marți, mai 17, 2022

De la Beijing, Rusia și China ne anunță demersul lor de reconfigurare geopolitică a lumii pe fondul unei olimpiade cu accentuate „caracteristici chinezești”

Putem oare găsi indicii privind felul în care ar putea arăta o potențială viitoare lume croită după modelul dorit de Vladimir Putin și Xi Jinping uitîndu-ne la maniera în care China a organizat și controlează obsesiv actualele jocuri olimpice?

Într-o fotografie din august 2008, îl vedem pe liderul chinez de atunci, Hu Jintao, alături de fostul președinte american, George W. Bush (singurul președinte al Statelor Unite care a participat la o ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice în străinătate) însoțit de soția sa, Laura Bush, în fruntea unui grup de alți lideri mondiali, în drum spre un banchet oferit de gazde. Undeva, la marginea din dreapta a fotografiei, îl zărim și pe Vladimir Putin. În 2008, Statele Unite și celelalte țări occidentale au folosit prilejul Olimpiadei pentru a saluta ascensiunea impresionantă a Chinei pe scena mondială. O Chină în care vedeau un pilon solid, important, al ordinii internaționale liberale croite de America în perioada post-belică, o ordine consolidată, se părea definitiv, la sfîrșitul Războiului Rece. Nu era chiar totul roz. Existau critici la adresa Beijingului pentru represiunea din Tibet însă, de pildă în cazul Hong Kong-ului era respectat tratatul semnat cu Marea Britanie, intrat în vigoare la 1 iulie 1997. Iar mulți erau încredințați că tendința de liberalizare din China, poate chiar către democrație, era inevitabilă. Iar în plan geopolitic, pentru liderii de la Beijing relația cu Statele Unite avea o prioritate absolută.


Foto: Press Pool/ Getty Images

Jocurile Olimpice de la Beijing au devenit un exercițiu de impunere a valorilor autoritare ale Chinei     

  Actualele Jocuri Olimpice se desfășoară sub cu totul alte auspicii. Un editorial din Wall Street Journal scoate în evidență măsura în care China și lumea s-au schimbat între anul 2008, cînd Beijingul a găzduit Olimpiada de vară, și cel de astăzi, 2022, cînd tot Beijingul este gazda ultimei Olimpiade de iarnă. Între timp economia Chinei a crescut de trei ori, Rusia a incorporat Crimeea iar tandemul Moscova – Beijing, secondat de Iran și alte state revizioniste, precum Coreea de Nord, contestă deschis și tot mai agresiv ordinea internațională de sorginte americană. În plan economic, China este în acest moment principalul partener comercial al țărilor din Africa și al majorității celor din Asia, America de Sud sau chiar din Europa. E valabil și în cazul unor aliați tradiționali ai Americii, ca Australia sau Coreea de Sud. În cazul ultimei țări  schimburile comerciale cu China le-au depășit pe cele combinate cu Statele Unite și Japonia. În plan ideologic, Rusia și China contestă modelul democrației liberale susținînd că „modelul lor guvernare” răspunde mai bine interesului lor național dar și al altor țări în curs de dezvoltare. În plus, Beijingul a devenit mai ales în timpul pandemiei, mult mai agresiv față de orice poziții exprimate de țări, organizații, corporații sau persoane, critice la adresa sa. Contenciosul cu Lituania fiind cel mai recent exemplu. Imensa sa forță economică îi oferă Chinei un instrument redutabil de presiune din acest punct de vedere.

   Acest tip de comportament agresiv îl vedem și acum la Jocurile Olimpice. Niște Jocuri Olimpice stranii, aproape fără spectatori în tribune și fără vizitatori din afara țării. Cu controale draconice în baza unui utopic demers cu obiectivul Covid-zero. O Olimpiadă desfășurată în interiorul unei bule. Asistăm la cele mai controlate jocuri olimpice din istorie. Este tabloul descris de cei aflați la fața locului. Regimul de la Beijing a extins tehnicile de supraveghere în masă utilizate curent în țară asupra sportivilor și vizitatorilor din afară. Oricine merge la Olimpiadă trebuie să încarce pe smartphone o aplicație, My2022, în teorie din rațiuni legate de pandemie, pentru a i se monitoriza „sănătatea și deplasările. Există însă suspiciuni destul de serioase că rațiunile reale sunt departe de a fi benigne, așa că FBI i-a sfătuit pe americanii care vor merge în China să-și lase acasă telefoanele mobile sau notebook-urile, să utilizeze doar dispozitive temporare pentru a evita să fie astfel monitorizați. Și senatorul american Ben Sasse îi sfătuiește pe participanți să șteargă My2022 și cere Apple și Google să o scoată din magazinele lor de aplicații fiind încredințat că aplicația nu este nimic altceva decît un instrument de spionaj utilizat de chinezi.

  „Vor fi niște Jocuri Olimpice dintr-o nouă eră”, declară pentru Wall Street Journal președintele unui grup din Washington, specializat în analiza de risc, „Mai triumfalist în design și în ton. Mesajul Chinei este: suntem aici, obișnuiți-vă cu asta”. De altfel organizatorii au ținut să precizeze că între timp statutul și imaginea Chinei în lume s-au schimbat semnificativ. Așa că, deși sloganul favorit al lui Xi Jinping face trimitere la „o comunitate mondială care să împărtășească un viitor comun„, nu e deloc greu de ghicit că China se vede, în acord cu vechiul său statut imperial de „regat de mijloc„, situat între cer și pămînt, în centrul unui astfel de aranjament global.

   O dovadă este și faptul că un membru al Comitetului Olimpic de Organizare al Chinei a avertizat sportivii că ar putea fi pedepsiți pentru gesturi de natură politică sau pentru critici la adresa regimului de la Beijing, „în baza legilor din China„. Ceva ce ar fi fost greu de imaginat în anul 2008, în timpul primei olimpiade de la Beijing. Poate că asta nu este neapărat o mare surpriză dar faptul că un avertisment similar a fost adresat de către Comitetul Internațional Olimpic (CIO) ar trebui să ridice serioase semne de întrebare. Este încă o dovadă a prăpastiei care există între discursuri precum cel ținut de Thomas Bach, președintele CIO, la ceremonia oficială de deschidere a Jocurilor, cu trimiteri la principii înalte și înfrățirea oamenilor de pe planetă, și realitatea de pe teren. Jocurile care au fost concepute pentru a promova înțelegerea internațională au devenit un exercițiu de impunere a valorilor autoritare ale Chinei„, observă cotidianul Wall Street Journal întrebîndu-se cum vor reacționa mass media occidentale, în particular televiziunea NBC care a plătit $12 miliarde pentru drepturi exclusive asupra transmisiunilor de la Jocurile Olimpice pînă în 2032.

  Va fi NBC un „vehicul de propagandă pentru modelul superior de societate și guvernare chinezesc” ignorînd „întîmplările neplăcute” legate de Hong Kong, Taiwan sau uighuri? Răspunsul este previzibil. Lămuritoare ar putea fi chiar o postare pe Twitter a unui producător MSNBC în care menționează boicotul diplomatic american și japonez motivat de „așa zisele încălcări ale drepturilor omului din China„. Problema e că o bună parte dintre canalele mediatice importante din America aparțin unor corporații precum Disney, Viacom sau Bloomberg, care au interese majore în China ceea ce le face să aibă grijă să evite să irite regimul de la Beijing care a devenit tot mai agresiv și mai intolerant față de punctele de vedere care nu-i convin.

  În acest timp controversele politice se țin lanț. Un corespondent al postului public de televiziune danez a fost pur și simplu scos cu forța din emisie în timpul transmisiunii ceremoniei de deschidere a Olimpiadei. „Un incident izolat”, a fost reacția CIO. Contrazisă însă imediat de televiziunea publică din Danemarca care a ținut să precizeze că, „din păcate cu astfel de incidente se confruntă zilnic jurnaliștii aflați în China” și de un corespondent BBC care a scris și el pe Twitter că „nu e vorba nicidecum de un „incident izolat”, ci de ceva ce se întîmplă curent”. Mai toți jurnaliștii occidentali aflați la fața locului vorbesc de altfel despre o atmosferă generală de intimidare, foarte diferită de cea de la Jocurile Olimpice din 2008. Antoine Morel, corespondentul France 24, a postat tot pe Twitter o fotografie în care apare un „ghid” chinez, alocat echipei sale, care „îi urmărește peste tot și îi îndepărtează pe toți cei care pun întrebări care se abat de la discursul oficial”.

  Această atmosferă și represiunea uighurilor din provincia Xianjing l-au făcut pe fiul lui Elie Wiesel să scrie în Jerusalem Post că „tatălui meu i-ar fi fost rușine cu Jocurile Olimpice de la Beijing” subliniind și faptul că, la fel ca în cazul celor de la Berlin din 1936, CIO preferă să ignore problema. Regimul de la Beijing descrie modelul său de societate și guvernare drept un „socialism cu caracteristici chinezești„. Aceste jocuri olimpice cu accentuate „caracteristici chinezești” par să ne ofere bune indicii cu privire la felul în care ar putea arăta o viitoare nouă ordine mondială croită de lideri ca Xi Jinping și V

Vladimir Putin și Xi Jinping ne anunță în ce fel vor să schimbe relațiile de putere și de influență pe harta geopolitică a lumii

  Acesta este contextul în care Vladimir Putin s-a dus la Beijing folosind prilejul oferit de participarea la ceremonia de deschidere a Olimpiade pentru a se întîlni cu Xi Jinping (pentru a 38-a oară), principalul său aliat în confruntarea cu Occidentul, în principal cu Statele Unite. Lăsînd în urmă o Europă care se străduie să înțeleagă cum se va finaliza criza ucrainiană. Era previzibil ca Rusia să nu decidă o invazie în Ucraina, dacă asta ar fi intenția Kremlinului, înaintea sau în timpul Olimpiadei de la Beijing. Pentru că asta l-ar fi iritat principalul său aliat, China, pentru care Jocurile Olimpice rămîn un important exercițiu de PR global deși, spre deosebire de cele din 2008, pentru care a cheltuit $40 miliarde, de data aceasta s-a dovedit mult mai parcimonioasă cu bugetul alocat, estimat la $1,9 miliarde.

  Vladimir Putin a fost cu siguranță cea mai reprezentativă figură politică care a venit să asiste la ceremonia de deschidere a Olimpiadei, pe fondul unui boicot diplomatic occidental. Un boicot nu chiar general. Emmanuel Macron a ținut să arate demonstrativ că Parisul nu se alătură boicotului diplomatic inițiat de americani trimițînd-o la Beijing pe Roxana Mărăcineanu, ministrul Sportului. Însă mai trebuie totuși remarcate și alte prezențe semnificative, cea a prințului de coroană saudit, Mohammed bin Salman, liderul de facto al țării, alături de alți șefi de stat din regiunea Orientului Mijlociu, cei din Egipt, Qatar și Emiratele Arabe Unite. Un semnal al influenței în creștere al unei Chine, văzută în ascensiune, într-o regiune în care influența americană este în declin. De altfel, din dorința de a nu irita China și alți aliați al Americii și-au trimis totuși reprezentanți la Beijing, deși nu unii la nivel de vîrf. De pildă din Coreea de Sud a venit președintele Marii Adunări Naționale. Nu au lipsit nici Antonio Guterres, Secretarul General ONU, organizație care a avut grijă să amîne timp de multă vreme un raport privind situația uighurilor din regiunea Xinjiang, sau controversatul șef al WHO, Organizația Mondială a Sănătății. E greu să nu vezi în toate acestea un semn a ceea ce Moscova și Beijingul descriu descriu drept un proces de reconfigurare a sferelor de putere și influență la nivel global. O declarație făcută de Nancy Pelosi, în care aceasta le cerea sportivilor americani să nu riște apelînd la gesturi sau declarații care să irite autoritățile din China, pare să confirme această nouă realitate geopolitică. Nu cu multă vreme în urmă Washingtonul ar fi ales probabil să avertizeze regimul de la Beijing nu pe sportivii americani.

   Întîlnirea la vîrf Putin – Xi, a fost o bună ocazie pentru cei doi de a se pune de acord asupra pașilor de făcut în continuare în confruntarea lor deschisă cu Vestul, în principal cu Statele Unite. O dovadă a semnificației și importanței sale simbolice este chiar maniera în care a fost prezentată în mass media chineză. După cum relevă The New York Times televiziunea de stat din China a relatat în detaliu derularea vizitei lui Vladimir Putin, începînd din momentul aterizării avionului prezidențial la Beijing pînă la sosirea sa la reședința oficială unde a fost întîmpinat de Xi Jinping. O reporteră a ținut să precizeze că a așteptat venirea liderului de la Kremlin împreună cu „doi prieteni”, ursul mascotă de la Olimpiada de la Sochi din 2014, și panda, mascota celei de la Beijing. Iar pe Weibo, echivalentul chinez pentru Twitter, hashtagul asociat vizitei lui Vladimir Putin a adunat 17 milioane de vizionări.

   Cît de mare ar putea fi impactul geopolitic al unor acțiuni combinate ruso-chineze în viitorul proxim este deocamdată o necunoscută. Însă nu încape nici o îndoială că evoluțiile la care asistăm sunt extrem de îngrijorătoare pentru lumea occidentală. Criza din Ucraina este doar una dintre componente. O analiză din Geopolitical Futures discută posibilele acțiuni ale Moscovei, îndreptate împotriva Statelor Unite, în imediata lor apropiere, în Cuba sau Venezuela. În combinație cu situația tensionată din Europa astfel de mutări strategice sunt în egală măsură și în beneficiul direct al Chinei care nu poate decît să salute faptul că America este deturnată de la principala confruntare geopolitică, cea cu Beijingul. Shi Yinhong, profesor de relații internaționale la Universitatea Renmin din Beijing, este de părere că criza din Europa a scos în evidență vulnerabilitățile Statelor Unite. Un conflict prelungit în relația cu Rusia le-ar face mai puțin capabile să se concentreze simultan și asupra unei potențiale confruntări în Pacific. „Statele Unite se află într-o situație dificilă în acest moment„, a spus el. Conflictul din Europa „va încuraja și mai mult poziția actuală dură a Chinei și disponibilitatea acesteia de a tranșa militar problema Taiwanului„.

   În paralel el ține totuși să precizeze că existe totuși anumite limite în ceea ce privește colaborarea ruso-chineză, dincolo de declarațiile publice. De pildă, nici una dintre părți nu s-a angajat să asigure celeilalte un sprijin militar în caz de conflict. Iar în mediile politice de la Moscova există voci care nu privesc cu ochi buni faptul că Rusia tinde să devină captivă pe post de partener junior în combinația cu China. Însă este clar că o potențială agravare a situației pe cele două dimensiuni, Europa de Est și Taiwan, pun America în fața unei provocări formidabile. Cu atît mai mult cu cît ultimele evoluții au reliefat, spre satisfacția Moscovei, faliile din sînul alianței transatlantice: 1. reticența extremă a Berlinului de a trece peste un anumit prag de sancțiuni în relația cu Rusia; 2. dorința Franței de a utiliza eventual criza pentru a tatona o eventuală nouă formulă de securitate în Europa cu Rusia în care Statele Unite să nu mai fie implicate. În ceea ce privește acest ultim aspect este totuși de remarcat faptul că după întîlnirea sa de la Moscova cu Vladimir Putin Emmanuel Macron nu doar că nu a obținut nimic consistent dar mulți consideră ca a fost umilit, făcînd o paralelă cu o întîlnire de acum cîteva luni dintre Borrell și Lavrov. În Republica Moldova circulă o fotografie a întîlnirii dintre cei doi lideri, alta decît cea din România, în care se vede cum Putin l-a plasat pe omologul său francez, cu siguranță deloc întîmplător, cu fața la o statuie a țarului Alexandru I, cel care l-a învins pe Napoleon.

   Walter Russell Mead  scrie în Wall Street Journal că niciodată nu a fost Vestul mai dezbinat ca acum din anii 1940 încoace. Germania refuză să permită aliaților NATO să trimită arme fabricate de germani în Ucraina. Franța alege cea mai critică oră a alianței occidentale de la Criza Berlinului din 1961 pentru a cere o regîndire fundamentală a structurilor și relațiilor politice occidentale. Marea Britanie decide să meargă pe înarmarea Ucrainei. Dezordinea europeană reflectă slăbiciunea fundamentală a Occidentului: incapacitatea de a urmări în consens un obiectiv comun. Așteptările administrației Biden de a reface punțile transatlantice și de „a parca Rusia” nu s-au împlinit. Rusia este în marș, iar Germania și Franța subminează diplomația americană și își urmăresc interesele individuale, aproape ca și cum administrația Biden nu ar exista„.

  De partea cealaltă lucrurile arată mult mai coerent. Mai ales că, subliniază același W.R. Mead, datorită crizei din Ucraina China vede cu satisfacție și costuri zero cum „pivotul american către Asia” iese de pe agendă. O declarație comună, neobișnuit de lungă, care precizează încă din primul paragraf că asistăm la un proces de „modificare a balanței de putere din lume” nu lasă nici un dubiu în privința obiectivului strategic comun. Declarația poate fi văzută drept un amplu document de poziție și de acțiune comună, în care Rusia și China subliniază încă din titlu că „relațiile internaționale intră într-o nouă eră”. Este o trimitere destul de limpede și explicită la obiectivul lor de de-americanizare a lumii, de modificare în favoarea lor a regulilor și principiilor care stau la baza actualei ordini internaționale.

  Declarația exprimă cel mai clar suport de pînă acum al Rusiei față de politica Beijingului care consideră Taiwanul o parte a Chinei și cea mai clară aliniere chineză la poziția Moscovei față de NATO și în general față de abordarea securității pe continentul european. Remarcabil este și faptul că, spre deosebire de practicile din trecut cînd se utilizau referiri indirecte cele două părți au criticat în declarația comună explicit Statele Unite, de șase ori. Un detaliu important care semnalează o dată în plus faptul că tandemul ruso-chinez este decis să intre într-o confruntare deschisă cu America.  

   În paralel cele două părți „se opun acțiunilor forțelor externe de subminare a securității și stabilității în regiunile adiacente comune (e vorba de Ucraina și Taiwan), intenționează să reziste interferenței forțelor externe sub orice pretext în afacerile interne ale țărilor suverane, să se opună „revoluțiilor colorate„. Acest ultim aspect este o zonă extrem de sensibilă pentru ambele părți, abordată și în întîlnirile la nivelul miniștrilor de externe așa că, previzibil, în comunicat există o rejectare fermă și explicită a valorilor fundamentale care definesc „democrația în accepțiune occidentală” subliniindu-se că „doar fiecare popor poate judeca dacă un stat este democratic sau nu„. La sfîrșitul întîlnirii bilaterale la vîrf liderul chinez a vorbit despre dorința comună ca cele două țări să se sprijine reciproc în demersul de apărare a intereselor lor strategice. „Sunt gata să lucrez cu președintele Putin pentru a elabora un cadru comun pentru colaborarea strategică ruso-chineză în noile condiții istorice„, a declarat Xi Jinping la sfîrșitul întîlnirii cu liderul de la Kremlin.

   Fostul premier australian Kevin Rudd, ce prezice că vom asista în continuare la o „adîncire semnificativă a relațiilor economice și de securitate ruso-chineze„. Anul trecut schimburile comerciale bilaterale au ajuns la suma record de $147 miliarde iar cei doi lideri și-au exprimat dorința ca ele să atingă un nivel de $250 miliarde în viitor. Ar putea contribui la asta noile contracte de livrări de petrol și gaze naturale rusești către China, estimate la aproape $120 miliarde. Rosneft, al cărui președinte, Igor Sechin, a făcut parte din delegația oficială rusă, a anunțat livrări de 100 milioane de tone de petrol către China, via Kazahstan (al cărei lider, Kassim Tokayev, s-a aflat și el Beijing, după ce a înăbușit violent, cu sprijinul Kremlinului, recentele revolte de stradă). În timp ce celălalt gigant rusesc, Gazprom, urmează să livreze Chinei 10 miliarde de metri cubi anual, un cec în alb menit prin care Vladimir Putin vrea să pareze posibilele amenințări din Europa privind renunțarea la gazul rusesc, de pildă prin blocarea certificării conductei Nord Stream 2, de altfel extrem de problematice avînd în vedere criza energetică de pe continent. Însă partenariatul bilateral, așa cum este descris în comunicat, este mult mai amplu. Are în vedere colaborări în domenii diverse, de la spațiul cosmic, energia nucleară și Inteligența artificială la construcția unui avion care să intre în competiția globală împotriva Airbus și Boeing.

   În Atlantic Council Frederick Kempe crede că este vorba de o evoluție geopolitică majoră atunci cînd cele două mari puteri autoritare din lume consolidează o astfel de alianță strategică. În declarația comună Xi și Putin „reafirmă faptul că noile relații interstatale dintre Rusia și China sunt superioare alianței politice și militare din perioada Războiului Rece. Prietenia dintre cele două state „nu are limite, și nu există domenii de cooperare „interzise”. Autorul reamintește că în iunie 2019 avertiza că „este timpul să începem să ne îngrijorăm mai mult de ceea ce ar putea deveni cea mai profundă schimbare geopolitică de după perioada Războiul Rece” subliniind că Occidentul a greșit fundamental atunci cînd a privit separat provocările reprezentante de China și Rusia la adresa ordinii internaționale existente din 1990 încoace.

   Acest amplu partenariat ruso-chinez este gîndit, între altele, și ca un răspuns la potențialele presiuni și sancțiuni occidentale aplicate Rusiei ca reacție în cazul escaladării criza din Ucraina. Ceea ce, previzibil, stîrnește iritare la Washington. Asta explică o reacție a lui Daniel Kritenbrink, asistentul secretarului de stat american pentru regiunea Asia-Pacific, care a declarat că „Beijingul ar fi trebuit să folosească summitul pentru a încuraja Rusia să continue diplomația pentru detensionarea crizei ucrainiene”. Pentru că „asta așteaptă lumea de la puteri responsabile„. Adăugînd că procedînd altfel, încurajînd demersurile Moscovei, China demonstrează că „este dispusă să tolereze sau să sprijine tacit eforturile Rusiei de a constrînge Ucraina în ciuda faptului că asta dăunează securității europene și riscă pacea globală și stabilitatea economică„.

  Astfel de declarații provoacă un amestec de nedumerire și reacții ironice. De pildă, Elbridge Colby, fost secretar de stat adjunct la Pentagon, se întreabă pe Twitter dacă e vorba de o glumă în timp ce alții văd aici o manifestare a felului utopic naiv în care o parte a establishment-ului politic american vede lumea prin lentila unui „instituționalism liberal„. Iluzionîndu-se că ar putea desprinde Rusia din relația strategică cu China, în privința solidității relației transatlantice, privită cu tot mai puțin entuziasm la Berlin și mai ales la Paris, sau că Turcia ar mai fi încă un partener NATO viabil. Problema este că astfel de iluzii continuă să supraviețuiască pe ambele maluri ale Atlanticului deși pilonii de rezistență ai lumii imaginate acum trei decenii de Fukuyama se fracturează accelerat sub asaltul unor puteri, în frunte cu Rusia și China, extrem de determinate să schimbe regulile și ierarhiile de putere și influență din lumea actuală.

   Tonul, limbajul din Documentul comun ruso-chinez, și din cel al declarațiilor făcute după întîlnirea celor doi lideri confirmă ceea ce o serie de diplomați occidentali descriu drept o percepție tot mai răspîndită la Beijing, și sigur și la Moscova, aceea că Occidentul, America, se află într-un declin ineluctabil și nu este departe momentul în care țările lor, Rusia și mai ales China, vor fi cele care vor domina și vor face legea pe scena globală. De unde și riscul major al escaladării unor conflicte care, după cum am văzut adesea în istorie, pot scăpa lesne de sub control. Este cu siguranță cea mai formidabilă provocare cu care se confruntă lumea occidentală de la începutul perioadei postbelice.

Articolul este o variantă extinsă a unuia publicat în revista „22”

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Cine a pus firmele din SUA si din Europa sa-si mute productia in China? Cand au facut asta nu s-au gandit ca dau gratis tehnologie chinezilor? Doar nu credeau ca spionajul economic chinez este zero! Stiau ce riscuri isi asuma dar goana dupa profit a fost mai mare. Acum, dupa 10 ani, au ajuns la mana chinezilor, nici macar masini nu pot sa mai faca fara cipurile made in china. Nu cred ca se vor trezi, nici in ceasul al 12-lea. Chinezii au vazut ca au primit moca si ce nu visau sa aiba si acum li s-a urcat la cap, au simtit punctele slabe ale Occidentului si acum isi joaca cartea politica, normal ca au pretentii, daca vor blocheaza toata economia mondiala in 30 zile, este suficient sa nu mai livreze microprocesoare si alte componente, TOATE sunt made in China, pana si televizorul cu marca Panasonic nu mai este fabricat in Japonia.

    • A fost un joc contra URSS care a scapat de sub control. Cand s-au prins americanii, era prea tarziu. Practic, acum se impusca in picior daca renunta la importurile masive din China. Ca si europenii cu Rusia, doar ca Rusia nu exporta produse finite, doar materii prime. Intai creezi dependenta, pe urma manipulezi piata.

    • @Gabriel Negrila : Nu lacomia/profitul i-au determinat pe americani/europeni sa fabrice in China.
      Au existat 2 motive:
      1. acces gratuit la resursele minerale chinezesti corelat cu mana de lucru ieftina;
      2. “exportul” de capitalism ca alternativa la comunismul chinezesc, ce putea garanta, intr-o masura, pacea mondiala, prin dezvoltarea societatii chineze dupa decalajul urias lasat mostenire de Mao. Hai sa ne imaginam ce-ar fi facut 1,2 mld chinezi saraci-lipiti cu bombe atomice pe mana, daca ar fi ramas inapoiati, dupa marea revolutie “culturala” …
      Uitati-va la Kim nord-coreeanul!
      Se zicea despre China ca e o tara cu doua sisteme…

      Odata atins un anumit nivel de dezvoltare, au devenit brusc o mega-piata de desfacere a produselor europene si americane.

    • „Cine a pus firmele din SUA si din Europa sa-si mute productia in China?” Așa funcționează capitalismul, by The Book. De ce să fim supărați?!

  2. Oare ceea ce vedem , ce ne este pus in fata ca si prezumtiv adevar este chiar asa ? O Rusie ,ce de luni bune , plimba trupele la granita cu Ucraina si Belarus . O China aflata si ea pe un trend ascendent (cu sincopele binecunoscute dealtfel in partea imobiliara si nu numai a economiei ) economic si militar .O Rusie mai degraba modesta ca si economie .Un Occident ce , dincolo de ceea ce vedem la TV, muta trupe spre a proteja partea estica a granitelor si pe fostele Tari Socialiste .In Romania , Bulgaria si Polonia ca si in Tarile Baltice vin trupe de mai peste tot .O Ucraina ce a decis sa se impotriveasca , indiferent de cit de mare este sprijinul acordat de catre Occident ,ca masura personala a unui STAT si nu a NATO (Ucraina nu este membra NATO).Rusia nu poate ataca Ucraina la nivelul trupelor regulate cu tresa statului rus aflata pe mineca hainei militare .O Declaratie de Razboi si un razboi total impotriva ”fratilor” din Ucraina nu are garantia cistigarii razboiului de catre Rusia .Va imaginati ce ar insemna un razboi adevarat . Mutari pe categorii de populatie uriase , crime etnice la fel , posibile manifestatii in Rusia si peste tot in lume impotriva celui care a declasat razboiul .Tot ce poate face Rusia este sa puna presiune pe Occident doar ca sa zica – Nu imi pasa – Atac si cu arme nucleare daca nu faceti ce zic eu .Sa nu fim naivi .Armele nucleare au dublu sens si nici macar Putin nu poate credea ca ar fi ideal sa bombardeze „ PARISUL”.Toate tarile Europei si ale lumii intregi democratice ar trebui sa trimita , simbolic , trupe in tarile riverane Ucrainei . Cite o suta de sodati proveniti din zecile de tari democratice ale lumii ar impiedica , de facto , interventia rusa in Ucraina (care conform parerii personale ea nu va avea loc ).Rusia si China nu pot fi prietene niciodata chiar daca de conjunctura mimeaza aceasta prietenie sub imboldul ce tine de„ incercarea moarte nu are ”si ce tine de destabilizarea unitatii NATO si a Occidentului ca un intreg .Planul era simplu si era deja pus in joc de multa vreme , dar aparitia ca si cistigator al alegerilor din SUA de catre Biden a schimbat totul .Rusia nu a avut ce face si si-a pus in aplicare planul ridicind nivelul de amenitare la unul nemaintilnit pina acum .Un bluf ?! Mai sunt inca doua state ce cumva incearca sa impiedice unitatea NATO si pe cea a binomului SUA ,UE dar si aici vin alegerile la unii si la altii poate vor aparea niste demisii de rasunet , moment in care UE cistiga partida si impreuna cu SUA reseteaza jocul .Deja SUA aduce in Europa cantitati uriase de gaze lichefiate si cere aliatilor sa ofere gaze UE .Biden a spus foarte clar . Pina la urma Nord Stream doi este o teava pe fundul marii si atit .In acelasi timp UE se federalizeaza cu rapiditate si toti cei care au luat bani din PNNR au un program strict de executat cu termene precise si conditionalitati cunoscute .Macron a oferit un parcurs Rusiei ce tine de o mai veche intelegere ce ar trebui respectata dar sa vedem daca Ucraina va zice da sau va spune rusilor : atacati„ daca va tin curelele”.Referitor la Olimpiada ar fi interesat de stiut care este cota ei de audienta fara a pune in ecuatie numarul cetatenilor chinezi ce au vizionat evenimentul . Imi pare ca nu multa lume din Occident a vizionat Olimpiada de Iarna .Totusi , gindul cel bun ar trebuia sa faca cumva ca si Rusiei sa fie oferita o modalitate de supravituire economica chiar si fara o cerinta imediata de democratizare .Cumva trebuie multumita si capra si varza asa cum ne zice vechea zicala romanesca .Un stand by pe o perioada de citiva zeci de ani poate ar fi solutia ideala chiar si transpusa intr-un act oficial atit de cerut de catre partea rusa .Aflam curind .

    • Mda, din pacate adoptati discursul german sau francez bazat pe impaciuitorism, chiar daca aveti in fata 170000 de soldati si sisteme de rachete. La fel gandesc si liderii Europei: „haide domnule sa-l bagam pe Putin in seama, pentru ca el cere doar o mica atentie”. Asta inseamna sa nu reprezinti nimic in lume si sa nu fi bagat in seama. Exact aceasta atitudine europeana va ingropa Europa in oportunismul si ipocrizia ei. Tevile si micile afaceri cu Rusia sunt mai importante decat orice altceva. Pozitia ghiocelului adoptata de europeni la Kremlin este ceea ce-l irita pe Putin sau Lavrov mai mult decat orice.
      Vorbiti de federalizarea Europei…clipiti de dua ori daca va simtiti amenintat stimate @ bun samaritean. Daca v-ar placea o Europa federalizata si consecintele ce deriva din asta, atunci fie la dumneavoastra acolo.

  3. Nu trebuie să fim înfricoşaţi de relaţia( temporară…) China-Rusia, mai devreme sau mai târziu se vor încăiera între ele, mai ales dacă Occidentul va fi mai ferm în Europa de Est şi în Asia.
    Eu sunt înfricoşat de altceva, şi anume de ipocrizia „Europei noastre”, care dă semnale că mai-mai ar prefera legăturile cu China şi Rusia în detrimentul celor cu SUA+UK. Au uitat şi de recunoştinţa pe care ar trebui, totuşi, să o aibă pentru SUA-UK care au salvat Europa în WW1, WW2 şi „războiul rece”.

      • Azi nici sefii comunisti din China nu mai stiu ce sunt… nu de alta dar au „produs” 1000 de milardari in $$$$!!!!!

        Si findca nu stiu sau nu vior sa recunaosca zic „cu caracteristici chineze” (adica ceva in genu .. stiti ala nu e tigru e doar o capra cu „caracteristici chineze” … adica arata , se piatra ca u tigru da noi ii zicem capra)

  4. Da și nu.

    „Alianța ruso-chineză” arată ca parteneriatul dintre purcel și piton. Dacă purcelul muscălesc stă prea aproape de piton va sfârși prin a fi înfulecat. Chinezii se infiltrează tot mai mult în ultimii 20 de ani în Rusia de la est de Urali. Rușii fac eforturi disperate să oprească asta și cred că sunt tot mai conștienți că riscurile ca americanii și britonii să ia Moscova sunt 0, însă acelea ca chinezii să înghită totul de la Pacific la Urali sunt cât se poate de concrete.

    Alianța nord atlantică, așa șubredă cum e, a fost totuși deasupra a orice am sperat de la ea. Sigur că Germania a fost întotdeauna profund amorezată de ruși (cu excepția câtorva accidente istorice) iar franțujii se driblează pe ei înșiși visând la o măreție deșartă ce nu se va mai întoarce niciodată, dar în ansamblu putem zice că e OK. Rusia nu s-a ales cu absolut NIMIC după ce și-a plimbat ruginiturile și bețivii între Pacific și frontiera ucraineană. Relațiile dintre Ucraina și Rusia par mai otrăvite ca niciodată, iar Krăkănel trebuie cumva să găsească o ieșire cât mai puțin umilitoare din beleaua în care s-a înfipt așa de bine.

    Ce a fost de asemenea interesant și oarecum îmbucurător, e că Turcia cu economia muci a stat cu capul sub fes și nu a chirăit nimic. Mă așteptam să facă măcar un pic de gargară pro-rusească, să arate că e „puternică”, dar pare a fi chiar mulțumită de îmbârligăturile în care s-a încurcat piticul sovietic.

    În resto obișnuia slugărnicie a progresimii + lingerea languroasă a bucilor oricărui tiran sunt ceva firesc și neschimbat în ultimul secol.

    • Mai degrabă este un joc de-a şoarecele cu pisica, cu China pisica( dragonul….) şi Rusia şoricelul( care nu mai e demult un urs….).

  5. Occidentul, America, se află într-un declin ineluctabil și nu este departe momentul în care țările lor, Rusia și mai ales China, vor fi cele care vor domina și vor face legea pe scena globală.

    Da, o concluzie corecta, nici eu nu as fi putut spune mai bine.
    Si ce ne facem fetelor? Ursula, Annalena si toate fetele despletite ministre ale apararii, prim ministre, secretare de stat, greenpeace… ce mai gatim? Ceva spanac, nu?

  6. In cazul chinei obiectivul Covid-zero nu a fost deloc utopic . Dincolo de slogane de la distanta eu vad ca aceasta hulita china isi pretuieste mai mult cetatenii decat multe democratii . Sper ca realizati faptul ca daca ar fi procedat exact ca statele unite atunci ar fi avut 4 milioane de morti , o cifra cam usor tolerata in numele idiocratiei si dreptului nascut de a fi iresponsabil . Pandemia a creat un curent de opinie antichinez foarte puternic amplificat si de diversi politicieni si nu e de mirare ca iau masuri de consolidare a pozitiei lor actuale folosind orice mijloc ( daca e ceva ce e periculos la chinezi e ca nu au principii exceptand pe acela ca scopul scuza mijloacele ) . Nu incercati sa recomandati democratia liberala chinezilor , e ca si cum i-ati invita sa devina indieni , de 5 ori mai saraci . Din pacate cred ca am intrat deja pe o spirala a animozitatii , iar Rusia a facut niste pasi gratuiti pe care personal nu-i inteleg deloc . Inteleg China dar Rusia deloc .

