Încă dinaintea acestui tur de scrutin, numeroase sondaje de opinie arătau faptul că sprijinul publicului pentru coaliția de guvernare formată din Partidul Liberal Democrat (LDP) și Kōmeitō (NKP) este în scădere. În 14 iulie, un sondaj coordonat de NHK scotea în evidență faptul că doar 31% din respondenți susțin guvernul condus de Shigeru Ishiba.
Continuând trendul din octombrie 2024, prin care coaliția de guvernare LDP-NKP a pierdut majoritatea în Camera Reprezentanților (Camera Inferioară a Dietei), alegerile din iulie au marcat înfrângerea coaliției și în Camera Consilierilor (Camera Superioară a Dietei).
Cum putem „citi” și „înțelege” aceste alegeri și care e impactul lor asupra spațiului european?
Spectaculoasa ascensiune a Sanseitō – Partidul „Do It Yourself” („Fă-o pe cont propriu”)
Portretizat ca un partid de extremă dreapta, care adesea invocă motto-ul „Japan First” inspirat de retorica Președintelui Trump, Sanseitō s-a conturat pe scena Camerei Consilierilor câștigând 14 locuri.
Format în anul 2020, partidul Sanseitō a promovat constant un discurs centrat pe opoziția față de globalizare, negarea colonialismului japonez și note directe anti-imigrare.
Anumite tendințe populiste (înțelese ca punerea în prim-plan a vocii poporului) au existat și în discursurile altor politicieni consacrați. Shinzō Abe, cea mai marcantă figură politică a Japoniei moderne, și-a construit campania electorală din 2012 în jurul sloganului „Nippon o Torimodosu” („Să recâștigăm Japonia”). Mai mult, discursurile lui scoteau în evidență o viziune mai neconvențională ce vorbeau despre rescrierea istoriei coloniale și recâștigarea spiritului japonez.
Însă, controversele lui Abe diferă de viziunile Sanseitō – partidul și-a construit întreaga identitate politică în jurul acestor discursuri marginale, cum ar fi anti-vaccinismul și revizionismul istoric. În plus, website-ul oficial al partidului conține și o secțiune pentru „Crearea unei constituții cu propriile mâini”, în care prevederile unice ale Constituției actuale, în special Articolul 9 ce interzice dreptul la beligeranță, sunt puse în dezbatere.
Per total, în jurul liderului carismatic Sohei Kamiya s-a conturat profilul unui partid naționalist care a luat prin surprindere scena politică japoneză în special prin intermediul platformelor digitale, precum TikTok și Youtube. Expunerea în mediul digital ca o formă modernă și mai neconvențională de promovare electorală s-a dovedit a fi pariul câștigător, ceea ce a permis răspândirea ideilor, dar și a popularității Sanseitō dincolo de audiența electorală mai tradițională. Mai mult, conform unui sondaj NHK, Sanseitō a fost cea mai populară alegere în rândurile tinerilor între 18-39 de ani, fiind special favorizat de bărbați. Acest segment electoral reprezintă acea marjă de votanți care nu au preferințe clare asupra deciziilor de vot.
Dar reprezintă acest fenomen un punct de îngrijorare?
Din punct de vedere practic, Sanseitō nu are în prezent puterea reală de a influența structural politica japoneză. În special legat de securitate și politică externă, influența Sanseitō va rămâne marginală în special pe termen scurt. În plus, tocmai electoratul majoritar al partidului este unul dinamic, ceea ce poate transforma fenomenul într-un simplu moment politic.
Însă, Sanseitō a avut, incontestabil, și un impact transformativ. Partidul reprezintă o manifestare niponă a tendințelor naționaliste și populiste globale ce mută încet centrul politic spre extreme. Cum am menționat, aceste tendințe s-au manifestat în diverse feluri dar niciodată atât de formalizat și centralizat ca în forma agendei Sanseitō. În esență, ascensiunea acestui partid a arătat relevanța și importanța în creștere a influențelor digitale, ceea ce noi deja putem confirma în baza alegerilor prezidențiale din România (atât în 2024, cât și în 2025). Acest lucru a și oferit o lecție coaliției de guvernare – modul de a disemina sau mediatiza factori politici se schimbă. E pregătită coaliția LDP-NKP să se adapteze noului modus operandi ținând cont de faptul că încă reprezintă vechea generație? Cel mai elocvent exemplu e tocmai Primul Ministru Ishiba, cel care și-a început cariera politică în 1986 fiind ales în Camera Reprezentanților.
Nu în ultimul rând, fenomenul Sanseitō s-a materializat într-un moment nefavorabil politicii japoneze per se. Contextul actual a fost marcat de:
- Discreditarea coaliției de guvernare prin scandaluri politice și lipsă de coerență. E faimos cazul fostului Ministru al Agriculturii Taku Etō, care a declarat că nu cunoaște prețul orezului pentru că el îl primește gratuit.
- Presiuni economice și creșterea costurilor de trai, aspecte consolidate prin percepția publică legată de incapacitatea coaliției de guvernare de a le adresa eficient.
- O deziluzie publică față de politică dictată de LDP, în special în baza celor doi factori menționați mai sus.
Totuși, nu se poate spune că importanța alegerii Sanseitō a fost trecută cu vederea de coaliția de guvernare. La numai câteva zile după încheierea alegerilor, Prim Ministrul Ishiba a participat la ceremonia de deschidere a Oficiului pentru Coexistența Armonioasă cu Străinii (în original – Office for a Society of Orderly and Harmonious Coexistence with Foreign Nationals), instituție înființată în subordinea Secretariatului Guvernului. Deși nu a fost acompaniat de o schimbare majoră de viziune, acest gest poate fi interpretat ca un semnal că guvernul este conștient de presiunile sociale tot mai intense, vizibil exprimate prin opțiunile electoratului.
Cum înțelegem factorul Sanseitō pentru spațiul european sau românesc?
Alegerile din Japonia au complicat stabilitatea guvernului deja știrbită de presiuni externe, în special sesiunile de negocieri cu SUA legate de tarifele și înțelegerile economice. Ascensiunea Sanseitō reprezintă, de fapt, un ecou al acelorași modificări din spațiul european prin care centrul politic se mută încet către extreme.
Asemănător cu cazul României, scăderea gradului de încredere în partidele consacrate dar și polarizarea accentuată în jurul temelor mai sensibile (precum identitatea europeană vs suveranitatea națională) au dus la intensificarea presiunilor sociale adânc influențate de dificultățile economice recurente. Deși ascensiunea Sanseitō (ca element de sine stătător) nu anunță o întoarcere cu capul în jos a politicii internaționale japoneze, instabilitatea politică rezultată din aceste alegeri va schimba fie tonul, fie „viteza” cooperării Japoniei cu Uniunea Europeană (fie ambele). Cu alte cuvinte, situația politică de la Tōkyō poate duce la o re-prioritizare a principalelor priorități externe ale guvernului.
Pe termen lung, însă, fenomenul Sanseitō poate fi un fum în vânt sau un factor de schimbare politică, în special în contextul altor reconfigurări aduse de acest tur de alegeri. În mod clar, alegerile din iulie 2025 au tras un semnal de alarmă dar nu doar pentru clasa electorală japoneză, ci și pentru democrațiile occidentale.
Eei, cu Japonia și Germania există o veche poveste, respectiv că sunt încă sub constrângerile tratatelor de pace de după WW2 când li s-au impus condiții de „capitulare necondiționată” asta însemnând că și azi trebuie să accepte baze militare americane pe propriul teritoriu. Aceasta este de fapt marea dorință a Japoniei și Germaniei, să aibă dreptul să se înarmeze, mai ales că Rusia și China devin tot mai agresive militar. Așa cum citesc eu situația, Trump pare că a acceptat înarmarea Germaniei( pentru a contracara Rusia) și a Japoniei ( pentru a contracara China).
În aceste condiții, da, și în Germania și în Japonia trebuie guverne mai naționaliste, mai MAGA, mai agresive, mai militarizate…
Dar, oare, Germania și Japonia or fi uitat ce au pățit în WW2? Că eu nu cred că îi iubesc prea mult pe americani…
Deocamdată câinii războiului doar încearcă să-si rupă zgarda…
Dl.Aldea,
Interesant articol (la nivel de curiozitate) și mi-aș permite niste comentarii, insă , inainte de toate, incepind cu 2 intrebări:
1. Cind ați fost consultat ultima data cu cineva de prin Guvern sau MAE sau macar vreunii de prin Min.Economiei, ref. politica față de Japonia ? (despre ”monumentala” acțiune istorica a ”diplomatiei” băștinase – M.Tudose- care demisioneaza cu 24 h inainte de sosirea unui Prim Ministru Japonez – in vizita oficiala !- nu privata ca V.Orban care ne ține lecții la niște cursuri de vara în vacanțe de vara – și-l lasă să discute cu Madam Firea prin Parcul Herăstrău – , nu mai intreb, căci, sunt sigur ca n-ați fost intrebat cam cum e treaba cu japonezii ăștia)
vezi: https://www.euronews.com/2018/01/16/anyone-there-shinzo-abe-picks-worst-moment-to-visit-romania
Iar cine a fost Shinzo Abe, avem idee aici: https://theasanforum.org/the-case-of-abe-shinzo/
2. Cui din MAE (sau Guvern), sau măcar vreunora de prin partidele astea amărite de care avem parte, le-ați prezentat vreodata și să explicați , in cadrul vreunor ”working group” semnificația și idei practice pentru RO, din lucrarea dvs. „The Rising Sun in the Digital Era: Japan’s Tech Diplomacy” ?
(asta, apropo de ”Diplomatia Energetica” ce a existat odata in MAE român, ca bază a uriaselor resurse energetice de care dispunem, de care acum habar n-are nimeni, deci ea nu exista, ca de altfel nici un fel de alte ”diplomații”).
Mi-aș permite să ”citesc” cu ochi personali, alegerile din Japonia si ”Cum înțelegem factorul Sanseitō pentru spațiul european sau românesc? ”, în următorul registru: IN NICI UN FEL ȘI N-AU ABSOLUT NICI O LEGATURA DINTRE ”CE E LA EI” CU ”CE E LA NOI” (in RO)
Argumentez:
– In Japonia, politica mare ”japoneza” crește ca o frumoasă crizantema (simbol/floare nationala) DAR, isi are ”underground” rădăcinile în tipul de model de economie (liberă) : modelul de bunăstare cooperativă este baza capitalismului japonez. Asta vine din consensul national total acceptat cum că Japonia, pentru a putea trăi și a avea vreo relevanța, NEAVIND NICI UN FEL DE RESURSE, SI NEFIIND PUTERE MILITARA (prin Constitutie) TREBUIE SA FIE O PUTERE ECONOMICA !
– in contextul acestei viziuni (sau cum zicea pe aici in Contributors un stimat profesor dl. Caliman – PROIECT DE TARA), Guvernul si mediul economic/business, coopereaza, nu se confrunta, PENTRU REALIZAREA OBIECTIVULUI NATIUNII !
– Guvernul (prin politica si birocrația sa – METI-Min.Ec.Trade and Industry), PLANIFICA (ce urit suna in RO chestia asta !), planurile macro-economice (pt. obiectivele enuntate), alege industriile pe care sa le dezvolte si pe care nu, selecteaza in ce industrii SA INVESTEASCA GUVERNUL (o nouă alta blasfemie !) SI MEDIUL DE AFACERI, sau nu (tot pt. atingerea obiectivelor !)
– ESENTIAL ESTE CA GUVERNUL NU IA NICI O DECIZIE POLITICA IMPORTANTA, FARA CONSULTAREA MEDIULUI DE AFACERI (responsabil direct cu ”puterea economica” !, și in care organizații precum KEIDANREN- asociatia patronatului, joaca rol cheie)
Aș spune că Japonia era demult in modul ”do it yourself” , cu mult inainte să apară Sanseitō – Partidul „Do It Yourself” („Fă-o pe cont propriu”). Apariția acestuia, aș zice mai degraba ca este o ”fitză la modă” decit vreun curent politic autentic, iar observația din articol cum ca ”Din punct de vedere practic, Sanseitō nu are în prezent puterea reală de a influența structural politica japoneză. În special legat de securitate și politică externă, influența Sanseitō va rămâne marginală în special pe termen scurt”…este absolut corectă !….puterea economica a Japoniei, neavind resurse, rezida exclusiv din exporturi de produse permanent cu valoare adăugata din ce in ce mai mare ! (de aceea si-au externalizat multe industrii in China si se concentreaza spre zonele High-tech. Tandemul Japonia-Taiwan, bate de departe SUA in zona microchips, etc).
– SUA, Trump si MAGA, au obiectivul prioritar de reducere a deficitelor SUA, iar Japonia este puternic excedentara in comerțul cu SUA și, mai rau, sunt și cel mai mare deținator de bonduri americane. Trump stie ca Japonia nu are altceva decit forta economica si tehnologie, si, pare ca o lasa mai moale cu taxele (n-am auzit ceva dramatic in acest sens)…nu au interesul sa aibe o Japonie slabită, linga un Taiwan slabit, peste balta Chinei, vis-a-vis de China. Cum Japonia este un aliat fidel al SUA in zona Indo-Pacificului, daca nu se schimba ceva dramatic in pozitia SUA fata de Japonia, Sanseito va ramine ”o fitza”
– Interesant este clasamentul ECONOMIST GROUP (de ce oare ăstia din economie evalueaza ei și politica ?), ref DEMOCRACY INDEX in lume, unde Romania (cu zeci de partide democratice și niste Coaliții) este in clasa 5-6, iar Japonia, care a fost condusa zeci de ani de 1 singur partid LDP, este vreo 3- 4 clase peste, in clasa 9-10)
Japonia este exemplul cel mai concludent ca interesul Economic face politica și nu Politica face ea economia
Cum înțelegem factorul Sanseitō pentru spațiul românesc?
NICICUM !
Nu putem intelege acel spațiu (e o alta lume, altă filosofie de viața), N-avem cine să ințeleaga și mai ales N-avem de ce să ințelegem !
Sanseitō nu este relevant acum nici pentru Japonia și nici pentru România, așa că de ce oare să ne obosim ?
Mai sus de fericirea plină de lacrimi ca CE nu ne-a tăiat din PNRR și Fitch nu ne-a caracterizat ”junk” (cum de fapt și suntem), nu putem vedea mai mult in departare si mai sus de condiția submediocra a partidelor noastre politice pro-europene
Un ersatz de Yukio Mishima acest Sohei Kamiya ?
Sau poate ne arata ca oamenii sunt in esenta la fel oriunde in lumea asta si au in mare aceleasi frici, ingrijorari si fobii si pot fi pacaliti de aceleasi masti.