Ce au în comun un fost ofițer de securitate, un baron local, un director numit politic într-o companie de stat și o „cumnată/amantă” plantată într-un consiliu de administrație? Nimic la prima vedere. Totul, dacă privești mai profund și’n spatele cortinei.
Când auzi de „Deep State” – tradus poetic prin statul paralel sau statul din umbră – mintea te-mpinge să-ți imaginezi așa o gașcă bine organizată, din culisele puterii, formată din tot felul de personaje serioase: generali, judecători, ofițeri de informații, funcționari veșnic la birou, moguli din media și oameni cu serviete grele din marile corporații. Ei nu se bat pe voturi, nu ies în campanie și nu se agită la talk-show-uri. În schimb, se spune că trag discret sforile din și prin spate, modelând legi, influențând decizii și ghidând direcția unei țări… fără să întrebe poporul sau să dea socoteală cuiva. Cu alte cuvinte, democrația merge la vot, iar statul paralel merge direct la butoane.
Poate în America!! La noi totul, aproape totul este mai prozaic.
În ultimul deceniu, în România s-a vorbit tot mai insistent despre „statul paralel” – ca despre o construcție care a evoluat de la mitul conspiraționist securist la o realitate funcțională și legalizată. Dar Deep State-ul românesc nu vrea să stea ascuns într-un subsol plin de monitoare, ci vrea la vedere, în primării, în agenții, în consiliile județene, în ministere și în studiourile de televiziune „prietene”.
Politicienii ne-au învățat să-l recunoaștem în „securiștii cu dosare” și să-l urâm ca pe o entitate ocultă care sabotează democrația. Dar între timp, în tăcere și legalitate, un alt Leviathan cu 7 capete, toate goale, s-a instalat la toate nivelurile Statului: cel al clientelei, al pilelor, al rotației cadrelor, al hoției organizate cu voie de la PARTID.
Tabloul pe care îl voi zugrăvi nu caută să alimenteze teoriile conspirației, ci dimpotrivă, să scoată la lumină adevăratul mecanism de putere informală și transpartinică care a capturat instituțiile statului român. Nu este un stat paralel care controlează justiția din umbră, ci un stat ascuns la vedere în interiorul celui oficial, care redistribuie resurse și influență în afara oricărei doctrine, dar cu legitimitate, o eficiență impresionantă și sub umbrela instituțiilor democratice…cel puțin în aparență. Fiindcă da, partidele sunt instituții ale democrației, dar în interiorul lor sunt departe de a fi modele democratice bazate pe meritocrație.
Puterea votului a devenit o legitimitate deturnată. Câtă vreme un partid este votat de o majoritate, liderii săi pretind că pot face ce poftesc, susținând că au sprijinul poporului. Dacă partidul a câștigat alegerile, atunci – spun ei – orice lege pe care o promovează are girul votului popular. Această logică, deși aparent democratică, ascunde o realitate periculoasă – confundarea votului cu un cec în alb și instrumentalizarea lui pentru consolidarea unei rețele de influență care nu mai are legătură cu interesul public.
În România Deep State-ul ne-a fost înfățișat de către Partide, la televiziunile de casă, ca o structură complexă, o rețea de „securiști” cu acces în justiție, care și-au petrecut timpul culegând informații compromițătoare despre politicieni pe care apoi să-i șantajeze pentru obținerea de avantaje ne-democratice.
Prin urmare trebuia să credem cu toții ca Deep State-ul românesc nu este un sistem de influență transpartinic sau o rețea de interese economico-politice, ci mai degrabă o dihanie cu chipul unei structuri oculte de tip securist care:
• A păstrat canalele de influență asupra sistemului de justiție: parchete, judecători, instanțe.
• A utilizat, în tot acest timp, metode specifice regimului totalitar, precum filajul, interceptările, dosarele de compromitere.
• A cules informații compromițătoare despre lideri politici, oameni de afaceri sau magistrați, cu scopul de a-i șantaja.
• A avut rolul de a influența deciziile majore din politică, administrație sau economie, în favoarea propriei agende sau pentru a servi anumite grupuri.
Ce-i drept, o vreme așa a arătat, până s-au adaptat partidele la noua realitate democratică. Dar noua realitate nu de adaptare avea nevoie, ci de evoluție. Și au evoluat. Asta a presupus auto-victimizarea în fața electoratului, pretinzând că deciziile judiciare sau presiunile societății civile asupra liderilor lor nu sunt rezultatul corupției reale, ci o răzbunare orchestrată de statul paralel.
În perioada 2017–2019, guvernarea PSD a construit o retorică anti-„stat paralel”, acuzând binomul SRI–DNA de influențare a justiției și de „execuții politice” sub pretextul luptei anticorupție. Lideri precum Liviu Dragnea sau Călin Popescu-Tăriceanu au afirmat frecvent că „statul paralel” este responsabil pentru „dosarele politice”. În scandalurile publice adesea a fost invocată existența „protocoalelor secrete” între SRI și instituții din justiție, prezentate ca dovezi ale controlului din umbră (protocolul SRI–PICCJ din 2009, desecretizat în 2018). Iar discursul despre Deep State a fost folosit pentru a justifica modificările la Legile Justiției, sub pretextul că se „eliberează România de influența statului paralel”.
Ca fapt divers…flagrantul filmat și înregistrat audio în cazul domnului Dumitru Buzatu s-a soluționat prin ne-admiterea probelor la dosar!!!!
Realitate vs. instrumentalizare – Deși anumite aspecte ridică întrebări legitime despre colaborarea serviciilor cu instituțiile din justiție, realitatea este cu mult mai complexă. Termenul de „Deep State” a fost transformat într-un instrument politic de apărare, menit să distragă atenția de la faptele de corupție reale, să slăbească independența justiției și să mobilizeze electoratul în jurul „luptei împotriva opresiunii”. Tot timpul partidele politice s-au folosit de imaginea „Deep State-ului securist” – format din foști ofițeri, procurori și judecători care controlează România din umbră pentru a masca, la vedere, o cu totul altă realitate. Paradoxal…acești “foști” din structuri, nu toți, doar o parte și-au căutat sanctuar în partidele politice pentru perpetuarea în funcții publice sau în consiliile de administrație ale instituțiilor statului și ale companiilor naționale, pentru bani și/sau imunitate.