    • Fals.

      Statistica chineză minte cu spume.

      Din primăvara lui 2020 și până pe la mijlocul anului trecut am făcut un exercițiu: Am download-at într-un Excel lunar baza de date cu toți angajații de la 2 business unit-uri din China. Au dispărut peste 10% din angajați, în afară de cei pensionați. Compania pentru care lucrez și-a făcut un titlu de glorie din a nu face pensionări în vremea molimii mai ales în țările sărace precum China. Chinezii la rândul lor sunt extrem de fideli angajatorului lor și nu pleacă decât în situații disperate. La noi sunt în general mai bine plătiți ca ceea ce pot găsi în zonele lor, deci e extrem de puțin probabil să-i fi apucat dorul de ducă. Pe la început când au dispărut oameni pe care-i știam au spus, că da a murit, fără detalii. De prin Martie sau Aprilie 2020 formula seacă era „is not with us anymore” și de acolo nu mai puteai scoate nimic. Bănuiesc că era poruncă strașnică să nu mai menționeze morții. Astea mă fac să cred că numărul morților în China au fost de ordinul milioanelor și nicidecum cei câteva mii declarați de autorități.

      • Sursele mele spun opusul si le cred pentru ca ma buseste rasul cum va inchipuiti ca pot sa moara cateva milioane de oameni in fabrica lumii si CIA si toate celelalte servicii secrete sa nu aiba nici o idee … Propaganda chineza e cioplita grosolan dar macar nu sfideaza logica .

        • Mao a omorât între 50 și 100 de milioane de chinezi în timpul „Marelui Salt Înainte” și nu s-a prins nimeni. Nici azi nu se știe cifra exactă.

          Să nu uităm că chinezii nu au nici azi un vaccin eficient împotriva molimii. Au importat prin contrabandă un număr de doze de Pfizer ca să-și protejeze tovarășii cu munci de răspundere și au importat ceva mai mult Astra Zeneca fabricate în licență în India pentru eșalonul II. Mojicimea a fost lăsată să se descurce cu Sinopharm care poate că e un pic mai eficient ca apa de la robinet 👌

          Dacă acu controlat așa de bine molima de ce nu au permis nici măcar spectatori chinezi la Olimpiada de iarnă?! 👹

          • Vezi ca te contrazici singur , adica stii de 50-100 milioane dar de fapt n-ai sursa … Deci cifra e din burta , cat sa dea bine .Mai ales cifrele TALE care depasesc cu mai mult de dublu toate estimarile . Oricum e total irelevant pe vremea lui Mao China era altfel , dupa cum era si US pe vremea exterminarii nativilor americani sau Romania in 1907.

            • Așa o fi.😃 Ca să simplificăm lucrurile:

              1. Faceți dumneavoastră trimiterile la sursele care dau numărul precis de chinezi omorâți de Mao cu ocazia Marelui Salt Înainte și apoi în Revoluția Culturală.

              2. Spuneți-ne cu gurița dumneavoastră câte decenii a durat ca să se afle chiar de la autoritățile chineze despre zecile de milioane de oameni uciși de Mao. Cifre ce la vremea crimelor în masă au fost respinse de presa „progresistă” ca „fake news” și „exagerări grosolane”.

              3. Nu e deloc irelevant ce s-a întâmplat pe vremea lui Mao. Mao e văzut și azi ca „părintele națiunii chineze”. Poza lui e pe fiecare bancnotă chineză. Poza lui e în fiecare birou oficial chinez. Criminalul Mao este „părintele spiritual” al criminalilor chinezi de azi. „Învățăturile lui Mao” sunt învățate pe dinafară și recitate spasmodic de toți chinezii de la clasa I până în ultimul an de facultate.

              China comunistă nu s-a schimbat. A avut o ușoară perioadă de deschidere de prin 1985 până prin 2012 care s-a încheiat brutal. Regimul comunist chinez poate ascunde cu ușurință moartea a milioane sau chiar zeci de milioane de oameni azi, la fel de bine cum o făcea acum 60 de ani.

      • Corect Josef. Imi amintesc si despre niste stiri vis a vis de numarul abonamentelor din China subit reduse cu 20 milioane (https://english.alarabiya.net/features/2020/03/31/21-million-drop-in-China-s-mobile-users-suggests-higher-COVID-19-death-toll-Report)
        Stirea a fost combatuta strasnic dupa de propaganda chineza dar eu cred ina ceasta stire.
        Oricum, daca eram lider cu putere mare de decizie luam toata lumea intr-o coalitie si tavaleam China dupa povestea cu COVIDUL. Vinovata sau nu de el, er aun motiv suficient sa le fi luat si chilotii de pe ei fara mila.Ii faceam sclkavii lumii in loc de sclavii cpartidului comunist. Trebuia sa ne recuperam toate costurile aceste pandemii cu varf si indesat.

      • „cred că numărul morților în China au fost de ordinul milioanelor și nicidecum cei câteva mii declarați de autorități” Este un breaking news. Seamănă cu dispariția tenismenei…

        • Adevăratul breiching niuz ar trebui să fie de ce olimpiada de la Beijing e fără spectatori și de ce în China s-au anulat permisele de călătorie pe perioadă determinată * și s-a revenit la cele pe călătorii individuale dacă lupta cu molima e câștigată?

          *Chinezii nu călătoresc prin țara lor cum au chef. Există pașapoarte interne. De exemplu sutele de milioane de țărani sunt legați de glie c iobagii medievali. – ei au nevoie de permise de călătorie foarte precise și cu destinație clară și durată determinată ca să nu ajungă în lagăr Lucrătorii de la orașe aveau permise de călătorie („blanket permits„ – în engleză) pe între 6 luni și 5 ani e le permiteau să călătorească în anumite zone sau chiar oriunde în țară. Cu ocazia molimii, la început de 2020, astea au au fost anulate în bloc. Majoritatea muritorilor de rând au acum nevoie de permise individuale pe perioadă determinată și cu de regulă destinație determinată – ca țăranii. Nu s-a revenit nici acum la blanket permits de care beneficia cam toată populația urbană înainte de molimă.

  7. ”Dezordinea europeană reflectă slăbiciunea fundamentală a Occidentului: incapacitatea de a urmări în consens un obiectiv comun.”

    In joc sunt acum nu numai Ucraina si Taiwanul, dar chiar si ordinea liberala asa cum o stim. Occidentul e in deriva totala, ba mai mult, incercarea de a corecta inclinatia spre stanga a corabiei o aduce prea multa pe dreapta. Cauza bolii e banala si arhicunoscuta: politicile identitare. Si daca tot l-ati citat pe Francis Fukuyaman, care, de altfel, se face vinovat de optimiscm dogmatic a la Hegel, iata ce zice el referitor la ”identity politics”:

    ”The problem with the contemporary left is the particular forms of identity that it has increasingly chosen to celebrate. Rather than building solidarity around large collectivities such as the working class or the economically exploited, it has focused on ever smaller groups being marginalized in specific ways. This is part of a larger story about the fate of modern liberalism, in which the principle of universal and equal recognition has mutated into the special recognition of particular groups.”
    Mai mult aici: https://www.economist.com/open-future/2018/09/30/can-liberal-democracies-survive-identity-politics.

    Geopolitica, sau politicile externe sunt consecinte ale politicilor interne.

  8. In final, balanta geopolitica va fi inclinata intr-o parte sau in alta de catre Europa, respectiv Germania si Franta.
    China, un stat comunist si totalitar, invelit intr-o poleiala sclipitoare foarte subtire, nu va ezita sa-si externalizeze politicile si influentele in spatiul occidental. Din pacate, exista state europene care isi intaresc relatiile cu China si Rusia, preferand coruptia, investitiile chineze ieftine si banii facuti foarte usor. Practic, China incearca astazi sa-si creeze propria sfera de influenta, diferita de cea rusa, o influenta economica, tehnologica si politica. Sincer, nu stiu cat de fericit este Xi de noua „casnicie” din interes cu Putin, insa eu cred ca Rusia trebuie sa vina cu ceva consistent in aceasta noua alianta sino-rusa, daca doreste sa aiba parte de protectia financiara si tehnologica chineza. Rusia, sub spectrul sanctiunilor economice, tehnologice si financiare occidentale, incearca sa inlocuiasca Europa si intregul Occident cu China. Insa China nu face aceasta alianta cu Rusia doar de dragul lui Putin. Xi asteapta ca Rusia sa contribuie si ea cu ceva, iar gazul sau exercitiile militare comune cu China, nu cred ca sunt suficiente. La urma urmelor, China importa milioane de metri cubi de gaze din Golf. Putin este constient ca singur nu va putea rezista in fata occidentului si nici in fata Chinei, asadar trebuie sa aleaga o „tabara” in final. Inca o data, ultimul cuvant, ultima „pensula” data pe tabloul care va releva noua arhitectura globala de securitate va apartine Europei. De Europa depinde daca va merge mai departe cu sanctiunile dure impotriva Rusiei si daca va dori sa pastreze actualele relatii cu SUA si valorile democratice. In caz contrar, vom intra intr-o noua arhitectura globala dominata de China si Rusia care va pune capat libertatilor si capitalismului la care am visat atat de mult.

  9. Jocurile olimpice actuale de la Bejing nu sunt altceva decat un mare exercitiu pandemic care nu mai are legatura cu sportul acesta devenind ceva nesemnificativ in raport cu regulile draconice impuse de China.
    Daca tot suntem in „razboi cu China” un boicot ar fost mai intelept, tot din motive pandemice.
    Fuctionarimea olimpica corupta se ploconeste la mai marii lumii in loc sa le arate limitele.
    Lumea e cu fundul in sus, din toate punctele de vedere, cine mai are inters sa vizioneze aceste jocuri sinistre, avem alte probleme, foarte grave care stau sa fie rezolvate insa am impresia ca Occidentul, China si Rusia isi dau mainile pe sub masa, big business fiind mai important, decat sa ne spargem capetele mai bine asa, am putea spune dar atunci sa spunem lucrurilor cel putin pe nume, drepturile omului si libertatile sunt ale trecutului, peste tot.

  10. Problemele Vestului sunt in totalitate endogene. O asemenea societate, relativ avansata si libera, nu putea fi distrusa decat din interior.

    Intre subversiunea neomarxista (alimentata voios si de corporatii) si etatismul strain de civilizatia vestica contemporana, am pierdut exact ceea ce facea Vestul puternic. Responsabilitate si initiativa individuala, un anumit laissez-faire, capitalism (iar nu corporatii globale!), familie, autonomie, patrie, granite etc.

    Demoralizarea vestului e fireasca, ruptura intre politicienii mainstream si cetateni e aproape completa. Moral si demografic vestul este terminat. Ajunge sa privesti strazile unui oras din vestul europei: batrani care nu mai recunosc nimic din lumea din jur si grupuri heterogene de indivizi veniti de te miri unde, care nu au nimic in comun in afara spatiului in care traiesc fizic si multa, foarte multa foame de bani facili. Demografie dezastruoasa care se pretinde a fi rezolvata prin import en gros din lumea a treia, ignorand diferentele culturale masive.

    Cu o calitate din ce in ce mai scazuta a cetatenilor/rezidentilor si implicit a vietii, nu te poti impotrivi cu succes neofascismului asiatico-rus contemporan pentru ca nu ai contraargumente sau un model alternativ suficient de atractiv.

    Din lacomie, tradare si coruptie, am ajuns in faza in care, daca doreste, China poate trimite economic & tehnologic vestul direct in evul mediu. Ceea ce este deosebit de periculos pe o planeta unde toata lumea are arme atomice.

    Nu va conta prea mult insa, pentru ca vestul e probabil sa esueze curand fie in neocomunism, fie in propriul brand neofascist, cu flamura Progress Pride fluturand mandra in varful casei albe/bundestagului/turnului Eiffel. Alternativ, cu steagul celeilate parti, daca va invinge in razboiul cultural/civil care a inceput/ urmeaza.

    In orice caz, cred ca putem concluziona ca daca nu facem nimic ca sa putem numi, din nou, albul alb si negrul negru, era libertatii s-a incheiat, si e momentul sa ne reintoarcem la totalitarism.

    Emblematic pentru halul in care a ajuns Vestul este si faptul ca nu a existat un boicot generalizat al acestor triste, foarte triste jocuri olimpice.

  11. Când te împuști singur in picior nu are rost sa te si tânguiești.
    China a devenit puternică tocmai datorita lăcomiei companiilor japoneze si occidentale. Primii care și-au strămutat producția acolo au fost niponii, au urmat americanii sub Bush sr și, mai ales, sub Clinton și Bush jr. In final au venit și europenii, ca doar firme rapace sunt si aici.
    Era la mintea cocosului ca chinezii vor copia tehnologia adusa la ei gratis si vor învață să facă lucruri mai ieftine si, uneori, chiar mai bune. Ca exportul de locuri de munca ar putea avea efecte negative in tarile de unde se făcea delocalizarea nu conta. Ce conta era prețul la zi al acțiunilor marilor companii care produceau televizoare, calculatoare si chiar chiloți in China, India, Tailanda sau Bangladesh.
    China nu este democrație, nu a fost niciodată, si nu cred ca va deveni prea curând. Cine are habar de un pic de istorie si de o minimă expunere la cultura chineza știe asta, dar nu cred ca mari politicieni ai lumii occidentale au citit măcar o singură carte despre China si din păcate avem azi experți care-si dau cu părerea in toate chestiunile de interes global dar nu pot prezice nici evoluțiile politice din tara sau orașul in care trăiesc.
    Ce se întâmpla in China era previzibil, poate mai puțin ce se întâmpla in Rusia unde a exista o elita mai educata si mai expusa la cultura europeana.
    Propagandiștii exportului de democrație se cam ascund azi prim gaura de șarpe. Democrația creste organic sau nu exista de loc. Se vede treaba asta pana si in România. Eșecul democrației în Rusia se datorează tocmai importului rapid de modele nepotrivite acelei țări si unui președinte naiv înconjurat de o camarila de lupi tineri corupți condusă de fiica sa.
    Modelul de democrație post-1989 promovat de învingătorii războiului rece avea plantat germenii eșecului democratizării, era modelul ABBA, The winner takes it all. Mai pe românește, ocupați gările, pardon piețele, ce rămâne pe loc nu mai contează. Poate sa fie sărăcie, război civil, nu este treaba noastră. Daca după cel de-al doilea război mondial USA adopta politica din 1990 toată Europa ar fi devenit comunista. Au fost însa atunci lideri mult mai inteligenți decât cei din anii 1990.
    Oricât nu ne place modelul chinezesc trebuie sa recunoaștem ca liderii de la Beijing s-au prins la timp de pericolul acestui model și au acționat în interesul țării lor (și al oligarhiei locale). Trebuie sa fie cel puțin naiv sa crezi ca o țară de 1.4 miliarde de locuitori săraci poate adopta modelul occidental de conducere fără a trece prin recolonizare economica, anarhie si război civil.
    Așa-zisa cea mai mare democrație a lumii, India urmează pas cu pas modelul chinezesc de regim autoritar, dar asta nu se vede de propagandiștii neoliberali. Desființarea autonomiei in Kashmir, închiderea internetului și telecomunicațiilor si arestările abuzive nu au trezit nici un protest in lunea libera. Ca de 70 de ani India refuză să organizeze promisul referendum in acesta provincie este de asemenea ignorat.
    O observație minoră la acest articol: jocurile olimpice de la Tokio au fost și ele cam fără spectatori si turiști externi si cu contact tracing app, dar atunci autorul acestui articol n-a observat asta. Ca azi numeroase tari folosesc monitorizarea digitala a deplasării populației si ca si înainte de COVID monitorizarea era făcuta de firme private care foloseau in interes propriu sau vindeau informația nu l-a îngrijorat niciodată pe autor.
    Controlul digital asupra societalii nu este nou. Inventatorul sistemului chinezesc de scor social a dat un interview unui jurnalist occidental in care a spus ca el s-a inspirat din cel folosit de campaniile de asigurare occidentale. Pana la urma chinezii au copiat si asta.

    • Ca o concluzie la comentariu dvs. as zice doar ca a sunat goarna ( desigur stimulata de Wall Street Journal ) si toti neoconii si neolib au raspuns la apel.

      Un gest reflex previzibil !

    • China nu va ajunge niciodată să domine lumea. Pentru ca limba chineză si expresia ei grafică sunt extem de primitive si net inferioare oricărei limbi europene (chiar și celei maghiare). Imperiale nu se impun doar prin forța brută ci si prin soft power, ori aici China este din start un perdant. Filmele sau baletul chinezesti nu spun nimic celor din afara acestui spațiu cultural.

  12. O economie care e sub nivelul unor state americane, precum Texas, New York sau California, luate separat, sau sub al Italiei – adica Rusia si un colos comunist, reprezentand o tara la fel de in curs de dezvoltare precum Rusia, adica China se pot infrati cat vor dori, dar nu au cum sa depaseasca SUA, o tara flexibila si capabila sa renasca mereu si mereu din cenusa. SUA se mentine la un 4% somaj, dupa toata nebunia asta cu pandemia. Fara comenzi din SUA economia chineza se prabuseste probabil in mai putin de un an. China nu e exportatoare de tehnologie, e mana de lucru ieftina si o hoata ordinara de orice tehnica avansata, pe care o copiaza prost.
    Deci doua nevoi, China + Rusia nu vor sparge gura targului cu nimic, sunt partenere de fatada, si rivale vechi, China se uita hulpav la „aliatii” cu care se afiseaza.

