Introducere
Situația actuală pare contradictorie: sistemul financiar este stabil, cursul nu este sub presiune, lichiditatea există — și totuși activitatea încetinește. Explicația nu se află într-un șoc recent, ci într-un mecanism acumulat în timp. Ani la rând cererea totală a crescut mai repede decât producția internă, iar diferența a fost acoperită prin finanțare externă și stimul fiscal. Atâta timp cât aceste fluxuri au accelerat, creșterea a părut naturală. În momentul în care ritmul lor încetinește, economia nu se prăbușește, ci începe să se apropie de ceea ce produce efectiv.
Deocamdată vorbim despre o recesiune — o încetinire vizibilă a activității economice fără panică financiară sau blocaj monetar. Sub această evoluție există însă o tensiune mai profundă: economia trebuie să reducă diferența acumulată între cererea totală și producția internă. Atâta timp cât această diferență poate fi finanțată, ajustarea rămâne moderată și apare ca stagnare. Când finanțarea nu mai accelerează suficient, ajustarea devine inevitabil vizibilă.
Nu avem o criză de bani, ci o ajustare la capacitatea reală de producție a economiei.
Dezechilibrul fundamental
Economia a funcționat ani de zile într-o stare care poate fi exprimată simplu: Cererea internă > Producția internă
Ca să fie ușor de înțeles: când cumpărăm zilnic produse care nu provin din România — de exemplu cafea — cineva din economie trebuie să vândă în afară altceva de valoare apropiată, de exemplu porumb, piese auto sau servicii IT. La nivelul întregii economii lucrurile trebuie să se compenseze.
Dacă nu se compensează prin exporturi, se compensează prin datorie.
De aceea, în formă simplificată:
Cererea internă = Producția internă + bani aduși din exterior
Acei bani din exterior pot veni din: investiții (vin firme din exterior și cumpără active în interior), remitențe (Banii trimiși de romanii de afară), fonduri europene, împrumuturi publice sau private
Deficitul comercial, (sau, banii aduși din exterior) nu este cauza problemei, ci doar indicatorul ei vizibil: arată cât consumăm peste ce producem.
Din aceste surse, împrumuturile publice reflectă deficitul bugetar care nu este finanțat din economisirea internă.
Deficitul bugetar nu a generat criza, ci a permis economiei să funcționeze fără ajustare brutală. A compensat temporar o producție internă insuficientă relativ la nivelul cererii.
Economia a funcționat pe o cerere constantă în creștere de ani de zile, în condițiile în care producția internă a crescut mult mai puțin.
Pe termen lung, economia (fără o intervenție a statului sau a BNR) încearcă să compenseze acest dezechilibru prin inflație (cresc prețuri), devalorizarea monedei (deprecierea leului). Produsele de import devin scumpe, devine mai rentabil să fie produse local (de exemplu roșiile produse intern sunt mai ieftine decât cele de import), sau, pur și simplu se diminuează cererea solvabilă pentru produse de import. Pentru a păstra cota de piață comercianții tind să înlocuiască sursele externe cu cele interne. Momentul în care se produce această corecție este de regulă o criză economică.
Problema este că scăderea economică este ceva politic inacceptabil. Populația măsoară guvernele după starea lor de bunăstare (adică cât de multă cafea, ceai, bere, vin, haine, mașini, etc și de ce calitate își pot permite). O scădere a economiei înseamnă o scădere a bunăstării. Într-o democrație, orice scădere rapidă a nivelului de trai produce cost electoral imediat. De aceea guvernele tind să amâne ajustările economice chiar și atunci când ele devin inevitabile. Criza sau recesiunea înseamnă pierderea puterii la următoarea iterație (cel mai bun scenariu) sau reacții sociale violente (cel mai rău scenariu). Prin urmare guvernele sunt motivate să stimuleze economia, să păstreze starea de creștere a bunăstării așteptată, să amâne responsabilitatea suferinței. La un nivel centralizat stimularea economiei se face prin deficit bugetar. Deficitul bugetar poate însemna investiții publice, salarii , cheltuieli cu bunuri și servicii, ajutoare sociale finanțate din datorii.
Deficitul în realitate înseamnă timp câștigat în care cetățenii, poate nu sunt fericiți, dar măcar nu sunt radicalizați de lipsuri.
Acest ”timp” este și o oportunitate pentru creșterea producției interne, prin investițiile private. Varianta cea mai fericită este ca în acest ”timp” producția internă să depășească consumul, caz în care ecuația intra pe un alt regim, unul de creștere sănătoasă. Dar, investițiile sunt un proces lent, complex, și riscant.
Privind lucrurile din punct de vedere al îmbunătățirii Producției Interne, deficitul bugetar creează condiții favorabile formării și dezvoltării acesteia fie prin transferuri directe (de exemplu ajutoare de minimis sau subvenții directe) fie prin crearea unui consum intern care poate fi exploatat de producători. Prin efect de domino deficitul devenit venit pentru economie ar trebui propagat si multiplicat devenind creștere economică, dar asta nu se întâmplă nici obligatoriu, nici automat, nici repede.
De ce apare criza și când?
Este clar că modelul acesta nu poate funcționa la nesfârșit. Corecția este inevitabilă. Ceea ce est greu de identificat este momentul când apare corecția și efectiv în ce mod și pe ce piețe
În România, ultima criză reală a fost în 2009. În jurul anului 2016 economia a trecut printr-o schimbare de regim: de la o creștere care corecta dezechilibrele la una susținută de deficit. Ulterior regimul a fost unul care solicita o creștere permanentă a deficitului pentru menținerea creșterii economice. De ce nu se mai poate amâna?
Trebuie spus că deficitul, ca stimulent economic, este cu atât mai efectiv cu cât producția internă este mai mare relativ la cererea internă. Atunci când cererea crește mult mai repede decât producția internă deficitul bugetar în loc să se multiplice ajunge să curgă spre exterior.
Mai simplu explicat, la un deficit minimal (3% stabilit convențional prin Tratatul de la Maastricht) este benefic pentru economie. Deficite mai mari de acest procent, pot fi benefice pentru economie dar pe perioade scurte de timp, strict ca instrument de macrostabilizare sau stimulent de dezvoltare accelerată. Din acest motiv în UE se consideră deficit excesiv ceea ce depășește 3% și poate declanșa diverse măsuri din partea UE.
În cazul României creșterea economică este dependentă de deficit. Acest fapt este generat de deficitul de balanță comercială care arată că consumăm mai mult decât producem. Chiar și așa, dacă așteptările de creștere economică sunt mari, finanțatorii pot accepta deficitul excesiv. Ei bine în cazul României deficitul masiv din 2024 și 2025 se suprapune cu problemele sectorului IT și a altor sectoare cu un context nefavorabil.
Sectorul IT care a fost responsabil de o bună parte din exporturile de servicii ale României a atins se pare o limita a dezvoltării, și, deși rămâne un sector esențial, este greu de crezut că poate susține singur deficitul generat de întreg consumul. Evident doar sectorul IT nu explică criza, dar exemplifică bine genul de schimbări care pot schimba perspectiva asupra economiei.
Avem deci o combinație de factori importanți, un deficit recurent de balanță comercială, un deficit bugetar dincolo de ceea ce poate fi sustenabil si schimbări negative în perspectiva producției interne.
Îmbătrânirea populației și natalitatea scăzută reduc baza de contributori și capacitatea de producție a economiei. Sistemul de pensii funcționează prin transferuri între generații; când baza scade, apare un deficit structural permanent, adică presiune fiscală continuă pentru finanțarea pensiilor,
Demografia nu declanșează recesiunea, dar reduce oferta internă. Economia nu mai poate reveni rapid prin expansiune naturală; trebuie să se ajusteze la un nivel realist al producției.
O particularitate care trebuie notată, cu efect asupra deficitului comercial este că cererea nu este neutră față de origine. Persistă un deficit de încredere economică internă: bunurile locale sunt percepute ca având risc contractual mai mare și predictibilitate mai scăzută. În plus, pentru o parte a populației bunurile au și rol de certificare socială — mărcile internaționale funcționează ca semnal de stabilitate economică individuală, în timp ce produsele locale sunt asociate cu constrângerea bugetară. Putem spune că brandurile românești sunt mai slabe decât alte branduri ale concurenței, și asta le dezavantajează în menținerea consumului intern aproape de producția internă.
Rezultatul este o propensiune ridicată spre import: veniturile suplimentare se transformă predominant în cerere externă. Ca efect, reducerea finanțării deficitului nu produce substituție internă, ci comprimarea directă a activității economice.
Privind bunurile durabile din economie devine vizibil mecanismul: ele există deoarece finanțarea a existat deja. Ca să fie ușor de înțeles, folosesc exemple concrete. Ele nu sunt calcule exacte, ci ilustrează cum se echilibrează economia în ansamblu. Deci, simplist, dacă vă uitați la parcarea din fața unui supermarket, câteva mașini dintr-un rând sunt finanțate din împrumuturile externe luate în anii trecuți de stat, câteva din împrumuturi externe ale băncilor și altor organizații private, și celelalte din bani trimiși de români, exporturi și fonduri europene. Economia a consumat ani la rând mai mult decât a produs, iar diferența nu a dispărut — s-a transformat simultan în bunuri prezente și obligații viitoare.
În același registru simplificat, dacă intrați în supermarket și vă uitați la rafturi, fiecare produs care este pe raft și nu e produs în România ar trebui să aibă corespondent un produs românesc pe rafturile unui supermarket din altă țară. Telefoanele mobile, bananele și portocalele nu sunt produse în România, deci, undeva în lume ar trebui să fie Dustere în reprezentanțe auto, produse în România și altundeva lăzi cu mere sau rafturi cu vinuri românești.
Crizele sunt de regulă momente în care o structură a economiei nu mai poate funcționa în modul în care a funcționat până în prezent. Momentul este descris în diverse moduri (de exemplu schimbare de regim economic, sau moment de limită a unui model). În România competitivitatea pentru export a fost generata prin salarii mici. Salariile mici pentru o competență cel puțin decentă a fost modelul care a atras la noi investitorii în capacități productive. Acest model nu mai poate funcționa. Salariile mici erau posibile datorită unui cost al vieții mic, preturi sub țările de unde provenea producția, învățământul de stat gratuit, chirii și energie la prețuri mici. Ori, piața României devenind o componentă a pieței unice europene a urmat o tendință de convergență cu UE, ceea ce a făcut ca puterea de cumpărare a salariilor mici să devină insuficientă pentru un nivel de trai sustenabil. Asta a generat o tendință de emigrație a forței de muncă spre locuri unde veniturile sunt aliniate la costurile vieții. Odată dispărută de pe piață o felie masivă din forța de muncă a început să se manifeste o penurie de personal. Nu se mai poate investi acum, pentru că literalmente nu există oamenii dispuși să muncească pentru salariile mici dorite de investitori. Competitivitatea comparativă prin salarii mici nu mai există, și, probabil nu va mai exista. Modelul de competitivitate bazat pe costuri mici salariale s-a închis structural, dar are încă o inerție puternică în mintea antreprenorilor.
Un alt aspect care forțează o ajustare acum și nu mai târziu a modelului este modificarea masivă a sistemului economic și financiar internațional. Acestea nu sunt cauze ale crizei la care mă refer ci catalizatori ai declanșării, acceleratori. În sectorul IT, unul din motoarele exporturilor, implementarea AI pe scară largă introduce un orizont de incertitudini. În zona financiara internațională se produc schimbări masive a raporturilor de forțe. În zona comerțului internațional se schimbă circuite care păreau foarte solide pe configurații impredictibile. Tot contextul este din ce în ce mai instabil și generează reconfigurări ale modului de organizare a producției la nivel global. După unii generalizarea utilizării AI poate aduce schimbări la scara Revolutiei Industriale sau chiar mai profunde. Dincolo de amenințări și oportunități, este clar că nu este momentul ca România să opereze cu deficite bugetare și comerciale mari.
Modificările rapide ale mediului economic internațional nu sunt cauza dezechilibrului, dar acționează ca un multiplicator al riscului. Într-un context global stabil, deficitele pot fi finanțate mai ușor și mai mult timp. Într-un context instabil, toleranța piețelor scade, iar ajustarea devine mai rapidă și mai dificil de controlat.
Ca să rezum, avem un dezechilibru fundamental care trebuie rezolvat, și avem factori contextuali interni și externi care ne obliga sa nu mai amânăm rezolvarea. Probabil dacă aveam altă structură politică, cu o imagine de stabilitate și credibilitate pe piețele financiare mai bună, se mai putea câștiga timp și poate atenua procesul, și dacă aveam o structura politică cu o imagine mai puțin credibilă trebuia rezolvat dezechilibrul mai dur. Dar esența dezechilibrului și direcția soluționării era de ceva vreme, și este inevitabilă.
Ce este de făcut?
Soluționarea crizei are nevoie de o abordare complexa, și, nu cred ca ar fi corect să spun că am o soluție, ci poate sugestii.
În condițiile incertitudinii financiare externe și ale reorganizării pieței interne, ar fi logic ca BNR să își majoreze rezervele, absorbind o parte din valuta în exces provenită din finanțări, remitențe și împrumuturi de stat, asigurând stabilitatea dinamicii cursului pe o traiectorie coerentă cu corecția graduală a balanței comerciale, nu fixarea lui în jurul unei valori — o stabilitate a mișcării, nu a nivelului.
România ar funcționa mai bine cu niște ancore strategice ușor de înțeles. O soluție bună ar fi asumarea unui calendar de aderare la zona Euro, a unei strategii în această direcție. O altă direcție strategică bună ar fi o centrare spre îmbunătățirea treptata a ratingului României, Aici rezervele BNR, o balanță comercială cu tendință de stabilizare, și aderarea la zona EURO ar putea conta. Ratingul ar fi un accelerator pentru investiții și o sursă de timp pentru implementarea politicilor de dezvoltare a producției.
O idee care ține de o anumită abordare a crizei, care nu depinde neapărat de stat ci de un comportament conștient al societății pleacă de la înțelegerea economiei ca o enormă rețea de relații. Crizele creează tensiuni în rețeaua economică. Din punctul meu de vedere comportamentul corect este de întărire a rețelei prin crearea de conexiuni suplimentare și, dacă se poate, menținerea legăturilor cu nodurile problematice temporar. Izolarea nu este o soluție. Concret, la nivel bancar ar fi momentul ca băncile să aibă grijă de clienții lor înainte să ajungă în default, prin planuri de restructurare a datoriilor. Firmele, mai ales cele din energie, în relațiile cu clienții lor ar fi bine să găsească soluții măcar un pic mai flexibile, pentru a ajuta clienții lor să rămână solvabili. Poate angajatorii ar trebui să caute formule care să nu însemne direct concedieri masive, ci, poate formule negociate mai puțin drastice. Rețeaua are nevoie să devină mai flexibilă pentru a absorbi eventuale șocuri. Evident, și statul, nodul central al rețelei, poate găsi soluții corecte și totuși flexibile în relația cu contribuabilii.
Unii economiști vorbesc de ”solidaritate socială”, termen cu conotație oarecum socialistă. Abordarea pe care o propun este foarte diferită de așa ceva, mă refer aici la coeziunea rețelei care generează tranzacțiile care formează economia, care are nevoie să fie întărită. Trebuie un pic de flexibilitate a angajatului față de angajator, a angajatorului față de angajat, o flexibilitate a relațiilor furnizori-clienți, creditori debitori, contribuabili-stat.
Statul nu poate și nu trebuie să creeze producția internă, asta ține exclusiv de sectorul privat, dar, poate facilita domenii strategice care să faciliteze investițiile în producția internă. Acestea sunt, sunt în opinia mea: energia, pe toate palierele (producție, transport, stocare, mecanisme de preț); educația, care trebuie conectată la piața muncii, agricultura și în mod special preluarea și prelucrarea in interior a materiilor prime (stocare, morărit și panificație, industrie alimentara). În zona industrială ar fi bine să pregătim un cadru care să permită integrarea ușoară și stabilă a facilităților industriale în marile circuite productive internaționale.
Ajustarea economică nu înseamnă oprirea economiei, ci reorganizarea ei astfel încât să funcționeze fără finanțare permanentă din exterior.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu cred ca este o problema economica.
Este problema politica 100%.
In practica, nu economia Ro a crescut. Consumul din Ro a crescut. Si nu pe productia interna. Pe productia externa. Bugetul a sustinut aceasta timpenie. In plus, politrucii care ne-au condus si ne conduc nu au distribuit uniform sau relativ uniform placinta. Specialii (nu doar magistratii), neonomenclatura, liderii functionarilor publici au capatat sume aberante, populatia nimic. In special pensionarii.
In timp ce a deschide o firma -mai ales in domeniul productiei- este tpt mai greu (nu mai vorbesc de o banca cu capital autohton), avind de infruntat si legislatia aberanta si reaua vointa a functionarilor publici, banii dati de pomana au finantat importurile. Nu mai vorbesc de concurenta marilor firme din afara. (Ca un efect pervers, pomenile bugetare au ridicat artificial preturile la apartamente si terenuri. Normal, cresterea lichiditatii -chiar inflationiste- a marit cererea agregata.)
Situatia a inceput la Dragnea, care voia sa mituiasca electoratul, pentru a schimba total legile penale in cazul coruptiei, traficului de influenta, abuzului de putere etc. Si a fost accentuata de masurile aberante luate in pandemie. Ciresica de pe tort a reprenzentat-o ultimii ani de guverenare PSD, cand s-a incercat -iar- mituirea electoratului.
Povestile astea nu au legatura cu economia noastra,. Decat ca efect al unei politici perverse.
Daca vom vindeca statul, economia isi va gasi singura drumul.
Va sustin ideea de a adera la Euro. Dar stim bine ca e sf.
Sustin ca trebuie alt sistem legislativ pentru infiintarea de banci autohtone (in primul rind micsorarea pragului de capital necesar) si banci populare. O noua legislatie privind firmele pe actiuni. Si un nou sistem fiscal si penal, care sa urmareasca patronul, contabilul, CEO nu firma. Loviturile de inginerie financiara prin care vii, deschizi o firma, derulezi activitate si apoi o desfiintezi, pentru a nu plati impozite, trebuie sa inceteze. Ca si N firme la aceeasi adresa. Etc.
Evident, primul lucru de facuit, e ca toate firmele de stat falimentare sa fie listate la bursa. Minim 51% din capital.
Apreciz in cel mai inalt grad articolul dvs., dar puneti accent pe economie, eludind cauza reala a situatiei: politicul. Este un lucru gresit, caci asemenea abordari alimenteaza curentelele suveraniste. Ascunzind gunoiul sub pres, cand toata lumea stie adevarul, si cautind solutii partiale si nu in domeniul cauzelor reale, nu reusiti decat sa enervati electoratul deja iritat. Intotdeauna trebuie sa mergem la cauze, nu la efecte. A trecut vremea de aspirine. Trebuie bisturiu. Si PSD impiedica operatia pe care Bolojan e gata sa o faca. (Mai cu codeala si inca partial, e adevarat, dar e dispus sa incerce.)
De altfel, numai de bine!
Aveti dreptate!
De foarte multi ani Contributors a devenit doar o alta portavoce pentru demagogi si politruci.
Cand comentariile cititorilor sunt mult mai bune decat articolele e timpul sa se traga oblonul.
CTP imbatrineste urit . Pacat .
Demagogi , politruci si ipocriti . Oare cind va fi eliminata si aici posibilitatea de a posta comentarii doar cu nume , prenume si adresa de posta electronica ?!
Interesantă idee. Personal nu am un cuvânt în privința asta. Probabil mulți ar deveni mult mai rezervați în comentarii, ceea ce are și părți bune, și părți rele.
Eu nu ma pricep la detalii tehnice asa cum le-a descris domnul Mihai Badici . Dar opinia mea este ca un om moral nu isi ascunde numele si prenumele cind posteaza ( indiferent unde ) .
In comparatie cu domnul Mihai Badici eu sint realist ( observind comportamentul uman din punct de vedere istoric ), oamenii nu tind sa se civilizeze . Omenirea este intr-o decadenta si depravare ce se accentueaza de la Adam si Eva pina azi .
”Oare cind va fi eliminata si aici posibilitatea de a posta comentarii doar cu nume , prenume si adresa de posta electronica ?!”
Atunci când Uniunea Europeană va renunța la activiști. Deci nu în timpul vieții noastre 😀 Libertatea de exprimare are utilitatea ei, iar în State vor continua să existe platforme publice de comunicare, fără identificarea persoanei. Pentru că asta asigură bunul mers al societății, deși oamenii formați în comunism sunt incapabili să înțeleagă asta.
Se poate și mai bine de-atât: în Turkmenistan e nevoie de aprobarea autorităților pentru fiecare SIM de telefonie mobilă, iar de la o vreme statul turkmen pretinde că nu mai sunt numere disponibile 😀
acum pentru că ați adus în discuție asta, eu mă gândesc la provocarea tehnică pe care ar aduce-o o astfel de decizie. Pentru că, dacă vrei să validezi un cont cu datele reale, ar fi câteva metode. Una ar fi să efectuezi o plată online (care ar putea fi de ex un leu sau ar fi o sumă care se returnează); în acest fel muți validarea contului către o bancă dar restricționezi accesul doar pentru cei care posedă un cont din care se pot face plăți electronice. Alta ar fi să accesezi un serviciu pus la dispoziție de Evidența Populației ceea ce e dificil pentru un site independent- cred că s-ar putea implementa însă cu noua carte electronică, care are certificat digital și deci poate să te autentifice. Însă o parte din comentatori nu sunt în România, poate că unii nici nu mai au cetățenie, deci ar trebui utilizate și alte metode în paralel. Pe scurt, e destul de complicat să implementezi astfel de soluții pentru un site independent. Pe de altă parte probabil că în anumite limite e mai bine așa, pentru că permite o mai mare libertate. Care, după cum știm, are prețul ei… la adăpostul anonimatului pot apărea și ura, și calomnia, și propaganda mincinoasă, însă … e ca în viața reală, trăim cu ele și învățăm să le recunoaștem.
Am să plătesc acel leu cu cardul unuia dintre șoferii de la firmă și o să comentez folosind chiar numele real al acelui șofer, de preferință unul pe care îl cheamă Popescu Gheorghe. Mult succes autorităților române în încercarea de a căuta șoferii români prin UK 😀 Eventual să-i spună consulul român că e căutat în țară pentru postări pe forumuri, să vedem ce meci iese.
Obsesia cenzurării, deprinsă pe vremea lui Ceaușescu, naște monștri. Iar asta nu trece decât la loc cu verdeață. Pasul următor e să-mi fac eu însumi o platformă în Statele Unite, unde să permit accesul fără identificare. Ce faceți într-un asemenea caz, bruiați orașe întregi din țară, cum a procedat Iranul, pentru a împiedica accesul localnicilor la Starlink?
Sunteți în formă. Dvs vă încadrați la ultimul paragraf, după cum știm :) Eu încercam să îi explic domnului Adrian Popescu faptul că este destul de dificil să implementezi așa ceva pentru un site independent. Așa că m-am gândit să vă răspund totuși pentru că e un subiect interesant. Nu cred că mi-aș dori însă o asemenea măsură, există țări în care unele opinii exprimate au consecințe reale, nu mofturile de care vă plângeți dvs. Ideea cu plata cu cardul nu îmi aparține, a fost vehiculată pe forumurile de IT în perioada când se discuta despre informatizarea administrației. Ca să poți oferi servicii online populației e nevoie de autentificare (altfel poți elibera documente personale altcuiva, sunt o mulțime de probleme care pot să apară). Varianta de primă discuție era autentificarea fizică, la un ghișeu, de pildă mergi la Evidența Populatiei și primești un token, o parolă, „ceva” cu care ulterior poți să te autentifici online. Acum se poate face direct cu noua carte electronică. Asta cu plata din bancă mi s-a părut foarte elegantă pentru că evită deplasarea. Puteți plăti din contul lui Vasile Popescu, dar eu voi avea în contabilitate contul bancar al lui Vasile, dacă e ceva de competența justiției (ați postat codurile de la valiza nucleară engleză) poliția va veni fix la Vasile, pentru că banca are și nume, și CNP și poze și tot, nu va căuta acul în carul cu fân cum sugerați. Pentru Internet mai există o formulă, dacă folosești un provider de identitate global, de pildă google, poți măcar să asiguri cumva că „harald” de pe Contributors e același cu „harald” de pe … habar n-am, unde mai comentați dvs, astfel încât chiar dacă vorbești cu o „persona” măcar e aceeași. Cred că într-un număr de ani oamenii tind să se civilizeze și nevoia de respectabilitate se extinde în acest fel și la avatarul de Internet.
”Ca să poți oferi servicii online populației e nevoie de autentificare”
Iar România trebuia să reinventeze apa caldă, ca de-obicei. Ce se întâmplă în UK: am un cont în bancă, deci banca mi-a verificat identitatea. Pentru servicii guvernamentale, am un cont unde mă loghez cu adresa de email, iar pentru fiecare sesiune primesc pe telefon un cod de 6 cifre care expiră în 30 de minute dacă nu-l folosesc. Și asta e tot, fără carduri minune care pot fi furate și utilizate la construirea unei identități false.
”poți măcar să asiguri cumva că „harald” de pe Contributors e același cu „harald” de pe … habar n-am, unde mai comentați dvs, ”
De ce, stimate domn? Din cauza obsesiei pentru control pe care ați deprins-o în ceaușism, doar de asta! La Companies House (= Registrul Comerțului) am un cont complet separat de contul de la bancă și complet separat de contul de la guvern. Pentru că nu e treaba unui funcționar de la bancă să știe câte firme am eu și nici nu e treaba celui de la Registrul Comerțului să știe câte conturi am eu la bănci. Fiecare platformă are o identitate separată pentru mine, chiar dacă eu sunt aceeași persoană. În UK nu există zeci de mii de securiști care să vâneze tot ce mișcă și să vrea să știe unde mai comentez eu în afară de Contributors.
Lucrurile sunt mai complicate, ca de obicei. Contul pe care îl aveți (am și eu unul similar la ANAF, că doar tehnologia nu e inventată de români sau de daci, e aceeași peste tot) e ok într-o anumită măsură. Dar dacă guvernul vrea să ofere servicii online care privesc identitatea ( schimbări de acte, eliberări de duplicate etc) contul respectiv nu e considerat suficient de sigur și atunci se caută metode de validare suplimentară. Fără legătură cu asta dar din aceeași categorie, dacă vreți să cumpărați un certificat digital aveți și opțiunea „extended validation” în care cineva, din partea firmei care le oferă, va verifica existența firmei dvs. De exemplu în cazul unui magazin online nu e suficient să dovedești că deții domeniul, cumpărătorul circumspect poate ar vrea mai multe asigurări înainte de a face plata. Faptul că am certificat cu „extended validation” de obicei înseamnă cel puțin că firma care emite certificatul a dat un telefon la sediu și a verificat existența mea la Registrul Comerțului. În ceea ce privește cealaltă problemă, pe care am abordat-o doar ca exemplu, au existat situații în care, de pildă în urma unor conflicte pe un forum, un utilizator a mers pe altul, înrudit, și-a făcut un cont cu numele celuilalt cu care a făcut afirmatii, să zicem, ofensatoare care au dăunat reputației acestuia. Se practică ș pe Facebook, chiar și pe la partide :) Din acest motiv sunt situații în care cineva, chiar dacă folosește un avatar, ar vrea să își păstreze „respectabilitatea” publică a acestui cont. Folosirea unui provider de identitate poate să ajute aici, nu are legătură cu nici o obsesie pentru control, că dacă zicem de un serviciu oferit de google (și nu doar ei) care după știința mea nu e condusă de vreun fost securist înseamnă că nevoia există în piață. În ceea ce mă privește de obicei folosesc identitatea reală pe forumurile care nu sunt predispuse la flame-uri dar din proprie inițiativă. Uneori mai primesc câte un e-mail în care sunt înjurat, asta e, riscul expunerii publice. Domnul Adrian Popescu consideră că folosirea identității reale ar atrage o mai mare responsabilitate referitoare la exprimarea opiniilor; ori, dacă nu o impui ci doar o recomanzi rezultatul e că cei care sunt oricum civilizați vor fi civilizați în continuare pe când cei care au intenții ofensive își vor face un cont anonim (sau două, sau o sută) și îi vor înjura pe primii „pe persoană fizică” . În fine, cred că ce era de zis s-a zis, n-are rost să lungim pelteaua.
@Mihai Bădici – ”ce era de zis s-a zis, n-are rost să lungim pelteaua.”
Cu permisiunea Dl.Brăduț Boloș, aici cred că e necesară o mică discuție ad hominem: e cam a 5-a oară când încercați să vă impuneți punctul de vedere în maniera ”gata, am încheiat discuția!” la articole la care nu aveți drept de moderare. Ați încercat asta în mod repetat (și fără succes 😀 ) la articolele Dl.Crânganu, iar acum încercați asta din nou și la articolele Dl.Boloș.
Încercați să înțelegeți că nu vă revine rolul de a încheia dezbaterea atunci când v-ar conveni dvs. Orice comentariu al dvs, odată publicat, devine susceptibil de a primi răspunsuri. Nu hotârâți dvs dacă acele răspunsuri vor fi publicate decât la articolele la care aveți drept de moderare. End of story.
@Adrian Popescu _ „Oare cind va fi eliminata…”
Desigur, nu constituie subiectul articolului, dar sunt curios, oare de ce ar dori cineva să fie complet anonim când își expune opinia cu privire la un text publicat asumat, de un autor, pe o platformă online?
În general, în spatele anonimatului se ascunde lipsa de responsabilitate, care conduce frecvent la indecență în exprimare, chiar la violență verbală.
Iar violența verbală constituie un impuls către violența fizică.
Este probabil că administratorii acestei platforme vor să o păstreze lizibilă, fără violență de limbaj, fără injurii șamd.
”dacă vreți să cumpărați un certificat digital aveți și opțiunea „extended validation” în care cineva, din partea firmei care le oferă, va verifica existența firmei dvs.”
Fără supărare, asta mi se pare de o stupiditate fără margini. Dacă vrea cineva să verifice existența firmelor mele, se duce pe site la Companies House sau poate căuta numele oricărei firme direct pe Google și primele rezultate duc tot la Companies House. Acolo datele sunt publice, scrie adresa unde e sediul, numărul de înregistrare, data la care se depune bilanțul, codurile de activitate etc.
La fel, numele directorilor (=administratorilor) sunt publice. Dacă îmi caută cineva numele real pe internet găsește toate firmele la care apar eu ca director sau ca PSC (”person with significant control”). Exact de asta nu comentez sub numele real pe Contributors, pentru că activiștii mi-ar fi spart de mult geamurile 😀
bun, hai atunci să continuăm, am privilegiul să văd și comentariile neaprobate încă deci vă răspund la ambele. Căutați totuși pe Internet despre non-repudiation, că nu sunt lucruri inventate de mine ci valabile de când a inventat sir Barners-Lee pagina de web. Să zicem că dvs aveți o firmă cu site-ul piticidegradina.co.uk. Eu, hacherul Costel, fac un site piticidegradina,ro, folosesc sigla dvs, scriu că sunt agenția din România a firmei dvs, folosesc elemente grafice care să amintească de firma dvs. Pun un certificat de la letsencrypt care e perfect valid dar verifică doar faptul că sunt proprietarul domeniului piticidegradina.ro . Oamenii intră pe site, plătesc piticii de grădină și … ghinion. La asta e bun Extended Validation. Sigur că un utilizator avizat ar avea și alte metode de verificare, dar ele sunt externe. Certificatul EV confirmă că firma respectivă (care apare în numele certificatului) există și datele au fost verificate de cineva. Dacă altcineva vrea să plătească certificatul nu i se va permite. Informatiile sunt publice și le puteți găsi pe Internet, nu voiam să lungesc discuția care e complet offtopic. Nu are rost să vă victimizați, dacă doriți informații suplimentare pot să pun un post la mine pe site; dealtfel cred că am scris în trecut despre problemele astea mai pe larg chiar aici. Domeniul criptografiei este fascinant și sunt multe amănunte care ne scapă la prima vedere. Ingeniozitatea infractorilor e nelimitată; știu că la o prezentare Microsoft exact despre asta s-a discutat, implementaseră ei pe la o primărie mică prin Germania un sistem prin care trimiteai un e-mail la primărie și ei îți emiteau adeverințe. Întrebarea din sală (parcă de la niște colegi din Polonia) fix asta a fost: dacă cineva trimite mailuri în numele meu să obțină câte un act în fiecare zi? Speakerul Microsoft întreabă candid: „bine, dar de ce?” . Rezultatul a fost un hohot general … Dacă sistemul are o slăbiciune, ea va fi exploatată…
”Dacă sistemul are o slăbiciune, ea va fi exploatată”
Asta nu înseamnă că exploatarea acelei slăbiciuni are și sens. Ce înseamnă ”cineva trimite emailuri în numele meu”? De pe adresa mea de email, cea care e înregistrată pe site-ul guvernului sau pe site-ul primăriei? De asta există codul de 6 cifre, care se trimite pe telefonul înregistrat site-ul guvernului sau pe site-ul primăriei. Am 6 numere de telefon diferite, niciuna dintre bănci nu știe numerele mele de telefon înregistrate la celelalte și nici care dintre numere e înregistrat pe site-ul guvernului.
În România aveți exemplul cu 112. Sunt probabil 75-80% apeluri false, dar nu puteți cere identificarea utilizatorulul înainte de a prelua apelul. Tot așa nu aveți de ce să cereți identificarea utilizatorului nici la comentariile postate pe internet.
Faptul că dvs comentați de partea regimului de la București vă oferă o falsă superioritate morală (bazată pe faptul că vă folosiți numele real) dar am dubii serioase că la aterizarea pe un aeroport din Statele Unite nu veți avea niște surprize ”datorate” entuziasmului cu care ați șters pe jos cu conducerea Statelor Unite. Exact în aceeași manieră, nu vreau să am niciun fel de surprize la aterizarea pe un aeroport din România, de asta nu comentez sub numele real.
pe vremea aceea nu apăruse „two factor authentication”. În fine. De curiozitate, cum ați făcut inițial contul de la guvern? Că totuși trebuie să existe o autentificare inițială. Cred că la ANAF am avut o întrevedere video cu o funcționară de exemplu, nu îmi mai amintesc acum. E o metodă relativ ok, deși nici asta nu poți să știi acum, în era AI. Sunt mai multe posibilități, nu vreau să spun că una e bună și alta e proastă. Tehnologia asta e, fiecare încearcă să se descurce cum consideră dar cel puțin la nivel de principiu instituțiile au purtat discuții și formale și informale, nu e cazul să le luăm în derâdere, e destulă incompetență dar nici chiar așa. Bun, cu asta zic că ne-am lămurit. „De partea regimului de la București” … nu știu ce înseamnă. Nu știu dacă e vreo mare superioritate morală dar da, cred că dacă avem păreri trebuie să le susținem, pe cât posibil, asumându-ne consecințele. Dacă guvernul american ar avea vreo problemă cu atitudinea mea, exprimată public și cinstit (ceea ce eu nu cred) ar fi problema lor morală, nu a mea :) De asta voiam să oprim discuția, pentru că știam că in final se va ajunge tot la „păcatul originar”. Nu aveți dvs probleme cu autentificarea, ci cu faptul că nu îmi plac idolii dvs. Între timp guvernul american l-a înlocuit pe Vance cu Rubio în discuțiile cu europenii, poate că mi-o fi citit articolul și a tras concluziile :)
„cum ați făcut inițial contul de la guvern? Că totuși trebuie să existe o autentificare inițială.”
M-am înregistrat cu adresă de email, număr de telefon și parolă, după care mi-au cerut să fac o fotografie la un oficiu poștal, exact ca pentru pașaport. Oficianta de la poștă m-a fotografiat cu tableta ei, mi-a verificat și pașaportul și apoi a scanat un QR-code de pe o scrisoare adusă de mine, scrisoare pe care o primisem atașată ca pdf la un email, după ce mă înregistrasem pe site-ul guvernului.
În esență, toate actele care demonstrează identitatea sunt independente unele de altele în UK. Oficiile poștale sunt cele care preiau fotografiile oficiale, atât pentru pașaport, cât și pentru permisul de conducere sau pentru contul de la guvern (pașaportul aparține Majestății-Sale, nu guvernului. Guvernul însuși aparține Majestății-Sale, iar funcția de prim-ministru nu e prevăzută nicăieri, în nicio lege. E doar obiceiul locului 😀 ).
Pentru fotografiere, mi-au dat o listă de 5 oficii poștale din care a trebuit să aleg, în limita a 10 mile distanță de domiciliu. Care domiciliu e cel declarat de mine, nu mi-au cerut vreo dovadă pentru el. Oficiul poștal ales de mine a apărut cu adresa completă în scrisoarea pdf cu codul QR, dar scria că pot să mă duc în termen de 14 zile la oricare din cele 5, nu neapărat la cel pe care l-am ales. Poate m-am mutat, poate m-am râzgândit, poate a luat foc oficiul pe care l-am ales inițial etc 😀
Ok, deci cum vedeți și la dvs a fost necesar acest pas, al „împerecherii contului de Internet” cu persoana reală. La noi există cartea de identitate, am intrat în videocall cu cineva de la ei, mi-au văzut fața, mi-au văzut CI-ul, cred că mi-au pus și niște întrebări de control și … gata. În UK neexistând cartea de identitate metoda e asemănătoare dar… cu unele diferențe specifice :) Însă pentru un site cum e Contributors (încă o dată, nu că îmi doresc eu asta, discutam ipoteza tehnic vorbind) o asemenea metodă ar fi practic dărâmătoare dacă ar vrea să impună așa ceva. De asta ziceam că metoda cu plata dintr-un cont ar asigura o autentificare destul de mulțumitoare. Btw, ca să vă dau apă la moară, tocmai citeam ieri : Cancelarul german este împotriva anonimatului pe Internet. „Vreau să văd nume reale. Vreau să știu cine vorbește” (știre digi) Intervenția mea inițială a avut doar rolul de a arăta că uneori când cerem ceva de la o firmă/ entitate etc poate că ar trebui să ne gândim și dacă poate. Facebook sau X sigur pot, dar site-urile mici… Am mai avut o intervenție, cred că a fost chiar articol, când s-a discutat demult despre obligarea comercianților să aibă log-uri de conectare WiFi. Acum, o cafenea normală cumpără un router de 100 de RON, îl configurează fără parolă și gata. Dacă ar trebui să facă asta, i-ar trebui un router mai complicat, un sistem de tichete, un storage pentru log-uri… păi ce facem, transformăm cafeneaua în firmă de IT? Costurile astea ar trebui să le plătească cineva în final…
”La noi există cartea de identitate, am intrat în videocall cu cineva de la ei, mi-au văzut fața, mi-au văzut CI-ul …”
Iar Gică Sereilă are astfel acces la tot istoricul călătoriilor dvs cu avionul, la tot istoricul tranzacțiilor dvs bancare și la lista cu tot ce dețineți pe numele dvs. Iar dvs considerați asta libertate și democrație 😀
”Cancelarul german este împotriva anonimatului pe Internet.”
Cancelarul german se alintă. Când o să recunoască public miile de postaci recrutați de Merkel, preluați de Scholz și moșteniți de el însuși, atunci o să însemne că vorbește serios. Partidele germane au fiecare fundații finanțate din bani publici, iar acele fundații trimit pe forumuri activiști cu câte 10 nickname-uri, în timp ce parlamentarii acelorași partide introduc cenzură prin legislație. Din nou, fără supărare, dvs personal sunteți parte a problemei, nu parte a soluției.
Știți vreun partid care nu are postaci? Știți cumva care ar fi soluția? Mie discuțiile astea mi se par de nivel desene animate, evident că există mai multe grupuri la nivel mondial cu interese divergente, unele mai puternice, altele mai slabe, așa functionează societatea omenească de când hăul…
Libertatea de exprimare presupune ca partidele să aibă postaci, dar acești postaci nu ar trebui să aibă câte 10 nickname-uri și nu ar trebui să pozeze în cetățeni neimplicați politic. Iar cancelarul german ar trebui să aibă mai multă stimă de sine, însă nici el nu e ales. E stabilit prin înțelegeri pe sub masă în Bundestag, înțelegeri la care participă cel mult 1.000 de persoane.
Marea mizerie adusă de neomarxiști au fost ONG-urile cu activitate politică, iar Germania excelează la capitolul ăsta, cu tentacule care se întind până în România. Societatea civilă e societatea neînregimentată politic, de aia îi zice ”civilă”. Însă ”societatea civilă” din Germania e înregimentată politic (a se vedea ONG-ul Manuelei Schwesig (*) care s-a implicat în construirea Nord Stream 2 la toate nivelel la care guvernul federal nu avea voie să o facă). România merge chiar mai departe, acolo ”societatea civilă” e cu epoleți 😀
(*) Manuela Schwesig e membru SPD (socialiști) și este un fel de prim-ministru (”minister-president”) tocmai în landul Mecklenburg-Vorpommern, unde Angela Merkel (CDU = creștin-democrați) își avea asigurat locul în Bundestag. Fiind ele două în opoziție, Manuela Schwesig a fost de mai multe ori ministru în guvernele Angelei Merkel. Iar când Vladimir Putin (care o cunoștea personal pe Merkel, din perioada lui redegistă) a avut nevoie de construirea Nord Stream 2, cine putea înființa un ONG al ”societății civile” din Germania, decât Manuela Schwesig?
că presupune sau nu, asta se întâmplă. De aici a pornit și dorința domnului Adrian Popescu de a cere exprimarea cu numele real. Însă opțiunea mea e simplă: dacă vorbim despre idei și nu despre persoane, problema dispare de la sine. Nu mă interesează în mod deosebit dacă cineva e propagandist, e fan sincer sau pur și simplu așa crede el că e mai bine, esențial e dacă ce spune mi se pare corect sau nu. E un alt Mihail care a vorbit despre asta la noi, se învăța despre el pentru Bac și are statuie pe bd Elisabeta :) Dacă mi se pare că vorbește singur ca patefonul, ignor și trec mai departe…
Mulțumesc pentru comentariu.
Articolul meu încearcă să descrie un mecanism economic, nu să atribuie vinovății politice. Aleg deliberat să rămân în zona analizei structurale, pentru că dezechilibrele macroeconomice funcționează indiferent de partidul aflat la guvernare. Discuția despre responsabilitate politică este legitimă, dar este un alt plan al dezbaterii.
În ceea ce privește ideea unui alt sistem legislativ pentru înființarea de bănci autohtone și bănci populare, aveți dreptate că ecosistemul financiar este incomplet. Aș adăuga că, pe lângă cadrul pentru bănci, este necesară dezvoltarea unui ecosistem coerent de fonduri de investiții, de la investment angels până la fonduri de capital de risc. Fără un lanț complet de finanțare, potențialul de dezvoltare rămâne limitat.
Referitor la legislația privind firmele pe acțiuni și la răspunderea individuală, este un subiect amplu. În această etapă însă aș insista pe protecția reală a acționarilor minoritari. Dacă vrem investiții și capital privat autohton, încrederea micilor investitori este esențială. Nu doar statul poate fi prejudiciat prin gestiune frauduloasă, ci și investitorii privați.
În ceea ce privește listarea firmelor de stat falimentare, o societate aflată în stare de faliment nu poate fi listată la bursă în mod viabil. Înainte de orice listare este necesară reorganizarea sau lichidarea, urmată eventual de listarea unei entități restructurate și funcționale. Bursa nu este un mecanism de salvare a companiilor neviabile, ci un mecanism de finanțare pentru companii sustenabile.
Ati scris multe adevaruri pertinente. Dar coalitia da care avem parte nu va dori o reforma reala. Totul este un joc de culise.
peste toate astea se suprapun cheltuielile imense pt inarmare, precum si ajutoarele Ucraina.
Să nu uităm de politica climatică impusă de la Bruxelles. Cu alte cuvinte, sunt cel puțin trei elemente care se pot adaugă la cauzele crizei economice din România zilelor noastre.
Există indiscutabil un miez științific în politica de mediu. Nu este deloc o prostie să protejăm apa, aerul și pământul de substanțe dăunătoare, să păstrăm ecosistemul în parametrii favorabili existenței noastre. Dar, există componente mai degrabă ideologice care sunt dăunătoare echilibrului economic, ipocrizii în realitate.
Și socialismul se pretindea științific. Green Deal nu este nici despre știință, nici despre protejarea naturii. Iar știința și protecția mediului cu temei științific (atât dreptul mediului cât și chimia) nu sunt nici meritul nici invenția unor politruci eurocrați. In fapt Afacerea Verde e cu atât mai periculoasă cu cât a reușit să deturneze știința și să o instrumentalizeze politic, iar de-acum toți cei care se opun acestei monstruozități par a fi și sunt etichetați ca reacționari anti-știință.
Preocuparea pentru mediu nu are nevoie de un plan faraonic de reașezare a economiei și de dezindustrializare implicită, ci e suficientă o bună educație. Iar normele care stabileau responsabilități civile/penale pentru poluare/distrugere oricum existau cu mult înainte de apariția Uniunii Europene.
Mai mult. Green Deal deja produce efecte inverse pentru că a mutat sursele poluării industriale in zone unde tehnologiile erau rudimentare, deci emisiile/produs au crescut, iar la asta s-au adăugat emisiile crescute din plimbarea materiilor prime și a produselor finite. In loc să producem un scaun de lemn in Europa cu lemn din Finlanda sau din Ucraina, îl cumpărăm din China unde a fost produs cu lemn din Rusia sau Indonezia. Genial. GreenDeal accelerează distrugerea nu numai a economiei europene, ci a întregii planete, in numele Științei și in timp ce creatorii și apologeții Mărețului Șmen Verde revarsă asupra noastră obosita și vomitiva retorică mesianică a salvării planetei.
Aveți dreptate. Mutarea poluării în afara UE nu rezolvă nimic, dimpotrivă.
Poluarea există în afara Europei, fără ca cineva să fie în stare să o diminueze. În opinia mea, liderii politici care propovăduiesc climatologia pe toate gardurile ignoră concluziile care au rezultat din impunerea prohibiţiei alcoolice în SUA, în secolul trecut. Lumea a continuat să consume băuturi alcoolice şi, din păcate, s-au accentuat criminalitatea şi corupţia. Este normal să fie discutate anumite reguli, inclusiv pentru protejarea naturii, însă nu este cazul să devenim mai catolici decât Papa şi să ignorăm ce se întâmplă în afara curţii în care trăim.
@Petre Opriș _ „…ignoră concluziile care au rezultat din impunerea prohibiţiei alcoolice”
Nici vorbă!
S-a învățat foarte bine și au fost trase concluziile necesare. Priviți, spre exemplu…
https://static.anaf.ro/static/10/Brasov/Brasov/accize_2025.pdf
La fel se petrec lucrurile în legătură cu politicile care privesc externalizarea poluării.
Consumatorul plătește în plus, dacă dorește să consume produse care au un impact negativ semnificativ asupra mediului (că vorbim despre amprenta de carbon, sau despre amprenta ecologică, ori despre impactul asupra schimbărilor climatice etc.), proporțional cu acesta.
Cum poate fi mutata poluarea in afara UE ? Cumva la fel cum scoatem praful din casa scuturind sacul aspiratorului in afara casei ?!
Imi amintesc acum de faptul ca pretul pachetului de tigari include o taxa pe viciu cu scopul de a finanta sistemul de sanatate . Vreau sa vad in bugetul national contul in care guvernantul a strins taxa asta pe viciu . Sa vad citi bani a strins si pe ce a cheltuitguvernul banii din acest cont . Cumva banii acestia au fost folositi pentru a readuce sanatatea inconstientilor si iresponsabililor care fumeaza ?!
@Adrian Popescu _ „Cum poate fi mutata poluarea in afara UE?”
Desigur, poluarea e una, viciul e alta.
Eu am oferit exemplul de mai sus referindu-mă la situația pe care a expus-o dl P Opriș, într-adevăr, în mod impropriu.
Mutarea poluării se face așa după cum metaforic ați spus.
Simplu…
Am nevoie de produse siderurgice, spre exemplu?
„Mut” producerea lor în India, unde ele se bțin cu costuri mai mici decât în UE, pentru că nimănui nu-i pasă cât poluează producerea lor și câți mor pe-acolo din cauza asta, pe când în Europa fabricanții sunt obligați să ia măsuri de protecție.
Astfel…
Unu. Produsele mai ieftine venite din India concurează neloial produsele autohtone, fabricate în Uniunesa Europeană.
Doi. Poluarea nu rămâne în India, deși generează catastrofe de mediu pe plan local, iar acestea afecetază pecuniar inclusiv pe consumatorii acelor produse, oriunde în lume.
Poluarea ajunge și produce efecte inclusiv în Uniunea Europeană sau în Seychelles, spre exemplu.
Prin urmare, cei care doresc produse obținute prin procese poluante sunt invitați să achite diferența de preț.
Or, asta îi enervează la culme, după cum se vede în reacțiile de mai sus. :)
@Petre Opriș _ „Să nu uităm…”
Într-adevăr, Green Deal este o strategie cuprinzătoare a Comisiei Europene, lansată în 2019, care vizează transformarea UE într-o economie modernă, neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Obiectivul principal este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 (față de 1990) și promovarea energiei regenerabile, a eficienței energetice și a biodiversității.
Astfel a fost deschisă o paletă largă de oportunități pentru toate statele, de a dezvolta sectoare ale economiei utilizând soluții inovative, de a stimula cercetarea în vederea eficientizării proceselor economice.
Desigur, apologeții cărbunelui, lucrătorii în industria petrolului producătorii de motoare diesel etc., nu sunt fericiți, așa cum n-au fost nici cooperatoarele din întrepriderile textile atunci când Jacquard și Cartwright n-au avut de lucru și s-au apucat de războaie.
Cloroform ignar, despre care „solutii inovative (…), de a stimula cercetarea (…)” faci vorbire? Concret. Hai, cuminte, cu cuvintele tale, toarsu’ poinsonnier. Promit sa nu dau foarte tare ca ultima oara cind o javra universitara a sugerat asa ceva si a primit ce merita orice janghina. Si nu doar de la mine. Voi nu aveti pic de rusine? In afara de batut din gura intelegeti ceva din industrie? Din logistica? Din transport? Din comert? Vazduh e-n capetele voastre ca vazduh sinteti, nenorocitilor!
Sau mai simplu, pe mintea ta de simplon, vrei sa spui ca „deschizind o paleta larga de oportunitati (…) si utilizind solutii inovative” vei muta din loc trenurile care la ora asta (00:23) trebuie sa mearga din Bucuresti spre Moldova si Transilvania si pe cele care vin de-acolo spre Bucuresti? Si cele de calatori, care-s trenuri usoare, toarsu’, dar si cele de marfa. Care evident ca habar n-ai ca sint trenuri grele. Pe care o sa le tragi cu ce?
Si ce solutii inovative aveti voi pentru motoarele capetelor tractor (cocos, sint motoare Diesel. Da, alea murdare, motorul Diesel e murdar prin definitie dar fara el n-ai piine nici la hipermarket si nici la magazinul din colt) ale camioanelor de 40 de tone, ca de 25 de ani va c*cati pe voi pe tema asta si in afara de vorbaraie n-ati produs nimic. Si nici de foame n-ati murit asa cum ati merita, paraziti nemernici!
Problema pe care o vedem cu ochiul liber este modul în care s-a implementat, prin taxarea producției „poluante”. Dacă obiectivul utopic inițial de a obține acordul întregii planete ar fi funcționat lucrurile ar mai fi mers poate cumva (deși e evdent că e imposibil să nu fi fost țări care trișează) dar în situația de azi nu poți fi competitiv având un preț al energiei mai mare decât ceilalți. În plus, subvenționarea are sens doar până respectiva „ramură” devine competitivă. După părerea mea de exemplu energia solară este acum competitivă și subvenționarea ei în continuare dăunează dezvoltării acestui sector. Însă situația cea mai tristă e tot în industria auto: progresele estimate în domeniul automobilului electric nu s-au materializat în totalitate iar acum suntem într-o situație de blocaj pentru că firmele europene, probabil cele mai bune în domeniu înainte, nu au mai investit în producția clasică iar renunțarea la obiectivele „electrice” ar face să se piardă și investițiile făcute în acest domeniu. Deci oricum ai da-o nu e bine. De asta nu trebuie să postuleze economiștii ce o să inventeze inginerii, că nu totdeauna se întâmplă … Pentru că de fapt de aici s-a pornit, de la ideea că pompând suficienți bani într-un domeniu sigur o să apară rezultatele. Ori, uneori se întâmplă, alteori nu…
Firmele auto US si EU s-au cam trezit din utopie, dupa niste piederi masive, cumulat stelantis – ford – gm vreo 30 mld usd, din investitiile in linii de productie EV – vederi anunturile recente ale primei in priviinta reintroducerii in oferte a motorizarilor diesel.
Pe de o parte nu poti concurs china la preturi ev, nu discutam acum de ce, pe de cealaltă china nu poate concura know-how-ul pe motoare clasice detinut de occident, inca.
Dar raul e făcut, industria EU este pe butuci in acest moment. Cbam are un efect de scumpiri a costului de productie pe o pista unde cererea este in declin accelerat. Da’ suntem curati si verzi, la fata!
Ceea ce nu inteleg stanga si progresistii este ca niste ageamii dpdv economic si al industriei pot planifica revolutii, odata ajunsi la putere, s-a mai întâmplat si in urss, dar acestia duc întotdeauna economia de gard. Dupa care apare inversul revolutiilor lor si sunt dati jos de la putere de cei satui de asemenea viziuni marete de progres.
firmele auto nu trăiau în nici o utopie, lor li s-a transmis pe linie politică faptul că din 2030 o să se interzică vânzarea de mașini termice, ce era să facă? Conducerea politică e cea care trebuie să se trezească din utopie, și când zic trezire din utopie nu zic neapărat renunțarea la toate obiectivele ecologice (până la urmă trebuie să ținem cont că ei au și candidat în alegeri cu aceste obiective, deci sunt cumva validate de populatie) ci ajustarea lor la nivelul posibilităților. Vreau să evit discuția dacă obiectivele climatice sunt sau nu corecte științific pentru că nici măcar nu contează. Ceea ce contează e voința populatiei și ajustarea la realitatea economică. Câtă vreme a devenit evident că până în 2030 nu vom putea avea suficiente mașini electrice pe piață (mai sunt doar patru ani) ce rost mai are să te încăpățânezi cu un obiectiv evident nerealist? A, dacă pe străzi erau deja 50% mașini electrice obiectivul ar fi fost ambițios dar realizabil dar așa… Își închipuie vreun politician (altul decât „industria calului”) că o să ne luăm căruță în 2030 ?
domnule Badici, cei trei de mai sus activeaza nu dosr pe pietele EU. si doar aici + ul era vorba de interzicerea motoarelor cu combustie interna.
nu sunt nici victime nevinovate pt. ca in spatele deciziilor de electrificare au stat si niscai calcule de profit, higher market share, sa fie printre primii etc. doar ca s-au cam lasat dusi de promisiunile, electorale, ale politicilui.
asta cu votul e cu cantec – ati votat dvs la europarlamentare in cunostiinta de cauza? era trecut pe undeva prin programele partidelor din eurogrupuri, negru pe alb, faptul ca vor implementa interzicerea motoarelor cu combustie interna? n-as prea crede. verifucati uj pic ordinea in care s-au desfasurat faptele, un ultimele 3 cicluri europarlamentare.
da, grija fata de mediu este importanta, chiar foarte dar nubttebuie sa devina o ideologie paguboasa economic.
@Nman e posibil sa fi fost și o complezență din partea industriei auto, dar dacă dvs ați fi șeful unui grup auto și azi s-ar semna pactul că din 2030 pe principala dvs piață de desfacere nu se vor mai putea vinde mașini cu motor termic, cât ați mai investi în cercetare/dezvoltare pe linia asta? În ceea ce privește programele, da, nu am votat explicit pactul (eu oricum în general votez cu grupările de orientare liberală, dar zic la modul general) dar dacă votezi ecologiștii și eco-socialiștii la ce fel de măsuri te poți aștepta? În plus, când un guvern votează măsuri nepopulare la noi se umple piața la girafă, nu am văzut așa ceva atunci deci a existat cel puțin o acceptare tacită din partea populației. Sincer, și eu am crezut că „au un plan” dar se pare că pactul a fost o măsură complet pompieristică. Încă o dată, probabil singurul „plan” a fost convingerea pe care o au politicienii că dacă investesc suficienți bani într-un domeniu o să aibă și rezultate. De fapt aici apare un efect pervers, când sunt prea mulți bani mai degrabă se căpușează, rezultatele se obțin mai degrabă când banii sunt adecvați scopului, asta dacă fizica nu se opune :)
@ _ „…e evdent că e imposibil să nu fi fost țări care trișează…”
Păi, a fost evident încă din prima zi că principiul „poluatorul plătește” va fi încâlcat de trișori.
Pentru confirmare, unii s-au retras din Acordul de la Paris, spre exemplu.
Da?!…
Foarte bine!
De ceva timp lucrurile funcționează după principiul „consumatorul plătește”.
Vrei produse care mă otrăvesc pe mine și pe copiii mei?…
Vrei produse care le concurează neloial pe cele realizate în fabrica în care lucrez eu?…
Păi, în cazul ăsta, plătește diferența de preț.
@ Constantin _ „Desigur…”
Precum am anticipat…
Întocmai după cum am scris mai sus. :)
…Doar că indiferent ce credeți domniile-voastre, ori ce interese personale sau de grup aveți, lucrurile se mișcă, iar istoria și progresul vine peste voi, din motive ce țin în mod fundamental de eficiență.
Asta se întâmplă de zeci și zeci de mii de ani, ineluctabil.
Hidrocarburile sunt în realitate ineficiente.
Aparenta eficiență este înșelătoare pentru că ignoră externalităle negative ale tranzacțiilor, costurile ascunse care reprezintă eșecuri ale pieței, și pe care omenirea le plătește inevitabil.
Înarmarea este un mix de amenințări și oportunități. Dacă se localizează la noi părți din capacitățile de producție europene, ar putea fi o zonă de dezvoltare. Ajutoarele pentru Ucraina nu am idee ce valoare au și cum funcționează deci nu comentez. Una peste alta, câtă vreme există Ucraina ca tampon, dezvoltarea armatei este mult mai puțin costisitoare decât ar fi dacă am avea graniță cu FR.
”dezvoltarea armatei este mult mai puțin costisitoare decât ar fi dacă am avea graniță cu FR.”
Sperietorile de genul ăsta duc în derizoriu orice discuție serioasă. Nici măcar pe vremea URSS nu exista ”graniță cu Federația Rusă”. RSS Moldovenească exista și atunci, la fel cum exista și RSS Ucraineană. Poate exista la Chișinău o conducere gen Vladimir Voronin, poate exista la Kiev o conducere gen Viktor Ianukovici, dar sperietorile de genul ”graniță cu Federația Rusă” nu le iau în serios nici măcar cei implicați în deciziile politice. Există un exemplu relativ recent: pe vremea când la București masca era obligatorie în aer liber, în sediul guvernului se organizau petreceri fără mască, atât în UK, cât și în RO. Iar presa extrem de negativă pe care o are JD Vance în Europa are la bază și pozele în care apare cu deviza ”no more mask mandates!”
În esență, așa-zișii pro-europeni au nevoie de crize permanente pentru a se menșine la putere împotriva voinței populare. Despre asta e noua poveste cu reînarmarea, despre a inventa o nouă criză care să le justifice lor rămânerea la putere. România are nevoie de o armată decentă, însă are nevoie și de o activitate economică reală, iar asta nu se va întâmpla decât după o schimbare de generații în politică. Liderii europeni actuali guvernează împotriva propriilor națiuni, pe baze strict ideologice. De asta și tolerează butaforia cu pretenții de democrație de la București.
Faptul că înainte de 1989 nu ne învecinam cu RSFS Rusă nu înseamnă elementul rusesc nu era hegemonic în URSS. Politica republicilor unionale și, de altfel, a Sovietelor de orice rang (republică, regiune autonomă, raion etc.) se făcea la Moscova. Din ceea ce ați scris ar reieși că Rusia, dacă voia să intervină armat în Ungaria, să zicem, cum a fost în 1956, ar fi trebuit să ceară voie Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene să treacă cu trupele. Ceea ce nu s-a întâmplat.
@c.florea – în 1956 existau deja trupe sovietice în Ungaria și existau trupe sovietice și în România. La asta duc argumentele false, la istorie contrafactuală: pretindeți câ rușii ar fi invadat Ungaria în 1956, când ei erau deja acolo încă din 1944. Ce au făcut rușii în 1956 a fost să intre cu tancurile în Budapesta, dar nu au trecut prin RSS Ucraineană cu ele, erau deja în Ungaria.
URSS era într-adevăr un imperiu al rușilor, dar asta nu schimbă falsitatea argumentului. Federația Rusă de astăzi nu va interveni militar nici în Polonia, nici în România, ambele sunt țări NATO, cu baze americane pe teren. Există o regulă valabilă încă din timpul Războiului Rece: rușii și americanii se implică în conflicte desfășurate prin proxies, dar nu trag în mod direct unii în alții. De asta nu a primit Ucraina rachete Tomahawk, de exemplu: pentru că ar fi fost nevoie de trupe americane pe teren, ca să tragă asupra teritoriului rusesc, iar asta nu se va întâmpla. Însă nu mai contează faptele, dacă avem o minciună frumoasă de promovat, corect? 😀 Eu zic să faceți 35% TVA-ul, sub pretextul reînarmării. Să vedem, iese lumea în stradă sau nu?
În legătură cu intervenția sovietică împotriva Revoluției anticomuniste ungare din 1956 greșiți profund.In Ungaria staționau 5 divizii sovietice .În timpul intervenției sovietice au mai fost aduse încă 12 divizii sovietice între care și Armata a 8 a mecanizată staționată la Jitomir (în Ucraina sovietică).Puteți să vă informați ca sa nu spuneți că scriu prostii sau că cele 12 divizii au fost aduse după înnăbușirea Revoluției Ungare.
„În esență, așa-zișii pro-europeni au nevoie de crize permanente pentru a se mentine la putere împotriva voinței populare”
Eventual pentru a manipula voința populară. Amenințarea nu trebuie inventată, eventual exagerată.
@Harald
„in esență, așa-zișii pro-europeni au nevoie de crize permanente pentru a se mentine la putere împotriva voinței populare”
__________
Noii membri UE sunt beneficiarii-net ai fondurilor europene, PNRR, etc. Reconstructia infrastructurii si a economiilor, ridicarea nivelului de trai, astuparea santurilor, etc, a costat (si mai costa) foarte multi bani. Dar ma rog, strugurii sunt acrii, nu-i asa? Ideea ca liderii europeni guverneaza „impotriva natiunilor”, ignora faptul ca democratia si buna guvernare nu inseamna doar vointa de moment, teorie, etc, ci institutii, reguli si angajamente asumate. Delegitimarea lor nu produce solutii, ci doar zgomot!
P.S. Parisul promoveaza big-bangul federalist (consolidarea suveranitatii europene prin mecanisme de risk partajat). In contrast, paradigma Berlinului percepe Uniunea Fiscala /sau a datoriilor ca pe un potential mecanism de hazard moral, in abesnta unei convergente reale a politicilor fiscale si economice. In fine, solutia imediata si realista se afla undeva la mijloc: o integrare functionala, avansarea rapida in domenii unde beneficiile sunt clare si mutuale (piete de capital, infrastructura, energie, aparare, strategii de dezvoltare, etc) concomitent cu mecanisme coerente de guvernanta. Altfel zis, mai multa integrare, incepand „acolo” unde produce competitivitate, nu doar solidaritate simbolica. Asa cum observam, in lipsa actiunilor, membrii UE risca sa se confrunte cu stagnarea strategica si reactii politice adverse din interior (de genul brexitierilor;). Este evident ca ambele scenarii sunt nefavorabile cetatenilor UE (sau a Europei Continentale).
PPS. Apropo, ce viziune mai promoveaza Londra? Din cate am inteles, acordul semnat de Starmer si Trump prevede atragerea unor investitii consistente (de ordinul sutelor de miliarde) in sectorul energetic, digitalizare, cercetare, dezvoltare, etc. Departe de a avea in plan majorarea productivitatii si competitivitatii prin reducerea costurilor muncii si al nivelului de trai.
@Florix – ”democratia si buna guvernare nu inseamna doar vointa de moment, teorie, etc, ci institutii, reguli si angajamente asumate. Delegitimarea lor nu produce solutii, ci doar zgomot!”
Am scris pe-aici de cel puțin vreo 5 ori despre deputata aceea ”aleasă” pe lista UDMR la Vaslui, cu 544 de voturi. Norma de reprezentare este de un deputat la 73.000 de locuitori, iar în practică se ajunge în parlament cu 35 – 40.000 de voturi.
Câți vasluieni au rămas fără reprezentare în parlament, în urma unui asemenea artificiu? Asta e ”democrația și buna guvernare” pe care o promovezi tu și UE și ”pro-europenii” de la București. Crezi că există vreun deputat în Parlamentul din UK ”ales” cu 544 de voturi? Crezi că există vreun congressman în State ”ales” cu 544 de voturi?
Ce face în practică acea deputată din Gheorgheni, Harghita? Deturnează 100.000 de euro destinați reparației școlilor din Vaslui pentru a organiza un festival de-ale ei, din Ținutul Secuiesc. Acel festival are ”tradiție” din 2021 și îi e tare drag șefului ei de partid. Asta e Uniunea Europeană pe care o trăiesc oameni la Vaslui, iar postările tale nu pot cosmetiza realitatea. Tu ești cel care generează zgomot, exact pentru a ascunde asemenea realități UE.
Din pacate, inca mai exista derapaje. Numarul lor insa, s-a redus semnificativ in ultimii 10-20 ani, salariile medii au crescut chiar si in Vaslui, nivelul de trai este mai ridicat decat in Chisinau, Kiew sau Baku.
P.S. sa nu uitam ca Romania se numara printre cele mai corupte tari, comparatiile cu UK sau SUA sunt eronate. Fara UE, Romania era astazi un fel de Albanie mai mare, condusa de lideri gen Nastase, Voiculescu, SO Vantu, Basescu de la Ciresica, Udrea, Dragnea, etc. In punto „buna guvernare”, Romania avea sanse sa devina chiar si un fel de Azeirbajan (EBA era astazi ministresa economiei „ai meritat fiecare procent” :)) https://www.youtube.com/watch?v=8Iwcs82RRf0
nu prea sunt eu la curent cu situatia din lumea financiara, dar dl. Radulescu a subliniat un fenomen pe care il banuiam: capitalul romanesc ezita sa contracteze imprumuturi; ba chiar adeseori generalizeaza un fenomen de creditare la furnizor, care creaza un lant de arierate; nu cumva cu cat mai multa moneda e directionata catre buget, cu atat mai nerentabil devine creditul pentru capitalul privat ? apoi, chiar ignorand imensa risipa catre consum din import pe care o amplifica deficitul bugetar, programele de investitii ale statului nu se adapteaza uniform la cerere, ci o deformeaza: temporar se dezvolta pe steroizi constructiile, iar cand se incheie programul de autostrazi sau de eoliene nu poate fi evitata o recesiune fireasca, pentru ca aceleasi capacitati supradimensionate raman fara o cerere pe masura;
Creditul comercial este o practică normală și necesară în economie; în sine nu reprezintă nimic problematic. În mod obișnuit, băncile pot și, de multe ori, reușesc să suplinească acest tip de finanțare prin linii de credit dedicate capitalului de lucru.
Problema apare atunci când creditul comercial se transformă într-un lanț de arierate. Acesta este un fenomen fundamental și periculos atât pentru firmele obișnuite, cât și pentru sistemul bancar, deoarece transmite tensiunea financiară dintr-un nod în altul al economiei și poate genera efecte de contagiune.
În condiții de criză sau de restrângere a lichidității, probabilitatea apariției unor astfel de lanțuri crește semnificativ. Din păcate, experiența arată că, nu de puține ori, aceste blocaje pornesc chiar din relația cu statul, în ciuda cadrului legal menit să prevină acumularea de plăți restante din sectorul public.
În ceea ce privește investițiile publice, problema nu este investiția în sine, ci modul în care ea se substituie sau distorsionează cererea privată. Reducerea cererii private nu este înlocuită mecanic de cererea generată de investițiile statului. Statistic, o autostradă sau un baraj pot compensa mii de locuințe construite privat, dar în realitate vorbim despre agenți economici diferiți, cu competențe, structuri de cost și echipamente diferite.
Simetric, atunci când programele publice se încheie, capacitățile dezvoltate pentru a deservi statul nu pot fi convertite rapid către piața privată. Un constructor specializat în autostrăzi nu poate substitui peste noapte statul cu clienți privați. De aici apar dezechilibre sectoriale și riscul unei ajustări bruște.
In cazul creditului comercial daca termenul a fost depasit creditorul trebuie sa opreasca operatiunea . Tocmai pentru a nu acumula sume din ce in ce mai mari restante . Dar foarte multi din inconstienta continua sa crediteze chiar si atunci cind beneficiarul depaseste termene .
Nu inteleg de ce spuneti ca ,, Problema apare atunci când creditul comercial se transformă într-un lanț de arierate. Acesta este un fenomen fundamental și periculos atât pentru firmele obișnuite, cât și pentru sistemul bancar ”
Ce treaba are sistemul bancar cu finanțarea pe termen scurt, fără dobândă (de obicei), prin care un furnizor livrează bunuri sau servicii unei alte companii cu plata amânată (ex: 30-90 de zile) ?
Are treabă, pentru că în lanțul acesta uneori lichiditatea salvatoare vine de la bănci. Un client plătește cu cardul de credit si lanțul se deblochează. O verigă din lanț are o plată scadentă și nu are lichidități, banca deschide o line de credit, lanțul se deblochează. După un timp băncile sunt uleiul din jurul lanțului.
Bancile sint nisipul de pe lant . Clientul acela a fost educat gresit sa traiasca pe datorie . Veriga din lant care nu are lichiditate este prost administrata . Sint ciclist de cursa lunga domnule Bolos . Daca in timpul pedalarii rup lantul ( observati ca nu spun se rupe lantul , pentru ca el nu se rupe de la sine ) stiti ce fac ?! Scot din trusa presa de lant si elimin veriga rupta . Asta inseamna ca am lantul mai scurt . Daca este mai scurt inseamna ca nu voi mai putea urca lantul pe pinionul mare (de catarare ) . Adica nu voi putea urca rampe ( nu pante ) abrupte . Sint sigur ca ce am scris eu in exemplu acesta puteti traduce in termeni economici . Spun doar atit ; eliminarea verigii rupte este echivalentul falimentului . Cind firmele dau faliment economia nu mai duduie . Prin urmare si bugetele publice ( adica bugetarii ) trebuie sa se multumeasca cu mai putin .
In jurul lantului nu poate fi uleiul . El poate fi numai pe lant . In jurul lantului la unele biciclete se afla o aparatoare ( impotriva prafului , nisipului , noroiului …. adicatelea impotriva bancilor ) . Ca sa fiu si mai analitic ; uleiul nu trebuie sa stea pe lant pentru ca in acest fel nisipul devine captiv si prin frecare cu pinioanele si foile uzeaza lantul . Uleiul trebuie sa fie numai in interiorul zalei lantului . Lantul pe dinafara trebuie sa fie cit se poate de uscat pentru a nu se aseza pe el nisip / praf abraziv . Ma iertati ca am lungit atit de mult dar am considerat necesare detaliile .
Guvernul directioneaza banii pentru investitii publice in obiective pe care comunitatile nu le doresc / nu au utilitate pentru comunitatile respective . Investitiile respective sfirsesc prin a fi bifate de demnitari ca ,,realizari ” . Pentru CV si panoplie . Iar comunitatile se minuneaza si atit . Un antreprenor ( privat vreau sa spun , caci eu nu pun egaliatate intre guvernant si antreprenor ) nu va face aceasta niciodata . Steroizii aceia umfla numai muschii electorali ai demnitarilor pentru urmatoarele alegeri . Din pacate mai exista cetateni care se lasa impresionati de astfel de ,,muschi” ….
La orice ban public cheltuit unii vor fi de acord, alții împotrivă. De exemplu, la Catedrala, au contribuit de voie de nevoie și atei și musulmani și catolici… La ce le folosește?
Poate pe tine nu te ajută că statul plătește o grădiniță, dar societatea în general are o asemenea nevoie.
Societatea nu poate funcționa numai pentru interesul personal. Societatea nu poate funcționa nici ignorând interesele individuale. Echilibrul între extreme este complex și variabil dar necesa.r
Catedrala este ortodoxa . Poporul roman este in majoritate ortodox . In plus , in catedrala poate intra si ateu ( apropos , nu exista ateu . Nu e ceva si cineva pe lumea asta sa existe fara Dumnezeu . Ateul se declara astfel dar nu realizeaza ce vorbeste ) si musulman si catolic . Probabil pentru dumneavoastra Dumnezeu nu exista . Sau poate doriti sa il cuantificati in vreun fel .
Nu imi aduc aminte sa fi fost de acord sa ne tutuim . Dupa cum ati observat eu ma adresez catre dumneavoastra altfel .
Cunosc situatia unei gradinite care a fost construita din ambitia unui director de liceu si a prietenului sau inspector scolar . Constuita ilegal in curtea unui liceu in primul rind pentru ca nu respecta Procentul de Ocupare a Terenului . Apoi cind a fost realizat dezmembramintul si i s-a alocat curte amprenta la sol a gradinitei este mai mare fata de suprafata spatiului de teren din jurul acesteia . Genul de graditina cu ,,staif” pentru care parintii au tras sfori nenumarate ca sa poata aduce copiii . Gradinita respectiva nu are locuri de parcare . Educatorii si parintii blocheaza strada cu autoturismele lor . Unii parcheaza pe ambele trotuare ale strazii distrugindu-le .
Societatea nu poate functiona pentru interesul personal , de acord . Dar cei care administreaza activele comunitatii trebuie sa se consulte cu cetatenii pentru a identifica interesele comune si sa actioneze in aceasta directie . Identificarea unor solicitari comune unor grupuri mari de cetateani ; nu se ocupa in administratie nimeni de asta . Am spus cindva unui primar pe situatii punctuale care sint deficientele si greselile . Mi-a raspuns timp : ,, Te deranjeaza ca se face ?! ”. Pentru primari asta este starea fireasca ; aflarea in treaba . Indiferent de opiniile si cerintele comunitatii .
Peste tot si peste toate , vreau sa am libertatea sa nu platesc pentru ceea ce nu sint de acord . Daca nu-mi ofera guvernantul aceasta posibilitate in mod legal ma voi sustrage . Si va asigur ca pot , stiu si vreau sa ma sustrag de la a contribui la bugete publice doar pentru imbuibarea altora si nu pentru investitii utile cetatenilor . Sint ignorat de administratia locala , judeteana si centala de 35 de ani . Timp in care am contribuit cu virf si indesat la bugete publice .
„vreau sa am libertatea sa nu platesc pentru ceea ce nu sint de acord”
Mă întreb câți contribuabili ar vota un program care să dea bere pe gratis de toți banii plătiți impozite. Probabil ar vota inclusiv închiderea școlilor, liceelor și universităților, Probabil politicianul care ar propune așa ceva ar intra în parlament.
Este interesantă exprimarea „nu există atei”. Este că și cum ați spune că nu există ortodocși și că ei cred în Vishnu și sunt Hindu. Oamenii cred ce cred, treabă lor.
Asta cu contribuabili care sa voteze un program care sa dea bere gratis de toti banii platiti din impozite o consider o gluma . Poate va ginditi ca as fi de acord cu asa ceva . Poporul roman trebuie educat si responsabilizat pentru ca daca apare o astfel de initiativa sa nu raspunda nimeni pozitiv .
Ateul este putin obtuz si putin constipat mintal . Probabil se considera fiinta autonoma . Nu vreau sa intru in discutie mai mult caci e posibil sa jignesc .
@Adrian Popescu
Evident că e o glumă. Dar realitatea dură este că majoritatea poate vota prostii, mai ales stimulată de demagogi, populiști persoane care înțeleg foarte bine resorturile psihologice și tehnicile de manipulare.
Educația și cercetarea sunt imperative strategice de prim rang în România. Ambele sunt subfinantate cronic. Problemele generate în principal de subfinantare sunt folosite sistematic pentru a pune ambele domenii într-o lumină proastă și pentru a „legitimiza” subfinanțarea. Este o ipocrizie maximă. Doctorii în științe sunt de ani de zile subiectul unei propagande negative abominabile. De unde în alte țări am fost respectat și plătit dublu pentru că sunt „doctor”, în România trebuie să îmi cer scuze și de multe ori să ascund faptul că sunt doctor. Nu este de mirare că pleacă din țară foarte mulți, și, foarte buni. Eu regret de foarte multe ori că m-am întors.
”realitatea dură este că majoritatea poate vota prostii”
Realitatea dură este România nu e Elveția, nu există democrație directă, deci nu ”majoritatea poate vota prostii”. Dați un exemplu concret, ce prostie a votat majoritatea?
Realitatea dură este că votul pe liste de partid promovează fauna actuală în Parlament și realitatea dură este că România este guvernată prin ordonanțe de urgență din 2014 încoace.
Votul uninominal în două tururi pentru orice poziție eligibilă ar fi o idee.
aici trebuie să fiu și eu de acord cu @Harald :). Mai ales acum, când partidele tradiționale sunt într-o disoluție accentuată nici măcar avantajul de a putea face majoritatea mai ușor nu mai există la actualul sistem (se vede clar la bulgari)
Subscriu. Asta ar responsabiliza clasa politică în fața cetățenilor, nu în fața șefilor de partide, cum se întâmplă în prezent.
Dacă nu ar fi fost anulat turul doi e mai mult decât sigur că Georgescu ar fi fost ales președinte( o nenorocire cat casa).Pe de altă parte atunci camajoritatea a votat pentru un parlament unicameral cu cel mult 300 de parlamentari , Parlamentul României a ignorat votul popular fiindcă Constituția fesenista iliesciana ( de care nimeni nu știe dacă și când vom scăpa) i a permis acest lucru.Vot uninominal am avut dar cu tot felul de excepții,redistribuiri și completări( opera lui Pârvulescu) încât nu și atingea scopul.Vot uninominal cu două tururi de scrutin fără redistribuiri,completări și excepții,vot prin care câștigătorul ia totul ,acesta e adevăratul vot uninominal..Obsesia lui Pârvulescu era că și aceia care au pierdut da fie cumva reprezentați Dacă în Anglia și SUA votul are un singur tur ( așa știu că este) atunci cu adevărat alesul nu e reprezentativ dacă a primit sub 50 la sută din voturi. Primejdia să ajungem vecini cu rușii e reală dacă armata rusă ocupa.Odesa și Bugeacul.In această situație e doar o problema de ore că rușii da ocupe Basarabia iar aceasta să devină ce e acum Transnistria.Nato nu va interveni decât dacă e dispusă să poarte un război cu rușii.Rusii nu sunt invincibili ,sunt suprainarmati și speră că Ucraina să cedeze prima..Nu cred că Trump ar sprijini tarile europene din Nato în cazul unui conflict cu rușii. .Le ar indrmna să le facă rușilor concesii( să le cedeze tarile baltice).
@Bradut Bolos
@Echilibrat
„Dar realitatea dură este că majoritatea poate vota prosti“
„Dacă nu ar fi fost anulat turul doi e mai mult decât sigur că Georgescu ar fi fost ales președinte( o nenorocire cat casa).“
Chiar și când votează prostii majoritatea trebuie lăsată cu propriile decizii. E mult mai periculos să anulezi un vot fie el și “o nenorocire cât casa” decât să nenorocești democrația prin anularea voturilor.
Dacă poporul român e atât de ușor de manipulat ( Tik tok, etc) poate că ar fi mai bine să delegăm toate deciziile coanei Evropa, nu? Că știe ea mai bine având-o în vârf pe doamna von der Leyen!
Dacă nici măcar președintele nu-l mai putem alege atunci sa renunțăm la toate drepturile rămase!!
Pentru mine majoritate inseamna 50%+1 din lista de alegatori .
”Dacă nu ar fi fost anulat turul doi e mai mult decât sigur că Georgescu ar fi fost ales președinte”
Ce înseamnă ”e mai mult decât sigur”, cine a decretat asta? Au trecut 15 luni de la anularea alegerilor, iar președinte în funcție încă nu a reușit să prezinte vreun raport credibil. Pentru că nu există vreun asemenea raport credibil, există doar niște securiști care primesc comenzi de la Bruxelles (Thierry Breton să trăiască 😀 dar el tocmai a rămas fără viză de Statele Unite, fiindcă a încercat să obțină cenzurarea unui interviu de-ale lui Trump chiar în State!).
Opinia mea personală este că ar fi ieșit Lasconi președinte, însă Lasconi nu e sub controlul serviciilor secrete, ceea ce s-a demonstrat în mod repetat. De asta au fost anulate alegerile, pentru că serviciilor le-ar fi convenit Ciolacu, dar nu le-a convenit Lasconi. Nici măcar participarea lui Șoșoacă n-ar fi trebuit înterzisă în 2024, ar fi obținut vreun milion de voturi și n-ar fi impresionat pe nimeni, alegerile prezidențiale din România se câștigă cu 6 milioane de voturi.
Problema ta și a celor ca tine (inclusiv a celor de la Bruxelles) este neînțelegerea legitimității democratice, care se obține numai la urne. Nu poți să anulezi alegeri de fiecare dată când ție nu-ți convine rezultatul, pentru că asta te aduce în conflict cu majoritatea cetățenilor. Georgescu n-ar fi apărut deloc în peisaj, dacă democrația românească nu ar fi fost confiscată încă vara lui din 2012. Atunci Băsescu și-a negociat pe sub masă rămânerea la putere și a impus-o pe Elena Udrea candidat la prezidențialele din 2014, în locul lui Cristian Diaconescu.
Așa s-a procopsit România cu Iohannis, iar actualul nu e cu nimic mai breaz. Niciunul dintre ei nu are vreo idee despre direcția în care ar trebui să meargă țara, iar dacă tu (și partidul tău) vă legitimați și astăzi prin anularea alegerilor, așteaptă-te la revolte de stradă înainte de sfârșitul anului.
În ultimii doi ani, 2024 și 2025, România a fost nevoită să se împrumute câte 50 de miliarde de euro pe an, iar în 2025 au fost 11 miliarde de euro numai dobânzile. Ești convins că mai găsești și anul ăsta alte 50 de miliarde de euro pe care să le împrumuți de undeva? Dacă găsești numai 25, revoltele de stradă sunt garantate.
România are nevoie de creșterea activității economice reale. Nu de moriști pe dealuri, nu de panouri solare importate din China, nu de Tarnița-Lăpustești, nu de Doicești și nu de toate celelalte aiureli ideologice care înghit la nesfârșit bani publici. Cu actuala fiscalitate nu obții creșterea activității economice reale, obții scăderea ei și migrarea ei în subteran sau în străinătate. Deja șoferii de camioane preferă să alimenteze în Bulgaria și în Ungaria, motorina a devenit necompetitiv de scumpă în România. Care e soluția ta pentru asta, sperietoarea Georgescu?
Atit timp cit investitiile de pe piata de capital vor fi favorizate fiscal, sume foarte mari vor merge intr-acolo. Prefer sa platesc maruntis ca impozit pentru ce fac pe bursa (sau chiar deloc pentru titluri de stat) decit sa ma aventurez in productie si sa platesc impozit mai mare dupa ce trebuie sa ma lupt cu birocrația si coruptia. Orice investitie in Romania este per total mai favorabil taxata decit o activitate economica productiva, de la imobiliare pina la bursa. De unde sa apara un nivel satisfacator de domestic supply?
De acord cu diagnosticul autorului. România consumă mult și produce puțin, de aici deficitele uriașe și creșterea datoriei externe. Deși autorul evită să spună clar cine e de vină, voi spune eu: de vină sunt politicile economice ale guvernului de creștere nesustenabila a consumului, politică dezvoltată de PSD prin economistul Socol și alții. Acum a venit momentul de ajustare economică, respectiv de echilibrare a cererii cu oferta. Huzurul s-a terminat, trebuie să ne apucăm de muncă. În acest sens mai specific câteva constatări:
– deficitul balanței comerciale în 2025 a fost de aproximativ 35 MILIARDE de euro!! Enorm.
– pib-ul nominal/loc al României este sub 50% din media europeană!
Totul arată că avem o economie subdezvoltată, pe penultimul loc din UE.
Trebuie trecut de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la o dezvoltare CALITATIVĂ, axată pe ramuri economice moderne și de înaltă tehnologie. Numai că asta se face greu și durează mult timp( ca părere, 10-15 ani).
Vrem o țară ca afară? Păi atunci trebuie să ne apucăm de muncă!…
Opinez că numai capitalul privat poate pune poporul la muncă. Statul poate cel mult să înlesnească dezvoltarea capitalului privat. Și, da, Statul poate investi în domenii strategice sau cu profitabilitate redusă, dar nu poate deveni un stat asistential.
Foarte scolareste, desigur.
(probabil ca nenea asta si-a pus ca scop in viata sa fie analist ECONOMIC si nimic mai mult – NUL ajuna nici numele, e adevarat)
Eu stiu doar una si Buuuna – NUDO – ca daca nu PRODUCI si nici nu te rePRODUCI, toate dezechilibrele te imping pe ultimul drum.
Chiar daca ai avea VALUTA forte ca moneda nationala!
(deoarece, daca restul lumii care produce, vinde-cumpara si se… RePRODUCE, vede ca nu ai nicio acoperire, nu-ti mai foloseste VALUTA, ori te transforma in altceva/ te desfinteaza ca si stat, doarece nu ai niciun rost pe lume!
fara comentariu, doar citez ce a postat azi dl.claudiu Nasui: „A desființat agenții întregi cu nume pompoase dar care nu făceau nimic. A desființat fondurile care mergeau de la guvern către regiuni pentru investiții locale (echivalentul PNDL-urilor și Anghel Saligny-urilor de la noi). A oprit toate schemele de ajutor de stat și subvenții către marile corporații. A tăiat zeci de mii de pagini de reglementări inutile. A privatizat companii de stat. Și a oprit intervenția statului în economie. Și, foarte important, a eliminat deficitul bugetar […] într-un singur an fără creșteri de taxe. Doar cu scăderi de cheltuieli. Deși și acolo ziceau economiștii socialiști că trebuie să crească taxele, nu le-a crescut. A tăiat cheltuieli de ~6% din PIB. Colosal. Într-un singur an. Așa a ajuns de la deficit 5.4% la excedent 0.4%, primul excedent […] în 123 de ani. […] Rezultat? Socialiștii ziceau că va fi un dezastru. Ce să vedeți că n-a fost. În doar doi ani politicile acestea liberal-libertariene au scos peste 7 milioane […] din sărăcie. Rata de sărăcie a scăzut de la 42% la 32%. Inflația a căzut de la 211% la 32%. Datoria publică s-a redus. Chiar și inegalitățile au scăzut. Presa internațională a numit ce s-a întâmplat […] un miracol.”
După cum spuneam cu altă ocazie, dacă România ar fi fost în situația Argentinei, era logică o terapie de șoc. De altfel noi am avut o astfel de terapie în anii 90.
Un șoc similar acum, în contextul actual, nu se justifică și cel mai probabil nici nu ar avea rezultate similare.
pai ciocanul ar trebui sa aiba o marime proportionala cu forta de rezistenta
Eu am trăit în România anilor ’90. Legal era cea mai liberă perioadă din istorie. 90% din administrația actuală nu exista. Credeți că era bine atunci?
Tehnic vorbind, asta ar însemna o terapie de șoc. Aruncăm la gunoi 35 de ani de evoluție. Și nu văd nici un motiv să nu se repete greșelile.
In 2024 a iesit la pensie un functionar din primaria noastra . La petrecerea organizata cu acest prilej ( cind atmosfera a capatat o anumita turnura ) a spus asa : ,, In 1987 cind m-am angajat in primarie institutia avea 50 de angajati , localitatea avea acelasi numar de locuitori ca acum . Acum in primarie sint 150 de angajati ” . Un moment de sinceritate si luciditate . Pentru multi bugetari acest moment apare numai dupa ce obtine garantia pensiei .
Da. Avea perfectă dreptate. Dar primăria din 1987 avea mult mai puține responsabilități legale decât are o primărie în zilele noastre.
Există în România o oscilație între centralizare și descentralizare care este administrată păgubos. Adică avem un proces de „reformă administrativă” care este modificat de la o guvernare la alta. Unii vor un stat descentralizat, adică mai puțini bani și putere la București, mai mulți bani și putere aproape de contribuabili, alții vin și spun, primăriile nu își fac treabă, să aducem banii și puterea central, la București. Rezultatul este o fază intermediară în care nu se optimizează nimic.
E vorba despre Milei în Argentina!
Bolojan deocamdată în timp ce se scobește în nas, se gândește pe cine să mai dea vina pt. reformele promise, și doar atât: promise!
si despre postarea unui membru al unui partid perceput a fi mai degraba de stanga
Amestecati din punctul meu de vedere mai multe probleme, una e cea in care cetatenii au consumat dat nu au produs.
Hai sa o luam in primul rand cu cine sunt cetatenii:
– cetatenii care muncesc la stat: astia consuma mai mult decat ceilalti cetatenti, pentru ca: sunt in pozitii de bugetari, sunt in cmpanii cu pierderi, sunt in monpoluri naturale si atunci fac ce vor cu banii lor, sau sunt prin diverse agentii sau alte institutii care doar toaca bani
– cetatenii pensionari speciali (justitie, politie, armata, SRI, jandarmi): astia da, consuma la greu ca ies tineri la pensie si ne imprumutam pentru ei ca nu au pensia corelata cu contiributiile
– cetatenii pensionari contributivi: astia sunt multi si desi au contribuit nu sunt suficienti bani pentru ei ca nu mai sunt suficienti angajati
– cetatenii care muncesc in privat: astia sunt singurii care produc si care aduc banii statului
– cetatenii care sunt adulti si nu au loc de munca: nu produc nimic pentru stat
– cetatenii copii/elevi/studenti: altii care nu produc
– cetatenii care locuiesc in strainatate: astia nu produc dar aduc bani in tara
– cetateanul Robert Negoita – dator ANAF – 250 milioane LEI – oau sunt multi cetateni de acest tip
Necetatenii din subcontinent care produc, consuma si transfera bani in tara lor.
Cred ca aici e problema ca unii cetateni sunt mai cetateni ca ceilalti!
Aveți un mod interesant de a împărți oamenii în categorii. Să presupunem că peste un an vine o corporație și înlocuiește toți oamenii cu roboți și AI. Nu mai este nimeni productiv. Cum credeți că va funcționa societatea?
Nu este nimic de construit pe o asemenea presupunere .
Este un scenariu împins în față de corporații private cu trilioane de dolari în spate. Vor să maximizeze profiturile și să lase statele să asigure veniturile populației.
Este un scenariu fals, destinat să crească valoarea acțiunilor la bursă, nu destinat să rezolve vreo problemă din societate.
Societatea are nevoi reale, de exemplu are nevoie de petrol. Credeți că o să vină roboții și AI-ul, să producă miliarde de barili de petrol? 😀 Societatea are nevoie de nave maritime. Credeți că o să vină roboții și AI-ul, să producă mii de nave maritime?
Dacă vor putea fi corupți niște politicieni, statele vor folosi bani publici ca să cumpere roboți inutili și AI inutilă. Asta va crește valoarea acțiunilor la bursă, pentru acele corporații, dar nu va rezolva vreo problemă reală din societate, o va face doar mai săracă. Exact ca și reînarmarea. La ce i-a folosit Germaniei naziste înarmarea? Au murit un sfert de milion de americani în Europa, dar au murit și câteva milioane de nemți, ocazie cu care s-au potolit cu înarmarea pentru următorii 80 de ani. Cine nu învață din istorie, o repetă.
Teoria lui Musk, potrivit căreia banii vor deveni irelevanți, munca va deveni opțională iar guvernele statelor vor substitui prin îndemnizații veniturile salariale, cu orizont de 10-15 ani, cred că este propagată cu unicul scop de a îndepărta temerile investitorilor legate de sursa ce va alimenta interesele participative ale companiilor bigtech. Nu cred sincer că statele sunt pregătite pentru acest scenariu și nici măcar pentru susținerea sistemelor de pensii în condițiile demografice actuale. Dacă bigtech au planuri de investiții de să spunem 1tril.$ și asta ar avea un efect de tsunami pe piața muncii de unde va mai veni resursa financiară care va asigura rentabilitatea investiției? Impresia mea este că ne paște o criză economică ce nu s-a mai văzut și nici teoretizat până acum. V-aș provoca să scrieți un articol pornind de la un model economic post-singularitate, ar fi de maxim interes și actualitate.
Fără glumă încerc asta de ceva vreme.
Întrebarea este unde se termină „sales pitch” și începe realitatea în problema AI? Cei care au AI exagerează că să convingă investitorii. Cât de mult?
Un potențial există, dar cât de aplicabil?, în cât timp?
Este clară tentația capitalului de a maximiza productivitatea. Cu 0 angajați productivitatea este matematic infinită. Dar, dacă toate firmele și statul nu mai au nevoie de muncă, cine mai consuma? ROI devine 0 la toate investițiile. Și venitul universal este o gogoriță, fără muncă și impozite pe muncă din ce venit ar cheltui statul pentru venitul universal? Asta dacă nu s-ar prăbuși complet societatea. E halucinant.
teoria lui Musk seamănă rău de tot cu teoria unui domn cu barbă care era predată pe vremea când eram eu liceean: progresul tehnic va duce la acoperirea necesităților tuturor așa că munca nu va mai trebui remunerată, banii vor dispărea, statul va dispărea și el etc :) Domnul Musk are nevoie, pentru a-și menține încrederea investitorilor, de astfel de ieșiri SF periodice….
@Mihai Badici
Totusi, spre deosebire de acel domn cu barba, Musk si-a lansat propriul lui coupe in spatiu cu propria lui racheta, a caror boosters revin inapoi. SF-Starman, Starlink, este realitate. https://www.youtube.com/watch?v=sX1Y2JMK6g8
@Bradut Bolos
Big-Tech nu prea ofera produse sau servicii gratuite.
@Florix Și domnul cu barbă de care zic are contribuții serioase și de necontestat în economie; chiar e amuzant că atunci când scriam eu pozitiv despre contribuțiile lui Musk în domeniul rachetelor (acum 15 ani probabil) mulți din fanii lui de acum îl luau în râs, pentru că încă nu își exprimase preferințele politice; însă ca și în cazul domnului cu barbă, contribuțiile în zona lui de competență nu asigură competența și în alte domenii, mai ales unele așa de greu de analizat precum politica și societatea. După părerea mea oamenii vor dori mereu mai mult, nu o să fie niciodată „destul”, așa că AI-ul și eventual roboții (pe care încă îi aștept, că momentan în afară de demonstrații scenice nu prea îi văd, în fabrici sunt cam tot cei de acum 20 de ani) o să ne permită să vrem și mai mult, așa că vom munci și mai mult :) Bogăția și prosperitatea sunt noțiuni complet relative așa că standardul urcă pe măsură ce societatea progresează .
Ne întoarcem la modelele din lumea antică: Grecia și Roma care asigurau gratis mâncarea pentru cetățeni că sa nu se revolte sau ne ducem în modelul Caprica.
Ce alegeți?
Caprica nu e o imagine completă. Nu e descris nici un mod de finanțare a majorității. Finalul Caprica este catastrofal.
E doar un film
Din punctul meu de vedere finantarea este presupusa a fi din impozitele platite de companiile care produc robotii si AI.
Criza economică este in desfășurare, chit că o mulțime de analiști sunt in stare de negare. E drept că aparent nu avem și o criză financiară, dar și aia e pe vine, că BNR* nu poate jongla la infinit cu moneda.
Ajustarea structurală este wishful thinking, economia nu operează de capul ei, că nu are creier, deci nu se autoajustează. Ajustările nu pot veni decât dinspre politic, dar dumneavoastră refuzați să discutați sfera politică, și dinspre piețe, dar in sensul unei masive contracții, aproape de colaps, așa cum veți vedea mai jos.
Cererea in retail nu e in curs de ajustare in sensul visat de dumneavoastră, pentru că oamenii au rămas la fel de lacomi și inconștienți. Asta înseamnă că, la bugete casnice reduse (pentru că salariile vor scădea sau vor rămâne la fel in condiții de inflație și in plus vom vedea concedieri masive), nu se va renunța la produsele de import, ci din contră, se va importa și mai mult.
Una din cauzele cele mai importante ale crizei in care am intrat este proasta educație (unde intră și propaganda) primită de europeni in școlile publice, in familie, în universități, in anturaje, prin massmedia vreme de cel puțin 20 de ani. Această educație a fost și este anti-capitalistă, anti-industrială, anti-economisire, anti-frugalitate, anti-cumpătare, anti-națiuni și pro-consum, pro-hedonism, pro-globalism, pro-etatism, pro-mediu. Individul creat de o astfel de societate va considera salariul/pensia de bugetar un drept fundamental și achiziția de bunuri și servicii de import o obligație civică, ba chiar morală, căci astfel dovedim că suntem cetățeni globali model pro-comerț liber. „Suveranistul” sărăntoc care se ambiționează să cumpere de la buticul de cartier legume și mezeluri autohtone și să-și facă vacanțele la Sovata este văzut ca un idiot de o mare parte a populației, in special cea hrănită din banii publici. Săracul care lucrează in mediul privat și caută cel mai mic preț la cartonul de ouă nu o face insă din considerente patriotice, ci pentru că doar el este conectat cu economia și cu piața liberă, ceilalți pur și simplu plutesc in norișorii iluziilor plantate de politrucul-pedagog de la cele mai fragede vârste.
Deja sunt decenii de când acest sărac a ajuns să fie și el motor al importurilor pentru că piața a fost inundată treptat de produse ieftine asiatice. Acum oricine poate vedea că suveranismul și consumismul globalist nu sunt neapărat in conflict din moment ce le regăsim in aceeași minte.
Uniunea Europeană a ajuns in 2022 la un deficit comercial cu China de 400 miliarde de euro. a scăzut in 2023 și crescut iarăși in 2024. Asta a fost posibil pentru că UE a descurajat manufactura internă, a impulsionat consumul, a tolerat sau chiar incurajat relațiile comerciale cu dictaturi și a marșat isteric impotriva poluării și încălzirii globale. In plină pandemie milioane de tâmpiți suicidari se bucurau că-s străzile pustii și orașele curate. Cam asta e starea de spirit in Europa. Nimeni nu dă semne că s-ar potoli, că ar fi dispus să renunțe la ceva, la vreo trufanda de import sau la un concediu la ski in Austria. Din contră, recentul acord Mercosur demonstrează contrariul. Și cel cu India anunțat cu mare pompă. E destul de clar că la nivel executiv populația de tâmpiți suicidari este majoritară, dominantă. Și nu numai in sfera publică, ci și in corporațiile europene.
Deci pe termen mediu nu se întrezărește nici vreo scădere a importurilor (din contră), dar nici vreo creșterea a producției (din contră). Aici intervin alte cauze, locale, ale crizei. Pe lângă proasta educație din școala publică -care a golit țara de muncitori calificați- ne izbim de proasta educație din familie care a sabotat de 80 de ani incoa spiritul întreprinzător, disponibilitatea către risc, economisire și capitalizare. Avem o proporție infimă de populație capabilă să pornească și să dezvolte o manufactură sau o fermă. Vorbim de sub un procent. Ș-atunci ideal ar fi să primim investitori străini. Dar și ăștia sunt sabotați de omuleții prost-crescuți din rândul autorităților publice. Dar și cei care reușesc sunt loviți apoi de taxe, reglementări și costuri de producție crescute (in special datorită prețului energiei) plus costuri logistice mari datorate infrastructurii precare. Ei bine acum suntem in momentul in care mulți din acești investitori străini deja iau in calcul să reducă, să închidă sau să-și relocheze producția. Cel mai bun exemplu este Renault care tocmai a anunțat că va produce cele 2 modele noi de Dacia in…Turcia.
Deci. In plină criză marile corporații redevin naționaliste și își redescoperă rădăcinile și vechile tovărășii lucrative cu marile puteri. Vor sacrifica investițiile din statele mici, periferice, unde lichidarea se poate petrece fără prea mari bătăi de cap, vor vine rapid active sau vor eficientiza prin concedieri colective. Iar tendința corporațiilor de a reloca producția in dictaturi asiatice (China, Vietnam, Turcia) și de asociere cu entități ce funcționează ca vehicule pentru aceste tiranii nu este nicidecum abandonată, dimpotrivă. Scăderea producției locale este așadar inevitabilă, pentru că politrucii locali nu dețin niciun fel de pârghii asupra acestor corporații. Pupatul posteriorului nu mai funcționează in condiții de criză.
*bnr a menținut sistematic o monedă tare și implicit a favorizat importurile, așa cum reiese din intervențiile repetate ale colegului de forum @Crivat.
Nu refuz să discut sfera politicii, refuz să fiu partizan, e o diferență. Profesional eu sunt economist nu procuror. ‘Înfierarea dușmanilor poporului” îmi trezește repulsie. Este un demers din manualul politrucilor staliniști.
Bun. Atunci pot să menționez in context taxa vamală mascată in taxă comercială impusă de acest guvern coletelor cu valoare sub 150 de euro. Această taxă* este o catastrofă fiscală și pur și simplu nu înțeleg cine a putut concepe așa-ceva. Chiar nimeni acolo nu și-a imaginat cât de ușor e pt chinezi să o ocolească și cât pierdem pe partea de servicii către Bulgaria și Ungaria și, implicit din pierderea de taxe corelative?
Este un caz clar de habarnism fiscal îmbrăcat in veșmânt țanțoș de suveranist protecționist. Parcă era vorba că de proiecte patriotarde care incalcă implicit Tratatele europene (de când are voie un stat membru să impună taxe vamale?) se ocupă opoziția auristă. Iată că ne-am înșelat. Lupta crâncenă cu importurile chinezești a pornit-o chiar bravul guvern Bolo. Modelul Trump aplicat -prost, cum altfel?- in Valahia. Cică așa salvează dânșii manufactura românească, printr-o taxă care mută efectiv punctul de intrare a mărfurilor ieftine (și nu numai, că deh logistica nu se limitează la sume fixe) in UE.
Senzația mea e că acest guvern are in spate același creier (de boulean patriotard) ca și guvernul potențial aur-pot, și că Bolojan -un tip care pare inteligent- nici nu contează in deciziile majore.
*care e in valoare de 5 euro și bate la fund competiția latină in materie de agresiune fiscală (in Italia e 2 euro).
Articolul face o bună analiză a situației de fapt și a proiectării politicilor economice în dereglajele economice actuale. Măsurile propuse sunt toate cu sens și realizabile. Într-adevăr, chestiunea energetică e referită în primul rând și e locul ei acolo. Statul finanțează actualele deficite în parte prin impozite indirecte aplicate pe lanțurile energetice și asta alterează competitivitatea economică și frânează fluxul de investiții. Să nu mai vorbim că a golit sistematic de lichidități companiile de stat din branșă blocând astfel orice posibil plan de investiții. Apoi educația e de asemenea esențială fiindcă degeaba vorbim despre relansare economică dacă nu avem cu cine. Agricultura așișderea, parcă e absurd să exportăm grâu și să importăm aluat congelat. Privitor la industrie, într-adevăr, ar fi nerealist să ne propunem ambiții din categoria ”vom face totul” dar măcar în ramuri industriale în care există ceva tradiție (îngrășaminte chimice, măcar că avem ceva gaz și mai vine), industria chimică și ceva pe domeniul apărării s-ar putea dezvolta.
Imposibil să nu avem un ochi și asupra politicului. Actualul premier are neșansa de a fi de sacrificiu, dar e ca un metronom, aș risca să spun că dacă ar rămâne în funcție până la pensionare economia României ar decola. E exact de ce avem nevoie: rigoare și responsabilitate. Alternativa ce ni se propune la rotativă e deplorabilă. Dacă rotativa chiar se va întâmpla, costul finanțării va crește imediat și vom plăti din greu această aventură absurdă și inutilă.
„taxa vamală mascată in taxă comercială impusă de acest guvern coletelor cu valoare sub 150 de euro. Această taxă* este o catastrofă fiscală și pur și simplu nu înțeleg cine a putut concepe așa-ceva.”
Total de acord. De altfel sunt uimit că nu s-au sesizat UE. Politica vamală este de competența UE, și ei nu sunt amatori. Probabil se mișcă încet, dar vor opri ei înșiși povestea asta.
Exemplul acesta arată o gândire superficială. Protecționismul nu funcționează, nu ajută, dar poate satisface o clientelă politică.
Dimpotrivă, cred că taxele vamale sunt justificate în relația comercială cu CN. Avem la nivelul UE un deficit comercial catastrofal pe această relație și în cea mai proastă alcătuire. Tot ce e material electric venit din CN e o bombă cu ceas. Recent un vehicul electric a luat foc spontan în București făcând victime și pagube. Toate incendiile, din spitale, din maternități, care au avut loc recent la noi au avut drept sursă instalații electrice de proveniență CN. Dacă ați remarcat, la Conferința pentru schimbări climatice de la Rio de Janeiro de anul trecut, a avut loc un incendiu, s-a întâmplat chiar la standul Chinei, s-a dovedit ulterior că a fost de la un prelungitor electric. Chinezii sunt experți în a subdimensiona și a supraspecifica totodată. Când desfaci să inspectezi un aparat electric făcut în CN ai certitudinea că cei care l-au construit nu au înțeles nimic din ce au făcut sau ce folos ar trebui să aibă. Toate invertoarele pentru panouri solare au înglobat remote management nedocumentat. Aproape tot ce vine de pe Shein sau Trendyoll este gunoi absolut. Îmbrăcămintea e de unică folosință, vopselele conțin substanțe toxice, iar tiktok inundă cu gunoi infomațional spațiul european și cu material educațional și științific cel chinez. China ar trebui blocată prin politică tarifară în spațiul european până nu va fi prea târziu.
„Protecționismul nu funcționează, nu ajută”
Eu nu aș fi atât de radical. Poate ajuta cred, punctual, pe termen scurt, prin decizii bine chibzuite și luate cu acordul părților politice și strict in legătură cu o ramură economică ce există* și e musai să fie ținută pe linia de plutire (până la redresare). Altfel, după cum vedem de ce se întâmplă in USA, aplicarea discreționară a taxării poate produce efecte neașteptate in propria tabără politică și apoi haos financiar (ce se va întâmpla cu miliardele de dolari deja incasate? vor fi restituite? când? cum?).
*De pildă industria calului – e ceva ce există in România și dacă da de ce ar trebui protejată? dar industria papucilor de casă vizată de taxa de 5 euro? dar producția de gadgeturi și jucării electronice?
In schimb sectorul IT există și a fost îndelung protejat in România prin fiscalitate blândă in raport cu alte industrii. Să nu uităm chestia asta și faptul că a funcționat întrucâtva.
Protecționismul nu funcționează. Stimularea e altceva. Nu a pus nimeni o taxă stupidă pe programe
„Protecționismul nu funcționează.”
Ba funcționează. In anumite contexte și oricât s-ar specula de pe diverse poziții alimentate ideologic (de liber-schimbiști antici). Nu mai insist cu detalii că-i prea târziu :)
Doar atât: Hamilton Tariff din 1789 și McKinley Tariff din 1890 cu efecte preponderent pozitive.
Japonia a devenit putere economica mondiala prin protectionism. Protectionismul poate fi o optiune pana ajungi la un stadiu de dezvoltare in care poti face fata concurentei.
Modelul chinez idem, cel putin la inceputurile sale.
Pietele libere sunt bune pt exportatori insa fatale ot slab si mediu dezvoltate, importurile masive producand doar consum. Gasirea balantei intre impoturi si exporturi este provocarea fiecaei tari.
Corect. Dar România este membră UE. Guvernul nu poate aplica măsuri protecționiste față de UE. Măsuri protecționiste față de restul lumii sunt inutile, pentru că toată Europa poate fi folosita ca să ocolească măsurile naționale, după cum se și întâmplă. Și, atenție, ați vorbit în toate cazurile de măsuri administrative NU taxe.
Protectionismul in EU este mai subtil. Importurile nu le fac statele ci entitatile care controleaza desfacerea, recte lanturile de supermarkturi.
In West, entitatile respective sint nationale, cu foarte mici exceptii.
Ca tara cu potential agricol, Romania a abandonat desfacerea. Nici macar situatiile evidente de monopol nu mai sint sanctionate. Frica de EU?
In aceste conditii, repararea deficitului de cont curent devine o iluzie. Productia interna, cita mai exista, se vinde la colt de strada, unde o cumpara „suveranistii”.
Proeoropenii se duc la mall.
Începând cu 1 iulie 2026, UE va elimina actuala scutire de taxe vamale de 150 EUR pentru mărfurile importate, înlocuind-o cu o taxă fixă de 3 EUR pentru coletele mici și de valoare redusă din comerțul electronic. Deci taxa va fi la nivelul UE, Ro doar a vrut sa „fure startul”, cum de altfel a facut si Franța.
editat. Limbaj
Marog, Liberalii au incercat tot felul de ajustari si incurajari ale productiei interne – nu doar prin interbelic -, chiar si prin masuri protectioniste, insa per ansamblu NU le-a prea ieshit NiMIC. Romania LOR a ramas tot subdezvoltata, tot rurala – chiar sub SeVBia voastra (desi, avand resurse importante), la multe capitole – cu o populatie ghetoizata si un simulacru de DEMOCRATIE.
Un teren fertil pentru implementarea regimului comunist (sau, pentru LEGIONARI) …dupa ELIBERARI”.
Dupa „revolutie”, Romania s-a trezit cu cateva sys destul de performante – performante, de NEVOIE – care ar fi avut nevoie urgenta de recapitalizare, intru modernizare. Insa, ne-am trezit cu Minerii lui Mihai Viteazul si toata Biserica RUSA a talibanilor, de la coada iepii sale turcesti, amenintand Universitatea lui Cuza… Iar, tot ce ar fi putut sa fie modernizat/ viabil, dpv economic, chipurile PRIVATIZAT = taiat si dat la fiare vechi inca din vremea lui Petre Roman (fara gat si fara frica – revolutionar din tata-n-fiu) iubitor de moldoveni la fel ca Brucan/ Roller.
Cehii au avut doar o revolutie de catifea si s-au despartit amiabil de fratii lor slovaci dupa retragerea trupelor sovietice, iar industria lor destul de performanta dintotdeauna s-a putut dezvolta capitalist. Marog, si cu ajutor german consistent desigur.
(de fapt, nimeni nu a cunoscut – in tot Lagarul Socialist – ororile la care at fost supusi, intru DISTRUGERE, de catre olteanul/ sudistul Ceausescu si toata gashca lui – ORORI completate in perioada de tranzitie, de catre cei marginalizati in Ceausism, care au avut din nou acces la PUTERE)
Si ce legatura au toate astea cu al treilea deceniu dn MILENIUL 3?
Poi, AU.
De moment ce din cauza lor ati ramas pentru totdeauna fara capacitati de productie importante si fara o resursa umana viabila – dar/ insa alaturi de Isaresti, Ciolaci, Grindeni, Ciuci… Daieni, Dardaci si alti vizionari si profitori dintotdeauna dupe urma avortonului statal antiromanesc.
România rurală nu este ce credeți. Eu trec zilnic pe lângă o fermă unde sunt tractoare de sute de mii de euro, și pe lângă case la țară cu Tesla și Land Rover Defender in curte. Curent, canalizare, gaze fibră optică… Nu sunt rare.
:) o fi casa primarului ! ala si consilierii din primarii sint singurii ramasi „la tara”. isi aduc lucratori din nepal si bangladesh, exporta griul brut (cu citiva banuti, desigur la volumul cu care opereaza isi permit o tesla !) si importa aluatul congelat si cornuletele nestle (cu valoare adaugata). de aia s au distrus satele si au disparut morometii
Nu chiar. Cei despre care vorbiți au proprietăți în Austria și Spania.
La corporatistii mutati la tara de scirba Bucurestiului v-ati gindit ?!
Ma tem ca in fapt nu cunoasteti Romania rurala .
Nu chiar. Sunt agricultori. Au vite, oi, zeci sau sute de hectare. Au tot cumpărat de la cei care au plecat la oraș sau din țară. Și oamenii aceia chiar muncesc. I-am văzut pe dealuri noaptea cu combinele, parcă erau ciorchini de faruri în mijlocul culturilor. I-am văzut dimineața la 6 când plecam la servici cum pregăteau pluguri sau cărau lucernă cu stivuitoare. Ei sunt România adevărată.
Ce-i drept sunt o mulțime de căsuțe părăsite, ruinate. Pe strada unde stau acum, îmi zicea fostul proprietar, erau 60 de copiii când era el la școală, acum sunt 8.
Nu stiam ca Transilvania” e o Zona agricola importanta a Romaniei – ce sa mai vorbim de UE si restu lumii!
https://www.youtube.com/watch?v=CyEgxXEsZpI
Cand se plictisesc aia de agricultura si au chef sa calatoreasca in jurul lumii, ce se va intampla cu economia voastra locala?
Ce vor face eventualii arendasi in adisashi, …robOtizare?!?
Va lipseste simtul practic si credeti ca totul e o Joaca?
NU aveti nicio idee despre cum sa opriti depopularea accentuata si nici cum sa cresteti productia de orice, pentru a echilibra balantele pe pustii.
(cum Natura a re orare de VID – inclusiv de vid de PUTERE – rezulta ca teritoriul va va fi pana la urma repopulat, cumva, daca reusiti totusi sa PRODUCETI destul pe acolosha)
Propietatile mari cu acte in regula au clienti corporatisti. Posibil sa vedem roboti in agricultura, nu de alta dar forta de munca este insuficienta..
Marog, in urma masurilor luate de catre guvernarile liberale au aparut intreprinderi importante cum ar fi Postavuri BUhushi/ Letea Bacau, dupa ce Romania a devenit regat (ambele azi la fiare vechi).
Lana oilor a fost data pe foc/ trimisa aiurea; iar Bistrita – complet regularizata inca de prin anii cincizeci, odata cu finalizarea lucrarilor de la Bicaz – dupa care a avut loc prima electrificare regionala din istoria Romaniei, dar tot lemnul venea pe cale ferata NEELECTRIFICATA!
Azi stati pe o BOMBA amorsata – ca aia care a explodat in toamna si a aruncat in aer o intreaga scara – creata chiar de cei pusi sa va conduca, alesi dintre voi – care la un moment dat va exploda…
Există un ciclu, creație-distrugere-creatie.
,,Cine isi uita trecutul este condamnat sa il repete ”
Rural inseamna fie „dormitor urban”, cei pe care-i vedeti Dvs. care lucreaza pe la vreo multinationala sau sunt muogranti si trimit bani acasa sa faca o casa mare in care probabil nu va sta nimeni ca ei nu se mai introrc, fie cei ce traiesc de-adevaratelea din agricultura- dintre ei or fi incotopeniti pe acolo, suceveni sau maramureseni de ex, dar ia umblati prin Vaslui, Galati, Olt si spuneti câte Tesle vedeti la poarta…
,,Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”
Statul si bancile sunt ca doi betivi care de sprijina unul pe altul iar banca nationala ii serveste in continuare cu tuica, vin si bere., Cam asa functioneaza, placativ exprimat, economiile.
Mie-mi place scorneala aia cu BRICS. Grozav ce-mi place, nu mai pot. Mai e ceva de ea sau „analistii” au pe teava alta traznaie? Ca au obrajii atit de grosi incit inca o gafa nu mai conteaza?
– China si India sint rivali si nu pot fi vreodata nici parteneri si nici prieteni. Diferentele intre ele sint mai mari decit intre Groapa Marianelor si Everest si sint ireconciliabile. (Vad asta zi de zi la birou, poti lucra cu una sau cu alta insa niciodata cu ambele).
– Rusia e un stirv.
– Brazilia se scufunda in nisipuri miscatoare, sa nu-i spun irelevanta data de coruptie si de un socialism pasional si infect.
– amusina si Africa de Sud pe-acolo. Pai aia-i o tara care exista dar nu functioneaza.
– Iran? Asta ar fi o gluma de n-ar fi o tragedie, una dintre cele mai vechi si mai sofisticate civilizatii de pe planeta se sufoca sub aiurelile unor tembeli.
– Arabia Saudita si UAE. Ntz. Din pricina de Donald Trump: nu miscati sau va dau la temelie prin controlul pretului titeiului. Va vedeti de treaba si mucles.
– Indonezia: da, incepe sa miste pe linga carbuni si tuk-tukuri. Doar ca in tara aia doar vulcanii nu asculta de China.
– Egipt si Etiopia. Ihim, altceva mai aveti pe tarabe?
Pe scurt, sa priceapa si Snspa-urile lumii: Brics nu e o forta ci o farsa!
Lumea se schimbă rapid. În 20 de ani va fi de nerecunoscut
Bine i-ar fi ei sa nu se schimbe . Sau macar sa faca aceasta numai pe ici pe colo …..
Daca Europa nu ia acum masurile necesare (surprise, surprise, sint masuri de dreapta: industrie, lege si obligatoriu limitarea imigratiei – renuntarea completa la ajutoarele sociale pentru cei veniti aici tocmai pentru a profita de ele urmata de expulzare fara drept de apel. Cine vine sa munceasca e binevenit, cine nu, afara! Esti medic, asistent medical, inginer, constructor? In tine s-au investit niste bani, hai incoace) in 20 de ani nici noi nu ne vom mai recunoaste continentul, domnule Bolos! Si zica cine ce-o zice, UE trebuie sa copieze ce face azi Administratia Trump. Nu conteaza ca-i place sau nu cuiva asta, Europa ori va fi conservatoare ori intr-o suta de ani se va dilua in socialism pina la irelevanta devenind o ciudatenie arabo-africana. Iar daca cumva fauna politica berlineza, pariziana si bruxelleseza nu realizeaza asta atunci trebuie trimisa la maturat strazi noaptea si golit ghene dimineata. Cu talangi de git si crotalii in urechi.
O emigratie legala cu vize de munca este dezirabila.
Eu as aplica in UE un sistem comparabil cu cel din GCC. Viza de munca se da la cererea unui sponsor, pe doi ani, cu posibilitate de prelungire. Daca sponsorul retrage sprijinul, in 24 de ore viza este expirata si persoana trebuie sa plece. Dupa intreruperea vizei de lucru doi ani angajatul nu se poate intoarce fara acordul ultimului sponsor.
Adica, daca aduci pe cineva nu poate pleca cand vrea unde vrea. Evident exista protectii impotriva abuzurilor, dar una peste alta in UE ar trebui sa intre cine vine sa munceasca.
“ Daca Europa nu ia acum masurile necesare (…)”
Tiii! Ce seamănă retorica asta cu aia de stânga: “dacă nu faceți și nu dregeți, praful se alege”. Nu e prima oară când remarc o apropiere de perspectivă între extremele ideologice. Sau, mă rog, între cei care se consideră a fi de dreapta* și cei pe care-i văd adversari.
* A fi de dreapta nu înseamnă a fi suspicios la toți și toate. Și – surprize, surprize! – nici “industrie, lege” sau stoparea imigrației ilegale nu sunt măsuri doar de dreapta, cum își închipuie unii.
OFF TOPIC
Editat
Dacă e off topic nu mai postați.
„Animalul de Tucker Carlson”, „carpa de sters pe jos”, „buda de cazarma ruseasca”.
Criza de isterie online?
Daca asta e un off topic acceptabil la un articol cu titlul „Criza economică ca ajustare structurală”, apoi cel care l-a aprobat e carpa de sters pe jos in buda lui Robert.
@Bradut Bolos
Va rog sa-mi primiti scuzele. Am postat comentariul din greseala, neatentie, la articolul dvs.
Pentru ca ati mentionat acest cuvant cheie, „împrumuturi”, de ce un creditor, sau mai multi, ar acorda imprumuturi unei tari ca Romania, fara perspectiva de a le plati, fara o perspectiva economica transparenta de altfel, pentru ca mai tarziu sa se traga o linie, intr-un moment ales unilateral si aparent neprevazut, la care ne trezim ca vai, Romania trebuie sa satisfaca cerintele unor creditori precum FMI, prin urmare se maresc taxe, impozite, se strange cureaua, dar nu pentru a se stinge o datorie, ci pentru a se stabiliza forma moderna de servitudine vesnica, si anume prin datorii perpetue.
România este perfect capabilă să plătească datoria pe termen scurt și mediu. Există risc doar pe termen lung, domeniul indicat de agențiile de rating fiind în principal politic.
FMI este foarte prost înțeles la noi, mai ales pentru că este folosit adesea că instrument propagandistic de guvernele care prezintă măsurile luate în acord cu FMI ca impuse de FMI, ceea ce e o deformare a adevărului. FMI nu impune măsurile din acordurile semnate, ei acceptă sau nu pachete propuse de guverne. Cerința lor este ca situația bugetară să fie stabilizată de o manieră credibilă. Odată semnat un acord, creditorii de pe piața financiară pot avea încredere. Momentan România nici măcar nu este în situația de a avea nevoie de un acord cu FMI.
Ca istoric de „default” Romania stă destul de bine. Au fost doar două cazuri de default sever (1933-marea criza și 1982) și unul minor 1947 (postbelic), ultimul fiind cel care l-a determinat pe Ceaușescu să adopte politica de plată integrală a datoriei externe.
Cunoașteți termenul de „levier financiar”? Datoria nu e „servitute” cum o prezentați dvs, decât dacă este datorie pentru consum. Este un mijloc de finanțare rațional al investițiilor, un accelerator al dezvoltării.
NU, eu am auzit că în primul rând trebuie să ECONOMISIȚI
daca nu poți produce destul și nici nu te reproduci normal/ cu o rată corespunzătoare.
,,Este un mijloc de finanțare rațional al investițiilor, un accelerator al dezvoltării.”
Daca si numai daca este folosita …….rational .
România este capabila sa plătească datoria pe termen scurt și mediu? Ma iertați dar cred ca faptul ca trebuie sa ne împrumutăm în fiecare an arata contrariul. Când datoria externa ajunge la 60% din PIB acesta trebuie sa crească anual cu minim 3%. E drept ca asta este o abordare simplista pentru ca nu toată datoria este scadenta acum, și nu toată la 6%, dar nu este departe de realitate. România a întrat în the debt trap și de aici nu poate ieși nici cu 5 guverne de coaliție. Va urma soluția grecească, vânzări de întreprinderi profitabile, Hidroelectrica, portul Constanța, etc..
Un pic de disciplină și putem refinanța datoria la costuri mai mici decât cele actuale.
”Când datoria externa ajunge la 60% din PIB acesta trebuie sa crească anual cu minim 3%.”
PIB-ul ar putea să crească anual și cu 5%, dar pentru asta e nevoie de activitate economică reală. Când România a încetat orice exploatare de uraniu, pentru că așa s-au înțeles între ei rușii cu nemții pe sub masă (să fie importat din Kazahstan) asta a însemnat scăderea activității economice reale, nu creșterea ei.
Când grija principală a României este să se împrumute de pe piețele externe ca să plătească certificate de carbon la Bruxelles, asta iarăși duce la scăderea activității economice reale, nu la creșterea ei.
Referitor la costurile cu certificatele verzi, companiile cu consum intensiv de energie beneficiaza de scheme de recompensa. Desigur, aceste scheme implica birocratie aditionala, cat despre schema certificatelor verzi a fost si ramane un non-sens.
In rest, Germania nu este implicata in deciziile exploatarii zacamintelor de uraniu (sau a altor zacaminte) in Romania. Foarte probabil (dp tau de vedere;) vina generala a germanilor este ca au depasit UK-ul in PIB. Mare-i invidia doamne!
https://economedia.ro/analiza-romania-incepe-din-2027-un-program-nuclear-civil-de-sapte-ani-ce-va-costa-circa-12-miliarde-de-euro-si-va-adauga-3-200-mw-in-sistemul-energetic-national-depindem-puternic-de-americani-in-proi.html
@Florix – eu am scris despre certificate de carbon, nu despre certificate verzi. Certificatele de carbon au falimentat vechea termocentrală de la Oradea și tot certificatele de carbon falimentează și noua termocentrală de la Oradea, după ce prețul lor a crescut de 11 ori. Banii pe care-i alocă UE / Germania pentru postările tale din asta provin, din certificatele de carbon.
Despre uraniu: nicio țară din UE nu mai produce niciun fel de uraniu, orice producție a încetat în 2014 -2016 și n-a mai repornit de-atunci. Asta fiind pe vremea lui Merkel, cea care te-a recrutat prima dată. Nuclearelectrica funcționează cu alimentare continuă cu uraniu, iar acum îl importă din Kazahstan, pentru că așa s-a înțeles Merkel cu Putin. Dacă actualul cancelar german nu ar fi ”aceeași Mărie”, comentariile tale nu ar mai fi astăzi aici.
Sa presupunem ca stim cine este mesterul Manole, intrebarea, d-le profesor, e ‘cine este Ana!?’
„Isărescu studied international trade at the Academy of Economic Studies in Bucharest, which he graduated in 1971,[1] and where he was an assistant professor between 1975 and 1989.[2] In 1989, Isărescu defended his Ph.D. thesis on exchange rate policies under the supervision of Costin Kirițescu.[2]
For 19 years, he worked as a researcher for the Institute of International Economics. He took a number of courses in the United States, writing several papers on capitalist economics.[1] Isărescu claims it was as if he prepared for 20 years for the 1990 moment.[1]
During this period he gave notes under several aliases to the Communist Secret Services about ladies with different problems, about colleagues at the institute, and about the foreigners he was meeting. One alias Isărescu used to sign the information notes to the Securitate was „Manole”.[3]
In February 1990, after the Romanian Revolution of 1989, he began working for the Ministry of Foreign Affairs.[2] In March 1990, he was sent to work as an economic and monetary affairs secretary at the Romanian Embassy in the United States,[4][1] being in charge of handling Romania’s relations with the International Monetary Fund and the World Bank.[2]
He expected that Romania would need IMF help within a couple of years, but he was surprised to find that the government depleted the foreign-exchange reserves within six months and, as such, he was recalled to Romania in July 1990 to head the National Bank.[1] „
Pentru tema unui model economic post-singularitate, s-ar putea pleca de la constatarea obiectivă a migrării remunerării muncii spre remunerarea capitalului. Tendința manifestă a migrării capitalului prin relocare indică o percepție anticipatorie a iminenței migrării fiscalizării pe aceeași rută cu remunerarea. S-ar putea vorbi despre un pact global pe tema fiscalizării capitalului? Într-o primă evaluare, nu pare etică impozitarea capitalului obținut prin muncă, efort și investiții în beneficiul simplei ființări prin recompensa venitului universal. De cealaltă parte, care e limita etică a polarizării sociale prin concentrarea capitalului? Poate impozitarea capitalului cu asigurarea venitului universal să acopere rentabilitatea investițiilor prin ceșterea de productivitate? Cred că poate fi admisă ipoteza că odată cu maturizarea tehnologiei și dată fiind scalabilitatea ei, singura limitare ar fi cea a resurselor energetice dedicabile centrelor AI.
:) daca doriti sa portretizati satul modern si prosper, iesiti din tunari unde si au fieful materiile cenusii (maruta, fotbalistii, lautarii si camatarii) si mergeti unde se toarna serialele de success : las fierbinti in slobozia sau insula iubirii in teleorman ! pe vremuri, unii locuiau in corturi in jurul satelor, ei bine, acum ii gasiti in „centru” ! it s a matter of time pina vor remodela noile lacasuri „cucerite” in colibe practice si confortabile!
„Ce este de făcut?
Soluționarea crizei are nevoie de o abordare complexa, și, nu cred ca ar fi corect să spun că am o soluție, ci poate sugestii.”
@Bradut Bolos:
Domnule Bolos, scrieti constant articole pe teme economice pe aceasta platforma, care (judecand dupa temele abordate si numarul de comentarii primite) prezinta un interes legitim pentru o audienta larga a Contributors.ro si foarte posibil pentru a patura semnificativa a societatii romanesti. Din punct de vedere educational acesta este un un lucru excelent si va felicit pentru efortul Dvs de a aduce lumina in mintile noastre, dar din punct de vedere practic, discutand ipotetic doar idei fara implementare in politici economice nu ajutati nici Romania si nici pe noi, Vorba aia romaneasca veche: „o mie de vorbe, un ban nu fac”.
Prin urmare, am o propunere pentru Dvs:
Fiindca sunteti pasionat de acest domeniu, credeti ca ati putea lua intiativa si organiza impreuna cu colegii Dvs de breasla, economisti de top de la cele mai bune Universitati din Romania, impreuna si cu economisti de la BNR, Consiliul Fiscal, Guvern etc, o serie de dezbateri pe politici fiscale, pe politici monetara, despre care ar fi cele mai bune masuri de a ajuta Romania sa iasa din situatia critica care este acum? Cred ca ati ajuta mult mai mult Romania si implicit pe noi, in acest fel.
Daca a aduna pe cei mai distinsi si valorosi economisti din Romania la un loc este prea mult si o sarcina prea greu, ati putea organiza o serie de podcasturi in care sa-i invitati pe rand pe aceste minti luminate si sa le cereti solutii despre cum ar rezolva ei probleme punctuale cu care Romania se confrunta in momentul de fata?
Bineinteles, imi dau seama ca sugestiile mele de mai sus, pot fi nedrepte pentru omul Bradut Bolos, care la fel ca fiecare dintre noi, la momentul de fata poate nu are nici timp si nici dorinta de a angaja intr-o actiune de o asemenea anvergura. Dar ca intotdeauna, schimbarile in bine, provin de la oamenii inimosi nu de la cei care stau pe margine.
Podcastul e o idee. O să văd cum se poate organiza așa ceva.
@Bradut Bolos:
Daca timpul v-ar permite sa puteti demara un podcast pe temele de mai sus, asta ar fi excelent! Comentatorii de pe platforma asta v-ar furniza suficienta „munitie” de dezbateri pentru invitatii Dvs, si pentru a invata din experientele altora, puteti cere sugestii (sau poate chiar colaborari) unor podcasteri de succes din domeniu ca de exemplu Doamna Andreea Rosca de la Vast & Curios. Cu putin noroc, succesul unui asemena demers nu va intarzia sa apara.
„Statul nu poate și nu trebuie să creeze producția internă, asta ține exclusiv de sectorul privat, dar, poate facilita domenii strategice […]: (1)energia, pe toate palierele (producție, transport, stocare, mecanisme de preț); (2)educația, care trebuie conectată la piața muncii, (3)agricultura […]. (4)În zona industrială ar fi bine să pregătim un cadru care să permită integrarea ușoară și stabilă a facilităților industriale în marile circuite productive internaționale.”
Tare mă îndoiesc că statul (recte actuala coaliție de guvernare) ar putea facilita vreunul din domeniile strategice enumerate de domnul Bolos in următorii 5 ani. Și dat fiind faptul că actuala echipă administrativă nu pare a fi capabilă nici măcar să citească prezentul economic cred că nici nu ar trebui să facă vreun plan de viitor in aceste domenii. Cea mai bună soluție pentru orice guvern compus din garnitura de politruci de carieră pe care-i avem e să nu se mai atingă de niciun domeniu strategic și să aștepte cuminte să își revină piețele globale și să se redreseze cumva Uniunea Europeană.
Asta nu înseamnă că nu ar exista soluții pentru reechilibrarea bugetului și a balanței comerciale. Problema e că -dincolo de limitele legiferării induse de statutul de membru UE (și nu e vorba doar de gafe precum taxa pe colete ori de certificate de carbon)- e nevoie de niște tipi foarte capabili in finanțe și drept pentru a le pune in practică, adică de oameni cu experiență in domeniu (gen executiv cu cel puțin 10 miliarde $ pe mână/juriști cu cel puțin 10 ani experiență in mari case de profil) pe care noi nu prea îi avem aici, in România, și nici nu avem cum să-i atragem intr-un asemenea guvern de strânsură.
(1) energia. ne amăgim cu toții că dacă am avea o producție mai mare de energie și mai mulți producători implicit prețul va scădea iar serviciile vor fi tot mai bune. Dar logica economică nu este validă in contextul unei piețe dominate de sfera publică. nu e voar doar de statul român, ci și de UE. In prezent sfera publică impune operatorilor privați să achiziționeze energia pe care nu o doresc și clienților finali să acopere costul presupus de manevrele de înverzire a energiei. Asta înseamnă că fiecare cetățean va fi obligat să cumpere la suprapreț energia produsă pe coclauri de orice gigel care și-a pus panouri pe casă cu ajutorul aceluiași stat. Nu poate fi vorba de o piață liberă dacă o entitate este forțată să achiziționeze bunuri și servicii de la niște producători indicați de stat.
Cum ar fi să fiți obligat să luați cârnați de oaie de la buticarul nespălat din colțul străzii deși ați depus un dosar de vegetarian la autoritățile ‘competente’ in nutriția poporului?
Dar mai mult decât intervenționismul radical etatist care distorsionează grav piețele este practica de a proiecta mafaldian nevoile energetice ale țării. Ce anume ne indică că in viitorul apropiat -1-5 ani- va crește cererea de energie? Eu zic că cererea o să se prăbușească odată cu producția industrială. Plus scăderea cererii provenită din consumul casnic, că deh, se va umple țara de sărăntoci la limita supraviețuirii. In plină criză omuleții o să ajungă să-și raționalizeze singuri netflixul și congelatorul, aspiratorul și mașina de spălat (mai ales că vor avea de plătit ratele la Tesla).
Deci in loc să visăm la noi centrale nucleare și câmpii strălucitoare, mai bine ne-am apuca să închidem controlat tot ce e învechit, depășit, ineficient. Și, cel mai important: eliminarea de pe piață a producătorilor de energie la găleată. Tarabele curentate de 2 lei trebuie demolate iar Povestea prostiei e musai să se termine. Nimeni nu poate fi obligat să rămână captiv unui contract pe veci!
(2) educația. De ce ar crede cineva in România că același Stat (recte adunătură de funcționari+universitari) care in 35 de ani nu a reușit să conecteze Școala publică la piața muncii ar fi capabil să o facă acum, brusc? Păi omuleții care ne conduc nu au reușit să înțeleagă nici măcar aspectul elementar al conectării la piața muncii europeană de după aderare. Îi vedem cum reclamă mofluzi că ei au investit pasămite in educația norodului și mușterii lor trădează astăzi țărișoara ca să fie doctori in Occident . Dar atitudinea lor e cea care trădează ceva, anume mentalitatea de grof pe plantație (și Orban e modelul lor probabil). Pentru o mare parte din politruci rumânii au rămas niște iobagi, care ar trebui cumva să fie (re)legați de glie.
Să fie clar: nu mai există o piață a muncii națională in UE! suntem parte din UE și libertatea de mișcare -cel mai pozitiv aspect al aderării- presupune tocmai libertatea de a te angaja oriunde in Europa. In raport cu Europa suntem un biet județ care de corupt și pârlit ce e nu reușește să-și țină oamenii pe loc.
Dar e și o parte bună in radiografia școlii publice românești: o mare parte e atât de proastă, putredă și inutilă incât poate fi extirpată fără să afecteze deloc organismul social. Statul nu ar face altceva decât să continue trendul stabilit in acești 35 de ani: să închidă in continuare școli. Uite așa rezolvă și deficitul bugetar.
(3) […]
Nu am iluzii în privința competenței administrative la nivel central. Istoric însă, administrațiile devin mai eficiente nu în absența presiunii, ci sub constrângere. Economia creează presiunea; politica reacționează la ea.
1. Energia.
Producția de energie stabilă și relativ accesibilă este, inevitabil, o necesitate electorală. O factură care ajunge să consume o parte semnificativă din bugetul unei gospodării generează presiune politică directă. În același timp, pentru mediul de afaceri, energia predictibilă și competitivă este o condiție de supraviețuire economică. În acest domeniu există, în general, o convergență între interesul electoral și cel al capitalului productiv.
Evident, pot exista segmente care beneficiază din volatilitate sau din anumite aranjamente de reglementare. Însă presiunea agregată a consumatorilor și a capitalului industrial tinde, în timp, să domine aceste interese particulare. De aceea, energia este un domeniu în care constrângerea economică poate forța ajustări.
2. Universitățile.
Din 2008 încoace, multe obiective impuse sistemului universitar au fost formulate mai degrabă ca ținte cantitative decât ca obiective SMART. Lipsesc adesea componentele de fezabilitate (Achievable) și relevanță (Relevant). Subfinanțarea cronică a făcut ca o parte a cercetării să devină o competiție formală pentru indicatori scientometrici și pentru poziții în rankinguri internaționale, în detrimentul relevanței pentru piața muncii și pentru cariera studenților.
Obsesia pentru clasamente globale, în absența unei finanțări proporționale și a unei strategii coerente, produce obiective derivate care sunt adesea irelevante pentru nevoile economiei locale. Sistemul universitar ar trebui să fie centrat pe educație din fondurile pentru educație și pe cercetare din fondurile pentru cercetare, cu indicatori adaptați scopului fiecărei componente.
Evaluarea trebuie raportată la relația dintre rezultate și resursele investite. Nu este realist să se ceară performanță de cercetare de nivel internațional fără investiții corespunzătoare. În același timp, este obligatoriu ca acolo unde există finanțare clară să existe și rezultate măsurabile.
Dacă există disfuncționalități în școala românească, ele pornesc în primul rând din proiectarea sistemului, nu doar din execuția lui.
În universitatea în care am lucrat în Oman, evaluarea individuală era structurată pe patru componente: educație, cercetare, implicare în comunitate și activitate administrativă, fiecare cu obiective derivate clare. Important însă era faptul că punctajul total putea fi realizat în proporție de peste 70% dintr-un singur capitol, în funcție de specificul postului și de profilul academic al persoanei.
Această flexibilitate permitea diferențierea rolurilor: un profesor orientat preponderent spre predare nu era penalizat pentru că nu producea cercetare intensivă, iar un cercetător activ nu era obligat să compenseze prin activități administrative inutile. Sistemul era construit pe ideea de aliniere între misiunea postului și criteriile de evaluare.
În absența unei astfel de arhitecturi, evaluarea tinde să devină formală, iar obiectivele strategice se transformă în ținte cantitative fără relevanță reală.
O altă problemă majoră a sistemelor de educație este expansiunea continuă a birocrației interne. În timp, mecanismele de raportare, conformare și audit tind să se multiplice, consumând o proporție tot mai mare din timpul și energia cadrelor didactice.
Efectul nu este doar administrativ, ci structural: resursa rară – timpul academic – este redistribuită de la activități cu valoare directă (predare, mentorat, cercetare) către activități de conformare procedurală.
Pe termen lung, acest proces reduce eficiența sistemului, chiar dacă formal indicatorii de control și transparență cresc. Există o sintagma celebră: ”forme fără fond” (Wink).
@Bradut Bolos
„În același timp, pentru mediul de afaceri, energia predictibilă și competitivă este o condiție de supraviețuire economică. În acest domeniu există, în general, o convergență între interesul electoral și cel al capitalului productiv.”
______
Desi companiile cu consum energetic intensiv beneficiaza de scheme de compensare a costurilor cu certificate verzi, pretul gazului ramane in continuare necompetitiv.
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/5/5c/Fig_6_Development_of_natural_gas_prices_for_non-household_consumers%2C_EU%2C_2008-2025_.png
Ce ma nedumereste din ce in ce mai mult. Avem o multime de specialisti nationali si internationali din toate domeniile, profesori de renume etc.etc si cum se face ca ajung numai niste neispraviti sa conduca tarile ? valabil in Romania at cat si in Europa.
Sa devina insasi democratia actuala miezul problemei ? Fiecare poate fi ales ! Este deviza in democratie, cel putin aparaent si pe hirtie insa stim bine intre timp cum si cine poate ajunge in fruntea puterii.
Imi pun intrebarea cum pot deveni miscari „nedemocrate de dreapta” dintr-o data atractive pt paturi tot mai largi ale populatiilor ?
Degeaba discutam de datorii si alte aspecte economice rostogolodindu-le in fiecare zi in presa, in alte medii fara a cauta si gasi cauzele obiective. Cauzele in opinia mea sunt de mult cunoscute insa nimeni nu doreste sa puna mana pe cartoful fierbinte numit generic, democratia de tip occidental !
SUA si Europa sunt pe cale se se indeparteze tot mai mult unul de altul , SUA mizand pe putere militara si economica, Europa crezand ca modelul ei de democratie, de relatii economice bazate pe drept international si tratate poate fi viitorul. Din pacare realitatile din teren sunt astazi altele.
Statele indatorate nu mai pot iesi din capcana datoriilor, punct si de la capat.
Este imposibil, cresterile economice de care ar fi nevoie ar depasi orice imaginatie economica. Atunci care ar putea fi rezolvarea ?
Avem de ales intre nici una, reforme inefective si interminabile pe modelul reforma reformei sau o msicare radicala profunda a reducerea datoriilor prin simpla lor stergere asa cum au facut-o in antichitate sumerienii, la fiecare 30 ani fiind ” un an al bucuriilor” cel al strgerii datoriilor !
Pe langa acesta stergere ar fi nevoie de o plata unica in forma unui impozit, marimea ramane stabilita, din marile averi. Ce inseamna mare avere ? Acesta cifra poate fi stabilita, sa spunem de la un milion de dorlari sau euro in sus. Ramane tot de stabilit care poate fi averea, bani cash in conturi, actiuni, fonduri de investitii si mai putin active sub forma de terenuri, capacitati de productie etc. etc de care sunt legate locuri de munca.
Un lucru este cert si clar, randamentele investitiilor financiare au depasit cu mult randamentele cresterilor economice reale/ productia de bunuri si servicii, banii ieftin urma dobanzilor scazute alimentand mai mult piata financiara decat cea realeconomica.
„Fiecare poate fi ales !”
Încearcă să candidezi în România fără să fii pe o listă de partid și apoi vino să ne povestești dacă a fost posibil. Știi că inclusiv listele de partid sunt respinse de Autoritatea Electorală dacă nu includ și femei? Din Germania e ușor e dat lecții, domnu’ ”Chruschtschow”
Cu asta se ocupă Germania, cu dat lecții, am exempificat în comentariile de mai sus.
Se poate, dar e dificil . Taică-meu a reușit o dată să ajungă consilier local, dar el a fost profesor de mate în sat 30 de ani deci probabil jumătate din alegători i-au fost elevi. A doua oară a recurs la un „partid valiză” pentru că erau necesare mai puține semnături și în general mai puțin efort :) Anumite prevederi care să zicem că aveau o noimă în 1990 au fost păstrate în continuare pentru că… s-a dovedit că au avantaje pentru cei care ar putea să le schimbe. Însă zău că lucrurile astea sunt minore; problema majoră mi se pare că societatea nu reușește să se organizeze suficient de bine ca să producă un partid „de jos în sus”. Un astfel de partid ar putea răzbi indiferent de sistemul electoral…
„Însă zău că lucrurile astea sunt minore; ”
Sigur ca da. Las’ ca merge si asa, cu citeva firicele de nisip printre rotile dintate ale ceasului, cu citeva linguri de apa la litrul de benzina, cu citiva tradatori printre politicieni si generali! Oameni sintem!
Sa fim toleranti, sa mai inchidem un ochi, sa mai punem un genunchi jos daca e nevoie, sa mai dam cu periuta in stinga, in dreapta – dupa caz, ca n-a murit nimeni din atita lucru, sa intoarcem si celalalt obraz, ca doar sintem crestini.
…
Sigur ca da! Minore, Măria ta. Insignifiante, Măria ta.
– Minore, dar multe…
Ca d’aia nu are ursu’ coada si Romania stat de drept. Ca n-are cu cine.
„măria-ta”, nici un sistem electoral nu e perfect. Într-un sistem uninominal, cât de ușor credeți că ar fi pentru un independent să își facă propagandă? Să devină cunoscut? De fapt tot cei sprijiniți de partide vor avea un avantaj însă avantajul pentru electorat ar fi tocmai schimbarea ierarhiei în partid, pentru că cei care vor fi votați vor pretinde să aibă influența cuvenită în interiorul partidului. Asta ar forța partidele să nu mai vină în față cu personaje gen Veorica sau Ana-Maria Gavrilă sau, și mai rău, diverși interlopi „low-profile” care își cumpără locul în parlament (pentru imunitate) iar de votat votează cum li se spune. Dar chiar și în condițiile astea eu zic că oamenii cam știu ce votează. Așa cum e, sistemul funcționează, dacă o idee reușește să strângă suficienți adepți o să reușească să aducă la putere partidul care o promovează. Nu asta e problema principală. Încă o dată, politica se face în mediul impus și cu oamenii pe care îi ai. Nu poți trăi într-o lume ideală. Am mai zis asta, când considerați că puteți strânge destui oameni pentru o revoluție… n-am nimic împotrivă. Dacă nu, asta e țara, astea sunt legile, nu avem altă cale. Viața nu e dreaptă :)
”Așa cum e, sistemul funcționează, ”
Așa cum, sistemul are nevoie de anularea alegerilor pentru a se perpetua și de ”rotative” Ciucă / Ciolacu desfășurate fără alegeri. Vă reprezintă un premier gen Ciolacu? Electoratul a demonstrat că nu îl vrea președinte, iar starea în care se află economia românească actuală i se datorează în mare măsură.
Așa ”funcționează” sistemul actual, cu rezultatele care se văd. Chiar și articolul la care comentăm, a fost necesar tocmai din cauza modului cum funcționează sistemul actual.
Au anulat un tur de alegeri dar l-au pierdut și pe al doilea. Problema e că dl „turuldoiânapoi” a ieșit primul cu mai puține voturi decât a luat Dăncilă data trecută. Dacă alegătorul stă acasă în ideea că „oricum iese cine trebuie” sau „o să ies când o să fie vot uninominal corect” lucrurile o să meargă mai prost, nu mai bine. Am un văr care n-a mai fost la vot din 1996, dezamăgit de prestația Convenției. Însă asta nu e o soluție. Societatea progresează prin schimbări incrementale; revoluțiile sunt un pic mai complicat de făcut și pentru asta trebuie să existe un nucleu bine definit de oameni cu viziuni clare – altfel o să o conducă tot, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă… La ’48 a existat acest nucleu de oameni, ei au făcut și statul modern și unirea și cam tot ce s-a întâmplat până chiar după 1918. Acum eu nu văd acest nucleu (deși există o pătură socială care are o oarecare influență transpartinică, dar încă nu e nici consolidată în idei și nici ca vizibilitate publică) . Așa că nu avem decât să mizăm pe schimbări graduale până când o să putem să facem schimbări mai profunde.
”societatea nu reușește să se organizeze suficient de bine ca să producă un partid „de jos în sus”.
Teoria mea este că pentru un asemenea partid trebuie neapărat o bază de putere în afara țării. Altfel va fi înghițit de serviciile secrete ”cu fulgi cu tot”, imediat ce începe să conteze în preferințele electoratului.
În peisajul românesc ar fi necesar un partid creștin-democrat, cam cum era CDU pe vremea lui Helmut Kohl: cu politici economice de centru-dreapta și cu politici sociale de centru-stânga. Creștinismul asigură oamenilor o identitate pe care ateii n-o au și nici n-o pot suplini cu nimic. Creștinismul respectă proprietatea privată (porunca a 10-a) în timp ce ateii o confiscă oricând, cu maximum de entuziasm. Așa se și explică fiscalitatea atroce din România actuală (și cea din Europa actuală. for that matter).
Tot ca opinie personală, înainte de înlocuirea lui Putin nu se poate face nimic în direcția asta. România actuală e organizată la fel ca Rusia, cu alegeri de fațadă, cu serviciile secrete având controlul total asupra economiei și societății, iar în unele cazuri primind indicații direct de la Moscova. Mai știe cineva cu cine era căsătorită sora lui Renato Usatîi, de exemplu? Mai știe cineva niște mari judoka pe care Putin i-a întâlnit personal? 😀
„Sa devina insasi democratia actuala miezul problemei ? Fiecare poate fi ales ! Este deviza in democratie, cel putin aparaent si pe hirtie insa stim bine intre timp cum si cine poate ajunge in fruntea puterii.”
@Ursul Bruno: Nu democratia de tip occidental e buba, ci votul universal. Multi oameni destepti s-au prins de chestia asta, si nu de ieri de azi, ci de acu’ mai bine de 150 de ani. Puteti consulta Francis Parkman „The Failure of Universal Suffrage” (1878) un articol excelent cu mult peste vreme sa disponibil via Wikipedia, sau carti mai recente precum „Against Democracy” by Jason Brennan sau ”The Myth of the Rational Voter” de Bryan Caplan unde se aduc critici extrem de pertinente la adresa votului universal.
In Romania am avut vot cenzitar. Daca s-ar introduce azi așa ceva, probabil că o bună parte a populației (care nu se prezintă la vot in prezent) ar fi foarte nemulțumiți de restrângerea drepturilor.
Cel mai bun lucru ar fi in opinia mea asumarea de către majoritatea votanților a unui comportament rațional și responsabil nu emoțional. Nu am nici un fel de iluzii în acest sens.
Vorbiti SF aici? Daca acel „comportament rational” ar exista atunci n-ar fi nevoie de alegeri, un simplu concurs de selectie ar fi suficient!
Da. Evident ca nu exista. Rezultatul este evident.
Crivat: „Nu democratia de tip occidental e buba, ci votul universal.”.
Asa cum e folosit termenul de vreo suta de ani, democratia implica votul universal. Acesta a fost promovat si impus de oamenii cu foarte multi bani pentru ca se eterniza la putere.
Democratia votului universal e garantia faptului ca cei care controleaza mijloacele de comunicare in masa pot fabrica oricind diavoli si sfinti pe care alegatorul universal ii va uri sau diviniza (si vota, intocmai si la timp) conform listelor intocmite de plutocratii din spatele scenei politice. Iar transformarea unui sfint intr-un diavol, sau viceversa, sint deja proceduri standardizate si pot fi executate de pe o zi pe alta chiar si de catre diletanti de la televiziunile bucurestiote.
Democratia mai are un mare avantaj pentru cei care finanteaza modelarea opiniei publice, avantaj pe care l-a inteles si aplicat in practica pina si Ceausescu (el numea procedura „rotatia cadrelor”): limitind prin constitutie numarul de mandate, nici un om de stat exceptional (patriot adica) nu va ramine la putere mai mult de 2 mandate, timp insuficient ca sa dea de pamint cu oligarhia banilor, sau cu ofiterimea corupta din serviciile secrete. Un presedinte temporar, chiar cu puterile exceptionale ale unuia ca presedintele SUA, are de luptat cu insi unsi cu toate alifiile, care sint la putere de zeci de ani deja in momentul in care depune el juramintul si vor ramine la putere, ca grup, si dupa cei opt ani ai lui in fruntea statului. Marionetele plutocratilor din subteranele statului sint executivul real, nu cei care le sint aratati alegatorilor la televizor si pe tiktok, ca sa stie pe cine sa voteze.
Lideri politici incontrolabili, ca Orban Viktor, Putin, Xi Jinping s.a., care nu vor sa respecte „rotatia cadrelor”, atit de benefica minoritatii ultrabogate, sint numiti de masinariile de propaganda dictatori.
Alegatorul, vai de capul lui, care nu stie si nu stie ca nu stie, pur si simplu nu conteaza in democratie. El exista ca personaj de film prost de fictiune doar ca sa nu se vada ca toata puterea e in miinile oligarhilor.
Tuturor europenilor li s-a spus clar, de la Bruxelles, ca votul lor nu conteaza daca nu iese cum trebuie. Romanilor li s-a si demonstrat. Degeaba, si romanul, si europeanul refuza in continuare sa vada ca votul lor nu conteaza.
„In Romania am avut vot cenzitar.”
În epoca actuală nu mai poate funcționa votul cenzitar, însă creșterea vârstei minime a alegătorilor la 25 de ani ar fi mai mult decât necesară. În urmă cu 100 de ani, omul avea deja casă și nevastă la 18 ani, avea deja niște responsabilități. În zilele noastre, la 18 ani are mintea tot ca la 12 ani, iar partidele socialiste vor să-l lase să voteze încă de la 16 ani.
Socialismul se lipeste fix de mintile necoapte .
@Harald _ „În urmă cu 100 de ani, omul avea deja casă și nevastă la 18 ani…”
…Iar la vârsta de 45 de ani murea.
(Așa, în medie, că nici casă nici nevastă n-aveau toți de la 18 ani, iar „nevestele” erau și ele oameni…care, însă, n-aveau dreptul să voteze.)
Dar partidele – inclusiv, sau mai ales, cele ne-socialiste – vor ca minorii să răspundă penal pentru faptele lor, pentru că, zic ele, au discernământ încă de la 13 ani.
Păi, dacă au discernământ pentru faptele penale, de ce n-ar avea discernământ și să voteze de la 13 ani?
Pare prea puțin?
Atunci, de la 16 ani.
…Și ne bucurăm totodată că speranța de viață a crescut în lumea occidentală și pot vota persoane aflate la vârste tot mai înaintate, inclusiv cele care au dat în mintea copiilor.
https://hotnews.ro/cine-a-inventat-de-fapt-termenul-de-recesiune-tehnica-povestea-unei-definitii-scrise-pe-un-plic-care-a-devenit-dogma-2177545
Un aspect este acela ca termenul de dogma nu are ce cauta in afara teologiei .
Termenul de recesiune tehnica are darul de a speria pe needucati economic . Mai ales cind este rostit si exemplificat de niste stiristi de ,,breaking news” .
În știință, termenul „dogmă” are o conotație negativă, asociată cu afirmații care nu pot fi contestate. „Recesiunea tehnică”, la fel ca expresii precum „creștere negativă”, nu reprezintă dogme economice, ci convenții de limbaj statistic.
Aceste formulări fac parte dintr-un vocabular tehnic care încearcă să transmită o informație măsurabilă fără a introduce o încărcătură emoțională excesivă. A spune „recesiune tehnică” nu este echivalent cu a spune „economia se prăbușește”. Prima expresie marchează un prag statistic; a doua exprimă o judecată dramatică.
Confuzia apare atunci când eticheta este interpretată fie ca verdict final, fie ca minimizare a realității. În analiză economică, important nu este termenul în sine, ci mecanismul din spatele cifrelor.
Eu ii dau termenului ,,dogma ” o singura conotatie si anume religioasa . Locul lui este numai acolo . Faptul ca oamenii iau cuvinte si le plimba din conotatie in conotatie este descalificant . In stiinta se intimpla de prea multe ori la fel ca in diplomatie ; in spatele unui termen exista un mecanism complex . Dumnezeu a lasat lucrurile simple . Noi oamenii le-am complicat . Opinia mea este ca a complica lucrurile este sataniceste .
@GStanciu: Aveti (partial) dreptate. Fix din cauza asta acu 240 de ani, Benjamin Franklin a spus fraza memorabila „A Republic, if You Can Keep It”.
De pe vremea tovarășului: „Tovarăși, am ajuns la… rămâneri în urmă!”😅
https://agerpres.ro/economic/2026/03/03/nazare-cresterea-economica-nu-mai-poate-fi-cumparata-cu-deficit-ci-trebuie-castigata-prin-productivi–1533472