Adevărata influență sistemică o reprezintă această rețea vizibilă, dar greu de destrămat, formată din – rotația cadrelor între partide și funcții publice. Așa-zisul „stat paralel” are acum și oricând chipul acelorași oameni care ocupă, pe rând, poziții în diverse partide, consilii de administrație, agenții de stat și companii publice. Fostul primar sau prefect devine șef de agenție sau director într-o companie publică, după care revine în politică. Membrii de partid sunt numiți în CA-uri la companii de Stat precum Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica (cu indemnizații de zeci de mii de lei/lună), dar fără nicio competență tehnică care să-i recomande. Conform unei investigații Recorder din 2023, în 82% dintre CA-urile companiilor publice analizate, membrii erau numiți politic, fără concurs.
Capturarea economică a statului prin contracte publice reprezintă și a reprezentat adevăratul control – prin acces la bani publici – licitații aranjate, PNDL-uri, investiții locale, contracte IT sau acces la proiecte în infrastructură. Clanurile locale și baronii transpartinici au creat rețelele de influență locală, care rămân constante indiferent de partidul aflat la guvernare. Accesul la funcții nu se face pe bază de merit sau competență, ci prin rudenie (fiul, fratele, nora), recompensă de partid (pentru activitate electorală), combinatorică locală (susținere reciprocă între familii politice). În educație, sănătate, poliție, ANAF – există mii de exemple de numiri politice în funcții de conducere, fără concurs real. E suficient să cauți anchetele jurnalistice ale Recorder, Rise Project, Snoop, G4 Media și rapoarte ale DNA, ANI sau OLAF.
Imaginea unui Deep State „securist” este utilă partidelor pentru a crea un inamic abstract, greu de verificat, dar convenabil ca scuză. Însă adevăratul sistem paralel este organizat, legalizat, vizibil și susținut de clientelism, corupție, nepotism și rotația intereselor între partide. El nu șantajează cu dosare, ci controlează bugete. Nu te ascultă, ci te angajează. Nu e ocult, ci în văzul lumii. Sub umbrela legitimității oferite de procesul democratic, acești actori s-au ascuns la vedere, infiltrând sistemul politic și birocratic cu propriile rețele și interese. Și DA, printre ei găsim: foști activiști de partid, ofițeri retrași din servicii, polițiști și magistrați pensionați „la timp”, sindicaliști perpetuu conectați la resursele statului, interlopi reciclați în „afaceriști locali”, rude, amante, fini și cumetri ai celor enumerați mai sus.
Această rețea nu are ideologie, nu are doctrină, nu are loialitate față de vreun partid sau lider. Are însă acces la resursele publice. Se poate muta dintr-un partid în altul, în funcție de cine este la putere și cine este dispus să ofere „ceva concret”: un post, un contract, o funcție de consilier sau de director. Dacă partidul nu oferă, rețeaua își schimbă fidelitatea. Este o maree de interese și oportunism, care inundă toate instituțiile, indiferent de culoarea guvernării.
Partidele sunt ex-sanguinate/vidate de doctrină și pline de rețele de influență. De ce? Fiindcă doctrinele de partid, în România, sunt astăzi o simplă mantră electorală. Doctrina este scoasă din sertar în campanie și uitată imediat după. În realitate, doctrina care unește rețeaua transpartinică este una singură:
„Să furăm noi, că altfel vin ceilalți și nu mai rămâne nimic.”
Este o formă de hoție organizată, legitimată “democratic” prin vot, perpetuată de nevoia partidelor de a recompensa „susținătorii” cu funcții și contracte. Cine nu plătește clientela, pierde puterea.
De la PCR la P.C.R. – pile, cunoștințe și relații
Moștenirea comunistă nu a dispărut, ci doar s-a re-configurat. Rețeaua de Pile, Cunoștințe și Relații a supraviețuit căderii regimului totalitar și s-a adaptat în democrație. Astăzi, ea nu mai funcționează prin Comitetul Central, ci prin:
• partide politice,
• administrația publică,
• agenții naționale,
• consilii județene și primării.
Este un Deep State cu față democratică, care trăiește din resursa de partid, indiferent de partid. Când se schimbă puterea, rețeaua se re-configurează: se lipește de noul pol de influență, se reactivează în alte funcții, își mută afacerile sau loialitățile, dar nu dispare niciodată.
În concluzie…cu ce se luptă Guvernul Bolojan??
Cu un stat paralel… legalizat. Deep State-ul românesc nu este o conspirație ocultă. Este o formă de continuitate a corupției și controlului, mascată de procese democratice și legiferată prin complicitatea între rețea și putere. Este greu de combătut, fiindcă nu se opune sistemului, ci este sistemul. Se insinuează în orice partid, în orice guvern, în orice instituție care poate oferi bani, protecție sau influență. Într-o democrație autentică, alegerile schimbă oameni, dar nu și sistemul.
Ceea ce se traduce cu …trage fiecare concluzia!!! Dar musai să fie asta…atâta vreme cât votul schimbă Guverne, dar nu și rețeaua, vom avea o democrație de urnă și “Deep State-ul” autohton în funcție.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.




Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cu permisiunea autorului articolului, îndrăznesc să fac o observație…
„Deep state” și „parallel state” sunt termeni cu semnificații diferite.
A se vedea explicațiile oferite în acest sens de istoricul american Robert Paxton.
Multumesc mult pentru precizare stimate domnule Constantin. N-am insistat pe aceasta latura. Dar am lasat de inteles ca “traducerea” este mai curand una poetica, inadecvata conceptual, decat o traducere exacta a fenomenului.
varianta românească de deep state e, așa cum arată foarte bine autorul, un Shallow state. Un stat slab, parazitat de (pseudo-)partide, un Paper-leviathan. Poate ar fi de adăugat că în ecuația mare mai există doi jucători: media (mass- și social-), adică fabrica de fum, povești proaste și efecte speciale, și Societatea, pe pasivitatea și dezorientarea căreia s-a construit toată șandramaua. Statul nu se poate autoreforma nici cu un Gigabolojan în frunte în absența unei societăți active. Ro=f(stat-partide-media-societate).
Poate că ar fi bine de studiat câte ceva din ce a scris Paxton și mai ales din ceea ce s-a scris despre el.
Unele le găsiți la: https://en.wikipedia.org/wiki/Parallel_state, Altele le găsiți la locurile în care este studiat/prezentat modul în care Mussolini a adus fascismul în Italia. Mai sunt și alte lucruri, dar se pare că în România avem persoane (organizații?!) care „admiră” moduri de a derapa de la democrație și a duce țara spre fascism.
Constatăm cu gura căscată cum cetățenii români( inclusiv diaspora) se răscoală contra propriului stat, ba chiar vor o Revoluție în acest sens; la recentele alegeri s-a votat majoritar ANTI-SISTEM, respectiv naționaliștii Georgescu+Simion și progresistul Nicușor Dan.
Este dificil pentru mine să analizez exhaustiv această situație de Revoltă generalizată contra Statului. Există o nemulțumire cauzată de capitalismul sălbatic din ultimii 35 de ani care a provocat inegalități economice și morale generalizate. Dar așa a fost și la alții, citiți literatura din anii 1750-1850, pe Dickens, Balzac, Zola,etc și vedeți ce s-a întâmplat prin Vest, respectiv greve, revolte, lovituri de stat, chiar războaie civile.
Da, Statul român a fost și probabil mai este un stat mafiot fiindcă el a trebuit să gestioneze „privatizarea” respectiv trecerea proprietății de stat în proprietatea privată și să conducă această „mare trecere”, inclusiv prin mijloace oneroase. Situația a fost obiectivă, cică asta era singura metodă de trecere de la comunism la capitalism, deși acum vedem că mai erau și alte modele( de ex. cel chinezesc…)
Deci, da, Statul actual trebuie Reformat dar nu prin distrugere cum vor partidele anti-sistem ca AUR și USR. Reforma statului trebuie făcută dar în timp. Și, în definitiv, ce fel de stat vrem? Unii chiar vor ca statul român să nu mai existe deloc. Ce ne trebuie nouă stat( pentru care ne-am luptat 1500 de ani să-l realizăm), nu mai bine devenim land german sau departament francez în Federația Europeană?
Aveți grijă ce vă doriți, dușmanul ascultă…
Cînd Statul e Stat Mafiot pînă dincolo de Deep, Deep-Deep, Darkness Deep, High Deep & alte Deep-uri iar Cangrena și Cancerul sînt Generalizate, cine „constatăm cu gura căscată” și de ce cu „gura căscată” ?
…………. „se răscoală împotriva propriului stat” !!!
Cînd stat-ul nu mai este al cetățenilor români, ci „stat”-ul este de 35 de ani al LOR, un Stat al Bandiților, analfabeților, inculților, Cine ? CINE ? se miră cu „gura căscată” că există o evidentă Nemulțumire generalizată ? de la nemulțumire pînă la Revoluție mai e mult și nu va fi niciodată cum nici nu a fost dealtfel.
Dacă ar fi fost , ar fi, o „Revoltă generalizată contra Statului” s-ar fi produs „turul doi înapoi”.
„capitalismul sălbatic din ultimii 35 de ani” !!!! vă rog să mă scuzați, ăla/ăsta nu se numește deloc „capitalism”, ci pur și simplu Banditism-Mafiotism de Stat MALFRAT (Criminal! și la propriu și la figurat).
„Situația a fost obiectivă, cică asta era singura metodă de trecere de la comunism la capitalism,” SERIOS ??? Cine zice că „CICĂ” ???
„Unii chiar vor ca statul român să nu mai existe deloc.” După atîtea Gogorițe, O GOGORIȚĂ și mai mare, dovadă evidentă a prezenței vigilenței „Deep-ul din Deep”, tartorii, propagandiștii și demagogii nu doar că ascultă dar stau băț la pîndă.
TOATE Statele sunt mafiote. „Marile democrații”actuale au distrus 5continente pentru a le jefui, ba au provocat și trei războaie mondiale și se pregătesc de al patrulea. Eu am incercat să explic obiectiv de ce statul român este slab și parțial mafiot. Voi mai zice doar că este mai bine cu orice tip de stat decât FARA Stat( cum vor fanaticii anarhiști progresiști). Na, că m-am enervat!
@Lucifer _ „la recentele alegeri s-a votat majoritar ANTI-SISTEM, respectiv naționaliștii Georgescu+Simion …”
Partidele extremiste AUR SOS POT sunt „puii” creați de PSD ca alternativa „mai rea” la PSD, care este privit în acest context drept un partid frecventabil. Strategia Hrebenciuc a dorit reeditarea alegerilor din anul 2000, amintind de PRM și CVTudor.
Nu putem uita că PSD a dat voturi extremiștilor, iar PNL le-a finanțat campania online.
Prin urmare, chiar dacă cetățenii au dorit [probabil] să voteze împotriva partidelor-sistem PSD PNL, în realitate au votat tot cu „sistemul”, întrucât AUR SOS POT sunt în esență de asemenea creația „sistemului”.
Nu pot să fiu de acord cu ideea progresistă „să distrugem tot” și apoi vedem noi ce facem. Mai sus este un domn mai violent decât Dvs. Aș zice mai multe dar mă opresc aici.
Interesant articolul! Acesta vine să prezinte un stadiu al dezvoltării pe formă. Probabil că unele sensuri pot fi sesizate în discursul lui Hellvig la Cluj (https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/eduard-hellvig-spune-ca-s-a-lepadat-de-influenta-politica-zprea-multi-politicieni-s-au-obisnuit-sa-primeasca-indicatii.html), dar și în acela de „adio” din iulie 2023.
Fondul problemei – cel care a generat și recenta „întâmplare” cu Dragoș Anastasiu – rămâne încălcarea „organizată” a Constituției prin modul de aplicare „specifică” a normelor din domeniul protecției informațiilor clasificate (https://www.contributors.ro/cazul-baranga-si-cheia-starii-societatii-romanestid/). „Cosmetizarea” efectuată asupra formei – după ce am publicat articolul – nu rezolvă fondul problemei. Cât privește definirile – acestea nu pot ieși din cadrul în care statul paralel este o construcție ILEGALĂ, creată pe sensul invers al statului oficial, al constituționalității și reprezintă un mod de opunere la ceea ce societatea a convenit privin orientările majore adoptate (https://www.contributors.ro/tertul-inclus-si-statul-paralel/). Felicitări autorului!
Chestia asta cu „statul paralel” este o fixație de tip psihiatric. TOATE statele au acțiuni care nu trebuie cunoscute de publicul propriu sau de străini, din considerente de siguranță națională. Unora li se pare că mai bine anarhia decât un Stat democratic. Nu iau apărarea Statului român care rămâne un stat slab și pe alocuri mafiot, dar așa sunt TOATE statele Lumii. Eu nu înțeleg această ură a românilor contra propriului stat. Că trebuie Reformat da, trebuie Reformat. Numai că unii vor ca Statul să nu mai existe deloc, ceea ce ar fi o sinucidere.
Va multumesc mult domnule George Rusu🙏!
„ ….. reprezintă un mod de opunere la ceea ce societatea a convenit privind orientările majore adoptate.”
CARE Societate ??? CARE „societate a convenit” ??? CÎND „a convenit” ?
„adoptate” De Către CINE ??? CÎND „adoptate” ???
Chiar să nu știți ce a însemnat și înseamnă de 35 de ani „Statul Oficial” ???
„OFICIAL” ??? al cărei Autorități ? al căror Autorități ???
Păi, „Statul Oficial” a fost emanat de mafia totalitară post-comunistă ex-securistă, și există și azi bine mersi, și care de-atunci, tot emană tot felul de State în STAT prin stadii de dezvoltare și perfecționare permanentă a formei în transfigurări succesive a Statului Oficial Mafiot.
Ce nu este ILEGAL în Statul Român al României de după 1989 ???
Dovada cea mai strigătoare la cer este ilegimitatea ultimilor alegeri prezidențiale care au înscăunat, prin Statul „deep in deep” & multilateral dezvoltat, în jilțul de la Cotroceni, un președinte de paie care „merge” în poziție de „drepți”, bine mînuit tăcut și bîlbîit de undeva din ….. precum un frumușel soldat de plumb.
Of, Doamne, parcă îmi vine să-i dau dreptate lui Petru Țuțea: ” am pierdut 15 ani de viață sacrificându-ma pentru un popor de idioți”.
@Lucifer ::: Autocritica vă prinde de minune, e un mic pas înainte.
„Circulez y a rien à voir !” Totu-i la vedere dar invizibil vizibil ascuns !
Se vrea nostimă, dar nefiind, Diversiunea cu : Totu-i pe Tarabă nimic DăDăSubt !
E ca povestea cu degetul care arată Luna, se spune, se expune, se descrie, se radiografează un aisberg care nu e aisberg și, trebuie înțeles și crezut.
Să presupunem că aisbergul s-a răsturnat, nu s-ar mai chema aisberg, s-ar numi „bergais”, DAR tot rămîne rămîne ceva „deep”, „deep”-ul „deep”-ului !
E superb și clar peisajul oferit turistului turmentat, nu mai căutați în Mușuroi Furnicile sînt la vedere !
Deși „trebuie să privești mai profund și’n spatele cortinei” (aproape)Totul fiind atît de Prozaic, actorii sînt vizibili-invizibili la vedere dar nu chiar, mai aici dar mai încolo, sînt-nu sînt, ceea ce vezi nu e adevărat, și scamatoricește ca prin minune și sfîntă adaptare la scenariile realității evolutive „Dihania cu Chip de Structură Ocultă de Tip Securist” s-a disipat la vederea-nevedere la suprafața din adîncuri a adîncului revelat.
Minune! S-a făcut Lumină, uite-o nu-e ! BA e !
Tare noroc și cu prozodia Asta, putem spune ce nu putem spune, dar mai ales APROAPE Totul, ce frumos !
Ei, tocmai aici e Dilema „deep”-ului din „deep”, acest „APROAPE”, despre care aproape că se tace bine de tot, adică mai simplu spus , se tace (deși se vorbește mult, bine și întortocheat).
Cît de Aproape, cît de Departe, cît de Adînc, cît de și mai Adînc, proza oferă democratic liber și gratuit cortine, perdele, aisberg-uri de tot felul, alegeri libere, democrații diverse, mușuroaie de furnici hai la groapa cu berici și mici, profunzimi și profunzimi, mai profunde mai puțin profunde, și un „Aproape” atît de instituționalizat încît „Deep din Deep mai Deep decît johnny Deep”.
Acest cumplit de teribil „Aproape” prozaic și darnic languros fascinant ne dezvăluie sincer, corect și pe șleu, TOTUL, chiar Totul la care se mai adaugă plastic artistic „de la PCR la P.C.R-” (mai corect ar fi fost scris : „de la P.C.R. la P,C,R,-”, dar ăsta este doar un simplu detaliu deși prea bine știm : „Le Diable se cache dans les détailles”, nu-i așa ?) scoate tulburător la lumina „deep”-ului din „deep” eludînd poetic poate doar ca la „Noi” (poate și în America) niște litere majuscule colosal-esențiale și baza bazelor structurii Statului din Umbră : S.R.I. , S.I.E. & Comp..
Şi povestea continuă prozaic unduind între și între, între DEEP și DEEP.
E ca și cînd Dracula s-ar bronza liniștit la soare.
Cine crede, să fie fericit !
P.S. A! Uitasem ! „…… față cu democrația–”(scrie-n titlu!) CARE democrație ? în România (și nu numai) nu există Democrație !
Stimate domnule XYZ P.G. sunt de acord cu dumneavoastra. Da, Diavolul se ascunde in detalii. Dar, daca avem impreuna acest punct comun, macar sa nu faultam logica. Inca mai suntem in democratie de vreme ce va puteti exprima liber opinia, aici pe acest forum. Sugestia cu P.C.R. si P,C,R, este una inspirata. Mie nu mi-ar trecut prin cap. Va multumesc!
Domnule Buciumeanu Cătălin, vă mulțumesc pentru replică.
Povestea cu „exprimarea liberă a opiniei, pe acest forum” nu este chiar atît de simplă cît pare la prima vedere, ci chiar una destul de întortocheată și sinuoasă, cu multe hopuri, hicuri și îmbrînceli. Şi nu doar de ieri de azi.
Cît despre „exprimarea liberă a opiniei”, cu adevărat liberă !, a devenit ESTE o imensă problemă foarte gravă, nu doar în România, ci chiar și în țările Occidentale cu o istorie a democrației mult mai consistentă decît în România de după ’89. Şi asta nu doar de ieri de azi.
Multe „forumuri” cunoscute cultural-intelectuale „moderează”(eufemism!) drastic, opinii non politic corect sau necorespunzătoare Gîndirii Unice ( sînt multe exemple-experiențe în acest sens).
Îmi permit să precizez că în Pressa scrisă și cea Mediatică Occidentală, „La Pensée Unique” a Politicului Corect controlează, „moderează” și penalizează sever financiar ajungînd chiar pînă la a închide defintiv canale private de televiziune (care cică ar deranja sau fac parte din grupuri de pressă ce au o atitudine ceva mai apropiată de realitatea concretă aflată în convulsii mai mult decît îngrijorătoare ; Dar pînă și aceste forme de „exprimare liberă a opiniei” sînt nevoite a se Auto-Cenzura ( ca pe vremea glorioasă a Comunismului) într-un mod foarte foarte atent, insiduos și drastic : „BIG BROTHER IS WATHCING YOU” extrem de vigilent nu este doar o simplă „butadă”, este o evidență, o Realitate preocupantă !). Consider că Tocmai formularea „încă mai suntem în democrație” pentru că există/ar mai exista niște OAZE ale liberei exprimări a liberei expresii, scoate în evidență dovedind boli extrem de grave ale democrației în declin furibund și transformarea ei (deocamdată doar !) de netăgăduid într-o Pseudo-democrație infestată în mod serios de semne-semnale manipulări ideologice de tip totalitar-dictatoriale acompaniate de decizii ale Statului (oricare ar fi el) ilegitime, anticonstituționale, abuzive, dovedesc cu prisosință, în opinia mea, că NU mai există Democrație, ci doar o formă lascivă, larvară, metastazică, morbid-muribundă în putrefacție în care consimțim endemic să ne complacem resemnați.
dezolantă priveliște, cu ”D” mare, de la ‘deznădejde’ profundă.
un fost ofițer de securitate, un baron local, un director numit politic într-o companie de stat și o „cumnată/amantă” plantată într-un consiliu de administrație
Deci așa arată deep state-ul mioritic!? Deci ăștia au anulat alegerile prezidențiale în timp ce democrația mergea voioasă și naivă la vot. Ăștia ni i-au dat pe Nicușor, Bolojan, Iohannis, Luminița Odobescu, Oana Țoiu. Ăștia i-au făcut prim-miniștri pe Ciolacu, Predoiu, Ciucă, Cîțu, L. Orban, Dăncilă, Fifor, Mihai Tudose, Cioloș, Sorin Câmpeanu, Victor Ponta, Gabriel Oprea, MR Ungureanu, Boc etc. Ăștia i-au împins în față pe aurari, useriști, jurnaliști, analiști… tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul…
Tabloul pe care îl voi zugrăvi nu caută să alimenteze teoriile conspirației, ci dimpotrivă, să scoată la lumină adevăratul mecanism de putere informală și transpartinică care a capturat instituțiile statului român. Nu este un stat paralel care controlează justiția din umbră, …
Și când te gândești că unii credeau și încă mai cred că… În România Deep State-ul ar fi o structură complexă, o rețea de „securiști” cu acces în justiție, care și-au petrecut timpul culegând informații compromițătoare despre politicieni pe care apoi să-i șantajeze pentru obținerea de avantaje ne-democratice.
Pfff…
Păi statul paralel chiar așa funcționează. Se promovează numai de ai lor. Când se recunosc, pentru că rețelele subversive nu prea exista.
Pentru recunoaștere e nevoie de recomandarea unui fost, de mită (sex sau bani) și de eventuale parole. Că la masoni.
Lucru nostim este că -uneori- cercul lor este rupt.si atunci apare în peisaj un Băsescu, o judecătoare Camelia, un vicepremier .
Dar când iau măsuri împotriva statului paralel, toți iau foc. Și este acuzat un om care da mită nu pentru că da mită. Toți dau. Afaceriști, birocrați, academicieni, judecători, procurori, polițiști etc. Daca nu dau, nu urca în funcții. Ba chiar sunt dați afară. Este acuzat că a colaborat cu Justiția, pentru a înfundă o fufa ce lua mită. Asta ii sperie.
Și atunci inventează genti cu bani aduse sâmbătă sau duminică la minister etc.
Reforma trebuie sa demanteleze tocmai acest stat paralel. Mulți comuniști și securiști s au dus, dar elevii și succesorii lor sunt mai răi. Pentru că s mai lacomi și au cv curat. Ei n au fost comuniști și. Nu vor fi condamnați niciodată.
Deep state exista în multe tari. Termenul a apărut prin anii 1990 în Turcia și definea interferenta în sistemul politic
a armatei si serviciilor secrete in alianța cu marii traficanți de droguri. Termenul a fost popularizat de Hollywood și apoi de mișcarea Maga.
Absența controlului civil asupra instituțiilor de forță este o condiție favorizata a apariției acestui fenomen.
Liberalismul administrativ, menționat de Adrian Ciocanea intr-un articol de acum câteva zile de pe Contributors este o forma ceva mai putin maligna de deep state, dar tot un fel de sistem nedemocratic.
Felictari pentru articol, este o analiza foarte buna.Statul paralel:”cel al clientelei, al pilelor, al rotației cadrelor, al hoției organizate cu voie de la PARTID”. Pana la urma asta inseamna anti-sistem: destramarea acestor conexiuni multiple intre partide, bani, functii,coruptie,influenta.
Electoratul stie cine si ce este acest stat paralel si a vrut pe altii care ,vai, era partidul aur, Georgescu, Simion. Asa a crezut electoratul ca poate scapa de gastile de la psd ,pnl etc. Nu a avut alta varianta, si nu are nici in prezent.Miza guvernului Bolojan este sa termine acest stat paralel ,dar cu cine? Cu aceleasi partide de care electoratul s-a saturat si care azi au scoruri modeste in sondaje?
Partidele europene nu au inteles ce le-a transmis electoratul: Nu va mai vrem, reformati-va! Si….se vede ceva? Da,niste ministrii tineri care au inteles ce vrea electoratul ,dar care au sefii in spate care cred ca merge la fel si in continuare asa.Marea dilema e PSD.Va intelege ca lumea nu ii mai vrea? Ca trebuie sa apara leaderi tineri la toate nivelurile,necompromisi? Daca nu va intelege asta, daca tot Grindeanu, Olguta Vasilescu, duamna Gabi Firea si Stanescu vor fi pe la butoane,acest partid va dispare.Poate ca e mai bine.
Cred ca cel mai mare deserviciu îl fac cei ce spun ca traim intr-o democratie, pentru ca marea masa a cetatenilor simt ca interesele lor nu sint aparate, ca dorintele lor nu sint luate in considerare, ca unii o duc chiar mai rau ca in comunism, in sensul ca nu au nici o protectie sociala.
Îmi pare rau ca au ochelari de cal și nu își pun întrebarea fundamentala: cum se face ca intr-o democratie (poporul decide sau conduce) interesele poporului nu sint luate in considerare? Din pacate trebuie sa recunoastem, chiar daca nu ne convine, ca doar intr-o oligarhie acest lucru e posibil.
Insistând ca sint democratii, persoane cu portavoce în societate fac ca oamenii sa își doreasca regimuri autoritare, pentru ca spun: daca în democratie (de fapt oligarhie) noi sintem lăsați în urma și elitele se imbogatesc peste măsură (exemplu SUA) atunci democratia nu e buna și trebuie un regim autoritar care sa stopeze fenomenul. Cineva, o personalitate, un tatuc care sa ia de la bogati și sa dea la saraci. Deci, prin intermediul unor intelectuali de carton, care afirma în fiecare moment ca traim in democratie si ca o alta societate mai buna decit aceasta nu poate exista, de fapt fac jocul elitelor bogate si ii împing pe oameni în bratele extremiștilor și populistilor, ai celor ce doresc puterea pentru ei (evident pentru triumful binelui), exemplul la vedere fiind Trump si Musk.
Romania, SUA, Anglia, Franta sau Germania sint oligarhii, ca orice alta republica, ca urmare si problemele lor sint similare. Intr-o democratie, pe linga vot liber, libertate de exprimare, ar trebui ca deciziile sa fie in interesul majoritatii, cu exceptia cazurilor protejate de constitutie. Oligarhiile sint și ele diverse, in functie de interesele oligarhilor, ce pot fi convergente sau divergente. Acestea din urma duc la o societate in care exista si libertate de opinie si vot liber, insa deciziile nu tin cont de interesele majoritatii cetatenilor. O economie competitiva, de piata, in care oligarhii concureaza între ei, va aduce o societate cu aspecte democratice, pentru ca fiecare oligarh urmareste ca drepturile sa fie respectate, pentru ca nici unul sa nu aibe avantaje nemeritate datorita politicului, ceea ce l-ar falimenta.
„If voting made a difference, they wouldn’t let us do it” o afirmatie atribuita lui Mark Twain.
Cred ca autorul merita felicitari pentru efortul cerut de documentarea si scrierea acestui articol al carui titlu incitant ma lasa sa cred ca doar foarte putini l-au citit doar pe diagonala. Totusi, cred ca vinderea unei perceptii ca fiind entitate este ceva asemanator cu productia pe stoc din perioada comunismului. Nu o prea cumpara nimeni daca din simpla ei topire nu rezulta un profit consistent. Argumentatia solida convinge cand exemplele si analogiile sunt corelate si coniventele sunt identificate, explicate si interpretate pentru a contribui la generarea unei concluzii sau macar a unei estimari. Totusi, orice abordare a ce, unde, cand, cum, cine, cu cine, si de ce poate ajuta pe cei interesati si mai ales pe cei care nu cunosc pe propria piele alternativa la democratie, sa isi adauge inca o opinie care sa ii ajute sa isi formeze propria intelegere cu privire la ce numesc altii sistem, stat paralel sau deep state. Eu cred ca sistemul si statul paralel nu este doar una si aceiasi Marie chiar daca Maria isi imprumuta palaria daca ii iese ceva. Cu permisiunea domnului Buciumeanu, in continuare, as structura un pic mai precis ceea ce vreau sa spun fara nici o dorinta de validare si fara a privi critic ceea ce autorul a descris elegant in articol pe un fundal cu accente emotionale.
Ce se numeste sistem in Romania? Definitia sistemului nu cred ca intereseaza ci doar caracteristica lui fundamentala. Este o entitate care se deschide numai cand entitatea doreste. Articolul nu vorbeste despre un sistem tehnic ci despre sistem ca entitate care ne influenteaza cotidianul. In acest context cred ca sistemul in formatul in care se lasa el perceput dupa aproape 36 de ani de ‘democratie la FF(fara forma fara fond) este rezultatul cu nume si prenume al relatiilor vinovate care ii legau vizibil sau invizibil pe acei foarte putini romanii care ar fi avut de pierdut totul ca urmare a evenimentelor din Decembrie 1989 din care au rezultat mii de morti si raniti din randul cetatenilor Romaniei. Despre acest sistem si evolutia lui cred ca vorbeste autorul. Pentru ca este expresia unor relatii vinovate sistemul nu isi poate permite sa aiba un nume, un sediu, o organigrama, procese, functii si resurse dar, paradoxal, produce rezultate la fel ca si sistemul legitimat. Cred ca sistemul utilizeaza in interes propriu sistemul legitimat de populatia Romaniei sa ne asigure egalitatea de sanse. Desi formal acest sistem nu exista influenta lui asupra celor patru puteri ale statului roman greu poate fi contestata. Asadar sunt premise sa presupunem ca perceptia cu privire la existenta sistemului este reala. Datorita specificului tesutului social romanesc sistemul poate fi definit ca o entitate care prin caracteristicile lui scapa usor observatiei empirice fiind cand fluid cand solid cand vizibil cand invizibil functie de evolutia situatiei a carei control doreste sa il obtina intotdeauna din spatele usilor inchise. Ultimativ am putea asuma ca perceptia numita generic sistem este un cerc in cele mai multe situatii inchis. Situatia care a grabit inchiderea cercului a fost perioada Ianuarie-Mai 1990 cand din ce in ce mai multi romani, din care multi cu notorietate interna si internationala, incepusera deja sa intrebe in mod din ce in ce mai organizat si apasat de unde a venit comanda, cine a dat comanda si cine a executat ordinele care au generat peste 1300 de romani omorati si ranirea altor cateva mii din Decembrie 1989 pana in Martie 1990. Acest context a fortat un sistem inca neinchegat sa isi foloseasca influenta pentru a genera multe din evenimentele care au ingreunat enorm procesele democratice din tara pana la inceputul anilor 2000 si, o sa radeti, dar cred ca a fost promotorul capitalismului de cumetrie cum Ilisecu a declarat stiind el ce spune.
Care sunt obiectivele sistemului? Sistemul doreste sa influenteze evolutia societatii romanesti fara ca membrii sai sa poata fi identificati cu nume si prenume, aplaudati sau responsabilizati pentru efectele produse de influenta lui in trecut si in prezent dar si pentru viitoarele efecte care ar urma sa fie produse de influenta lui asupra modului de evolutie al societatii romanesti. Cred ca obiectivele sistemului prevaleaza inclusiv atunci cand sistemul a sustinut, sustine si va sustine dezvoltarea intregii societati romanesti dar numai si numai pentru ca dezvoltarea societatii este finalmente conditia esentiala pentru ca sistemul sa existe, sa prospere si sa se simta in control si in siguranta in interiorul tarii dar mai ales in exteriorul acesteia de unde ii si vine din cand in cand cate o creditare limitata. Sistemul nu facfe lobby. Sistemul se protejeaza pe el insusi. Sistemul aplauda succesele societatii romanesti pe calea democratiei scrasnind din dinti pentru ca aceste succese nu sunt ale lui ci ale romanilor care si-au luat soarta in propriile maini si ale actorilor occidentali relevanti si interesati. Romanii au ales democratia in 1989 ca sistem social nu pentru ca aveau habar cum arata acest sistem social ci pentru nu mai vroiau comunism. Ce au facut romanii de atunci incoace? Au umplut democratia numai cu libertate pana la refuz. Cred ca la aproape 36 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989 foarte multi romanii identifica democratia doar cu libertatea lucru extrem de apreciat de sistem care isi asigura linistea numai din exploatarea acestei confuzii.
Acest lucru se intampla pentru ca daca sistemul cu siguranta are forta imensa in Romania dar are si limitele lui date fiind interdependentele si angajamentele la care Romania a inceput incet incet sa fie parte si la ratificarea carora sistemul nu s-a putut opune si a trebuit sa se bucure aplaudand din dinti pentru ca sistemul stie ca orice decizie luata fara influenta lui nu ii poate fi prietena.
Cine populeaza sistemul? Cred ca la nivelul anului 1989 sistemul era populat cu un numar de sub o mie de romani care ar fi putut pierde totul incepand cu Decembrie 1989 din cauza vinovatiilor foarte serioase care li s-ar fi putut asocia ca urmare a consecintelor actelor lor indreptate impotriva cetatenilor si intereselor Romaniei in perioada 1945 – Decembrie 1989. Cred ca aproape toti oamenii sistemului au supravietuit cu mult succes evenimentelor din Decembrie 1989 si acestora li s-au adaugat cei acceptati in sistem din Decembrie 1989 pana in ziua de astazi in baza unor criterii de eligibilitate generate exclusiv de sistem.
Cum este organizat sistemul? Cred ca membrii sistemului care, repet, formal nu exista, este populat cu romani mediocrii intelectual, descurcareti, cameleonici si foarte foarte bogati la varful lui si oameni foarte inteligenti, foarte discreti, foarte pasionati de ceea ce fac si, cel mai important, fara grija zilei de maine la baza lui. Membrii sistemului sunt disipati in toate sferele relevante ale vietii sociale din Romania cu un apetit deosebit pentru cele 4 puteri din stat de unde poate veni pericolul pentru el.
Cum functioneaza sistemul? Cred ca cei de la varful sistemului neavand nici o calificare profesionala validata si revalidata in ultimii 35 de ani in foruri profesionale asupra carora membrii sistemului sa nu aiba nici un control formuleaza doar decizii brute iar cei de la baza rafineaza decizia pentru a o face digerabila de catre cei asupra carora urmeaza sa isi produca consecintele. Decizia in format rafinat este comunicata de sistem instrumentului sau care trebuie sa o implementeze si sa urmareasca efectele ei in societatea romaneasca.
Sarcinile date de sistem instrumentului sau sunt in principal urmatoarele:
sa faca decizia sistemului atat de digerabila de catre societate incat societatea nici sa nu observe sau sa observe doar cand este mult prea tarziu faptul ca efectele deciziei le transforma brutal viata intr-un sens sau altul.
sa asigure implementarea deciziei prin intermediul institutiilor statului, a unor entitati private sau a unui mix public-privat.
sa urmareasca obtinerea efectului dorit de sistem sau minimalizarea pana la neutralizare a consecintelor pentru sistem atunci cand decizia este luata de sistemul legitim.
sa asigure replierea si protectia sistemului in cazul in care societatea ar reactiona dincolo de ceea ce s-ar astepta sistemul activitate care include influentarea cetatenului roman si convingerea actorilor occidentali relevanti care deja si-au solidificat prezenta si influenta in Romania.
Sistemul are foarte mare grija ca acest instrument sa nu ajunga niciodata la un nivel de consolidare care sa il transforme intr-un concurent sau chiar sa i se substituie iar pentru acest lucru ia masuri de aducere imediata a instrumentului sub control atunci cand situatia o cere. Aceste masuri se fac deseori simtite si chiar observabile si la nivelul populatiei generale fara insa ca ratiunea reala pentru care au fost luate sa poata fi demantelata complet pentru ca sistemul stie foarte clar ca diferitele voci din spatiul public se vor neutraliza una pe alta de pe o zi pe alta sau vor competitiona intre ele pana la epuizarea atentiei opiniei publice sau pana la aparitia unei noi situatii care sa consume energiile iar daca nici una din aceste variante nu produce efectul scontat de sistem se procedeaza la sacrificii temporare din randul celor care reprezinta instrumentul. Doar instrumentul prin care lucreaza sistemul va avea de suferit.
Ce nu isi doresc si ce isi doresc membrii sistemului? Cred ca membrii sistemului nu isi doresc recunoastere sociala si publicitate pentru ca nu au nevoie de ea pentru a fi recunoscuti ca stapani chiar daca cred ca cei mai multi provin la randul lor din servitori. Cred ca membrii sistemului isi doresc sa fie confundati pana la identificare cu membrii sistemului legitim al statului dar fara sa li se poata atasa si responsabilitatile aferente. Aceasta este ascunderea la vedere foarte bine sesizata de domnul Buciumeanu.
PENTRU A FUNCTIONA FARA A TREBUI SA SE EXPUNA NICIODATA DIRECT SISTEMUL SI-A CREAT UN INSTRUMENT.
Cred ca instrumentul prin care sistemul isi protejeaza si promoveaza si isi asigura prevalenta in societatea romaneasca este numit generic stat paralel.
Ce este statul paralel? Cred ca statul paralel este o entitatea care exista. Statul paralel este interfata dintre sistem ci care trebuie sa raspunda cerintelor sistemului respectiv institutii ale statului si restul societatii. El poate fi perceput la aproape 36 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989 ca instrumentul viu creat, intretinut, consolidat si protejat zi de zi de sistem incepand cu 22 Decembrie 1989 pentru a-si asigura initial supravietuirea in fata justitiei apoi dominatia economica si ultimativ influenta pana la dominatie daca se poate asupra celor 4 puteri din stat. Sistemul stie exact ca aceasta dominatie nu ii ofera impunitate dar o foloseste ca levier pentru a obtine garantiile necesare supravietuirii de la actorii occidentali relevanti care, sa ma ierte Dumnezeu, au acumulat in sutele de ani de practicare a colonialismului o experienta uriasa in cunoasterea si gestionarea a sute de alte sisteme incat a crede ca sistemul de la noi este dat dracului iar face pe acesti occidentali doar sa zambeasca atunci cand discuta intre ei in spatii inchise.
Care este sarcina statului paralel? Cred ca obiectivul trasat statului paralel de catre sistem a fost, este si va fi acela de a pune in practica deciziile sistemului in beneficiul sistemului si daca mai ramane loc si in beneficiul societatii romanesti.
Din cine este constituit instrumentul numit stat paralel? Statul paralel este format in proportie covarsitoare din veleitari selectati si angajati prin intermediul sistemului exclusiv pe baza unei nevoii permanente de recunoastere sociala care in cele mai multe cazuri nu a putut fi obtiunta ca efect al meritocratiei si santajabilitatii rezultata din fireasca slabiciune umana. Statul paralel este implantat de sistem in principal in organigramele institutiilor legitime ale statului in acele pozitii din care pot influenta anularea, ignorarea, pervertirea, ocolirea sau evitarea implementarii cu celeritate a oricarui cadru legal riguros care nu ar sustine sau ar pune in pericol interesele sistemului. Statul paralel poate fi implantat fara probleme si in sectorul privat atunci cand interesele sistemului impun acest lucru numai ca in aceasta situatie are loc o selectie chiar riguroasa a membrului statului paralel care va activa in mediul privat unde eventuala lipsa crasa de profesionalism nu are cum sa nu fie detectata rapid si interogarile cu privire la acest aspect nu ar intarzia sa apara si sa preseze asupra managementului companiei in principal prin levierul care nu iarta. Competitivitatea.
Sistemului ii este foarte usor sa insinueze statul paralel in institutiile statului pentru ca sistemul prin membrii sai angajati in institutie ori cu influenta asupra institutiei faciliteaza usor angajarea pe functiile precizate in paragraful precedent mai ales ca institutiile statului sunt populate in proportie mare cu alti veleitari si submediocrii angajati pe principiul lipsei totale de transparenta context care ii fac angajati loiali nu responsabili. Daca lipsa apetitului la risc poate fi usor inteleasa dorinta de a egala sau depasi pe cei care isi asuma riscuri reale intr-o lume din ce in ce mai competitiva reprezinta marea problema a societatii romanesti. Restul de 20% sunt cei care fac toata treaba institutiei la modul foarte profesionist dar nu au nici un cuvant greu de spus in mod oficial cu privire la modul in care institutia le impacheteaza si vinde in nume ei propriu rezultatul expertize si efortului lor profesional. Statul paralel care populeaza zonele din institutie prezentate in paragraful anterior are inclusiv rolul de a prelua elegant sau mai putin elegant de la profesionistii din institutie orice initiativa viabila si deja foarte bine conturata, de a si-o atribui si de a o promova ca initiativa proprie concomitent cu inceperea activitatilor care sa plaseze provizoriu profesionistul care nu se lasa umilit pe linie moarta pentru ca in cazul unui esec sa poata fi identificat imediat vinovatul de serviciu dupa principiul potrivit caruia nici o fapta buna nu ramane nepedepsita. Rezultatul final al preluarii unor astfel de initiative de catre statul paralel nu cred ca este succesul in cele mai multe cazuri ci esecul datorat exclusiv indepartarii celui care este detinatorul de know-how. Cred ca si sistemul si statul paralel stiu exact ca fara profesionisti statul paralel s-ar dizolva urgent si ar fi doar o chestiune scurta de timp pana sistemul s-ar dezinterga. Vacuumul ar fi instantaneu umplut de alt sistem care va curata urgent locul inainte de al ocupa cu exact aceleasi obiective dar cu alti membrii. Singurul lucru pozitiv in aceasta situatie ar fi ca vietii societatii I s-ar oferi un respiro bine meritat. Niciodata nu cred ca a existat vreun stat care sa nu aiba un sistem pe langa sistemul legitimat de legile in vigoare. Ratiunea originara a existentei oricarui astfel de sistem este supravietuirea si cea finala este dominatia niciodata declarata asupra societatii.
Statul paralel imbraca un costum cameleonic a carui culoare sau croi se schimba de fiecare data cand sistemul simte sau stie ca s-ar putea afla in partea mai mica a inecuatiei.
Care sunt raporturile sistem-stat paralel? Fiind instrumentul creat si intretinut de sistem statul paralel are rol aproape exclusiv de executare a deciziilor sistemului in institutiile si organizatiile economice unde statul prevaleaza si de protectie a sistemului inclusiv prin sacrificiul temporar si voluntar al membrilor sai marcanti sau de rand. Nici un partid nu ar rezista in Romania mai mult de 3 zile fara sa fie racordat in proportie de 90% la resursele statului.
Cred de asemenea ca exista si posibilitatea ca membrii statului paralel pot sa devina eligibili pentru a fi cooptati in sistem dar numai atunci cand serviciile aduse sau informatiile acumulate pe perioada activitatii in statul paralel ori pot pune in mare pericol sistemul ori pot potenta semnificativ activitatea sistemului daca si alte conditiile dure de eligibilitate sunt indeplinite pentru ca elementele de eligibilitate pentru accesul in statul paralel sunt foarte diferite de cele pentru acces in sistem.
Cum lucreaza statul paralel? Modul de lucru al statului paralel este esentialmente rudimentar chiar si atunci cand el pare sofisticat in ochii unui public neavizat pentru simplul fapt ca sistemul ii asigura impunitatea in 99% din cazurile in care statul paralel esueaza in indeplinirea sarcinilor dictate de sistem si in mod normal ar trebui sa raspunda in fata legii.
Ce isi doresc membrii care populeaza statul paralel? Cred ca cei care populeaza statul paralel isi doresc cu disperare sa fie remarcati de sistem pentru serviciile aduse mai ales prin intermediul recompenselor si prin recunoastere sociala explicita din partea restului societatii alaturi de dorinta nestavilita de a face orice, dar orice pentru a fi avuti in vedere ca eligibili pentru accederea in sistem.
Ce nu isi doresc membrii statului paralel? Cred ca nu isi doresc sa raspunda legal pentru nici una din deciziile care odata implementate se vor fi dovedit ca proaste pentru dezvoltarea societatii romanesti. Foarte rar s-a intamplat ca un membru marcant al statului paralel sa raspunda pentru astfel de decizii. Cred cu tarie ca si atunci cand au raspuns acest lucru s-a intamplat numai si numai ca urmare a faptului ca sistemul i-a lasat temporar din brate.
Cum arata raporturile sistem-stat paralel-institutii-societate romaneasca? Atunci cand sistemul nu se simte amenintat statului paralel nu ii sunt transmise sarcini si institutiile si societatea romaneasca fac pasi sanatosi si vigurosi inainte pentru ca floarea din fereastra democratiei este udata si plina de viata.
Cand sistemul devine interesat raporturile sistem-stat paralel-institutii publice si cateva sute de companii publice si private sunt unidirectionale. Sistemul decide. Statul paralel executa. In aceasta situatie sistemul legitim si societatea romaneasca in ansamblu arata ca floarea neudata din fereastra democratiei. Ce face sistemul legitim in aceasta situatie? Uda floarea vestejita.
Predictia mea este ca STATUL PARALEL PREIA TOATE CONSECINTELE DIRECTE LA CARE AR TREBUI SA SE EXPUNA SISTEMUL DACA AR SCAPA DE SUB CONTROL O SITUATIE PE CARE A GENERAT-O PENTRU PROPRIUL BENEFICIU.