  13. Privind la caracatiţa Belt&Road, pactul ăsta iniţiat între Xi şi Pi aminteşte de celebrul Molo-Ribe. Deşi toate aceste personaje clocesc (cloceau) „în secret” propriile variante ale doctrinei Monroe, marea deosebire vine din ceea ce au realizat deja primii doi: domnia pe viaţă dobândită „democratic”. Nivelul de demenţă implicat de asemenea vise împlinite nu poate decât să înspăimânte. UE şi Ukraina cântăresc aici cam cât Franţa şi Belgia prin 40.

    • Eu cred ca Putin in sinea lui si-ar dori sa controleze energetic China, asa cum controleaza Europa. Practic, arma Rusiei este gazul, iar santajul este singura forma de comunicare pe care o intelege si Putin. La fel se intampla acum si in Europa, unde Germania nu poate sa renunte la Rusia si gazul sau, in caz contrar si-ar vedea industria auto si aero in faliment. Ori Germania, a carei dorinta de hegemonie europeana este uriasa, doreste sa continue relatia cu Moscova pentru a-si mentine statutul de cea mai mare economie europeana.
      Doar ca acest lucru nu este compatibil cu aliantele occidentale din care face si Germania parte. Avem o dilema, cum o rezolvam?

  14. Capitalismul protejeaza proprietatea privata, iar comunismul o neaga. Daca vrem libertate in fata deciziilor politice atunci este de preferat sa avem propritate privata. Romanii sunt propietarii propriilor locuinte in proportie de 90%. Pe de alta parte legislatia in Romania nu este la nivelul occidentului in privinta proprietatii private. Nimeni nu are dreptul sa intre pe proprietatea ta fara acordul tau sau numai cu decizie judecatoreasca.
    Comunismul vrea propritate la comun si individul la discretia deciziilor partidului unic. Orice incercare de deviere de la principiul proprietatii in tarile comuniste (si au fost destule in istorie) au fost combatute, negate pina la amenintari si nu s-au terminat bine. In anii 70 criza alimentara era o mare problema in tarile comuniste. China era in pragul dezastrului ca in 1959 cind marea foamete a ucis zeci de milioane de chinezi.Deng Xiaoping a răspuns decolectivizândagricultura și introducind sistemul de responsabilitate a gospodăriei, care împărțea pământul comunelor în parcele private (in China pamintul era proprietate de stat si proprietatea comunitatilor). Conform noii politici, țăranii au putut exercita controlul formal al terenurilor lor, atâta timp cât vindeau o parte contractată a produselor lor către guvern. Această mișcare a crescut producția agricolă cu 25% între 1975 și 1985. Reformele au fost implementate și în industria urbană pentru a crește productivitatea. A fost introdus un sistem cu preț dublu, în care (din 1979) industriilor de stat li s-a permis să vândă orice producție peste cota planului, iar mărfurile au fost vândute atât la prețurile planului, cât și al celei de piață. Mai mult, sistemul de responsabilitate industrială din 1980 a promovat dezvoltarea întreprinderilor de stat, permițând persoanelor sau grupurilor să gestioneze întreprinderea prin contract. Întreprinderilor private li s-a permis să funcționeze pentru prima dată de la preluarea comunistă și au început treptat să constituie un procent mai mare din producția industrială.În același timp, în decembrie 1978, Deng a anunțat politica ușile deschise, pentru a deschide ușa afacerilor străine care doreau să se înființeze în China. Deng a creat o serie de Zone Economice Speciale, inclusiv Shenzhen, Zhuhai și Xiamen, pentru investiții străine care erau relativ libere de reglementările și intervențiile birocratice care împiedicau creșterea economică. Aceste regiuni au devenit motoare de creștere pentru economia națională. În 1985 in sectorul agroalimentar s-a făcut o relaxare a controlului prețurilor , și a existat o privatizare la scară mică a întreprinderilor de stat care deveniseră o povara. Întreprinderile locale, firme deținute nominal de guvernele locale, dar efectiv private, au început să câștige cote de piață în detrimentul sectorului de stat. Deng a redeschis Bursa de Valori din Shanghai în noiembrie 1990 inchisa de Mao in 1950. Deși economia a crescut rapid în această perioadă, problemele economice din sectorul de stat ineficient au crescut. Pierderile mari au trebuit să fie compensate de veniturile statului și au acționat ca un balast pentru economie. Inflația a devenit problematică în 1985, 1988 și 1992. Privatizările au început să se accelereze după 1992, iar sectorul privat a crescut ca procent din PIB. Guvernul Chinei a extins încet recunoașterea economiei private, mai întâi ca „complement” al sectorului de stat (1988) și apoi ca „componentă importantă” (1999) a economiei de piață socialiste. Deși Deng a murit în 1997, reformele au continuat sub succesorii săi, Jiang Zemin și Zhu Rongji, care au fost reformatori înfocați, care au respectat și sfatul lui Chen Yun de a menține reformele stabile și de a menține statul încă în fruntea domeniilor cheie. În 1997 și 1998, a avut loc privatizarea pe scară largă, în care toate întreprinderile de stat, cu excepția câtorva monopoluri mari, au fost lichidate și activele lor au fost vândute investitorilor privați. Între 2001 și 2004, numărul întreprinderilor de stat a scăzut cu 48%. În aceeași perioadă, Jiang și Zhu au redus, de asemenea, tarifele, barierele comerciale și reglementările; a reformat sistemul bancar; a demontat o mare parte din sistemul de asistență socială din era Mao; a forțat armata chineză (PLA) să renunțe la întreprinderile conduse de militari; a redus inflația; și s-a alăturat Organizației Mondiale a Comerțului. Aceste mișcări au provocat nemulțumire, în special lucrătorii disponibilizați ai întreprinderilor de stat care fuseseră privatizate. Sectorul privat intern a depășit prima dată 50% din PIB în 2005 și se extinde în continuare de atunci. Deci pe o perioada de mai mult de 20 de ani China a facut reforme care au schimbat profund ideologia comunista, din motive de eficienta economica, lucrul pe care celelate state comuniste nu au vrut sa-l urmeze, si s-au prabusit. De ce au sacrificat popoare de dragul ideologiei? China in 40 de ani a devenit dintr-o tara din lumea a treia intr-o putere mondiala care va decide poate viitorul omenirii. Astazi in China factorul decizional este al partidului comunist chinez.
    Nu exista pluralism si nu se intrevede o diversitate politica chiar daca economia este in proportie de peste 80 % proprietate privata. In China aste garantat dreptul de proprietate pe locuinte. Cetatenii straini nu au dreptulsa cumpere
    pamint in China. Cel mai important lucru, un deziderat, China asigura locuri de munca la toata lumea. Problema cea mai mare este asigurarea si impunerea salariului minim. Reformele economice au crescut dramatic inegalitatea în China. În ciuda creșterii economice rapide care a eliminat practic sărăcia în China urbană și a redus-o foarte mult în regiunile rurale și faptul că nivelul de trai pentru toată lumea din China a crescut drastic în comparație cu era pre-reformă(1989). Inegalitatea este atribuită diferențelor dintre provinciile de coastă și cele interioare, acestea din urmă fiind împovărate de un sector de stat mai mare. Unii considera ca un sistem redistribuitor de impozitare pe venit este necesar pentru ameliorarea inegalității, în timp ce unii economiști chinezi au sugerat că privatizarea monopolurilor de stat și distribuirea veniturilor către populație poate reduce inegalitatea.Daca privim cum a rezolvat capitalismul aceasta probleme sociale,
    apoi,simplu, nu-l intereseaza. Somajul in tarile capitaliste este intre 1% si 35% si depinde de culoarea partidului la guvernare, de prioritatile lui, de starea economiei. Capitalismul promoveaza concurenta pe fiecare loc de munca si daca piata locala nu asigura, cauta lucratori afara. Nimeni nu iti garanteaza in capitalism, locul de munca. Daca dorim un loc de munca pe viata apoi in capitalism nu exista iar in comunism este conditionat, evaluat prost si transat de mafia comunista. Statele comuniste au furat tehnologie pentru a recupera decalajul in timp ce tarile capitaliste fura absolventii cei mai straluciti pe care ii promoveaza si aduc noul ca motor al progresului. In China supravegherea este la un nivel greu de acceptat in lumea libera. Reversul este ca nivelul de infractiuni este redus in metropole cu milioane de locuitori. Administratia este cea care va beneficia cel mai mult de inteligenta artificiala. Nevoia de comunicare corecta si luarea deciziilor in consecinta va impune implementarea ei cit mai rapid. Nu exista alternativa in viitorul apropiat.

    • “In a country where the sole employer is the State, opposition means death by slow starvation. The old principle: who does not work shall not eat, has been replaced by a new one: who does not obey shall not eat.”
      ― Leon Trotsky

      Deci, aceasta e esenta miracolului chinez si directia in care se indreapta si Rusia.

    • Despre inegalitate – indicele gini al chinei este foarte asemanator cu cel al US , in preajma lui 40. Statele europene sunt printre cele mai grozave din punctul asta de vedere , campioanele avand cifre sub 30 , chiar si 25 .

  15. Hai sa traduc in romaneste „În 2008, Statele Unite și celelalte țări occidentale au folosit prilejul Olimpiadei pentru a saluta ascensiunea impresionantă a Chinei pe scena mondială. O Chină în care vedeau un pilon solid, important, al ordinii internaționale liberale croite de America în perioada post-belică, o ordine consolidată, se părea definitiv, la sfîrșitul Războiului Rece.

    Adica o „ordine” in care China umra sa fie vesnic manufactura subordonata capitalului comercial si financiar .. Erau di doverse teorii ca China ar avea „frane culturale” care ar fi impiedicat-o sa aceada la pozitii mai importante in sitemul economic.
    Auzilar se spera ca i se va putea aplica si Chinei scenariul care a dus la deceniul pierdut al Japoniei ….

    Ei bine.. s-au inselat! Acu ii dau ca China s-ar exporta sistemul .. aiurea doar ca China evine nr 1 dpov economic

  16. O eroare comuna „Dezordinea europeană reflectă slăbiciunea fundamentală a Occidentului: incapacitatea de a urmări în consens un obiectiv comun

    Cel putin de la 31 octombrie 1517 nu exista obiectiv comun „Occidental” .. asa cum „european” nu mai exista de la Marea Schisma.

    Fiecare pentru el si pentru toti este ub singur ou!!!

    • Ati incercat sa postati ceva pe site-uri rusesti referitor la gulaguri etc. sau pe alea chinezesti despre munca fortata in China?

      – Un ascultător Radio Erevan întreabă: „Este adevărat că există libertate de exprimare în Uniunea Sovietică la fel ca și SUA?”

      Radio Erevan răspunde: „În principiu, da. În SUA, poți să stai în fața Monumentului Washington din Washington, DC și să strigi „Jos Reagan!” și nu vei fi pedepsit. În Uniunea Sovietică, poți să stai în Piața Roșie din Moscova și să strigi „Jos Reagan!” și nu vei fi pedepsit”.

    • Ma spirometrie

      nu ma refer la gulaguri. Nu e nevoie sa imi explici ce si cum …. unii din familia mea au cam disparut fie in gropi cu var la Chisinau, fie in drum spre Sibot (gilag) fie in gulag …

      Dar nu la asta ma refer. Nici la KZ uri nu ma gandesc artunci cand scriu ca nu exista obiectiv comun „Occidental”.
      Daca ai tine minte ceva din ce ar fi trbuit sa inveti la scoala si daca ai gandi nitel ai „descoperi” ca am dreptate. De ex inceput de scol XVI. Dragut vine in vizita la Toulon. Iti las tie placerea sa afli despre care Dragut vorbesc. Insa ce sa vezi ? Dupa Preveza, cand penisnula Italica tremura de frica turcilor, dupa Mohacs cand Sfantului Imperiu German ii cam tataiau toate cele .. preacatolicul rege francez se alia cu .. cu Sublima Poarta!!! Cum si de ce?
      Interese puile interese..
      Ca si ce numesti tu „Europa” are si ea .. interese diferite. Franta, Italia, Spnaia au ingterese mediteraniene..Olanda , Franta , Spania au interese atlantice si de aici si catre Africa …
      Germania datorita pozitionarii sale este „continentala” .. adica interese continentale si f legate de rasarit.

      Restu este palavrageala . Ce crezi ca de abia acum se aude ca uigurii … „se misca”. Eu am auzit acum peste 30 de ani . Crezi cumva ca Departamentul de Stat afala stiri din astea la decenii dupa ce un neica nimeni ca mine le aude intamplator ?
      Da cum era o gluma acum cca 40 de ani „Acum nu este momentul tovarasi!”

      Ada.. In ruma cu cca 25 de ani China a declarat ca vrea sa devina prima putere economica si tehnologica …
      Dupa catiova ani aprut doctrina Wolfowitz ca cum niciodata da nniciodata SUA nu vor permite sa fie depasite tehnologic si economic… Azi SUA nu are oferta la 5 G .. China are!!!

      Insa a facut „Primavara Araba” care … a costat enorm ca sa intinda fundamentalismul islamist ca raia!

      Apropos stii ce e aia Preveza? Stii cine fu Andrea Doria? Da don Juan de Austria? Auzit-ai de rabzoiul de 7 ani ? Stii ce legautra era intre regii zisi Sergent si Soldat ? Asta apropos de „Europa”.

      • Ce zice Europa?
        ”Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică…”
        N-a văzut Nenea Iancu peste veacuri? Spirometriștii de azi bat aceiași cîmpi ca pe vremea lui.
        Da’ lasă-i să vorbească, ne amuză la fel de tare ca pe vremea lui Nenea Iancu. ”Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând…”.

        • nenea Iancu a fost in gnl scriitorul si criticul epocii de tranzitie de la „ruralul” balcanic catre un urban ce se dorea apusean .
          De aici si hazul sau …
          Insa vezi mataluta aceastra pranzitie se prelungeste si azi …

          • Păi ce spuneam? Tot în tranziție. Nu a țăranului care mai avea o leacă de bun simț, ci a mitocanului care nu-l avea și nici nu îl are nici acum după atîta tranziție. Vorba celuilalt Caragiale, Mateiu: ”asta de, pentru oameni fini, feciori de boieri, nu pentru mitocani, adunătură. Să faci rîmătorul să bea apă din fedeleș!”

      • Ghita, muta tancurile inapoi pe site-ul unde iti faceai veacul inainte si mai vorbim.
        Alftel ”discutam” ca ucrainenii cu rusii acum.

      • ” Azi SUA nu are oferta la 5 G ..”

        Ba are , dar e de fapt 3G intr-o noua prezentare deoarece adevaratul 5G afecteaza avioanele (numai pe alea americane) si moralul personalului de la ambasade . Mai mult, 5G e comunist, antisemit , homofob si ne pune in pericol securitatea nationala .

        ” nu exista obiectiv comun „Occidental”. ”

        Si ce daca. Asa nici D-zeu nu exista, nici democratia si cu toate astea in numele lor s-au facut si s-au desfacut in decursul istoriei o gramada de chestii. Chestii facute altora de crestini , de democrati si de crestini-democrati.

        „… „european” nu mai exista de la Marea Schisma.”

        Cele mai mari tari din Europa (continentul) sint Rusia si Ucraina. A treia este Germania , de unde si obsesia americanilor terifiati de eventualitatea unei intelegeri intre cei trei. Va mai amintiti sloganul NATO ? „To keep the germans down, the russians out and the americans in”.

  17. In calitate de profesor doctor, aflat de 52 de ani in America, dar cu sufletul ramas in Romania, si specializat in studii geopolitice, gasesc articolul foarte bine documentat si extrem de bun. Feliucitari! Cu toate acestea, ii lipseste un cadru general.de intelegere a lumii prezente. Consider ca la ora actuala are loc o lupta planetara intre natiuni animate de patriotism si noul globalism materialist si lipsit de suflet. Din pacate, America si Occidentul au intrat in deruta morala si sunt pe punctul sa devina o lume fara Dumnezeu. Crestinismul este deja abandonat si chiar pus la zid in multe tari. Occidentul isi dezice vechile valori.Traim deja sfarsitul erei Europeano-crestine. Desigur, occidentul ramane o lume mai buna decat lumea si spectrul Ruso-Chinez, dar „mai bine” nu inseamna cu adevarat bine. Daca omenirea nu revine la valotri spirituale, suntem o lume pierduta.

  18. Domnule Lazescu, ne-ati indatora daca ati face o analiza cu raportare la relatiile Frantei cu Romania dupa anuntul facut de domnul Presedinte Macron privind acordul de colaborare cu China pe terte piete.
    https://www.lemonde.fr/afrique/article/2022/02/16/la-chine-annonce-un-accord-de-cooperation-avec-la-france-dans-les-pays-tiers_6113888_3212.html
    CE nu sanctioneaza acordul?
    Cocarjirea nedemnilor demnitari romani ne-a aruncat in afara istoriei moderne si in afara Europei.
    Sunteti la curent cu faptul ca africanii au spulberat initiativa Task Force Takuba umilindu-i pe Macron si pe Dancu al nostru.
    Pana la urma ar trebui sa psihanzlizeze cineva atitudinea Presedintelui Romaniei.
    Este foarte posibil ca apartenenta la o minoritate etnica si conditia de provincial sa il domine mocnit si din dorinta obscura de revansa sa faca totul pentru umilirea țarii care a intors armele impotriva poporului stramosilor sai..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro