Demisia prim-ministrului japonez Shigeru Ishiba. Ce urmează

Cum „citim” alegerile japoneze din Iulie 2025? Partea 2 – Partidele de guvernare

În Partea 1, vorbeam de ascensiunea surprinzătoare a Sanseitō și de impactul pe care l-ar putea avea în peisajul politic japonez. În continuare, ne vom concentra asupra partidelor de guvernare, în special asupra LDP și a demisiei prim-ministrului Shigeru Ishiba, din 7 septembrie a.c., un moment ce marchează punctul culminant al crizei politice care a prins contur în ultimele luni.

De la alegerea sa ca lider al celui mai mare partid japonez și, implicit, ca prim-ministru, Shigeru Ishiba a dus partidul LDP spre o serie de circumstanțe „istorice” – pierderea majorității în ambele camere ale Dietei. Însă, rezultatele acestor alegeri și traiectoria LDP nu îi pot fi impuse doar liderului actual (care nu a împlinit un an de mandat), ci sunt consecințele unei frustrări în creștere din partea electoratului.

Aceste frustrări s-au născut și au crescut atât din agenda politică LDP (percepută vast ca una fără viziune pentru societatea niponă), dar, mai probabil, din jocurile politice ale partidului, definite prin scandaluri de corupție, favoritism și o „oboseală” generală față de LDP vizibilă în publicul larg.

De ce acum?

La aproape două luni de la aceste alegeri, Shigeru Ishiba, așa cum se anticipa, și-a anunțat demisia. De ce atât de târziu? Un argument se leagă direct de cel mai important partener al Japoniei – Statele Unite. Ishiba și-a dorit semnarea unui acord economic cât de cât egal în fața Washington, un foarte probabil miraj ținând cont de percepția Președintelui Trump față de inegalitățile comerciale ale Statelor Unite.

La acest argument se adaugă și evitarea unui vid politic. Într-un sondaj de opinie coordonat de NHK în perioada 9–11 august, 49% din respondenți au fost în favoarea realegerii lui Ishiba ca prim-ministru, în timp ce 40% au fost împotrivă (11% nu au răspuns). Însă, același sondaj arăta și faptul că popularitatea guvernului era în cădere liberă, portretizând o perspectivă nuanțată a publicului japonez, care își dorește și stabilitate, dar și schimbare.

Care sunt factorii care au dus la această decizie?

Așa cum am menționat, este evident că demisia lui Ishiba este direct influențată atât de performanțele LDP în alegeri, cât și de imaginea partidului în viziunea publicului japonez. Criza coaliției de guvernare era evidentă și a fost direct conturată de mai multe elemente:

• Fragmentarea internă a LDP, aspect accentuat de lipsa unei figuri dominante cum a fost Shinzō Abe. Acest element a fost extrem de pregnant în timpul alegerilor interne ale LDP din septembrie 2024 (probabil va fi evident și pentru alegerea viitorului lider de partid).
• Scandaluri politice care au erodat credibilitatea și popularitatea coaliției de guvernare. Însuși Ishiba a fost subiectul unui astfel de episod în martie 2025, când a oferit tichete cadou în valoarea de 670 $ unor parlamentari LDP.
• Presiunea publică, aspect scos în evidență de rezultatele ultimelor două runde de alegeri. În electoratul japonez domină percepția că guvernul e deconectat de la problemele și nevoile cetățenilor în special în contextul creșterii costurilor de trai.

Pe 2 septembrie, la o ședință a parlamentarilor LDP, a fost prezentat raportul asupra alegerilor din iulie 2025. Acesta a identificat factorii principali ce au condus la eșecul din alegeri, dar a trasat și anumite „soluții” pentru a spori popularitatea și, implicit, succesul partidului. Printre lucrurile neraportate (sau nespuse) a fost și dacă Ishiba e cel ce va reforma LDP spre un nou început. Pe 7 septembrie răspunsul a devenit clar – nu va fi Ishiba.

Ce urmează pentru LDP?

Este evident că pentru LDP va urma o perioadă de reconfigurare, dar direcția și viteza acestui proces sunt puse sub semnul întrebării. Pe termen scurt, partidul își va alege noul lider, fapt ce va avea un dublu impact.

În primul rând, noua conducere a partidului îi va influența traiectoria și constanța pe termen lung. Ishiba și-a justificat decizia ca un gest atât de asumare a responsabilității pentru rezultatele proaste ale partidului, dar și pentru a evita o ruptură majoră în sânul partidului.

În al doilea rând, deși coaliția de guvernare a pierdut majoritatea, noua conducere a LDP va avea un impact esențial asupra perspectivelor guvernului japonez. LDP și coaliția sa cu Komeitō rămân principala forță politică de pe scena niponă, iar modul în care va gestiona tranziția va determina fața viitorului guvern.

Pe moment, LDP se va axa pe organizarea alegerilor interne pentru șefia partidului, iar situația actuală nefavorabilă (definită de pierderea celor două tururi de alegeri și de lipsa aprecierii populare față de partid) poate crea un simț de unitate în partid. Pentru a fi mai clar, contextul actual ar putea însemna o centralizare mai intensă în partid pentru a încuraja doar candidații mai populari și pentru a descuraja fracturi semnificative interne (cum a fost în septembrie 2024). Mai mult, gravitatea situației este evidentă și prin mobilizarea impresionantă a partidului care a început organizarea procesului electoral intern, având ca termen inițial începutul lunii octombrie.

Fără a face pronosticuri, putem observa că deja se conturează două profiluri dominante:

• Un trend conservator, întruchipat de Sanae Takaichi, care se bazează pe discursul tradițional al LDP privind securitatea națională și reforma constituției.
• Un trend mai progresiv, întruchipat de Shinjiro Koizumi, care se bazează pe un discurs mai modern, cu accent pe reformă și politică nouă.

Însă, o provocare comună pentru ambii candidați este capacitatea de a genera unitate în partid.

Deși Takaichi are sprijinul aripii conservatoare, electoratul său intern a fost diminuat de înfrângerile LDP în ultimele două tururi de scrutin. În plus, vizitele sale recurente la Templul Yasukuni – care comemorează victimele Japoniei din Al Doilea Război Mondial, dar care rămâne controversat din cauza includerii unor criminali de război –  și rigiditatea pozițiilor sale politice îi limitează atât atractivitatea în plan regional (mai ales pentru China și Coreea de Sud), dar și capacitatea ei de a atrage votanții neutri din LDP.

Shinjirō Koizumi, fiul fostului Prim Ministru Junichiro Koizumi, este perceput ca lipsindu-i experiența politică, iar acest lucru este accentuat de unele declarații considerate poate prea „moderne”. Un exemplu este afirmația sa că discuțiile despre schimbările climatice ar trebui să devină „cool” și „sexy”, comentariu ce i-a atras ridiculizarea în mass-media. În plus, tocmai viziunea sa mai reformistă poate avea un impact negativ în a atrage susținătorii mai conservatori.

Ce urmează pentru guvernul de la Tōkyō

Coaliția de guvernare nu e formată doar din LDP, deși acesta e partidul cel mai mare. Alegerile din iulie au afectat și Komeitō, partenerul tradițional de coaliție. În Camera Consilierilor, Komeitō a rămas fără 6 locuri, pierzând o bună parte a electoratului din 2022. Acesta este, de fapt, cel mai usturător eșec al partidului din 1998, când a luat forma actuală și a devenit partener al LDP.

De ce este important? Pentru că această scădere pune presiune suplimentară atât pe LDP, dar și pe viitorul guvern care nu va mai avea un sprijin stabil pentru a forma o majoritate confortabilă în Dietă.

În fapt, rezultatul alegerilor poate iniția noi scenarii sau configurații politice, deși este mult prea devreme pentru a spune concret ce și cum se va întâmpla.

Un aspect recent vehiculat îl reprezintă o posibilă apropiere a LDP de Nippon Ishin no Kai sau Partidul Inovației (Ishin / JIP), formațiune adesea percepută de opoziție ce a câștigat 1 singur loc în plus în Camera Consilierilor (în total 19). Koizumi pare să fie interesat să cultive o relație mai apropiată cu Ishin, fapt dovedit de apropierea sa de liderul partidului, Yoshimura Hirofumi.

În cazul în care această coaliție s-ar materializa, ea ar avea o majoritate confortabilă în ambele camere ale Dietei:

• 57% (141) în Camera Consilierilor.
• 54% (253) Camera Reprezentanților.

De asemenea, există și posibilitatea unei cooperări pragmatice și punctuale cu Democratic Party for the People (DPP). Partidul de opoziție DPP  s-a declarat deschis dialogului pe diverse teme specifice, dar a exclus posibilitatea unei coaliții, cel puțin până acum.

În acest context marcat de concesii și negocieri, este prea devreme pentru verdicte și traiectorii clare. Singurul lucru clar a fost faptul că guvernul Ishiba nu mai putea continua, iar demisia sa deschide o fereastră de oportunitate atât pentru LDP, cât și pentru scena politică japoneză de a găsi un nou flux.

Un scenariu mai puțin plauzibil ar fi ca noul guvern să organizeze alegeri anticipate. Un astfel de gest ar fi extrem de riscant pentru LDP, aflat pe o pantă descendentă din punct de vedere al popularității sale. Prin alegeri anticipate, LDP și-ar puteam compromite viitorul. Pe de altă parte, opoziția e prea fragmentată pentru a-i permite să formeze un guvern stabil.

Astfel că, în perioada imediat următoare, atenția se va concentra pe modul în care LDP își va reorganiza conducerea. Rezultatul acestor discuții va influența direcția Japoniei într-un moment greu în care presiunile interne (cum ar fi creșterea costurilor de trai, dinamizarea electoratului și trend-urile anti-imigrare) se intersectează cu cele externe (relația cu SUA, tratatul economic și dinamica regională în special în urma paradei militare de la Beijing).

Guvernul Ishiba a ajuns la capăt de drum, dar finalul său deschide o nouă etapă caracterizată de o anumită redefinire politică.