duminică, noiembrie 27, 2022

Convertiri…

S-au stins din viata, in 2010, doi celebri filosofi iugoslavi. Spun iugoslavi pentru ca asa au fost cunoscuti ei in anii cand se opuneau dogmatismului stalinist, sovinismului exclusivist si despotismului “luminat” al maresalului Tito. Ma refer la Mihajlo Markovici si la Svetozar (Sveta) Stojanovici. Markovici a luptat in armata de partizani, s-a opus apoi cominformismului, a studiat logica in Anglia, cu A. J. Ayer.

Stojanovici a scris carti esentiale de critica a socialismului birocratic.  Amandoi au participat la proiectul international de reconstructie a unui umanism marxist anti-totalitar numit PRAXIS, o revista, un nucleu de gandire, o tribuna de idei nonconformiste.  Au fost disidenti reali. Au fost persecutati, li s-a interzis dreptul sa predea la Universitatea din Belgrad, au publicat in samizdat si in Vest lucrari demistificatoare despre comunismul de tip sovietic. Markovici a
predat la University of Michigan la Ann Arbor si la University of Pennsylvania din Philadelphia  (unde l-am cunoscut in 1983 si am devenit prieteni).  Stojanovici a predat multi ani la University of Kansas.

Faceau parte amandoi din comunitatea internationala a luptatorilor pentru drepturile omului.  Erau (ori pareau a fi) spirite deschise, ostile oricarui tribalism, imuni la chemarile colectivismelor gregare.  In 1987, la New York, au participat la o conferinta internationala pe care am organizat-o pe vremea cand lucram la Foreign Policy Research Institute.  Dupa 1980, cei doi au urmat cai (doar partial) diferite.

Mihajlo Markovici s- apropiat tot mai mult de Slobodan Milosevici si de sotia acestuia, Mirjana Markovici (coincidenta de nume), pana la punctul in care a devenit, in anii 90, vicepresedintele al Partidului Socialist si ideolog oficial al populismului etnocentric.  Devenise imposibil dialogul cu el.  Fusese, in 1985,  unul dintre autorii Memorandumului SANU (Academia de Stiinte a Serbiei), document emblematic al nationalismului radical. Vedea pretutindeni agenti albanezi, conspiratii catolice, intrigi germane.

Svetozar Stojanovici a mers in directia simbolizata de scriitorul Dobrica Ciosici, a ajuns chiar consilier al acestuia in momentul in care tribunul nationalismului sarb ajungea presedinte.  Revista Praxis International a capotat exact din aceste ratiuni: Stojanovici a incercat sa impuna o linie favorabila agendei intelectuale auto-victimizante reprezentata de Ciosici, alti membri ai comitetului redactional (in primul rand ganditoarea politica Sheyla Benhabib, pe atunci profesoara la Harvard, azi la Yale) s-au opus. Pe Svetozar l-am reintalnit in 2007, la conferinta “Stalinism Revisited” tinuta aici la Washington.

Contributia sa poate fi citita in volumul pe care l-am editat, aparut in 2009 la Central European University Press.  Era obosit, regreta multe lucruri.  Cred ca realiza ca se lasase antrenat intr-o aventura naucitoare, in compania unor personaje cel putin dubioase.  A facut parte ulterior din Comisia pentru Adevar si Reconciliere numita de presedintele Kostunica.  Am stat indelung de vorba, l-am intrebat despre Milosevici, daca il considera pe acesta un nationalist radical. Mi-a raspuns: “A fost un oportunist radical”. Era de fapt inceputul unei alte discutii, care nu am fost sa fie…

Markovici si Stojanovici au intruchipat candva o promisiune umanista, o tentativa de resuscitare a spiritului critic. Au cedat apoi, au pactizat, au contribuit (cu intensitati diferite, ma grabesc sa o spun) la constitutirea si legitimizarea unui distructiv discurs nationalist (Stojanovici mult mai prudent, mai nuantat).  Profesionisti ai dialecticii, gaseau scuze dialectice pentru atatea aiuritoare salturi mortale.  Altii nu au facut-o: de pilda, Ljubomir Tadici, si el membru al grupului Praxis, tatal presedintelui sarb Boris Tadici.  Ori Zagorka Golubovici.  Ori Aleksa Djilas. Oricum am privi lucrurile, destinul post-1989 al disidentilor din Europa de Est  este un subiect nu o data incurcat si derutant.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

 Colocviu la NEC:  Languages of Hospitality. The Legacy of André Scrima in Lebanon 24 noiembrie a.c. Se poate urmări prin intermediul aplicației Zoom.

André Scrima(1925-2000), monah ortodox de origine română, a viețuit pentru mai bine de trei decenii în Liban (1961 – 1991), între mănăstirea ortodoxă antiohiană Sfântul Gheorghe, din localitatea druză Deir-el Harf și Beirut, unde a predat la Universitatea Saint-Joseph și la Universitatea Saint Esprit, Kaslik.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro