Afacerea Kushner și protestul unei generații

Lux și sârmă ghimpată. Protestele au început acum o săptămână, după ce au apărut imagini controversate pe rețelele de socializare din Zvërnec, o plajă din sudul Albaniei, pe care locuitorii într-o dimineață au găsit-o împrejmuită de sârmă ghimpată.

O filmare care a circulat intens pe rețelele de socializare arată cum poliția privată care păzește perimetrul viitorului resort de lux american înșfacă pe unul dintre locuitori din Zvërnec și-l târăște câteva zeci de metri în interiorul perimetrului de sârmă ghimpată, bruscându-l serios. Cetățeanul în cauză era unul dintre locuitorii din Zvërnec care susțineau că li s-a refuzat accesul la proprietățile lor din proximitatea plajei. De ce? Deoarece acolo era proprietatea cuiva important, cuiva „de sus”, care construia acolo ceva important. Aceasta a fost scânteia unui protest civic care a crescut până a deveni azi cel mai mare protest de după căderea dictatorului Enver Hoxha.

În primă instanță autoritățile, de la poliția de stat locală la administrația centrală, nu au comentat în niciun fel și nici mainstream media controlată aproape în întregime de regimul Rama nu a adus vorba despre incident. Dar după ce a fost convocat un miting al cetățenilor la Tirana, autoritățile au anunțat în sfârșit că șeful poliției din Vlorë a fost demis din funcție, deoarece acesta ar fi dezinformat. Publicul nu a crezut acest lucru, estimând că investiția de acolo avea protecție de stat și că un director regional de poliție nu putea lua decizii personale de o așa anvergură, care să fi inclus brutalizarea cetățenilor pașnici. Rețelele de socializare au început să fiarbă iar oamenii au ieșit acum șapte zile în piață, și acolo stau de atunci. Ceea ce a început ca o dispută locală de natură ecologică în zona Zvërnec–Narta s-a transformat rapid într-una dintre cele mai semnificative mobilizări civice din Albania în ultimii ani, care atrage toate segmentele societății: familii, copii, studenți, activiști de mediu, personalități publice, albanezi veniți din străinătate ca să participe la proteste.

Temperatura protestului din capitala Albaniei a urcat și mai mult după aparițiile publice ale Ivankăi Trump și ale lui Jared Kushner, care au oferit relatări diferite despre modul în care „au descoperit” insula Sazan, într-o excursie în care natura albaneză i-ar fi impresionat în mod deosebit, la fel cum au fost impresionați de încurajările prim-ministrului Edi Rama de a lua în considerare investițiile în Albania. Clipul în care Ivanka Trump insinua o descoperire a insulei Sazan de tipul celei făcut de Robinson Crusoe în romanul omonim (aceasta a numit Sazan „insulă privată”), a inflamat și mai mult protestatarii, care și-au amintit că această insulă era considerată în timpul regimului comunist strategică pentru controlul Mediteranei. Ca răspuns, în piață s-au înmulțit mesaje precum „Glia strămoșilor / Albania nu e de vânzare”, „Albania – a albanezilor”. Simbolul protestului este pasărea flamingo, faimoasă prezență migratoare în laguna Narta, azi pe cale de dispariție.

Profilul demografic al pieței și numărul mare de participanți arată că la Tirana se tranșează o problemă mai mare decât un proiect imobiliar. Deși participanții continuă să sublinieze caracterul non-politic al protestului, piața a devenit un loc de dezbatere a unor subiecte majore, precum corupția la nivel înalt, legislația proprietății, într-o atmosferă de contestare acută care pune la îndoială nu numai proiectul imobiliar în care Edi Rama a angajat zona litorală Zvërnec, ci însăși legitimitatea actualei clase politice, indiferent de culoare. Mii de protestatari au mărșăluit seară de seară pe bulevardele capitalei, atmosfera orașului Tirana semănând izbitor cu cea a Bucureștilor de acum zece ani, care a culminat cu megaprotestul împotriva legilor justiției din 10 august 2018. Ca și în cazul României de acum un deceniu, vocile active din Albania se aud și sunt încurajate în diaspora, acțiuni de solidaritate apărând și în comunitățile albaneze din marile orașe din Europa și din SUA.

Follow the money. Jared Kushner, fost consilier al președintelui american Donald Trump și soț al Ivankăi Trump, este așadar implicat în proiectul imobiliar prin care firma de investiții Affinity Partners vrea să dezvolte stațiuni de lux în zona Narta și mai ales pe Insula Sazan. Diverse surse au dezvăluit că investiția în Zvërnec aparține unui cetățean olandez și altui bulgar, care fac parte dintr-un lanț de companii fantomă cu rădăcini în Qatar și Arabia Saudită, unde acționarii, anonimi, fac parte din fondul privat al lui Kushner. Susținătorii proiectului, în frunte cu prim-ministrul Rama, văd în asta o oportunitate de creștere a veniturilor din turism și creare de locuri de muncă. Grupurile de mediu susțin că proiectul propus ar putea afecta habitatele protejate. Opozanții subliniază necesitatea unei clarificări publice din partea autorităților competente privind impactul asupra mediului, procedurile de planificare, modificările de folosință a terenului, măsurile de protecție a biodiversității și respectarea obligațiilor naționale și internaționale referitoare la ariile protejate. Piața acuză guvernarea actuală că pe deasupra ar exista dorința de îmbogățire personală a lui Rama, la care ar ajunge consistente comisioane ilegale din cifra de afaceri miliardară a proiectului.

Controversatul proiect Zvërnec-Sazan. Proiectul Zvërnec–Sazan a devenit un simbol al tensiunilor dintre dezvoltarea economică și gestionarea activelor naționale dar mai ales acea picătură care umple paharul percepției asupra corupției de la vârful politicii din Albania. Rama a declarat că „nu există nicio șansă” ca investiția să fie oprită atâta timp cât el se află la guvernare. Rama joacă deci totul pe o singură carte: el atacă pe toată lumea, el însuși se află sub atac deci Albania este sub atac, într-un „război hibrid” în care forțe obscure ar dori să blocheze dezvoltarea țării sale. Rama a vorbit despre posibile atacuri informaționale pornite din Grecia, apoi din Serbia, apoi din Iran și din alte direcții. Acest lucru nu a făcut decât să crească furia populară și să producă reacții puternice, care i-au ironizat aroganța. În schimb, spune prim-ministrul, dacă poporul nu va ceda dezinformărilor, poporul se va îmbogăți. Preluarea unei părți a lexicului trumpian pare a fi, în unele zone discursive ale lui Rama, mai mult decât o coincidență.

Rama a încercat să modeleze opinia publică, etichetând pe cei din stradă ca retrograzi, contrari unei investiții de un miliard de dolari care ar plasa Albania în liga mare a turismului mondial. Numeroase voci locale și internaționale au exprimat serioase îndoieli cu privire la obiectivele investiției, având în vedere că Sazan este o (fostă) bază militară, și că există îndoieli cu privire la buna credință a acționarilor, deocamdată anonimi, din spatele acestei investiții. Rama a spus că poliția privată a fost interzisă în Albania și că va fi amendată pentru comportamentul violent, dar încă nu a explicat cum sau de ce a apărut sârma ghimpată la Zvërnec. Publicul nu-și poate schimba convingerea că totul s-a întâmplat cu permisiunea autorităților, chiar dacă opinia publică era împărțită între cei care se opun investiției și cei care o văd ca pe un noroc pentru Albania.

Pe de altă parte, grupurile de mediu, organizațiile societății civile și unii experți juridici susțin că publicul nu a primit informații suficiente pentru a evalua impactul proiectului de la Zvërnec asupra mediului. Criticii au pus sub semnul întrebării motivul pentru care planurile detaliate nu au fost încă dezvăluite publicului și mai ales de motivele pentru care localnicii nu au participat la dezbaterea privind oportunitatea intervenirii masive asupra ecosistemului zonei protejate de la Zvërnec. Publicul român nu poate să nu facă o paralelă între Zvërnec și Roșia Montană.

Între timp, SPAK, biroul procurorului special anticorupție din Albania, a început o investigație privind titlurile de proprietate din zona Zvërnec, unde a înghețat și conturile bancare de plăți pentru achiziția terenurilor. Prim-ministrul Edi Rama promite acum că toate procedurile legale ar fi respectate și că nicio arie protejată nu va fi pusă în pericol în construirea resortului de lux de la Zvërnec. Mass-media locală a publicat un document obținut neoficial, care este un proiect de decizie privind transferul proprietății Sazan de la Ministerul Apărării către cel al Economiei, în scopuri de investiții.

Partidele de opoziție și figurile afiliate opoziției au susținut public protestele și au criticat modul în care guvernul gestionează proiectul, cu toate acestea, mișcarea de stradă e născută și percepută în mare măsură ca o inițiativă civică, nu ca un protest al opoziției (au mai fost astfel de „întâlniri” de piață, în care exista dubiul că participanții la proteste fuseseră aduși de partide), dar devine din ce în ce mai clar că actorii politici din întreg spectrul politic albanez simt că ceva important e pe cale să se întâmple și încearcă tot mai mult să se poziționeze în jurul acestei teme, pe măsură ce interesul public continuă să crească.

Polarizarea și acuzațiile recurente de manipulare au devenit elemente centrale ale dezbaterii publice în jurul proiectului. Rama continuă să insiste, în ciuda nenumăratelor filmări amatoriale din rețelele de socializare, că nu există încă niciun proiect, care arată utilaje grele în mișcare pe plajă. După primele zile de proteste, surpriză: utilajele au fost ridicate iar terenul a rămas neocupat, urmele lucrărilor putând fi văzute încă.

Vox populi. Deși cerința imediată este o transparență mai mare privind proiectul Zvërnec–Sazan, obiectivele mișcării de stradă s-au lărgit considerabil. Punctul de plecare fusese solicitarea unei consultări publice în dreptul ariilor protejate și în general a resurselor publice. În câteva zile cetățenii neafiliați ca și reprezentanții societății civile descriu tot mai mult protestele ca o expresie a frustrărilor mai largi, legate de migrație, sărăcie, corupție, proastă guvernanță și preocupări mai ample privind traiectoria de dezvoltare a Albaniei. Țara ar vrea și în UE, și „cu SUA”, dar și să rămână o voce distinctă în cadrul acestor structuri; în același timp, cetățenii percep cei 35 de ani scurși de la căderea totalitarismului în țara lor ca o singură clipă în care lucrurile s-au schimbat foarte puțin spre deloc, iar cea mai imobilă parte a societății lor pare a fi clasa politică. Ca exemplu, în piață se aud frecvent lozinci precum „Jos comunismul”, „Rama la pușcărie – Berisha la pușcărie” (Sali Berisha, n. 1944, e liderul principalului partid de opoziție), ambii moștenitori ideologici ai vechii caste postcomuniste, un fel de șefi ai PSD și PNL albaneze. În timp ce guvernul continuă să prezinte proiectul ca o oportunitate strategică pentru viitorul Albaniei, protestatarii îl încadrează tot mai mult ca pe un test pentru guvernanță, responsabilitate și gestionarea activelor naționale. Scala crescândă a participării, extinderea demonstrațiilor dincolo de Tirana și atenția semnificativă a media internațională sugerează că tema va rămâne un subiect proeminent în discursul politic și public al Albaniei pe termen previzibil.

Protestul continuă cu numeroasa participare a părinților cu copii mici în brațe, cu sloganuri inteligente, unele chiar cu mult umor, se pare cu un nou și mult așteptat spirit civic într-o Albanie în care tinerele generații păreau că și-au pierdut nu numai speranța în viitor ci și încrederea în sine. În fața informațiilor neclare și netransparente, protestul continuă din ce în ce mai puternic, cererea principală fiind demisia prim-ministrului Rama și, secundar, abrogarea legilor „personalizate” prin care acesta legitimează trecerea unor terenuri publice din Albania în proprietatea privaților.

După o săptămână de efervescență civică, piața de la Tirana nu a terminat de completat lista cerințelor în timp ce noi lideri politici care să articuleze ideile în acțiuni nu au fost încă generați. Dintre toate revendicările majore, pare a se desprinde necesitatea unui nou contract social dedicat protejării interesului public, realizabil printr-o relație mai transparentă între guvernanți și guvernați, semnalată de frecvența crescută a sloganului „Shqipëria e Re”, adică „Albania nouă” – o nouă Albanie. Este numită și „Revoluția Flamingo” și reprezintă protestul unei generații, al generației Z.