu întăresc reputația universității, ci o erodează, semnalând că rigorii intelectuale i s‑a substituit o pedagogie a suspiciunii și a stigmatizării, în care eticheta politică precede întotdeauna argumentul.
Și după aceea, se mai întreabă unii de ce administrația Trump susține că Universitatea Harvard este un „focar” al ideologiei liberale „woke”…
Si cine preda:
https://www.hds.harvard.edu/people/nikki-hoskins
structurile deja formate (sau altfel spus prostii grupati) sint greu de schimbat. individul nu mai are nici o putere. daca te uiti la coreea de nord ai spune ca nu i geamana cu cea din sud. de la libertate la dictatura e un pas mic, invers e greu de reversat. (am extrapolat la „politica”, dar cam la fel se intimpla si la scara mai mica)
Prin 2000-2001, cand internetul incepuse sa aiba utilizare relativ intensa prin mediul universitar din Romania, doi profesori nu tocmai mediocri de la o universitate bucuresteana „de top”( de top romanesc) primesc mesaje de initiere a unei colaborari de la reprezentantii unei universitati din Italia, situata undeva intr-o locallitate din sudul Italiei, pe langa Bari. Nu comentez asupra faptului ca cei doi au dat curs initiativei fara sa-si puna niciun fel de probleme, spunand ca au fost convinsi de seriozitatea abordarii pentru ca universitatea respectiva avea pagina proprie pe internet, cu toate ca nimeni dintre cunoscuti nu auzise de existenta acesteia.
Dupa cateva luni bune de corespondenta prin email cei doi primesc invitatia de a face o vizita la universitatea respectiva. Incantati, impreuna cu seful de catedra( organizarea era inca pe catedre) merg la rector pentru obtinerea unei subventii financiare pentru vizita, pe care o obtin fara probleme, asa ca hotarasc sa mearga acolo impreuna cu seful lor de catedra, astfel incat vizita sa fie inceputul unei colaborari interuniversitare de durata.
Ajunsi la locul faptei, prima problema intampinata a fost ca nu gaseau universitatea, pentru ca treceau prin fata unei cladiri aflata la adresa primita, dar cladirea nu avea nimic pe frontispiciu, niciun semn care sa o identifice ca gazduind o universitate. Pana la urma indraznesc sa incerce la usa cu pricina si …. apare un domn bine imbracat care le spune ca el este rectorul universitatii cautate si da universitatea functioneaza aici, in locuinta sa. Sunt invitati inauntru unde le este prezentata sotia care era secretara universitatii si fiul care era profesor de istoria religiilor la universitatea respectiva. Toate celelalte cursuri erau tinute de „domnul rector”. „Delegatia” universitara bucuresteana a ramas inmarmurita, au mai stat cateva ore pe acolo si la primul moment oportun au plecat si dusi au fost.
Astfel de „universitati” au existat si exista inca, sunt extrem de numeroase, am inteles ca sunt cateva mii de felul acesta si prin USA si Canada, denumite ca fiind catolice sau protestante sau crestine sau mormone si unde se tin cursuri de orice de catre oricine, pot exista cursuri privind studii despre chestii de care nu a auzit nimeni vreodata, triologie, bucatarie traditionala ugandeza, ecomatematica, ecomedicina, etc Un curs de American Religious Ecofascism ar fi fost foarte potrivit a exista la o astfel de universitate, nu ar fi surprins pe nimeni, pentru ca astfel de universitati sunt populate exclusiv cu prosti, escroci sau psihopati.
Dar la Harvard, e inadmisibil, e jenant, e rusinos. Daca as fi in departamentul de math la Harvard as anunta public demisia din motivul ca nu pot functiona intr-un loc in care niste frustrati isi exhiba frustrarile printr-un curs imbecil tinut la o universitate de top one.
Asta nu e stiinta, nu e inalta educatie e pur si simplu ceva ce nu isi are locul intr-o universitate care doreste sa fie un centru de stiinta la varf. Ma rog, nu-si are locul decat in comunitati de indivizi rudimentari si complexati.
E ingrozitor ca administratiile din unele universitati de prestigiu sa pretinda ca departamentele au prea putini homosexuali sau transgenderi, ca e nedemocratic ca acestia sa nu fie reprezentati in fiecare departament. Parerea mea sincera este ca oamenii care pretind asa ceva nu sunt sanatosi. A perverti in asemenea hal idea de universitate e o chestiune ce dovedeste prostie sau boli psihice grave sau ambele. In stiinta unicul criteriu este valoarea stiintifica.
In numele egalitarismului infect s-ar putea spune ca fiecare departament al unei universitati trebuie sa contina in mod obligatoriu cel putin doi analfabeti…..de ce acestia sa nu fie reprezentati, nu?
Ideologia woke, prin mizeriile provocate, tinde sa depaseasca ce a realizat Mao prin revolutia culturala in China.
Analiza unui articol care îmbină termodinamica, geologia și politicile climatice (cum este cel semnat de Prof. Constantin Crânganu) necesită o privire atentă asupra modului în care conceptele științifice sunt transpuse în concluzii filosofice sau politice.
Deși articolul este dens în informații tehnice corecte, trecerea de la „fapt științific” la „argument contra politicilor climatice” recurge adesea la câteva mecanisme care pot fi identificate drept erori de logică sau de argumentare.
Iată principalele puncte unde apar semne de întrebare:
### 1. Eroarea de tip „Red Herring” (Pista falsă)
Articolul pune un accent imens pe rolul vital al CO₂ în emergența vieții și în procesele biologice (fotosinteză, reducerea entropiei prin organisme vii).
* Problema: Nimeni din comunitatea științifică nu neagă că CO₂ este esențial vieții. Însă, argumentul climatologic modern nu este despre „este CO₂ bun sau rău pentru plante?”, ci despre „cât de repede poate sistemul climatic să absoarbă surplusul antropogen fără a destabiliza biosfera actuală?”.
* Concluzia: Concentrarea pe beneficiile biologice ale CO₂ distrage atenția de la efectul său fizic (absorbția radiației infraroșii), care este problema centrală în discuția despre încălzirea globală.
### 2. Apelul la natură (Appeal to Nature)
Această eroare sugerează că, deoarece un fenomen este „natural” sau a existat în trecutul geologic în cantități mai mari, acesta este intrinsec bun sau inofensiv.
* Argumentul: „În erele geologice trecute, nivelul CO₂ a fost de zece ori mai mare și viața a prosperat.”
* Contra-argument: Este adevărat, dar acele schimbări s-au produs pe parcursul a milioane de ani, permițând adaptarea evolutivă. Civilizația umană și infrastructura globală sunt calibrate pentru stabilitatea climatică a Holocenului. Faptul că dinozaurii o duceau bine la 2000 ppm CO₂ nu înseamnă că orașele de coastă de azi vor supraviețui topirii calotelor glaciare.
### 3. Cherry Picking (Selecția selectivă a datelor)
Articolul folosește concepte de entropie pentru a sugera că viața „vrea” să consume carbon și că încercările de a limita emisiile ar fi, într-un fel, „anti-biologice”.
* Eroarea: Se ignoră faptul că „succesul” biologic pe termen lung depinde de un echilibru homeostatic. Doar pentru că viața reduce entropia local nu înseamnă că orice activitate care emite CO₂ este o extensie „naturală” și benefică a acestui proces biologic.
### 4. Echivocarea (Equivocation)
Apare o confuzie între sensul termodinamic al entropiei și sensul economic/politic al ordinii sociale.
* Folosirea argumentului că „viața înseamnă reducerea entropiei” pentru a justifica un sistem economic bazat pe combustibili fosili este un salt logic. O economie bazată pe energie regenerabilă încearcă, de asemenea, să reducă entropia (să creeze ordine și structură), dar folosind un flux de energie diferit (solar/nuclear în loc de hidrocarburi).
### 5. Falsa analogie
Articolul pare să sugereze că, dacă pământul a „gestionat” concentrații mari de CO₂ în trecut ca „fenomen geologic”, intervenția umană actuală este doar o altă etapă geologică.
* Problema: Rata de schimbare actuală este cu ordine de mărime mai rapidă decât majoritatea evenimentelor geologice naturale (cu excepția catastrofelor gen impact de asteroid). Viteza schimbării este variabila critică pe care analogia geologică o ignoră adesea.
### Concluzie
Articolul este o lectură fascinantă despre geochimia carbonului, dar folosește aceste baze științifice pentru a construi un „om de paie” (Straw Man): ideea că ecologiștii consideră o otravă biologică, când de fapt aceștia îl consideră un gaz cu efect de seră a cărui concentrație crește prea rapid pentru stabilitatea sistemelor umane.
Faptul că X este necesar vieții (adevăr) înseamnă automat că o cantitate dublă de X este sigură pentru climatul actual (concluzie)? Logica ne spune că nu.
Textul dvs. arată și sună foarte mult ca un răspuns generat cu ajutorul unui model larg de limbaj (Large Language Model): structură standard, nomenclatură de erori, ton neutru.
„Opiniile” dvs. sapar foarte bine formatate în registrul standard al ‘logical fallacies’, într-un stil care îmi amintește de răspunsurile generate de chatbot-uri AI – ceea ce nu este neapărat un lucru rău, atâta timp cât vă asumați conținutul și indicați, în procente, care este contribuția dvs. strict personală. Detest să conversez cu mașini AI prin intermediul unor persoane fizice.
Încă o cerere, pentru a verifica faptul că nu dialoghez cu vreo „personalitate” virtuală.
E-mailul pe care l-ați folosit indică afilierea cu o anumită universitate americană. Pe site-ul universității, numele pe care l-ați folosit nu apare.
Dacă vreți, totuși, să păstrați un anonimat (pe care nu-l înțeleg), puteți să-mi confirmați pe adresa mea oficială de email ([email protected]) numele cu care apăreți în departamentul HR al acelei universități.
În ciuda multor evidențe
https://www.cambridge.org/core/journals/radiocarbon/article/discussion-presentation-of-atmospheric-14co2-data/193CDF1F705B269BC975AF178CEF1AC3#article
asistăm la un puternic curent de NIHILSM fără aprofundarea noilor observații ale altora, utilizând insă propriile lor LLM-uri de la un nivel de cunoaștere științifică blocată in timp.
Os antic ar putea dovedi traversarea legendară a Alpilor de către elefanții de război
=====================
Deci, cu peste 200 de ani înainte de Hristos, 37 animale tropicale, care nu mai fuseseră niciodată în Europa, traversează munții Alpi în timpul iernii (cel de-al doilea război punic a fost declarat în luna martie 218 î.Hr.).
Încă o dovadă tare că ciclurile climatice naturale produc (și) topirea ghețarilor alpini cu mult înaintea revoluției industriale, fără aport de CO2 antropogen. Nu căutați afirmația asta în articolul BBC – ei au alte „cestiuni importante la ordinea zilii”.
un alt documentar fascinant, „Hunt for the Oldest DNA” : https://www.youtube.com/watch?v=qav579ZURpk
nu cred ca e versiunea integrala ca are mai putin de 10min.; eu l-am urmarit integral pe DIGIWORLD;
incepea cu investigarea unor cioate neobisnuite aduse de valuri pe plajele scotiene; studiile (chiar si acanarea cu sonarul) confirma existenta unor trunchiuri de copaci fosilizați, turbărie și oase de animale care demonstrează că, înainte de ultima eră glaciară, acolo era o câmpie imensă, cu râuri și păduri, care lega Marea Britanie de Europa continentală; zona a fost denumita Doggerland si a fost locuită de oameni din Epoca de Piatră, scufundată treptat de creșterea nivelului mării;
subiectul nu era geologia ci ADN-ul, in incercarea echipei lui Eske Willerslev de a depasi o presupusa imposibilitate de a depasi o bariera de vechime; cercetatorii s-au ambitionat si si-au propus sa extraga ADN din sedimente vechi de 2 milioane de ani în formațiunea Kap København, din nordul Groenlandei; interesant a fost si ca, desi vecina cu polul nord, zona era un desert polar (vezi link video), fiind lipsita de umiditate, fara ghetari, ca un peisaj de pe o alta planeta; ADN-ul a relevat că acolo a existat o pădure boreală luxuriantă, cu plopi, mesteceni, thuja și animale precum mastodonți, reni și iepuri; s-a stabilit că Groenlanda era cu 11-19°C mai caldă decât în prezent, oferind indicii despre cum s-ar putea adapta speciile la încălzirea globală viitoare.
Revoluția constă în extragerea „ADN-ului de mediu” (environmental DNA) direct din sol, permițând reconstrucția întregii biodiversități fără a avea nevoie de schelete complete.
ADN-ul a relevat că acolo a existat o pădure boreală luxuriantă, cu plopi, mesteceni, thuja și animale precum mastodonți, reni și iepuri; s-a stabilit că Groenlanda era cu 11-19°C mai caldă decât în prezent, oferind indicii despre cum s-ar putea adapta speciile la încălzirea globală viitoare.
În cursurile mele de Climate Change le prezint studenților informații și date despre prezența unor plante de climă caldă-temperată atât în Groenlanda, cât și în Antarctica. Depozitele de cărbuni din Antarctica, de exemplu, demonstrează că și acolo variațiile naturale ale climei au creat medii ecologice complet diferite de cele de astăzi.
Revenind la Groenlanda și la doar un singur exemplu edificator – ferigi fosile -, studenții află următoarele:
Geologul Nathorst a descris, încă din 1911, fosile din nord-estul Groenlandei, printre care fragmente de fronde asemănătoare ferigilor, aparținând probabil pteridospermelor (plante semănând cu ferigile). Aceste fosile provin din straturi de vârstă carboniferă inferioară și reprezintă una dintre cele mai nordice flore paleozoice cunoscute, găsite între 80° și 81° latitudine nordică.
O expediție a Universității Uppsala a descoperit în Groenlanda fosile de plante asemănătoare ferigilor, alături de fosile de arbori de tip clubmoss, contribuind la reconstituirea unui mediu subtropical în care au trăit primele vertebrate terestre, acum aproape 400 de milioane de ani.
Paleobotanistul Thomas Maxwell Harris (1903–1983) a studiat extensiv plantele mezozoice din Jameson Land (Groenlanda) și Yorkshire, contribuind la documentarea florei fosile din insulă.
Descoperiri mai recente și spectaculoase vin din carote de gheață: cercetătorii au găsit fosile vegetale atât de bine conservate încât „arătau ca și cum ar fi murit ieri”. Când au pus apă pe ele, s-au desfăcut, deși aveau cel puțin un milion de ani vechime.
Referitor la eDNA, un studiu semnificativ a fost publicat în Nature în 2022:
A 2-million-year-old ecosystem in Greenland uncovered by environmental DNA
Domnul Eske Willerslev, cel din video-ul indicat, s-a plasat, cu modestie, ultimul pe o listă lungă de colaboratori.
completare esentiala:
ce inseamna de fapt environemental DNA ?
inseaamna ca DNA exista peste tot in sol acolo unde a existat viata, pentru ca, de exemplu, animalele au facut pipi peste tot;
iar acel ADN a supravituit 2 milioane de ani si poate fi identificat !
Pentru că Sf. Greta a dispărut de pe radarele activiștilor climatici, să ne aducem aminte și de o democrată socialistă, aflată curent pe ecranele televiziunilor de știri.
Alexandria-Ocasio Cortez, fosta barmaniță din New York City, care a introdus proiectul Green New Deal, ne-a avertizat în 2019 că:
Lumea se va sfârși în 12 ani dacă nu abordăm problema schimbării climei.
Au trecut șapte ani. Mai sunt cinci. tineți-vă bine, Partidul Democrat are grijă de voi!
https://x.com/i/status/2023291885381398867
Domnule Cranganu, nu fiti chiar asa de rau !!! Adevarul este ca de prin anii 2000, atat Partidul Democrat , cat si Partidul Republican s-au pricopsit cu un numar mult prea mare de idioti, psihopati si fel si fel de frustrati limitati in gandire. Personal nu ma asteptam la asa ceva! Nici prin gand nu mi-ar fi trecut in anii 90 ca dupa Reagan si Bush sa urmeze astfel de alienari.
De asemenea nu reusesc sa inteleg cum in numai cativa ani personaje totalmente insignifiante din punct de vedere intelectual precum Greta, madame Ocasio Cortez si multi altii au ajuns sa devina „idoli” la nivel global.
Parerea mea este ca sursa tuturor relelor este comunismul, care prin ideile colportate, prin ideologia sa, a bagat in cap multor prostovani cu ifose din lumea noastra ca ei si ideile lor imbecile chiar reprezinta ceva ce trebuie luat in seama. Cum lumea este majoritar compusa din prosti, comunismul a reusit, cumva peste noapte, sa inverseze scara valorilor la nivel mondial si sa le bage in cap prostilor ca ei conteaza, ca ideilor lor imbecile sunt de o inestimabila valoare.
Modulo faptul ca unii dintre „atoatestiutori” nu sunt prosti, ci doar niste sarlatani ce-si doresc profituri personale.
PS Felicitari pentru articol ! Arata ce inseamna sa fii un om de stiinta valoros, care sa analizeze lucrurile conform faptelor! Toate cele bune va doresc!
Anul calendaristic este una iar anul la care face referire Cortez poate fi cu totul alta .Greta ramine insa dragostea dintii a multor activisti climatici care inca o privesc ca pe un dusman de clasa .O influenta senatoare democrata ne zicea daunazi cit de gresita a fost interpretarea, ajunsa pe masa de lectura a MAGA, ce facea referire la alegerile trecute din Romania ca si guvernatorul de California care ne arata cit de efemer este Trump .
Mult mai credibilă este „Sf. Greta”, având in vedere conceptul republican de adopție a AI
https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2025/07/Americas-AI-Action-Plan.pdf
„Profețiile” din domeniul AI a noii ordini mondiale și a „instaurării” raiului pe pământ a unei relități augmentate sunt departe de realitate.
The Next 15 Years Will Be Hell Before We Get To Heaven! – Mo Gawdat
https://www.youtube.com/watch?v=S9a1nLw70p0
Doamna Alexandria-Ocasio Cortez proorocește în vânt. Noi știm foarte clar, încă din anii 2005-2006, că până în anul 2020 toți ghețarii alpini din Europa vor dispărea, calota de gheață din Groenlanda se va fi topit, la fel și toată calota glaciară arctică, ceea ce va duce la creșterea nivelului oceanului Atlantic și a oceanelor în general, va duce de asemenea la dispariția curentului Gulf Stream, cu efecte catastrofale pentru climă; prevestiri făcute de oameni de știință serioși, nu de o politiciană oarecare.
Ne aflăm acum în anul 2026, deci am trecut deja peste toate aceste catastrofe și peste sfârșitul lumii aferent, așa că duduia Cortez ar trebui să urmeze exemplul Sf. Greta și să își găsească o altă ocupație.
Aranjarea atomilor de carbon pot crea diferite materiale fizice cu continut bogat in carbon.
Un material carbonic modern este grafenul.
Acest material interacționează intr-un anumit spectru EMF ca un amplificator de frecventă din banda GHz in banda THz
https://www.researchgate.net/figure/Schematic-of-the-structure-of-a-graphene-sheet_fig2_45693112
In aceste interacțiuni este disipată căldură!
Așadar avem demonstrate două modele cuantice ale carbonului la diferite energii: 14C la energii inalte și C la energii scăzute.
Un fenomen observabil numai in ultimii ani în natură este faptul că plantele din apropierea clădirilor, ferite de curenții mai puternici de aer, își păstrează un număr foarte mare de frunze verzi chiar și după perioade îndelungate de zile cu temperaturi negative ziua și noapte în condițiile in care, aceleași plante depărtate de clădiri și-au pierdut toate frunzele.
In aceleași condiții climatice de apropiere de clădiri, până pe la sfîrșitul anilor 2000, aceleași plante își pierdeau frunzele complet. Vorbim de frunzele crescute peste an.
Adică există deducția logică a interacțiunii EMF cu carbonul sau cu un alt element existent în frunze. Izotopii C sau, mai puțin probabil, cu 14N (azot 7,22Mhz – 36,22MHz)
De menționat este faptul că reflexia undelor din banda 5Ghz in fata obstacolelor (metal, beton, sticlă, …) este cu mult mai pronunțată decât in banda 2,4G!!!
Izotopii 12C prezintă o caracteristică interesantă, au un spin 0 de detectie, interferentă radio.
Numai că, observăm in cazul Grafenului, că intr-un anumit aranjament al atomilor de C aceștia nu numai că interacționează cu EMF dar și comută și amplifică undele in alt spectru.
La nivel molecular undele EMF sau acustice iși pierd ordinea/intesitatea prin energia agitației termice.
Inclusiv in cuantică, la interacțiunea Undă-Particulă, undele transferă energie particulelor implicând și creșterea temperaturii
La fel este și in cazul emisiilor actuale in benzile de RF.
Semnalul undelor RF din benzile 3,4, 5G (ca mai toate undele RF) se pierd in atmosfera prin disiparea energiei termice în particulele atmosferice cu care interacționează.
Științele ar trebui să aprofundeze interacțiunea undelor EMF cu izotopii atmosferici naturali sau artificiali.
Susceptibilă de interacțiune cu spectrul larg de unde artificiale și de creștere a temperaturii terestre, rămâne neutralitatea de SPIN 0 a izotopului 12C.
Un alt exemplu este izotopul hidrogenului, 1H, rezonează la o frecventă de 400 MHz domeniul de frecventă utilizat de Walkie Talkies. (Greenland 👼)
„Sunt cu ceara picurate filele-n bucoavna mea” dar uite ce am gasit acolo. Un raport, nu scris de Rapaport ci de un colonel. Face parte din dosarul D-lui Cranganu. Va rog sa cititi cu atentie si sa va intrebati daca comentariul dvs merita vre-o oarecare atentie din parte d-lui. De remarcat adanca semnificatie a sintagmei „red-pilled”.
„Ciripoi Vasile23/02/2019 La 5:24
Raportam,
Prof. Cranganu C., PhD, e un transfug cunoscut si ras-cunoscut ca scriind doar despre ce vrea si cum vrea, fara sa-i pese de ce vor altii sa scrie el. Mai rau, niciodata nu scrie despre ce ar trebui („prioritatile dezbaterii”), desi temele respective sint clar indicate de mainstream media si, deci, toata lumea le cunoaste. Sau ar trebui. Si nici ca se sinchiseste de ce crede „majoritatea celor care discuta inteligent” diverse subiecte care, cu ajutorul ofiterilor si activistilor politici subordonati din massmedia, a.k.a. jurnalisti pentru marele public, sint transformate printr-un simplu ordin de zi pe UNITATE in mari titluri si teme de discutii pe (in?) toate canalalele simultan. Se spune pe la colturi ca nici macar nu se uita la televizor si are o atitudine neprincipiala de dispret si mila fata de cei care se informeaza corect, seara de seara, urmarind cu atentie si spirit de raspundere postul preferat de televiziune pentru a fi gata in orice moment sa voteze pe cine trebuie.
Raportez ca m-am asezat intr-o zi la o masuta dintr-o cafenea din Iasi, spate in spate cu obiectivul (ca sa nu creada ca m-am pus acolo ca sa trag cu urechea), care statea de vorba cu o persoana neidentificata. Se fac cercetari, dar programul de facial recognition, raportez, e cam prost.
Vorbeau mai mult in engleza si l-a tot citat pe unul, Neil Postman (!?), asa ca am folosit un generator automat de subtitles. Cam asta a rezultat (raportez ca urmeaza sa-i identificam pe numitii Huxley, Orwell si Neil Postman si sa-i punem sub urmarire operativa, iar traducerea in romana deocamdata nu e disponibila fiindca Maricica e in concediu de maternitate si se intoarce peste 3 luni):
„Orwell feared that the truth would be concealed from us. Huxley feared the truth would be drowned in a sea of irrelevance. In 1984, Orwell added, people are controlled by inflicting pain. In Brave New World, they are controlled by inflicting pleasure. In short, Orwell feared that what we fear will ruin us. Huxley feared that our desire will ruin us.”
“Our politics, religion, news, athletics, education and commerce have been transformed into congenial adjuncts of show business, largely without protest or even much popular notice. The result is that we are a people on the verge of amusing ourselves to death.” ― Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business.
Raportez,
Daca mai tinem cont ca obiectivul e prieten vechi cu David Deming, un american despre care am fost informati ca nu a putut fi dat pe brazda oricit s-a incercat si cu care obiectivul obisnuia sa se duca la poligon (!) si sa traga (!!) cu pusca (!!!), parerea mea de ofiter de informatii, dar si de om de bine, e ca prof. Cranganu e un element irecuperabil, imposibil de integrat in Noua Lume pe care o construim. Suspectam ca a fost red-pilled, caz in care, daca se confirma, nu se mai poate face absolut nimic.
Col. Ciripoi Vasile (a.k.a. Hannibal Lecter)”
Wow!
😂😂😂
Răspundeam lui Uruqhuai. In fine.
Înainte de 1984, cu aproape 2 milenii in urmă „Cineva” a fost pus să scrie, printre altele despre VIVIVI și Babilon
Ap 18:23. „Si niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi in tine; și glasul de mire si mireasa nu se vor mai auzi in tine niciodată, pentru ca neguțătorii tai erau stăpânitorii lumii si pentru ca toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta.”
Dacă nu ai citit aceasta mică carte, ea nu este pecetluită („codată”) decât in anumite puncte ale ei, de altfel menționând-se unde.
Totodată, la finalul cărții este scris clar ca nimeni să nu scoată sau să adauge cuvinte in ea pentru a fi păstrată întocmai peste vremuri..
Cât despre ecologiști, probabil că în lipsa lor linia de finish era la o dată deja trecută:
1COR 1:27 „Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari;
28 Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, ….”
Am citit pe acest thread câteva comentarii e-vi-dent generate de IA.
În primul rând, sînt surprins că acele comentarii au beneficiat de replici. Probabil că cei care au testat AI chatbots sînt încă puțini. E o experiență care merită făcută. Oricine e dispus să își dedice măcar 3-4 ore de dialog cu câțiva chatbots va recunoaște, ulterior, cu ușurință textele generate de aceștia.
În al doilea rând, sînt impresionat cît de departe s-a ajuns în domeniul IA în exprimarea coerentă a oricăror idei bune, rele, subversive, manipulatoare etc. Mă tem că, foarte curând, nu vom mai ști pe ce lume sîntem, cu cine vorbim, ce votăm, unde e Nordul, unde e Sudul etc.
Văzând babilonia care se instalează rapid în lume îmi amintesc tot mai des de sfatul unui blogger american foarte popular, plecat dintre noi acum vreo cinci ani:
Rule one for survival: stay away from crowds.
Din ce în ce mai valabil îndemnul, inclusiv în privința mulțimilor care bântuie internetul.
Pe X e un dezmăț total. Balamuc, bordel. E deja foarte-foarte greu să iți dai seama dacă o fotografie, un clip video, o știre sau un text de două rânduri sînt adevărate sau falsuri. Tot ce poți să faci ca să nu cazi victimă dezinformării e să-i citești doar pe cei câțiva (10-20) de indivizi care, în timp, și-au dovedit onestitatea, ignorând complet restul muntelui de gunoi.
Mă întreb dacă nu cumva cumpărătura aia de 44 (!) miliarde de dolari (Musk-Twitter) a fost cu bătaie foarte lungă: sub pretextul respectării dreptului la liberă exprimare, cenzura stupidă, din topor, practicată pe Twitter a fost înlocuită cu kilotone de minciuni produse în regim industrial în laboratoarele AI, cu care grupul elitist de „investitori” al căror exponent e Musk încearcă să creeze o realitate virtuală – complet separată de lumea reală, în care vor să rămână doar ei – realitate virtuală în care să fie aspirați, dezinformați, manipulați și ținuți captivi sute de milioane de omuleți inutili, văzuți doar ca niște gâze enervante care bâzâie degeaba.
Pe X postează toate capetele înfierbântate de la vârful UE și de aiurea, bucurându-se de libertatea de a-și promova agenda și propaganda, precum și văicăreala că nu se cenzurează în așa fel încât să-și audă doar propria voce! Ipocrizia globaliștilor nu mai cunoaște nicio limită.
Nu e chiar sat fără câini nici acolo, Thierry Breton poate depune mărturie 😀
Omul a rămas fără viză de Statele Unite pentru că a încercat să obțină cenzurarea unui interviu al lui Trump în State! Când zeii încearcă să piardă pe cineva, mai întâi îi iau mințile.
P.S. Thierry Breton e cel care practic a recunoscut implicarea UE în anularea alegerilor de la București.
Și totuși:
The Next 15 Years Will Be Hell Before We Get To Heaven! – Mo Gawdat
https://www.youtube.com/watch?v=S9a1nLw70p0
Completare la raportul informativ scris de Col. Ciripoi Vasile (a.k.a. Hannibal Lecter) (apud @Robert)
Subsemnatul, Constantin Crânganu, fost asistent de geofizică în cadrul Facultății de biologie-geografie-geologie a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, permiteți să vă aduc la cunoștință următoarele:
Pe 7 februarie 1987, în presa din RSR s-a publicat un nou decret pentru raționalizarea consumului de energie, care prevedea reduceri suplimentare ale cotelor alocate pentru toți consumatorii, cu accent pe „reducerea cu cel puțin 30%” a consumurilor pentru activitățile neproductive și cu „peste 20%” a energiei electrice pentru consumul casnic. Fără nicio jenă, în presă s-a făcut „reclamă” modalităților de „economisire severă”, prin „îndemnuri patriotice” la folosirea becurilor de putere mică, la eliminarea oricăror surse suplimentare pentru încălzit (calorifere electrice) și a unor aparate casnice, prin înlocuirea lor cu „munca gospodărească”. În „Epoca de Aur”, aspiratorul trebuia înlocuit cu mătura, mașina de spălat cu zolitorul, iar frigiderul cu beciul (în blocurile de locuințe, probabil, cu balconul).
Aplicarea „imediată” a prevederilor decretului a coincis cu vacanța inter-semestrială a studenților. Pentru conducerea Centrului Universitar Iași, vacanța a fost o gură de oxigen în nevoia stringentă de a face economii și de a se încadra, cât de cât, în cotele alocate. Prin urmare, timp de o săptămână s-au oprit centralele termice și toate sursele de iluminat.
În „ședința de comandă” a conducerii de partid și educative s-a hotărât că niciun sacrificiu nu este prea mare, indiferent de consecințe, pentru a limita și mai mult consumul de energie.
Ajunse în Iași duminică seara (15 februarie 1987), după ore petrecute în trenuri și autobuze insalubre, studentele cazate în complexul „Pușkin” (astăzi „Titu Maiorescu”) au găsit camerele cu pereții înghețați, lumina stinsă, iar în băile comune nu curgea nici măcar apa rece. În plus, pentru că nicio altă metodă nu dăduse rezultate până atunci, în toate campusurile, prizele din camere fuseseră sigilate. Luni, după cursuri, în „Pușkin” au fost câteva ore de lumină și căldură, dar studentele au fost anunțate că „se depășise cota”, astfel că în următoarele două zile nu vor primi electricitate.
Ceea ce părea de necrezut cu o seară înainte s-a adeverit în dimineața zilei de marți, 17 februarie: becurile nu s-au mai aprins în camere. Studentele și-au petrecut ziua la cursuri și seminarii, iar după revenirea în cămine, întunericul le-a obligat să aprindă lumânări, pentru a nimeri baia și paturile. Angela Dumitrașcu (Bîrsan), studentă la Istorie-Filosofie, își amintea despre atmosfera din campus: „În căminul 5, din «Pușkin», nu se vede lumină. Nu mă mir. E ceva obișnuit. (…) Deschid ușa. Am senzația că intru într-un beci întunecat și înghețat. Stau [colegele de cameră ‒ n.m.] în paturile de campanie, cu paltoanele pe ele, încălțate cu cizme și plăpumile peste ele. Ne salutăm. Nicoleta îmi atrage atenția că nu curge nici apa. Cea rece, evident. (…) E mai cald afară decât în cameră”.
Cu toate că începuseră prelucrările activiștilor de partid prin cămine despre obligația de a economisi energie, studentele nu puteau accepta situația, în tăcere. De exemplu, Silvia Mureșan, studentă la Geologie, a izbucnit: „ne-am săturat de învățat la lumânare și va trebui să aibă studenții o poziție fermă pentru a se termina cu șicanele astea”. Mai mult, ea a reușit să convingă „un grup de studente din același cămin pentru a ieși în stradă”.
Pentru înfrumusețarea parcului din centrul complexului studențesc se construise o fântână arteziană (în care nu curgea apă niciodată), de forma unui pește stilizat. Era locul de întâlnire cel mai popular pentru tineri, denumit „Balena”. Fetele din căminele 5 și 6, alăturate, după ce și-au transmis mesaje de la geamuri, s-au gândit că mai bine și-ar petrece o parte din seară la „Balenă”, pentru ca timpul să treacă mai plăcut, iar frigul să nu le copleșească. Acompaniate de chitare, zeci de voci tinere au murmurat cântece de studenție, vechiul imn „Deșteaptă-te, române!” (catalogat drept subversiv în 1987) și „cântece de oaste”, învățate la instructajul militar obligatoriu. Au venit și băieți din complexul vecin, „Codrescu”.
Deși nu au încă un lider, studenții gândesc la fel: este nevoie să fie mai mulți, pentru ca nemulțumirile lor să fie ascultate și rezolvate. Nu știu exact cui să se adreseze, ci doar că trebuie să-și mobilizeze colegii. Grupul de la „Balenă” pleacă spre „Codrescu”, apoi urcă dealul spre căminele băieților din „Târgușor-Copou”, cu câteva torțe improvizate, din cartoane. Un protest era pe cale să se nască.
Au ajuns în complex pe la 19:30, oră întipărită în memoria lui Constantin Bătrînu (poreclit de colegi „Socrate”), student în anul IV la Istorie-Filozofie, pentru că se pregătea de întâlnirea cu iubita sa. Asemenea altor studenți, „Socrate” a auzit din cameră o rumoare, „care nu era veselă”, și, când a deschis geamul, a văzut un grup de studenți cu făclii, care strigau „Veniți cu noi!”.
Mai mulți colegi s-au alăturat grupului, care-i aștepta între cămine. Aflând care-i miza, „Socrate” a mers la un cămin alăturat, unde erau cazați studenții de la Geologie, și, pentru a-i determina să iasă, a scos siguranța din tabloul electric. Prin beznă, viitorii geologi au coborât și ei. Din „Târgușor”, câțiva studenți au plecat, mai sus pe Copou, la căminele Agronomiei.
Grupul de studente și studenți geologi (Adam Sorinel, Axinte Silvia Doina, Alexandrescu Dan, Badragan Cristina, Botoroacă Gheorghe, Costinescu Raul, Chiriac Valeriu, Chiriac Cristina, Covacs Iosif, Cociş Ionela, Filip Cristiana, Grigoraş Mugurel, Csibi Istvan, Huminiuc Magda, Iorga Vasile, Irimia George, Igescu Florentina, Lotoş Dimitrie, Militaru Carmen, Olariu Ana, Pîslaru Doina, Pelaghia Alina, Rădulescu Flaviu) era condus de studentul Grigoraș Mugurel, anul III, inginerie geologică și geofizică.
Mugurel a propus continuarea marșului de protest pe strada Sărărie pentru a ajunge în marele complex studențesc Tudor, unde erau cazați studenții de la Politehnică. Lozinca principală care a început să fie scandată tot mai tare și fără teamă era Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm!
Pe la jumătatea străzii Sărărie se afla comandamentul Securității județului Iași. Trecând prin fața clădirii, sutele de demonstranți au fost „contaminate” cu „băieți” cu ochi albaștri și camere de fotografiat. La un moment dat, grupul condus de studentul geolog Grigoraș Mugurel a fost întâmpinat de rectorul Viorel Barbu, matematician. Rectorul a încercat să-l oprească pe Mugurel, pretinzând că el, și ceilalți, ca studenți, trebuie să se supună ordinelor rectorale. Și atunci, conform multor martori, Mugurel a aruncat bomba:
Nu vă recunosc niciun fel de autoritate asupra mea și a colegilor mei. De ce ar trebui să vă urmăm ordinele? Noi am învățat recent ceva foarte important de la tovarășul asistent Crânganu, de le geologie: Cine nu îndrăznește să strângă pumnul ca să lovească, nu are dreptul să întindă mâna ca să primească ceva.
Rectorul a rămas blocat, s-a retras, demonstrația a continuat. În complexul Tudor, miliția și securitatea deja blocaseră ușile de la intrările în cămine. Studenții s-au aduant și au sărit pe geamurile de la parter sau chiar de la etajul 1. Din Tudor, studenții au mărșăluit către sediul Județean PCR, aflat în fața Palatului Culturii. Lozincile lor au fost de tipul “Iaşule, trezeşte-te!”, “Ceauşescu, pînă cînd?” Iar acei bravi studenţi nu s-au bulucit după 1989 la titluri de revoluţionar şi la foloase de tot felul. Şi le-ar fi fost chir greu să spună sau măcar să gîndească vreodată că revoluţia a început la Iaşi.
În jurul orei 4 dimineața, manifestanții erau adunați în Piața Unirii, în jurul statuii lui Cuza. Dintr-a dată, un grup de studente au năvălit bucuroase în piață strigând: Victorie! S-a aprins lumina! Curge apă caldă la dușuri și calorifere!
End of story? Nu, încă, tov. Col. Ciripoi Vasile. Au urmat represaliile.
Consiliul profesoral al Facultății de biologie-geografie-geologie s-a întrunit de urgență la solicitarea rectorului Viorel Barbu și a altor tovarăși cu galoane de la Partid, uimiți de replicile studentului Grigoraș Mugurel. S-a pus la vot exmatricularea studentului din anul III fără drept de înscriere în nicio altă facultate de geologie din țară. Votul a fost cvasi-unanim. Asistentul Crânganu a fost singurul cadru didactic care a votat contra exmatriculării studentului.
End of story? Nu încă.
În unul din dosarele mele de urmărire informativă (DUI), printre primele pagini se află și o informație semnată de prof. dr. rector Viorel Barbu. Domnul Barbu a mai fost ținut pe post până în 1989, după care a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1991, membru plin în 1993, vicepreședinte ale aceleiași academii (1998-2002), președinte al Secției de Științe Matematice (2012 – prezent) și președinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (2001–2012; 2018 – prezent).
End of story? Nu încă.
Mugurel a fost exmatriculat, dar după vreo două luni a apărut surprinzător la cursurile mele. M-am bucurat, desigur, și l-am încurajat să-și termine studiile și să obțină diploma de inginer geolog și geofizician, exact ca și diploma mea. M-a surprins că era foarte mult schimbat, taciturn chiar, fără entuziasmul de altă dată care-l transformase în liderul studenților, ca pe un fel de Marian Munteanu avant la lettre. Privind lucrurile retrospectiv, Mugurel se transformase într-un Randle Patrick McMurphy, cel din Zbor deasupra unui cuib de cuci după tratament.
Din păcate, Mugurel a suferit un altfel de tratament.
După absolvirea facultății, în 1990, m-a căutat insistent, de cel puțin două ori în vara acelui an. Am fost plecat din Iași multă vreme, pe teren cu studenții în practică. În cele din urmă, Mugurel s-a confesat în fața a doi colegi și i-a rugat insistent, ca, atunci când mă vor întâlni, să-mi spună sfârșitul poveștii.
Securitatea română i-a propus un troc: i se anulează exmatricularea și i se permite să absolve facultatea cu condiția să devină o „sursă”, un informator despre ce mai spune la ore și seminarii asistentul Constantin Crânganu. Cu inima îndoită, pentru că aflase că am fost singurul profesor care s-a opus exmatriculării sale, Mugurel a făcut pactul cu diavolul. Și atunci, la trei ani de la începutul acestui horror story, Mugurel se căia amarnic, se mustra pe sine însuși și voia neapărat să îngenuncheze în fața mea ca să-și ceară iertare. Strânsese pumnul când trebuia, acum avea dreptul să întindă mâna pentru a primi iertarea. Cei doi colegi, care mi-au relatat mai târziu aceste scene, au fost copleșiți de povestea lui și l-au asigurat că mă vor informa despre căința lui și cererea sa de iertare.
M-am întors în Iași prea târziu. La începutul lunii august 1990, Grigoraș Mugurel s-a aruncat în gol de la etajul nouă al unei clădiri din Pașcani.
Dumnezeu să-l ierte!
Acesta este the end of story, tov. col.Ciripoi Vasile
–––––––––––––––––––
Bibliografie
Dacă te regăsești pe listă, spune: „Da, am fost acolo!”
https://stiri.botosani.ro/stiri/actualitate/daca-te-regasesti-pe-lista-spune-quotda-am-fost-acolo.html
27 de ani de la revolta studenţilor ieşeni, în 1987. Numele celor care s-au opus regimului
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/27-de-ani-de-la-revolta-studentilor-ieseni-in-1987-numele-celor-care-s-au-opus-regimului–40204.html
17 februarie 1987: „Epoca luminii, epoca rușinii!”
https://historia.ro/sectiune/general/17-februarie-1987-epoca-luminii-epoca-rusinii-635517.html
Am nistee draci cand mi-amintesc..si accum…atat de departe si ca timp si ca spatiu…
T17, cel mai mare camin din Tudor, cartierul studentesc politehnic, a luat foc de vre-o doua ori (statia de transformare)
Dulapul de sigurante electrice a caminului avea batute cuie in loc de sigurante. Cu ceva rachiu, puteai sa-ti rezervi camera de la an la an si in timpul verii s-o mai amenajezi. Practic se sapau santuri mici in tencuiiala peretiilor, in forma de marca tensiometrica (strain gauge) si puneai sarma de resou in tencuiala. Iarrna era rai. Erau controale zilnice. Echipele aveau cate un asistent universitar care avea lista cu studentii lui. La mine asistentul era de la geometrie diferentiala. Era cunoscut ca securist peste tot. Aveam, lipit pe dulap, un poster frumos cu Miss December 1985 din Playboy. Nu mi la confiscat dar m-am trezit cu un 2 la seminar.
Echipele de control isi puneau viata in pericol cand intrau ori ieseau din camin. Aparent cadeau borcane cu muraturi, de pe tejgheaua geamuli, la fiecare briza de vant. Mai cadeau baloane umplute cu apa, un pic mai inofensive.
Nu a fost intentia mea dar ma bucur ca raportul lui Ciripoi va facut sa relatati acele vremuri DE RAHAT pe care uni le-au uitat in prostia lor, altii nu le-au trait si multi au contribuit.
PS. Raportul lui Ciripoi are niste valente literare de exceptie. Ar fi interesant, de mai traieste, si ce alias de nickname foloseste.
poate s-ar potrivi un fel de „coda”: în 1990 eram încă student la Politehnică și scriam la revista fostă a ASC, acum „eliberată”, ING. ( În general noi ne mândream că revista noastră era cotată a doua dintre revistele studențești, după „Opinia Studențească” de la Iași). Și aflu de un subiect interesant, studenții exmatriculați pe motive politice. Nu întâmplător, ne venise un coleg „nou” – cred că avea aproape 40 de ani. Am avut o primă întâlnire cu el, mi-a explicat și mecanismul prin care puteai fi exmatriculat fără „zgomot” – dacă te rețineau o săptămână acumulai suficiente absențe încât să fii exmatriculat pe acest motiv, drept pentru care în acte nu erai „politic” ci doar „chiulangiu”. Printre altele mi-a relatat că ofițerul de supraveghere (nu mai știu dacă așa se numea funcția) îl mai întâlnise pe stradă chipurile întâmplător și cumva îi dăduse de înțeles că „nu s-a terminat”. Probabil că a aflat și de discuția noastră pentru că după această primă discuție nu am mai reușit să o am pe a doua, a început să se eschiveze, ba că nu mai are timp, ba că nu vrea să mai facă valuri, de unde am dedus că într-un fel sau altul a fost amenințat să nu mai continue cu confesiunile… Posibil că același lucru s-a întâmplat și în cazul relatat de dvs.
hmm. am crezut ca ciripoi (nu cip cirip) e fictional. observ ca i printre noi. o fi azi vreun ultraliberal prosper, propovaduind economia de piata.
Impresionant! Nu am stiut , desi eram mereu „abonati” la Europa libera!
OFF TOPIC
Generatoare de curent, pentru centrele de date, facute pe baza motoarelor cu rectie folosite de avioanele de linie scoase din uz. Conversie pe gaz metan, inlocuirea turbinei mari de bypass cu una clasica si gata. Nu mai stai la coada ani de zile pentru o turbina noua. Ce nu face ingeniozitatea…la nevoie.
https://www.wsj.com/business/energy-oil/how-jet-engines-are-powering-data-centers-b1c587a9?mod=business_feat5_energy-oil_pos3
Din ceea ce văd, structura argumentului ar fi următoarea:
CO2 este fundamental pentru viață.
CO2 este omniprezent geologic.
Prin urmare, tratarea lui ca „pericol” este conceptual problematică.
Aici avem o eroare clasică de categorie.
Faptul ca substanță este naturala, esențială sau omniprezentă NU înseamnă că variațiile rapide ale concentrației ei sunt inofensive.
De ex, oxigenul este vital dar la 60% concentrație ar distruge biosfera prin incendii masive. La fel și
CO2 este vital dar la creșteri rapide de ordinul zecilor de ppm/an, forțarea radiativă crește, iar sistemul climatic reacționează.
Per ansamblu un articol bun ca eseu filozofico-științific insa nu complet ca argument climatic.
Înțeleg observația dvs., dar ea pleacă de la o premisă greșită despre articolul meu, creând in fals cadru climatic sau, dacă vreți, un „omuleț de paie”. Eseul meu nu este un text de climatologie aplicată și nici un argument pro‑ sau contra unui anumit pachet de politici climatice, ci un eseu geologic și termodinamic despre rolul CO₂ în emergența vieții și în arhitectura planetară departe de echilibru. Dacă îl citiți ca pe un policy paper climatic, evident că pare ‘incomplet ca argument climatic’; eu însumi nu pretind altceva.
Schema pe care o propuneți – ‘CO₂ este fundamental pentru viață; CO₂ este omniprezent; deci tratarea lui ca pericol e problematică’ – nu apare nicăieri în forma asta în text, ci este o reconstrucție simplificată. Faptul că insist asupra rolului geologic și biologic al CO₂ nu înseamnă că neg posibilitatea ca variații rapide ale concentrației să creeze probleme climatice pentru o civilizație calibrată pe Holocen; înseamnă doar că refuz să reduc acest gaz la o singură funcție, aceea de ‘pericol’, decupată din restul povestii planetare.
Aveți perfectă dreptate că ‘natural’, ‘esențial’ sau ‘omniprezent’ nu implică automat ‘inofensiv în orice doză și orice ritm de schimbare’; exemplul cu oxigenul ridicat este corect fiziologic. Tocmai de aceea nici nu spun asta în articol; „eroarea clasică de categorie” apare, în opinia mea, mai degrabă în discuția publică, unde CO₂ este tratat ca o substanță cvasi‑demonică, fără memorie geologică, și mai puțin în textul meu, care încearcă să reechilibreze tabloul.
Mai este o „eroare clasică de categorie” în comentariul dvs.
Afirmația cu „zeci de ppm/an” este pur factual exagerată: creșterea medie în ultimele decenii a fost de ordinul a 2–3 ppm/an, cu ani excepționali în jur de 3,5 ppm, ceea ce este mult în termeni geologici, dar nu ‘zeci’. Forțarea radiativă a CO₂ și influența ei asupra climei sunt bine documentate și nu le contest; tocmai de aceea am grijă, în eseul meu, să nu pretind că geologia ar ‘absolvi’ din oficiu emisiile antropice, ci doar să arăt că povestea carbonului este mai complexă decât diagrama simplificată CO₂ = dușman.
Sunt de acord cu fraza dvs. finală: articolul meu este, în intenție, ‘un eseu filozofico‑științific’ – și exact așa ar trebui citit. În această cheie, critica dvs. că nu ar fi ‘complet ca argument climatic’ este corectă, dar mai spune ceva: că poate e nevoie să recitiți numeroasele mele texte publicate pe Contributors.ro sau măcar ultimele cărți pe care le-am publicat în 2024*. Veți găsi acolo că discut explicit scara de timp, rata schimbărilor recente și vulnerabilitatea infrastructurii umane, folosind aceleași instrumente geologice și termodinamice.
––––-
* Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts – A Voice in the Wilderness
The Dynamic Earth: Introduction to Geology and Climate Change
Clima în schimbare De la frică la realitate.
Vă mulțumesc pentru răspunsul detaliat.
Spuneți că ”Afirmația cu „zeci de ppm/an” este pur factual exagerată: creșterea medie în ultimele decenii a fost de ordinul a 2–3 ppm/an, cu ani excepționali în jur de 3,5 ppm, ceea ce este mult în termeni geologici, dar nu ‘zeci’. Forțarea radiativă a CO₂ și influența ei asupra climei sunt bine documentate și nu le contest; tocmai de aceea am grijă, în eseul meu, să nu pretind că geologia ar ‘absolvi’ din oficiu emisiile antropice, ci doar să arăt că povestea carbonului este mai complexă decât diagrama simplificată CO₂ = dușman”. Aveti dreptate în privinta ordinului de mărime- creșterea concentrației atmosferice de CO2 în ultimele decenii a fost în medie ~2–3 ppm/an, cu ani recenți care au depășit 3 ppm și episoade izolate în jur de 3,5 ppm. Însă..în termeni geologici, asa cum desigur cunoasteti, este extrem de rapid. În trecutul geologic, variații de ordinul a 100 ppm s-au produs de regulă pe mii până la zeci de mii de ani (excepțiile fiind evenimentele majore precum PETM). Astăzi discutăm despre creșteri de peste 100 ppm în aproximativ un secol și jumătate. Ritmul conteaz climatic la fel de mult ca valoarea finală deoarece sistemele biologice și oceanele au inertii diferite.
Mai mult, forțarea radiativă a CO2 este bine caracterizată fizic (dependență logaritmică de concentrație). Dublarea concentrației față de nivelul preindustrial ~280 ppm → 560 ppm) implica o forțare radiativa de ~3,7 W/m2, ceea ce este o valoare robustă în literatura de specialitate.
Clar, nu vorbim despre o relație ideologică, ci despre o relație fizică măsurabilă.
Recomandare de lectură
Detection, attribution, and modeling of climate change: Key open issues
Gondwana Research. Volume 152, April 2026, Pages 92-128
O prezentare făcută de autor:
Studiul examinează mai multe întrebări nerezolvate în ceea ce privește detectarea, atribuirea și modelarea climei. Aceste probleme se referă la fundamentele modului în care sunt interpretate schimbările climatice din trecut și la modul în care sunt proiectate cele viitoare, și sunt importante deoarece proiecțiile climatice influențează deciziile care vor modela economiile și societățile timp de decenii.
O temă centrală este variabilitatea climatică naturală. De-a lungul Holocenului — ultimii 11.700 de ani — sistemul climatic a prezentat un optimum climatic (acum 6.000-8.000 de ani) și oscilații repetate: cicluri multidecadale, fluctuații centenare și reorganizări la scară milenară.
Unele cicluri mai lungi sunt bine cunoscute, cum ar fi ciclul Eddy, asociat cu perioadele calde medievale și romane, și ciclul Hallstatt-Bray, de 2.000-2.500 de ani. Aceste modele apar în carotele de gheață, sedimentele marine, inelele copacilor, documentele istorice și în înregistrările climatice și solare.
Cu toate acestea, modelele climatice globale (GCM) actuale au dificultăți în reproducerea optimului holocen și a acestor ritmuri. Ele generează variabilitate internă, dar nu cu sincronizarea, amplitudinea sau persistența corecte. Atunci când un model nu poate surprinde „bătăile inimii” naturale ale sistemului climatic, devine dificilă distingerea încălzirii provocate de om de variabilitatea de fond. Acest lucru este deosebit de relevant pentru interpretarea încălzirii observate începând cu 1850-1900, deoarece atât ciclul Eddy, cât și ciclul Hallstatt-Bray se află în fază ascendentă aproximativ din anii 1600.
O parte din încălzirea post-industrială ar putea proveni, așadar, din aceste oscilații naturale de lungă durată, care se preconizează că vor atinge apogeul în secolul XXI și, respectiv, în a doua jumătate a mileniului al treilea.
O altă problemă importantă se referă la seturile de date privind temperatura globală la suprafață, care constituie baza evaluării încălzirii globale. Aceste seturi de date sunt esențiale, dar nu sunt perfecte. Urbanizarea, schimbările în utilizarea terenurilor, relocarea stațiilor și schimbările de instrumentație pot introduce erori neclimatice. Există multe corecții, dar incertitudinile persistă. Chiar și erori mici nerezolvate pot influența tendințele pe termen lung.
Studiul evidențiază discrepanțe bine cunoscute: estimările bazate pe sateliți ale temperaturilor din troposfera inferioară din 1980 arată o încălzire cu aproximativ 20-30% mai mică decât înregistrările bazate pe suprafață, în special în zonele terestre din emisfera nordică.
Reconstituirile recente bazate pe stații rurale confirmate arată, de asemenea, o încălzire seculară semnificativ mai slabă. Aceste diferențe subliniază necesitatea unei examinări continue a înregistrărilor observaționale.
Influențele solare și astronomice reprezintă un alt domeniu în care știința este încă în evoluție. Soarele variază în moduri care nu sunt pe deplin surprinse de reconstrucțiile simplificate ale radiației solare utilizate în multe modele. Mai multe linii de dovezi indică faptul că sistemul climatic răspunde nu numai la radiația solară totală, ci și la variațiile spectrale, modularea magnetică și efectele indirecte asupra circulației atmosferice.
Aceste mecanisme sunt încă în curs de investigare, iar reprezentarea lor în modele rămâne incompletă, chiar dacă dovezile empirice sugerează că acestea pot juca un rol dominant — potențial mai influent decât forța simplă a radiației solare totale implementată în prezent.
Mai mult, în ciuda controverselor actuale privind variabilitatea solară pe termen lung, modelele climatice globale (GCM) actuale sunt de obicei „forțate” cu reconstrucții solare care prezintă o variabilitate seculară extrem de scăzută. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care aceste modele atribuie aproape 0 °C din încălzirea observată după 1850-1900 schimbărilor solare și, în același timp, nu reușesc să reproducă oscilațiile la scară milenară evidente în înregistrările paleoclimatice.
Comparațiile directe între simulările GCM ale temperaturii globale la suprafață și observații arată, de asemenea, că modelele nu reproduc oscilația climatică de aproape 60 de ani asociată cu perioada de încălzire din anii 1940 și tind să supraestimeze încălzirea observată din 1980. Această problemă a „modelului fierbinte” a fost documentată în mai multe studii și pare să afecteze o parte substanțială din GCM-urile actuale.
Toate acestea sunt legate de un parametru cheie în știința climei: sensibilitatea climatică la echilibru (ECS). Estimarea canonică – aproximativ 3 °C pentru o dublare a CO₂, cu un interval probabil de 2,5–4,0 °C conform IPCC – provine în mare parte din evaluări bazate pe modele.
Sursa: https://phys.org/news/2026-02-rethinking-climate-natural-variability-solar.html#google_vignette
OFF TOPIC
Cum ar fi să vă întâlniți astăzi cu mai multe personaje celebre din trecut?
https://www.youtube.com/watch?v=0f-SzLukrKg
https://www.youtube.com/watch?v=tPggJl5OQ_Y
OFF TOPIC
Ce înseamnă când cineva este vizionar?
Audaces fortuna iuvat sau așa ajungi cel mai bogat om de pe planetă.
https://x.com/i/status/2024148401164546515
E ceva genetic…bunicul lui patern cauta o civilizatie pierduta prin Namib 🤣🤣🤣. Ce-ar fi fost s-o gaseasca? Tema de film cu suspance…
https://www.cbc.ca/newsinteractives/features/joshua-haldeman-elon-musk-saskatchewan-tech-utopian-conspiracist
Interesante informații, în ciuda „vopselii” corecte politic a textului.
De reținut, că străbunica lui Elon Musk a fost prima chiropracticiană din Canada, activitate continuată cu brio de fiul ei, bunicul matern al lui Elon, în Canada și Africa de Sud.
Strănepotul Elon a continuat aceste activități distinctive de priorități absolute în SUA. Înclin să cred că, genetic privind lucrurile, așchia nu sare niciodată departe de trunchi.
@Dl.Crânganu – „Ce înseamnă când cineva este vizionar?”
Exact așa se manifestă în practică un IQ foarte mare: posesorul lui ajunge mult mai repede decât alții la repere și la concluzii aflate mult mai departe.
@Robert – „E ceva genetic”
A dat Domnul să fii și tu de-acord că IQ-ul e ceva genetic? 😀
Sau nu te-ai prins că e vorba de IQ ?
Mei Haralede, iar bagi shoparlici mici? Vizionar poate sa insemne ca ai viziuni, sa vezi in viitor. Nu tine de IQ.
Ca Musk are IQ mare e altceva, o coincideala.
…adica Baba Vanga ….
SUA consideră retragerea din IEA (International Energy Agency), care a virat prea mult de la securitatea energetică la politici climatice.
Secretarul Departamentului de Energie, Chris Wright, a formulat trei obiecții ale SUA vizavi de IEA:
1. IEA s-a îndepărtat de misiunea sa fondatoare. Agenția a fost creată pentru securitate energetică, acces la energie, monitorizarea întreruperilor de aprovizionare și date de calitate, nu ca ONG de climate advocacy sau laborator de scenarii „net zero”.
2. Statele Unite vor ca IEA să „abandoneze clima” ca ax central. El spune explicit că „vrea să împingă IEA să lase deoparte clima – asta e chestie politică” și să revină la energia ca bun vital: securitate energetică, acces, combustibili de gătit curați pentru săraci, reziliență la șocuri.
3. Există o amenințare credibilă de retragere dacă agenția rămâne centrată pe climă, net-zero și alte chestii plăcute diplomaților europeni. Wright afirmă că reformele actuale nu sunt suficiente și că, dacă IEA „rămâne dominată și infuzată de chestii de climă”, SUA pot ieși sau își pot retrage finanțarea; dacă însă revine la rolul de furnizor neutru de date și analize despre „big energy issues”, SUA sunt „all in”.
Detalii,
https://x.com/i/status/2023998816345616740
Nu fiți un Climitard!
Adică, o persoană care crede că clima poate fi schimbată prin plata unei taxe pe CO2 către guvern.
Asta-i ca si cu „dotard”😂😂😂
Buna; dupa mine o sa intre-n Oxford Dictionary in curand.
Cea mai adâncă probă de rocă extrasă vreodată de sub calota glaciară antarctică
O echipă internațională de oameni de știință s-a întors din inima Antarcticii de Vest cu 228 de metri de rocă și noroi vechi, cea mai lungă carotă recuperată vreodată de sub un strat de gheață.
Datarea preliminară, bazată pe prezența algelor fosilizate care au existat doar în anumite perioade geologice, sugerează că proba reprezintă o arhivă a ultimilor 23 de milioane de ani. Aceasta include perioade în care temperatura medie la suprafața Pământului era mai ridicată decât cea actuală și mai ridicată decât temperatura prognozată pentru 2100 în conformitate cu politicile climatice globale actuale.
Carota a fost extrasă în cadrul proiectului Sensitivity of the West Antarctic Ice Sheet to 2 °C (SWAIS2C). Acesta are ca scop determinarea gradului de retragere a calotei glaciare din Antarctica de Vest în perioadele anterioare de încălzire globală și dacă există un prag de temperatură după care retragerea acesteia devine ireversibilă.
Detalii,
https://www.nature.com/articles/d41586-026-00520-0?linkId=53639871
Scuzata fie-mi ignoramta, dar fiindca se vorbeste si despre roci, va intreb si eu despre ceva cam ciudat
In „Ziaristii”(ziaristii.com.) a aparut un articol scris de regretatul scriitor basarabean Nicolae Dabija care, prezentand o carte dedicata lui Brancusi („Pasărea sunt eu”, de Ion Deaconescu) isi aminteste ca pe cand Brancusi era in viata, se zvonise ca statuile sale din piatra sau lemn se deplaseau in timpul noptii si pareau vii. Probabil, era un exces de imaginatie, metafore gresit intelese, isterie, inchipuiri.
Dar scriitorul Dabija face legatura cu un fenommen cunoscut, despre care s-a vorbit in Romania: cel al al pietrelor miscatoare din muntii Romaniei, numite pietrele trovant.
Ce parerea aveti, este un fenomen real, sau o pacaleala?
La cat de complicata descopera stiinta ca este fi natura, nu mai poti exclude nimic.
Ce spueti despre PIETRELE TROVANT? Pur si simplu aluneca fiindca terenul pe care stau este instabil, sau exista niste forte necunoscute, misterioase, care le misca?
Fara sa fiu specialist, am fost la pietre trovant si au o explicatie extrem de simpla… intr-adevar se misca, au o structura poroasa, atunci cind anumit eparti se umplu cu apa se schimba centrul de greutate si se misca cautindu-si echilibrul.
Nu e vorba despre nicio ignoranță, fenomenul trovanților este real (chiar dacă puțin metaforizat de scriitorul Nicolae Dabija, pe care l-am întâlnit în Chișinău după „podul de flori” de la Ungheni).
Trovanții din România nu „se mișcă” precum celebrele pietrele navigatoare din Death Valley, California; fenomenul din România este mai degrabă o combinație de creștere lentă, dezagregare și micro‑deplasări gravitaționale/erozionale, iar asemănările cu alte „pietre care se mișcă” sunt mai mult marketing decât de mecanism fizic.
Dacă veți întrebați un geolog român (bun), el/ea vă va spune că trovanții sunt concrețiuni grezoase: acumulări de nisip și gresie cimentate cu apă bogată în carbonat de calciu, în jurul unui nucleu mai dur („Sandsteinkonkretionen”).
Când apa de ploaie cu CaCO₃ se infiltrează, carbonatul precipită, se depune și poate genera presiuni interne locale, adăugând noi straturi la exterior; viteza de „creștere” estimată este de ordinul câtorva cm la 1000 de ani.
Dacă vă interesează mecanismele probabile de „mișcare” ale trovanților din România, vă pot spune că nu există dovezi instrumentale că aceștia s-ar deplasa spectaculos, dar câteva procese pot genera micro‑mișcări:
– Creștere și dezagregare asimetrică: acumularea de material într-o parte și eroziunea în alta pot schimba centrul de greutate, favorizând rostogoliri scurte sau înclinări pe pante foarte line.
– Procese gravitaționale pe versanți: pe pante slabe, umectarea/uscarea solului, fenomene de îngheț‑dezgheț, sau micro‑alunecări de teren pot deplasa blocuri cu câțiva mm–cm în intervale lungi.
– Dilatări termice și umflare/contracție a solului: alternanța umed/uscat și rece/cald poate produce forțe laterale mici, dar repetate, în special în soluri argiloase care „lucrează” geologic.
În folclor se spune că „trovanții absorb apă, cresc și astfel își creează o ‘cărare’ proprie”, dar aceasta e mai degrabă o metaforă: depunerile și eroziunea schimbă micro‑relieful din jur, fără un mecanism direcțional clar. (https://www.youtube.com/watch?v=nYBK4j88TBs)
După cum am scris mai sus, trovanții din România nu sunt chiar „singuri pe lume”. În cursurile mele despre The Dynamic Earth le vorbesc studenților (și le arăt poze/filmulețe din activitățile mele de teren) despre ce se întâmplă în Valea Morții (Death Valley), pe așa numita Racetrack Playa (= plajă) din California.
Acolo, mecanismul a fost documentat direct: plaja se inundă superficial, iarna se formează o peliculă de gheață subțire (3–6 mm); ziua, panouri mari de gheață, împinse de vânt ușor (4–5 m/s), lovesc simultan zeci de bolovani pe noroiul moale, lăsând urme lungi. Așadar, mișcarea e hidro‑/crio‑dinamică, controlată de gheață și vânt, nu de creștere internă a rocilor.
Un alt exemplu de trovanți se întâlnește în deșerturile reci arctice sau periglaciare, unde bolovanii pot fi mutați de îngheț‑dezgheț, gheață de ancorare, solifluxiune, poligoane de contracție – din nou, procese externe, nu „roci vii”.
Și, totuși, există unele particularități ale trovanților românești, pe care, din mândrie națională, ne place să le spunem și „pietre vii”.
1. Originea: Trovanții noștri sunt corelați cu medii paleo-deltaice litorale și, probabil, cu activitate seismică veche (paleo‑cutremure), care au favorizat cimentări locale ale nisipului, de unde și formele sferoidale sau „ciuperci”.
– Comportament: „Creșterea” prin cimentare suplimentară și dezvoltarea de „bubițe” secundare la suprafață, plus micro‑rostogoliri, dar nu deplasări cu traiectorii lungi documentate fotografic în timp, așa cum avem la Racetrack Playa. Ce credea scriitorul Dabija despre statuile lui Brâncuși trebuie luat cu multă sare.
Am fost acum vreo 15 ani la Muzeu Trovantilor din Costesti, Valcea. La acea vreme cvasinecunoscut si era si destul de greu sa opresti ca n-aveai unde, e intr-un viraj frumos care imbie la viteza nu la parcat. Azi e usor ca e o parcare pe interiorul virajului. Se nimerise cu noi si o familie cu o muiere tantalaie rau, profesoreasa de ceva. Intram, mai erau 3-4 persoane. Pai sa auziti discutii, mitologie chioamba, spiritisme, desi era un panou care dadea explicatiile necesare asupra fenomenului. Dar nu, Facebook stia tot. Daci, extraterestri, energii, magnetism, calatorii in timp, toate erau vorbite acolo, bibliografie Ghita Funar si Pavel Corut. Napoleon Savescu nu era invocat. Cred ca ar fi distractiv sa pun niste boxe prin tufe si sa le pun sunete si zgomote :)))
Falopiana muiere mai sus pomenita a luat „un trovantel” mic (pe dracu, a luat o bucata rotunjita de pietris de riu, gasea asa ceva pe orice girla, da’ am tacut din gura) si-a zis ca il pune in biblioteca, o sa-i puna muzica si seara o sa-i povesteasca urmarindu-l cum creste!
Vă pot spune și eu două întâmplări de tot râsul-plânsul, cu muzeografe „profesioniste” din SUA, nu din Vâlcea.
Am fost într-o vară cu familia lărgită, inclusiv doi nepoți, să vizităm cea mai mare peșteră din estul SUA, faimoasa Luray Caverns, din Shanandoah Valley (Virginia). Grupul organizat a fost condus cu o mână de fier de o tânără ghidă, care ne-a spus că este absolventă de geologie. În timpul vizitei, domnișoara ghida ne-a prezentat formațiunile din peșteră, explicându-ne că ele au fost formate prin depunerea unui mineral – calcit. Apoi, a scăpat porumbelul: Știți, calcitul nu este un mineral rezistent la acțiunea ploilor acide, de aceea rocile numite calcar sau marmură suferă eroziuni puternice. Nepotul meu, căruia îi predasem geologia peșterii înainte de a pune piciorul înăuntru, a întrebat: Dar care mineral este cel mai rezistent la o eventuală eroziune? Fără să clipească, tânăra ghidă a răspuns: diamantul care ocupă locul 1 pe scara durităților (se referea la scara lui Mohs). Nepotul a întors brusc capul către mine – What is she saying? eu i-am făcut un semn de SUYM (shut-up your mouth). Apoi, după ce călătoria prin superba peșteră s-a încheiat, pe drumul către ieșire, m-am apropiat de ghidă și i-am spus că diamantul ocupă locul 10 pe scara durităților lui Mohs. Locul 1 este ocupat de talc, mineralul acela moale din care se face pudra pentru copii și rimelul și rujul dumneavoastră. S-a blocat, dar a mai reușit să zică un Thank you timid.
A doua întâmplare este legată de o expoziție Brâncuși, a cărui a 150 aniversare a zilei de naștere o sărbătorim astăzi.
Aflat în vizită la fiica mea din Dallas, am aflat că în metropola alăturată – Fort Worth, un muzeu privat (Kimbell Museum of Art) are câteva sculpturi de Brâncuși. Era vorba de o vilă impresionantă a unui mare magnat industrial din zonă.
Era vernisajul (cu tot ce înseamnă asta în casa unui petrolist ultra bogat), iar conferința de deschidere a fost susținută de o domnișoară care s-a recomandat a avea un doctorat în arte plastice. Când a început să vorbească, mi-a venit să cad jos: domnișoara dr. în arte plastice a pronunțat tot timpul BRAN-CU-ZI (cu accentul pe ZI) si a afirmat fără să clipească o secundă că marele sculptor BRANCUZI (sic!) este italian, după cum îi sună și numele (sic!). Spre marea mea dezamăgire, nimeni, absolut nimeni, din audiență nu a corectat-o. Pentru a evita o situație extrem de delicată pentru vorbitoare, am așteptat să înceapă partea a doua, cea cu pișcoturi, șampanie, vin și whiskey, după care i-am explicat calm muzeografei gafele pe care le făcuse, și cu pronunția, și cu falsa naționalitate. Dacă ați fi putut vedea ce față a făcut domnișoara respectivă după ce am vorbit cu ea…
La Polovragi am avut o astfel de experienta cam tot acum 15 ani umblind pe splendida Vale a Oltetului. Am fost la pestera ca turisti, grup ghidat. Ghida zicea ca-i geolog. O fi. Dar n-am auzit nimic despre geologia zonei sau macar ce-i cu pestera aia acolo si de ce, a insistat abundent in schimb pe tema unor tunele dacice (!), vedeti si aici https://pesterapolovragi.ro/ ba respectiva a vorbit despre niste puturi de aprovizionare (!), cu Zalmoxe ca nu putea lipsi tocmai el, puturi care ar face legatura cu o cetate/fortificatie aflata sus pe deal, la citeva sute de metri diferenta de nivel. Speologi mari, dacii astia.
Mai sus mi-a venit ideea unor farse in pestera (am mai facut, toate s-au terminat bine), dar asta cu sunete ciudate sau lugubre, cu gemete surde si cu vaiete. Azi. Miine mormaieli. Poimiine sunete din Jurassic Park. Undeva intr-o pestera turistica cu liniste, Meziad, Scarisoara, merge si la Pestera Ursilor chiar unde traseul turistic se intoarce in jurul scheletului de Ursus Spelaeus si se ia pauza pentru explicatii – mai incolo e un put de 18 metri care coboara la activ si in el sa pun o boxa portabila. Vorbesc cu baietii si vedem :)))
Nu stiu ce sa cred apropo de articolul de mai jos. Minereu din Groenlanda pprocesat in Romania…
Tanbreez – Groenlanda și Feldioara – Brașov. Cum ar putea intra România în circuitul mineralelor rare.
https://romania.europalibera.org/a/tanbreez-groenlanda-si-feldioara-brasov-cum-ar-putea-intra-romania-in-circuitul-mineralelor-rare/33680665.html
Textul e util ca jurnalism de „zoom‑in geopolitic” pe Tanbreez–Feldioara, dar are câteva limite și puncte neclare importante. Ca să nu par prea defetist, prezint doar un singur aspect care lasă de dorit:
Autoarea nu intră aproape deloc în detalii tehnologice (poate că nu i s-au spus dau nu au interesat-o): fluxul de procesare, tipurile de reactanți, balanța de masă, fluxurile de deșeuri și riscurile reale de mediu ale unei rafinării de REE, chiar și „cu producție minimă de subproduse radioactive”.
Se preia fără nicio obiecție formularea de marketing „Tanbreez e favorabil ecologic”, fără să fie comparat cu alte zăcăminte (Bayan Obo, Mountain Pass etc.) sau explicat ce înseamnă concret „subproduse radioactive minime” la scara unui proiect de decenii.
Articol in completare, de azi:
https://romania.europalibera.org/a/minerale-critice-strategice-romania-ue-sua-proiecte-onguri/33681754.html
Cloroform de presa.
– unde mama dracului vad astia resurse exploatabile de cobalt si nichel in Romania? Ce a baut sau si-a tras in vena cel care a scris ca au gasit minereuri cu 6.7% Cobalt si 29.7% Nichel? Basca ar fi si vreo 15 g/t aur in chestia asta. Scribii astia au idee pe ce lume traiesc?
– as expected, harapii cu fieru’ vechi au vindut licenta miniera. Mi-am exprimat in trecut rezerva fata de posibilitatile lor financiare ca de cele tehnice pierdem vremea. Pot sa scot din burta un necesar de investitii initiale de 60 de milioane de dolari si nu gresesc foarte mult nici daca scriu 75. Milioane. Dolari. Asta pentru inceput. Asta daca si conditiile de zacamint sint favorabile. In 5 ani Dumnezeu stie de citi bani e nevoie, oricum o suma cu 9 cifre in dolari.
– cica la anu’ mai la vara o sa se produca primele tone de Magneziu metalic la Budureasa! Daca se intimpla asa ceva eu organizez o adunare de mineri, geologi, chimisti si metalurgi sa ne dam dracului foc la diplome! Pina una alta Verde Magneziu n-au bani nici sa treaca strada.
– bineinteles ca declicii lumii fac scandal, ca trebuie sa manince si femeile cu mustata o piine. Pina una alta Rovina nu mai are acord de mediu, la interventiile lor Coana Justitica a zis ca nu-i voie minerit. Intr-o faza ulterioara perucile juzilor or sa interzica ciocanul, harta si busola geologica. Pentru posesia unei pipete cu acid clorhidric vei face puscarie, sa te-nveti minte, geologule!
Am intrebat si in trecut: daca un judecator nu are peruca pe cap, mai este el capabil de judecata? Ca poate-ar fi mai bine sa judece doar perucile in complet si asa s-ar explica niste lucruri.
– reporteru’ a-ntrebat el in tirg ceva si i-a iesit o duma: minerii romani ii spun grafitului grafita, dracu stie de ce, asa ca a scris si el grafena, ca sa fie in ton. Doar ca nu exista nici mineralul, nici produsul si nici cuvintul grafena. Dar reporteru’ scrie, ca are numar de semne de pus pe ecran, sa duca si el un salariu la nevasta.
– poate citeste vreun reporter pe-aci: baaaaa, avem un zacamint mare de cupru (vreun sfert din resursa cunoscuta de cupru a Romaniei) la Moldova Noua, baaaaaaaa. Il lucreaza o companie mare turceasca, Cengiz, baaaaa. Cengiz astia stiu meserie, fac la ei acasa cupru metalic, aluminiu si saruri de cobalt.
Sint implicati si in constructia de autostrazi la noi: vedeti voi dihania aia numita Sectorul 2 al Autostrazii Pitesti Sibiu, Boita-Cornetu? Aia sint, si stiu sa faca treaba, au facut aeroporturi, metrouri, multi kilometri de tunelarie, autostrazi, „nimicuri” de-astea, uitati-va ce infrastructura are Istanbulul si mai vorbim apoi. Daca dau gata autostrada aia pina in 2029 e fantastic. Numa’ ca deocamdata n-au acord de mediu la autostrada. Nu din vina lor, e de la autoritatile Romaniei, fi-le-ar mutrele-n puscarie autoritatilor astora!
Priviti CV-ul asta si sa ma lamureasca cineva daca se poate, ce cauta un astfel de individ ca director in minerit? https://salrom.ro/wp-content/uploads/2024/05/CV-Marius-Gubernat.pdf
Inca: se mira cineva ca la Praid s-a intimplat ceea ce mai toata lumea stia ca e doar o chestie de timp? (Adica ai apa care curge peste sare. Oare ce se va intimpla?). Si culmea, accidentul ala era si usor si ieftin de preintimpinat. N-aveai decit sa canalizezi (sau sa tubezi) piriul ala si sa faci niste bazine de retentie in amonte de Praid pentru cazurile de viitura. Care cazuri nu sint daca ci cind, de cite ori pe an. Mare scofala, un constructor facea treaba asta in citeva luni si n-ar fi costat mare lucru.
Ati mai distrus un loc din tara asta, bravos, tovarasi! Si cum se face ca nu zangane niste catuse?
Good! Pai de asta am semnalat articolele. Multumesc de „Birds Eye View”
De Monica Gubernat membru ani de-a randul a CNA( propusa de PSD) si sefa a CNA o perioada, ati auzit? A facut parte din echipa tehnică de campanie a PSD în anii 2000 şi 2004.
Se pare ca individul e fratele acestei slugi PSD-iste.
Va multumesc, Domnule Cranganu, pentru ca mi-ati raspuns atat de repede si de clar despre trovanti. Deci, din cauza structurii lor si a unor conditii naturale, centrele de greutate ale acestor pietre isi schimba pozitile si, ca aceste centre de greutate sa se aseze cat mai jos, pietrele se rostogolesc!
Deci, o combinatie de fenomene explicabile.
Sincer, speram sa nu fie atat de simplu. Speram ca in interiorul pietrelor sa existe un material rarisim, care are proprietatea de a rezona cu anumite forte emise din cosmos sau dinspre centrul pamantului.
Tot un fenomen natural ar fi fost, dar mai neobisnuit si cu posibile aplicatii. (Vehicule fara motor, fara benzina, avand in portbagaj o bucatica din acea substanta, produsa in laborator!).
OFF TOPIC
Un caz de autoplagiat în revista Dilema comis de un profesor universitar din Iași
Sunt unii oameni care au dezvoltat o obsesie, dublată de ură patologică, împotriva lui Donald Trump. Ca și alți obsedați, ei nu se dau în lături de la nimic pentru a lovi obiectul obsesiei lor. Prezint mai jos un caz pe care l-am descoperit ieri.
Citind recent articolul Incrementia atque decrementia…, semnat de dl. prof. univ. dr. Codrin Liviu Cuțitaru, Facultatea de filologie, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, am constatat că este, în proporție covârșitoare, identic cu un text publicat de același autor în septembrie 2025 în Ziarul de Iași, sub un alt titlu și cu un paragraf suplimentar.
Începutul articolului, publicat în septembrie 2025, cub titlul Politică suprarealistă, este un caz exemplar de manual psihiatric:
Faptul că un profesor universitar, fost bursier Fulbright, recurge la republicarea unui articol fără menționarea reutilizării ridică o problemă de etică profesională, cu atât mai serioasă într-un context cultural precum cel din România, în care plagiatul — sub toate formele lui — a devenit endemic. Autoplagiatul nu este o chestiune de „gust”, ci o încălcare clară a normelor editoriale și a deontologiei profesionale universitare.
Dilema este, de la fondarea ei de către dl. Andrei Pleșu, o instituție culturală care a funcționat prin transparență și rigoare intelectuală. Tocmai de aceea, surprinde neplăcut contrastul dintre republicarea transparentă a unui text mai vechi al dlui Pleșu în același număr și absența oricărei mențiuni privind reutilizarea unui articol de către dl. Cuțitaru.
Schimbarea titlului, fără indicarea sursei inițiale, creează impresia unui material original, deși nu este cazul. Această practică degradează climatul moral al revistei și afectează încrederea cititorilor.
Nu am verificat dacă și alte texte ale dlui Cuțitaru au fost republicate în mod similar, dar perspectiva unor noi suprapuneri ridică întrebări legitime privind controlul editorial. Dar boala obsesivă a dlui prof. dr. este expusă, sub diferite simptome, în articolele săptămânale publicate Ziarul de Iași. O simplă parcurgere a titlurilor este edificatoare: Un agent patogen și nu un mesager divin, Un caz straniu de umilință internațională, Monarhul senil, Fanatismul etc.
Într-o revistă precum Dilema, standardele editoriale nu sunt opționale. Iar autoplagiatul nu este o „nuanță”, ci o abatere.
Si pe mine ma surprinde atitudinea asta a domnului profesor Cutitaru al carui condei simpatic il apreciez in Dilema. Evident, e dreptul domniei sale sa nu-i placa dl Trump si sa-l sfisie prin prisma experientei sale americane. Doar ca ce-i prea mult e prea mult, am inteles, nu e de acord. Perfect. N-ar fi asta o problema, nici pe-aci nu ar fi prea multi votanti Trump, noroc ca nu Europa voteaza pentru Presedintii americani :))) Zau, ar fi chiar culmea contorsionismului democratic!
Problema insa nu se pune dupa umorile unora, literati sau nu, ci in functie de ce face Presedintele USA pentru tara lui, asta e punctul de la care incepe judecata si nu altul. Or aici domnul profesor Cutitaru e intr-o mare confuzie: n-are nimeni nimic cu politica de stinga cita vreme isi vede de valorile ei. Insa oricine se uita la ce-a dus politica democrata de stinga stingilor in USA nu poate decit sa caute raspuns la intrebarea daca a iesit bine pentru el, pentru ai lui si pentru lume. Iar aici raspunsul e negativ fara rest, lumea asta s-a dus dracului sub administratiile democrate! Iar interesele Romaniei sint mai degraba satisfacute de politicile republicanilor. De aceea cred ca pozitia domnului Cutitaru e gresita. E dreptul domniei sale s-o aiba, insa asta n-o face nicidecum corecta.
Problema nu-i ca dl. Cutitaru e anti Trump ci ca s-a autoplagiat.
Anti-trumpismul e la fel de des intalnit ca si socialismul cu turban. Trump deranjeaza fandositele europene si ca atare auzi numai scancete si oftaturi. Sunt putini pro Trump in EU si nu prea se vad ca stau tacuti sa nu violeze corectitudinea politica.
După cum vă puteți imagina, nu am publicat acest caz de autoplagiat cu inima ușoară. L-am contactat pe dl. Cuțitaru prin email și am schimbat numeroase mesaje, cerându-i practic să recunoască o abatere de la deontologia profesională, abatere care se numește simplu autoplagiat (self plagiarism).
Nu am aprobarea să citez din răspunsurile sale, dar m-a deranjat teribil, printre altele, când m-a numit „tribunal al poporului” sau când a calificat acțiunea mea drept „lupta de demascare a călcătorilor de pravile”. I-am explicat repetat că am dorit doar să clarific un concept și că, în lipsa unui dialog sincer, rămân doar dovezile — iar ele sunt, din păcate pentru el, mai grăitoare decât orice explicație.
OFF TOPIC
Dezinformarea, agitpropul la extrem. Extraordinara stauia din poza de inceput a articolului:
https://euvsdisinfo.eu/built-to-lie-how-new-pro-russian-monuments-exploit-cultural-heritage/
OFF TOPIC
Duminica se deschid barurile in Ontario incepand cu ora 6 am. Doug Ford, premierul, a dat ucaz ca canadienii au voie sa urmareasca meciul de hockey Canada-US de la olimpiada, in stare adanca de betie. 😂😂😂
De la 6 la 8:10 am, cand incepe meciul, e destul timp sa te trotilezi. Astept urmarile…🙈🙈🙈
https://www.cbc.ca/news/canada/toronto/ontario-olympics-alcohol-9.7099960
Hic…a pierdut Canada meciul si nici eu nu ma simt prea bine. Ma duc sa ma culc ca-s treaz de la 2 noaptea.
Mi-a plăcut meciul și faptul că, după 46 ani, după fantastica victoria a unor studenți amatori împotriva atotputernicei echipe de hochei a URSS, jucătorii americani au redevenit campioni olimpici. Portarul și frații Hughes au fost fantastici.
Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că Brooklyn Collage m-a anunțat că va fi închis, astăzi și mâine, din cauza încălzirii globale, pardon, al unui viscol cum n-a mai fost din 2017, cu masive căderi de zăpadă.
A naibii încălzirea asta globală și antropogenă, pe deasupra, cum mai știe ea să le tragă niște palme peste cap celor care plângeau de mama focului acum câțiva ani că ai noștri copii vor vedea zăpadă doar le Telecinematecă sau în muzee…Anul acesta am cumpărat a doua mașină de curățat zăpada, care e puternică precum un mini-tractor.
Trebuie sa recunoasteti ca Canada a jucat exceptional. Golul lui Jack Hughes a fost o intamplare nefericita pentru unii si fericita pentru altii. Portarul american a salvat tot meciul, el e eroul!
Cat despre viscol, ma uit pe harta de precipitatii si va fulguieste deja.
Baltica seaca pe zi ce trece; sper sa ramana flota rusa pe uscat si marinarii fara tirbușon.
https://www.euronews.com/2026/02/22/experts-warn-of-rapid-loss-of-water-in-the-baltic-sea-a-vibrant-reef-is-turning-into-an-un
I beg to disagree… Când joci cu doi oameni în plus minute bune și nu reușești să marchezi, mi-am schimbat părerea despre excepționalismul echipei Canadei.
Justin Trudeau, 20 februarie 2026, 38 milioane vizualizări:
You can’t take our country — and you can’t take our game
Donal Trump, 22 februarie 2026
We just took it.
Hilar…🤣🤣🤣🤣. Macar US a luat-o pe coaja la curling…iar canadienii n-au trisat…😂😂😂😂
Ce mai face industria EV?
„Cred că clientul și-a spus părerea. Asta e concluzia”, a declarat Jim Farley, directorul executiv al Ford, în momentul în care a anunțat o pierdere anuală de 5 miliarde de dolari, alăturându-se astfel industriei auto în general, care se confruntă cu un colaps catastrofal pe piața vehiculelor electrice. The Telegraph oferă mai multe detalii.
Șeful american a vorbit săptămâna trecută, când compania sa a dezvăluit o pierdere anuală de 5 miliarde de dolari (3,7 miliarde de lire sterline), la doar două luni după ce înregistrase o depreciere șocantă de 19,5 miliarde de dolari.
Cauza? Un pariu agresiv pe vehiculele electrice (EV), care s-a întors spectaculos împotriva companiei.
În 2025, vânzările crossover-ului Mustang Mach-E și ale camionetei F-150 Lightning – odată salutate de Farley ca „camioneta viitorului” – au înregistrat o scădere.
Mai rău, divizia electrică Model-E a înregistrat pierderi de peste 13 miliarde de dolari din 2023.
Acum, compania a renunțat la F-150 și a abandonat o mare parte din planurile sale viitoare privind vehiculele electrice, urmând să pună un accent mai mare pe hibrizi.
Ford nu este singurul gigant auto care plătește prețul unui pariu eșuat pe vehiculele electrice.
În ultimul an, cei mai mari producători de automobile din lume au șters peste 60 de miliarde de dolari din bilanțurile lor, retrăgându-se dintr-un boom al vehiculelor electrice care nu a avut loc niciodată.
Cifra include o cheltuială de 22 de miliarde de euro (19 miliarde de lire sterline) raportată de Stellantis, proprietarul Vauxhall, împreună cu o pierdere de 7,6 miliarde de dolari pentru General Motors, 5,1 miliarde de euro pentru Volkswagen Group, 4,5 miliarde de dolari pentru Honda și 1,2 miliarde de dolari pentru Volvo, printre altele.
„Majoritatea producătorilor auto occidentali se confruntă acum cu probleme mari”, spune Felipe Muñoz, de la Car Industry Analysis.
În linii mari, vânzările de vehicule electrice sunt în creștere. Însă trecerea rapidă la vehiculele electrice, pe care atât producătorii de automobile, cât și politicienii o sperau, nu s-a materializat. „Mulți șoferi încă nu se simt confortabili să facă această schimbare”, spune Muñoz.
În același timp, reglementările Net Zero încep să se aplice în Marea Britanie și Europa – companiile fiind pasibile de amenzi dacă nu îndeplinesc obiectivele din ce în ce mai ambițioase – tocmai în momentul în care concurenții chinezi cu prețuri mici au sosit pe piață pentru a le submina.
Mulți dintre acești producători chinezi încearcă ei înșiși să depășească o criză, întrucât vânzările pe piața internă au ajuns la un punct mort.
Peste tot în lume, producătorii de automobile se confruntă cu o realitate sumbră: șoferii pur și simplu nu doresc vehicule electrice în cantitățile pe care le sperau.
„Planurile pe care le-au stabilit erau prea ambițioase – iar ceea ce vedem acum este realitatea”, spune Munoz.
O mare parte din haosul actual poate fi atribuită perioadei tulburi a pandemiei, când pe piața auto se petreceau lucruri ciudate.
Pe măsură ce răspândirea coronavirusului a dus la închiderea fabricilor din întreaga lume și la panica guvernelor, s-au acordat subvenții generoase pentru mașinile electrice, în încercarea de a susține industria auto în declin.
Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care băncile centrale din Europa reduceau ratele dobânzilor pentru a stimula economiile în declin, ceea ce a făcut împrumuturile mai ieftine.
La un moment dat, era atât de ieftin să cumperi o mașină electrică în Germania, încât modele precum Renault Zoe sau chiar crossover-ul Mercedes-Benz EQC puteau fi închiriate la un preț mai mic decât cel al unui contract de telefonie mobilă.
În același timp, guvernele întăreau politicile Net Zero. În Marea Britanie, primul ministru de atunci, Boris Johnson, a anunțat interzicerea vânzării de mașini noi pe benzină până în 2030; în America, Joe Biden a propus un pachet de stimulente în valoare de 174 de miliarde de dolari pentru vehiculele electrice.
Tesla, producătorul de mașini electrice fondat de Elon Musk, era, de asemenea, privit cu invidie de rivalii săi mai tradiționali, pe măsură ce vânzările modelelor sale Model 3 și Model Y creșteau rapid. Vânzările de vehicule electrice erau susținute de o creștere bruscă a prețurilor la benzină în urma izbucnirii războiului din Ucraina, ceea ce făcea ca vehiculele electrice să pară mai ieftine în comparație cu mașinile cu motor cu ardere internă (ICE).
În acest context, lucrurile păreau să se îndrepte într-o singură direcție.
Ca răspuns, multe companii auto au anunțat planuri ambițioase de electrificare a gamelor lor de produse.
Jaguar Land Rover a anunțat că Jaguar va deveni o marcă „complet electrică” până în 2025. Ford s-a angajat să se electrifice complet până în 2030, în timp ce VW și-a dublat obiectivul de vânzări de vehicule electrice pentru sfârșitul deceniului, de la 35% la 70%.
Însă, în anii care au urmat acestor anunțuri, vânzările de vehicule electrice au încetinit, deoarece mulți dintre factorii temporari care au stimulat piața au dispărut.
===================================
Ziarul din care am citat nu indică și factorii temporari stimulatori dispăruți. Ca ipoteză, presupun că unul dintre acei factori ar fi „schimbarea la față” suferită de IEA (Agenția Internațională a Energiei de la Paris). IEA a prevăzut anterior că cererea de petrol va atinge nivelul maxim înainte de 2030, dar și-a revizuit previziunea în noiembrie 2025, sugerând acum că cererea ar putea crește până la jumătatea secolului, ajungând potențial la 113 milioane de barili pe zi până în 2050.
Vremea mașinilor cu baterii electrice se pare că mai are de așteptat.
Părerile recente ale Secretarului Departamentului de Energie al SUA, Chris Wright, despre IEA:
IEA a deviat masiv de la obiectivul său din cauza unei înțelegeri greșite a schimbărilor climatice și a sistemului energetic mondial. Mi-am petrecut întreaga viață în sistemul energetic mondial și peste 20 de ani în domeniul schimbărilor climatice. Dar această convingere că schimbările climatice sunt urgente, că provoacă astăzi daune catastrofale și că trebuie să renunțăm la toate celelalte și să ne concentrăm exclusiv pe acest aspect, nu pot să vă spun nimic, nimic din datele climatice nu susține acest lucru.
Când AIE a fost fondată acum 50 de ani, puțin peste 80% din energia globală provenea din hidrocarburi. 50 de ani mai târziu… Nu s-a schimbat nimic nici măcar în ceea ce privește cota de piață a surselor de energie ale lumii.”
Dacă directorul [IEA] Birol dorește să conducă o organizație care să facă lumea un loc mai bun, să dispună de date precise privind energia, să asigure comunicarea între depozitele țărilor și să coordoneze politicile, trebuie să rămână concentrați pe acest lucru.
https://x.com/i/status/2024216485602689070
===========================================
Această poziție nu a fost acceptată în cercurile oficiale sau de înalt nivel timp de 30 de ani.
Chiar dacă ar fi fost greșită, ceea ce nu este cazul, tot ar fi fost o greșeală.
Cenzurarea dezbaterilor și suprimarea diversității de opinii, mai ales când se vorbește de energie din surse fosile, a luat sfârșit – cel puțin în America. Recenta decizie a EPA de revocare a așa-numitului „endangerment finding”, prin care dioxidul de carbon este scos de pe lista poluanților, confirmă noua stare de lucruri.
Having the fake engine noise would be like Henry Ford including a bucket of horse manure with every new car.
😂🤣😂🤣
Ce spuneti de Doge Charger EV? 600 Hp? Le dau degeaba acum. Clipul de mai jos e relevant si funny:
https://www.youtube.com/watch?v=ym6oRqMrdbM
Funny😂
Iertati-ma, domnule profesor, pentru ca voi fi mai putin conciliant decit sinteti dumneavoastra.
– Industria auto a pariat pe subventii pentru cai morti nu pe ce au nevoie oamenii. Daca x locuieste la 20 km de locul de munca si poate sa-si incarce masina acasa atunci da, masina electrica e ok. Doar ca stiti prea bine ca in US asa ceva nu prea exista, naveta e mult mai lunga. Iar in Europa naveta de 130 km pe zi exista insa incarcarea costa si timp si mai multi bani decit era planificat. Adica impotmoleala si basta. Cit despre incarcare de la solar de pe balconul garsonierei …
– Toti producatorii au pariat pe subventii. Toti, inclusiv cei mai prudenti, pe numele lor Toyota. S-au dus subventiile vazute ca venituri nete? Gata cu electricele. Atit e de simplu.
– Europa ca de obicei face regulamente, pina si azi cind chinezii au venit cu oferte la care nu putem concura Bruxelles reglementeaza, nu conteaza ce, principala lui ratiune de a fi e sa reglementeze.
– au hibridele viitor? Poate pentru masini mici de oras. Fie, si pentru transport antiseptic de familie din A in B in vacante. Nici o sansa pentru acolo unde chiar conteaza economic, camioane de marfa, locomotive, si acolo unde nu conteaza, pe nisa ingusta de masini de pasionati din care cu mindrie fac eu parte. (Cutie manuala, va rog, ca la o masina apartinind unei specii pe cale de disparitie si care in EU nu se vinde, Acura Integra Type S. Cineva a formulat splendid pasiunea pentru bunica-sa, Honda Civic Type R: „daca n-o iubesti n-ai suflet. Daca o cumperi n-ai minte”. Guilty as charged).
– daca scoti subventiile pentru prostia electrica productia e nerentabila si basta. Vom vedea repede cum se face ca la Shenzen tot transportul e electric, ori au descoperit chinezii noi legi ale fizicii ori subventioneaza. Iar daca da, banii aia trebuie sa vina de undeva si indiferent cit de opaci sint ei cu lucrurile astea pina la urma se va vedea in cifrele economice, compensarile astea nu pot fi ascunse la infinit.
– imi e greu sa pricep cum au renuntat Ford la cea mai vinduta masina a lor, o simpla camioneta Ford, vindeau una la fiecare 2 secunde! Pentru ca grosul pietei nu cerea Lincoln si Ferrari ci camioneta asta.
– Jaguar a ajuns o gluma proasta iar Land Rover doar o masina pentru bisnitari. Range Rover e misto insa plina de defecte de proiectare. Merge pentru bogatani, nu pentru piata cea mare.
– VW naiba mai stie ce e. De vazut daca ei insisi mai stiu, necazul e ca ii trag in jos pe Porsche. Totusi, cit de timpiti pot fi sa nu mai faca Porsche Macan decit electric? Macanul este cel care a salvat Porsche de la faliment! Dar timpenia nemteasca e ca intotdeauna, precisa, milimetrica si mai ales indubitabila.
– mare pacat de Citroen si de Peugeot sub monstruozitatea numita Stellantis.
– Renault pare ca ar face treaba foarte buna nu pentru ca Renault, o dracarie de stat ci pentru ca Dacia. Toata lumea apreciaza o masina buna si cinstita. Si e multa minte in masinile Dacia, e mult mai greu sa faci o masina ieftina decit una scumpa! Cinste inginerilor si celorlalti specialisti romani pentru asta!
– farafasticurile produc putini bani chiar si atunci cind apar ca masini senzationale ca Alfa Romeo Giulia, minunate dar de necumparat.
– nemtii, ah, nemtii, Merc si Bmw. Admirabili in a face masini excelente, complicate si proiectate sa expire dupa 5 ani. De la astia nu mai cumperi o masina ci un business plan: atita te costa transportul in urmatorii ani, dupa aia ne-o dai inapoi si ti-o vindem pe urmatoarea. Excelenta tehnologic, conforma UE, la fel de urita (daca ti se pare ca e urita cu spume ti se spune ca e „limbaj de design” si nu pricepi tu de-astea, iar daca esti neamt nu comentezi din principiu, a zis Fuhrerul asa, pai asa e. Executarea!
Pot depune mărturie (deoarece am condus) pentru Acura RDX AWD și Honda Civic. Ca și pentru Honda CRV AWD.
”Si e multa minte in masinile Dacia, e mult mai greu sa faci o masina ieftina decit una scumpa!”
Din câte am înțeles, Logan era un Renault Clio (varianta Symbol, cred). Cu încă două locuri în portbagaj, a devenit Logan MCV, la fel cum Zafira era și ea o Astra cu încă două locuri în portbagaj.
Nu stau să caut acum, dar presupun că pentru fiecare model de Dacia se poate găsi pe internet platforma exactă Renault pe care a fost construit, împreună cu alte 5-10 modele cu nume aparent diferite. Aceleași modele se fabricau în Turcia și în Iran, chiar dacă acolo nu le zicea Dacia. Renault a plecat din Iran, dar o variantă de Logan se fabrică și acum acolo.
În UK se vinde relativ bine Dacia pentru că o cumpără oameni care nu și-ar fi permis niciodată o mașină nouă. Însă la 4-5 ani vechime ajunge să coste 1.000 de lire ca SH și nu le mai cumpără nimeni. Nici măcar livratorii de pizza nu livrează cu Dacia, livrează cu Renault Megane sau cu Ford Mondeo 😀
Nu-mi aduc aminte, parca Renault Clio Symbol a precedat Loganul. Si da, Clio a fost facut in 3 volume (i s-a adaugat portbagaj separat) tocmai pentru ca marketingul Renault a vazut ca romanii (si turcii, africanii, posibil si sudamericanii) vor portbagaj la masina, de-asta si Loganul a venit cu portbagaj cit de mare.
Nu e o masinuta rea deloc, am fost asta vara cu Loganul unui unchi (a renuntat sa mai conduca, virsta), 1.4 mpi, incarcat pina la refuz (4 adulti + portbagajul plin ochi. Doar butoi cu varza nu incarcasera in el) pina la Aiud, „la mosie”. Foarte placut surprins, am urcat Posada depasind citiva mormoloci fara sa trag de motor (treaba care mi-a intrecut toate asteptarile), a stat bine pe drum la 140 la ora (citire masina, vreo 13x reali), doar inapoi pe panta aceea lunga de autostrada de dinaintea tunelului de la Sibiu se vedea ca nu are putere suficienta sa urce cu 130 si viteza a tot scazut pina la 100 si ceva. Masinuta isi face treaba, intretinerea ei e ieftina, piese la tot pasul. Frinele sint subdimensionate dupa gustul meu, dar asta-i de la mine. O fi facind 1000 de euro, habar n-am, la mine doar imbunatatirea frinelor a costat mai mult, de-a scos inspectorul auto un fluierat admirativ cind a pus-o pe banc.
Simpatic: inainte de asta a avut un Fiat nustiuce luat de nou. Intr-o zi ne apropiam de masina si au inceput sa se deschida un geam. Cu de la sine decizie. Am facut misto: asta nu-i Fiat, asta-i Porsche, ca doar la generatia de 911 lansata atunci se mai plingeau unii posesori ca se intimpla.
Noi nu am încetat niciodată ajutorul extern, dar acum facem mai mult cu mai puțin
Congresul SUA, într-un efort bipartizan rar, a reafirmat angajamentul Americii ca donator generos în străinătate. Legea privind securitatea națională, Departamentul de Stat și programele conexe, adoptată recent, alocă aproximativ 50 de miliarde de dolari în fonduri de bază. Aceasta este o sumă mai mică decât nivelurile anterioare, dar depășește cu mult reducerile cele mai drastice propuse de Casa Albă. Rezultatul subliniază faptul că legislatorii de pe ambele părți ale spectrului politic caută să protejeze influența Americii în promovarea unei lumi mai sigure și mai prospere prin angajamente internaționale specifice.
Acum, sarcina este de a ne asigura că banii sunt cheltuiți în mod corespunzător, astfel încât generozitatea americană să aibă un impact cât mai mare în lume.
…
Camera Reprezentanților a aprobat acum o finanțare totală de 50 de miliarde de dolari pentru afaceri externe. Aceasta include o sumă considerabilă de 9,4 miliarde de dolari pentru programe de sănătate globală (cu mult peste cererea administrației), 6,8 miliarde de dolari pentru asistență economică și pentru dezvoltare (cu aproape 4 miliarde de dolari mai mult decât s-a solicitat) și stimulente specifice pentru malarie, tuberculoză, vaccinuri prin intermediul organizației Gavi, nutriție, inovare agricolă și inițiative de securitate alimentară.
Congresul SUA, într-un efort bipartizan rar, a reafirmat angajamentul Americii ca donator generos în străinătate.
Rezultatul subliniază faptul că legislatorii de pe ambele părți ale spectrului politic caută să protejeze influența Americii în promovarea unei lumi mai sigure și mai prospere prin angajamente internaționale specifice.
Generozitate cu bani produsi – cu multa-multa truda – „out of thin air”.
Cam asa arata generosii:
https://x.com/NakedHedgie/status/2020096988587458593
//
OFF TOPIC
Cristine Lagarde sefa Bancii Centrale Europene.
“Is Europe now going to change, to transform, to improve? My optimistic view of this continent—my continent, Europe—is yes,” she said. “I’m not suggesting it’s a tribute to President Trump, but…his assessment and grievance about Europe is more than a wake-up call.”
https://www.wsj.com/world/europe/christine-lagarde-isnt-done-trying-to-fix-europe-ff976f6b?mod=world_feat5_europe_pos1
O îndemn-parodie:
Deșteaptă‑te, UE, din somnul cel de moarte,
Căci până și Trump, cu ale lui dojene,
Ne‑arată că nu mai putem dormi în picioare:
El trage clopotul să ne trezim odată
Domnule Constantin Cranganu , va rog sa ne spuneti citeva cuvinte despre Energia Necreata .
În limbajul comun sau metaforic, oamenii folosesc expresii precum: „energie necreată”, „energie primordială”, „energie originară”, „energie a creației”.
Acestea sunt metafore, nu concepte fizice. Ele apar în discursuri filozofice, religioase sau poetice, nu în fizică.
În fizică, expresia este improprie (incorectă), nu pentru că ar încălca vreo dogmă, ci pentru că legea conservării energiei afirmă că:
Energia nu se creează și nu se distruge, ci se transformă dintr-o formă în alta.
Așadar, a vorbi despre „energie necreată” este redundant: toată energia este, prin definiție, necreată, în sensul că nu apare din nimic.
Nimicul acela omul il numeste astfel deoarece aparatele sale de masura nu au reusit sa patrunda acel ,,nimic” . Pentru om exista numai energia care poate fi masurata cu aparatura la dispozitie . Eu cred ca exista energie dincolo de limitele actuale ale masurarii .
Se numește ”dark energy” și este un concept folosit în astrofizică. O energie despre care se presupune că există sau ar trebui să existe, însă existența ei nu a fost confirmată prin măsurători.
Ma iertati va rog dar pentru mine ,,dark energy ” este sarsaila .
M-ai invocat,…?
Nu am inventat eu conceptul, deci nu e nevoie de scuze 😀
Nici nu am citit destule pe tema asta încât să am o părere personală. Despre materia întunecată am citit mai multe, sunt de părere că o asemenea materie nu există și că postularea existenței ei a apărut ca urmare a faptului că noi nu înțelegem ce este gravitația. Dar despre energia întunecată nu știu ce să spun, nu m-a interesat suficient subiectul.
Nea Adrian, energia asta e ca apa neinceputa a lui Georgescovitch, e pipi de dinozaur, pipi reciclat.
Nu am nici o indoiala ca in scurt timp vor aapare pe aceasta platforma si articole pozitive si nu numai denigrataoare privind politicile administratiei Trump… caci santem cei mai mari contorsionisti…. care nu participam la olimpiade dar santem mari spacialisti in intoareceri ca la Ploiesti
Ce „vrăji” mai face clima în schimbare?
Crește numărul „văduvelor-tigru”. Nu știți cine sunt aceste văduve?
Citez din articolul Climate change adds to woes of ‘tiger widows’ of Sunderbans, publicat pe 21 februarie 2026:
…
Ei bine, acum știți de ce sunt atât de multe văduve-tigru în Bengal.
Dacă în loc să umple țara cu panouri solare și turbine eoliene, în speranța opririi schimbării climei, guvernul Indiei ar da bărbaților din zona Bengal câte o armă cu care să împuște tigrii dedulciți la carne umană, problema ar fi practic rezolvată. Da, vor spune unele ONG-uri, dar noi iubim animalele sălbatice și nu vrem să fie ucise de oameni. Bine, atunci decideți care viață este mai importantă: cea a unui tigru ucigaș sau a unui bărbat care se duce la pescuit ca să procure hrană pentru familia lui?
Re: [Constantin Crânganu21/02/2026 La 0:04]
Cutitaru suferă de boala multor „elite în mintea lor” actuale. Nu e el singurul. Are impresia că o diplomă mai mult sau mai puțin serioasă în umanioare îi conferă abilitatea de a înțelege totul și toate. Ba nu-i!
Felul în care vorbește de președintele SUA merge dincolo de ridicol. Vai că a fost implicat în scandaluri conjugale sau amoroase acum dumnezeu știe cîte decenii. Ce nenorocire! Cîtă relevanță la problemele actuale ale SUA/lumii!
Între timp, de-alde Cutitaru nu au cultură istorică minimă, cît să le permită să știe de democrații lui
– de „aventurili” lui John ȘI Robert Kennedy care s-au soldat printre altele cu moartea [la minimum, „cover-up”ul] lui Marlyn Monroe
– cum Lyndon Johnson primea ziariștii pe toaleta sau complet dezbrăcat – avea o obsesie pe tema asta, să-și etaleze „johnson”-ul (sau Jumbo, că își dăduse și o porecla, organului fără acoperire) ca un cimpanzeu în călduri
– cum Ted Kennedy, la o vreme cel mai important senator american, a omorît-o cu zile pe Mary Jo Kopechne, fără să sufere nici cea mai mică consecință penală sau civilă, la democrați a fi un ucigaș te saltă în funcție, nu te coboară
– cum Bill Clinton făcea măgării sexuale ÎN CASA ALBĂ – nu în viața „civilă cu două decenii în urmă
– cum același Bill Clinton, împreună cu Sinistra Hillara (Elena? mic copil!), au „disposed” direct sau prin interpuși de zeci și zeci și alte zeci de dușmani sau foști complici care trebuiau reduși la tăcere – s-a inventat și cuvîntul „arkancide” (Arkansas + homicide) pentru desemnarea acestui vast fenomen. . . websiturile și media controlate de CIA/FBI vă vor spune că e teorie conspirationista . . . făceți-va singuri tema și decideți pentru domniile voastre
– cum Senilitatea Sa, Joseph Robinettovich Biden, a muls corupția ucraineană ca să aibă feciorul din ce să își cumpere cocaină și femei de centură
– cum B. H. O., nu-i așa, teribilul de decent președinte, a reușit să înăbușe propriile sale scandaluri – citiți despre Barack Obama și Donald Young (coincidență, n’așa?), despre Barack Obama și Tafari Campbell (altă coincidență!), despre Obama și Larry Sinclair (teorie a conspirației) – e adevărat, mai are pînă să-i ajungă din urmă pe Clintoni dar se străduiește.
Problema președintelui Trump este că e mult prea curat – și de aceea neșantajabil – ORICE politician mai de vîrf care nu poate fi controlat este considerat ca o „problemă în sistem” de către păpușarii sistemului.
Cutitaru ar trebui să nu se adreseze de la egal la egal -sau, mai rău, de sus – unui Profesor autentic, dintr-un domeniu serios, cuantificabil și cu consecințe reale în viață socială. Să-și vadă de scrierile fără rost pe subiecte „post-bullshittiste” de care nu sunt interesați decît familia și, poate, o mînă de alți „critici literari” fără o profesiune reală.
Ce „vrăji” mai face schimbarea climei în capetele înfierbântate ale unor ziariști alarmiști?
2013: Se termină vinul!!!
Europe News Climate Change Threatens French Wine
2026: Este prea mult vin!!!
The global glut: vintners being paid to dispose of wine
In sfarsit cineva cu picioarele pe pamant:
https://www.wsj.com/business/energy-oil/the-fossil-fuel-tycoon-teaming-up-with-the-rockefellers-to-fight-energy-poverty-1eda24ca?mod=energy-oil_more_article_pos11
Îmi este binecunoscută organizația Switch Energy Alliance, condusă de Scott Tinker (an American geologist, educator, energy expert, and documentary filmmaker), director al Bureau of Economic Geology at the University of Texas at Austin, geologul statului Texas, profesor cu catedră personalizată the Edwin Allday Endowed Chair of Subsurface Geology in the Jackson School of Geosciences at the University of Texas at Austin, călător prin 65 țări etc.
Multe din filmele sale documentare le prezint studenților mei la diferite cursuri. Dacă sunteți curios să-l vedeți și auzi (o încântare!), căutați un comentariu în care am postat prezentarea lui la o conferință ARC. Trebuie s-o știți, pentru că ați comentat.😉
Interesant. Chiar ma intrebam intr-o vreme daca se pot creste bacterii cu curent electric. Adica in loc sa le dam lumina, hrana etc., sa le alimentam cu electricitate. E mai simplu si mai direct, cu mai putine transformari ale energiei. Rezultatul e mancare. Bacterile ar ptea fi mancate de oameni sau animale.
Da, se pot „crește” bacterii folosind curent electric, dar indirect: ele nu mănâncă electroni „goi”, ci compuși chimici produși cu ajutorul electricității, iar apoi pot deveni, în principiu, hrană pentru oameni sau animale.
Cum funcționează, pe scurt, mecanismul?
Există bacterii electroautotrofe sau sisteme de electromicrobial production (EMP), în care energia vine din electricitate, nu din lumină solară.
Schema tipică constă din doi pași:
Electricitatea este folosită pentru a produce un „intermediar” energetic (hidrogen, formiat, etanol etc.) din CO₂ și apă.
Bacterii sau drojdii folosesc acel intermediar ca sursă de energie și carbon, cresc și produc biomasa (proteină, lipide) sau compuși organici utili.
Există propuneri concrete de „electro-microbial food”: CO₂ + electricitate → etanol → drojdie Saccharomyces cerevisiae → proteină unicelulară pentru hrană umană/animală.
Modele termodinamice arată că, în principiu, astfel de sisteme pot fi mai eficiente energetic decât fotosinteza clasică pentru producerea de proteine, dacă electricitatea este regenerabilă.
Autoplagiatul dlui Codrin Liviu Cuțitaru a fost admis de revista Dilema
Sub articolul Incrementia atque decrementia… a apărut următoarea notă redacțională:
„NOTĂ: Acest text reia pasaje dintr-un articol publicat de autor în septembrie 2025, în Ziarul de Iași.”
Formularea este, desigur, minimalistă și convenabilă. Nu este vorba despre „pasaje”, ci despre reproducerea aproape integrală a articolului, minus paragraful final. A nu indica titlul exact al textului original și link-ul aferent nu este o simplă scăpare, ci o evitare transparentă a asumării depline a problemei. Totuși, e mai mult decât nimicul inițial — un minim gest de igienă editorială.
Link-urile celor două articole se găsesc în prima mea postare despre acest caz de autoplagiat, pentru oricine dorește să compare textele și să constate proporțiile reale ale reutilizării.
Ceea ce rămâne însă iremediabil compromis este versiunea tipărită. Ea va intra în depozitarea oficială fără nicio mențiune a abaterii, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Iar această absență nu mai poate fi corectată. În fond, exact aici se vede gravitatea unui autoplagiat: nu doar în gestul autorului, ci în urmele permanente pe care le lasă în arhiva unei instituții culturale care ar fi trebuit să știe mai bine ce fel de colaboratori are.
Vreau sa va relatez un fapt trait de mine acum mai multi ani. Frate-meu avea un vecin de casa, in Pickering ON. O familie de romani cu carte, emicgrati (fugiti) in Franta initial, dupa aia stabiliti in Canada. Baiatul lor era la vremea aia un fel de sef mare la o firma multinationala de finante/IT cu salariul mai mare de un sfert de milion pe an. E casatorit cu fata generalului de aviatie care a facut afacerile cu teren cu Becali. Becali chiar le-a fost naș la nunta din cate am inteles. Avea in fața casei unul din ultimele Porsche 911 facute de nemti cu mana lor si o Aprilia de top in garaj.
La vremea cand Ponta a fost prins cu plagiatul, vorbeam cu doamna respectiva; era in varsta, peste 85 de ani si mi s-a exprimat ca „si ce daca a plagiat; toti plagiem”. E boala grea tare. Si fica-mea a venit la mine cu un eseu, scris de ea, privind istoria antica a Indiei, asta cand era-n clasa a sasea…
Cazul dlui Cuțitaru este cu atât mai șocant cu cât dânsul provine dintr-o familie selectă a Iașilor: tatăl său, Virgil Cuțitaru, a fost un scriitor notabil și mai mulți ani a servit chiar ca director al Editurii Junimea, mama a fost profesoară de limbi străine.
Dar, pe de altă parte, potrivit unor informații sigure, dar pe care nu le pot face publice deocamdată, dl. Cuțitaru a fost (mai este?) un „fan” al autoplagiatului, având intervenții de susținere ale acestei activități în plenul Senatului Universității Al. I. Cuza din Iași.
Mai mult decât de CO2, îmi e teamă de NOxe și alți compuși emanați în mijlocul orașelor de către motoarele cu combustie. Acolo efectul nociv asupra sănătății cred că este clar și măsurabil.
Cum va reacționa clima la surplusul de CO2 antropic, rămâne de văzut. Trebuie corelat și cu ciclurile multianuale solare și ale orbitei Pământului. Mai multă verdeață nu are cum să ne facă rău dacă de redus CO2 nu prea ne iese.
Relativ la (neg)entropie, am scris odată un mic eseu la care găsesc greu publicul țintă: https://meaningofstuff.blogspot.com/2016/10/reflections-on-entropy-of-life.html
Mai mult decât de CO2, îmi e teamă de NOxe și alți compuși emanați în mijlocul orașelor de către motoarele cu combustie. Acolo efectul nociv asupra sănătății cred că este clar și măsurabil.
Vă rog să aveți puțină răbdare. Noul meu articol „Există o concentrație „corectă” a CO2 din atmosferă?”, trimis deja redacției Contributors, vă va oferi unele răspunsuri la teama dumneavoastră.
OFF TOPIC
Revoluția argilelor americane și dominația energetică versiunea 2.0
Make American Natural Gas Great Again – MANGGA!
Arabia Saudită tocmai a semnat un acord pe 20 de ani pentru a cumpăra cantități uriașe de GNL (gaz natural lichefiat) din SUA, după ce timp de decenii America a depins de petrolul lor. Ce schimbare radicală!
Exporturile de gaze naturale din SUA explodează, atingând niveluri record fără a determina creșterea prețurilor. Cum? Geologii și inginerii de foraj americani produc mult mai mult decât are țara nevoie, ceea ce face din America regele energiei.
Și toată revoluția asta a argilelor a început de la miraculoasa fracturare hidraulică, inventată în Oklahoma în 1947 și devenită de mare volum, cu seismică aplicată și foraj dirijat, la începutul anilor 2000.
Și când mă gândesc cum am fost primit, atacat și insultat pe această platformă în 2014, pentru că voiam să explic românilor prima revoluție tehnologică a sec. al XXI-lea…
https://www.eia.gov/todayinenergy/detail.php?id=67224
„Arabia Saudită tocmai a semnat un acord pe 20 de ani pentru a cumpăra cantități uriașe de GNL”
Daca isi pozitioneaza corespunzator portavioanele (cele carora inca nu li s-au infundat WC-urile), Trump e capabil sa le vinda cuburi de gheata eschimosilor din Groenlanda, GNL sauditilor, automobile germanilor, macaroane italienilor, tequila mexicanilor si romanilor F-35 (cu banii inainte si livrabile peste 50 de ani).
Peste 3 ani (cel mult, pentru ca prea isi forteaza norocul) Trump nu va mai fi la Casa Alba si contractele impuse de el cu pistolul la timpla victimei vor fi reziliate la foc automat. Nici dracu nu mai salveaza imperiul american de la prabusire. –
Ei sa mori tu. Te crezi vre-un misionar iezuit printre nativi umpluti de furuncule, nu?
OFF TOPIC
NYT, 26 februarie 2026
Vanguard Settles Case Claiming It Tried to Kill the Coal Industry
Ce „vrăji” mai face încălzirea globală antropogenă?
Financial Times, 26 februarie 2026
New York shivers in one of the most severe winters since the Gilded Age
Ce mai au de spus catastrofiștii care se lamentau nu de mult că ai noștri copii nu vor mai ști ce e aia zăpadă, că o vor vedea numai la muzeu ori la cinematecă din cauza arderii combustibililor fosili?!
Sfântă lamentație, numele tău este ipocrizie…
Ca să fiu sincer, eu le sunt recunoscător activiștilor: nu mi-aș fi imaginat niciodată că o să ajung să știu atât de multe lucruri despre ciclul solar și despre fluctuațiile de activitate ale Soarelui. Mai mult decât atât, nu mi-aș fi imaginat niciodată că lucrurile astea se văd de la mine de-acasă: am ferestre și spre sud și spre nord, iar în nopțile cu activitate solară mai intensă, pe ferestrele dinspre nord se vede noaptea cerul verzui (aproximativ în direcție York, 0°, deci nord-nord) și în același timp roșiatic spre nord-est, 45°, cam în direcție Lincoln, privind din Nottingham.
Prin octombrie era unul pe-aici, cu un nickname nou-nouț, care se plângea că de 20 de ani nu e zăpadă la Rm.Vâlcea, deși pe YT erau destule clipuri mai recente de 20 de ani. Mi-ar plăcea să cred că anul ăsta n-o să se mai vaite din nou că de 20 de ani nu e zăpadă la Rm.Vâlcea. Iar 2027 nici nu a venit încă 😀
E groasa, Daca a nins si pe ISIS si au de ras gheata de pe hublouri, ce sa mai spui…
https://theonion.com/nasa-delays-space-walk-after-it-starts-snowing-in-outer-1848137578/
Știu că vă plac glumele, dar trebuia marcată „știrea” asta din 2021 cu un emoticon.
Pentru a demonta gluma, lăsând la o parte publicația satirică bine-cunoscută în care a apărut „știrea”, trebuie să fac trei precizări elementare, răspunzând la întrebarea:
De ce e imposibil „să ningă” în spațiu?
– Nu există atmosferă în spațiul cosmic, deci nu există nori, precipitații sau procese meteorologice.
– Apa nu poate forma fulgi de zăpadă în vid; ar sublima instantaneu.
– Singurele „particule” care se deplasează prin spațiu sunt praf cosmic, gheață interstelară, micrometeoriți — dar acestea nu formează fenomene meteo.
Totuși, ce s-a întâmplat în realitate în aceeași perioadă și a generat „știrea” satirică?
În noiembrie–decembrie 2021, NASA chiar a amânat o ieșire în spațiu, dar din cauza riscului de resturi spațiale, nu din cauza vreunei „ninsori galactice”.
P.S. Ați vrut să scrieți ISS și v-a ieșit ISIS? La ăia, care ar fi un fenomen să ningă😊
OFF TOPIC
New York Post, 26 februarie 2026
$900M taken from solar panel program and pumped into Dem. voting activism, CAL DOGE claims
CAL DOGE susține că statul California a luat aproape 1 miliard de dolari destinați panourilor solare menite a fi instalate pe clădirile de apartamente și i-a canalizat către înregistrarea alegătorilor democrați și grupurile de activiști de stânga.
Se pare că doar 72 de milioane de dolari au fost alocați proiectelor solare propriu-zise.
Restul?
Construirea unei mașinării politice în cartierele cu venituri mici, sub pretextul energiei verzi.
Dacă este adevărat, aceasta reprezintă spălarea banilor contribuabililor în infrastructura de campanie.
Grokipedia și Contributors.ro
Noua enciclopedie online al lui Elon Musk – Grokipedia – dedică un lung articole serialului britanic Seven Worlds, One Planet
După ce se prezintă părțile laudative ale serialului, apar și remarcile critice. Chiar de la început, Grokipedia notează:
Sursa bibliografică indicată este capitolul 35 – Two Recent Climate Manipulations: The Polar Bear that Starves to Death and Walruses that Commit “Suicide” because of Global Warming – din cartea mea Climate Change, Torn between Myth and Fact, 2021.
Capitolul 35 este bazat pe două articole publicate inițial pe Contributors.ro:
O nouă manipulare à la Gasland – Ursul polar care moare din cauza încălzirii globale, 2017
și
Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică, 2020
Nu pot decât să aplaud acribia și imparțialitatea argumentelor prezentate de Grokipedia pentru acel serial.
Prin comparație, site-ul Wikipedia, care prezintă același serial, este frugal.
Interesting perspective on CO₂ as more than a climate variable, especially the idea that life emerges as a geological phenomenon guided by entropy and energy dissipation. Framing Earth’s biosphere through this thermodynamic lens makes the argument feel much broader than the usual debate. /…/