joi, aprilie 18, 2024

Convertiri…

S-au stins din viata, in 2010, doi celebri filosofi iugoslavi. Spun iugoslavi pentru ca asa au fost cunoscuti ei in anii cand se opuneau dogmatismului stalinist, sovinismului exclusivist si despotismului “luminat” al maresalului Tito. Ma refer la Mihajlo Markovici si la Svetozar (Sveta) Stojanovici. Markovici a luptat in armata de partizani, s-a opus apoi cominformismului, a studiat logica in Anglia, cu A. J. Ayer.

Stojanovici a scris carti esentiale de critica a socialismului birocratic.  Amandoi au participat la proiectul international de reconstructie a unui umanism marxist anti-totalitar numit PRAXIS, o revista, un nucleu de gandire, o tribuna de idei nonconformiste.  Au fost disidenti reali. Au fost persecutati, li s-a interzis dreptul sa predea la Universitatea din Belgrad, au publicat in samizdat si in Vest lucrari demistificatoare despre comunismul de tip sovietic. Markovici a
predat la University of Michigan la Ann Arbor si la University of Pennsylvania din Philadelphia  (unde l-am cunoscut in 1983 si am devenit prieteni).  Stojanovici a predat multi ani la University of Kansas.

Faceau parte amandoi din comunitatea internationala a luptatorilor pentru drepturile omului.  Erau (ori pareau a fi) spirite deschise, ostile oricarui tribalism, imuni la chemarile colectivismelor gregare.  In 1987, la New York, au participat la o conferinta internationala pe care am organizat-o pe vremea cand lucram la Foreign Policy Research Institute.  Dupa 1980, cei doi au urmat cai (doar partial) diferite.

Mihajlo Markovici s- apropiat tot mai mult de Slobodan Milosevici si de sotia acestuia, Mirjana Markovici (coincidenta de nume), pana la punctul in care a devenit, in anii 90, vicepresedintele al Partidului Socialist si ideolog oficial al populismului etnocentric.  Devenise imposibil dialogul cu el.  Fusese, in 1985,  unul dintre autorii Memorandumului SANU (Academia de Stiinte a Serbiei), document emblematic al nationalismului radical. Vedea pretutindeni agenti albanezi, conspiratii catolice, intrigi germane.

Svetozar Stojanovici a mers in directia simbolizata de scriitorul Dobrica Ciosici, a ajuns chiar consilier al acestuia in momentul in care tribunul nationalismului sarb ajungea presedinte.  Revista Praxis International a capotat exact din aceste ratiuni: Stojanovici a incercat sa impuna o linie favorabila agendei intelectuale auto-victimizante reprezentata de Ciosici, alti membri ai comitetului redactional (in primul rand ganditoarea politica Sheyla Benhabib, pe atunci profesoara la Harvard, azi la Yale) s-au opus. Pe Svetozar l-am reintalnit in 2007, la conferinta “Stalinism Revisited” tinuta aici la Washington.

Contributia sa poate fi citita in volumul pe care l-am editat, aparut in 2009 la Central European University Press.  Era obosit, regreta multe lucruri.  Cred ca realiza ca se lasase antrenat intr-o aventura naucitoare, in compania unor personaje cel putin dubioase.  A facut parte ulterior din Comisia pentru Adevar si Reconciliere numita de presedintele Kostunica.  Am stat indelung de vorba, l-am intrebat despre Milosevici, daca il considera pe acesta un nationalist radical. Mi-a raspuns: “A fost un oportunist radical”. Era de fapt inceputul unei alte discutii, care nu am fost sa fie…

Markovici si Stojanovici au intruchipat candva o promisiune umanista, o tentativa de resuscitare a spiritului critic. Au cedat apoi, au pactizat, au contribuit (cu intensitati diferite, ma grabesc sa o spun) la constitutirea si legitimizarea unui distructiv discurs nationalist (Stojanovici mult mai prudent, mai nuantat).  Profesionisti ai dialecticii, gaseau scuze dialectice pentru atatea aiuritoare salturi mortale.  Altii nu au facut-o: de pilda, Ljubomir Tadici, si el membru al grupului Praxis, tatal presedintelui sarb Boris Tadici.  Ori Zagorka Golubovici.  Ori Aleksa Djilas. Oricum am privi lucrurile, destinul post-1989 al disidentilor din Europa de Est  este un subiect nu o data incurcat si derutant.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro