Eurostat a publicat recent, cu prilejul marcării Zilei Mondiale a Populației la 11 iulie, datele demografice principale ale țărilor membre ale Uniunii Europene în anul 2025. Populația UE-27 a crescut în anul 2025 cu doar 706 mii locuitori, însemnând sub 1 la sută. Creșterea provine numai din migrație externă pozitivă ridicată, de 2,1 milioane locuitori, superioară unui declin natural de 1,4 milioane.
Declinul natural este de mai mulă vreme o realitate preocupantă, el reducând, cu decalaj în timp, dimensiunea populației tinere, școlare și a populației în vârstă de muncă și majorând mărimea populației vârstnice, dezvoltând procesul de îmbătrânire a populației. În figura 1 putem vedea evoluțiile numărului născuților și decedaților în UE într-o perioadă de peste 60 de ani (anii 1961-2025).
Declinul numărului de născuți și ascensiunea numărului de decedați s-a instalat în jurul anului 1965. Evoluțiile descendente sunt ferme și drastice ca ritm la născuți. Creșterea numărului de decedați provine din accentuarea procesului de îmbătrânire a populației, decesele producându-se în cea mai mare parte la populația vârstnică. În anul 1995 numărul născuților și decedaților a ajuns aproape egal. Echilibrul numeric a durat câțiva ani, 1995-2003, după care în anii 2004-2012 numărul născuților s-a redresat prin măsuri luate de guverne in unele țări. După anul 2014 curbele celor două fenomene se diferențiază, progres la decedați și regres bine instalat la născuți. Este momentul în care s-a instalat scăderea naturală a populației. Se poate remarca recrudescența numărului de decese în anii Pandemiei, în anul 2021 în particular.
În 17 țări rata scăderii naturale a crescut moderat în anul 2025, însemnând o deteriorare a situației demografice.
Creșterea naturală este componenta majoră a evoluției numărului populației unei țări. Migrația externă netă pozitivă poate contribui și ea la progresul numărului populației dar contribuția ei este inferioară creșterii naturale.
Din altă perspectivă, majorarea dimensiunii scăderii naturale prin declin al natalității ar putea reflecta o anumită atitudine a tinerelor cupluri față de viitorul populației țării din care fac parte cuplurile și copii lor.
O evoluție particulară în declinul natural al populației s-înregistrat în anul 2025 în Franța: primul an de scădere naturală. Franța a avut după al Doilea Război Mondial o politică familială foarte generoasă, financiar în primul rând, constând în alocații pentru copii diferențiate după vârsta și rangul copilului (începând cu al 2-lea) și nivelul venitului net al familiei (cuplului). Alocațiile se majorează anual cu rata inflației. Ele se acordă până la vârsta de 18 ani a copilului. Daca acesta urmează o școală după 18 ani plata alocației se face până la vârsta de 20 ani. Prin modificării adoptate în martie 2026 majorarea anuală a alocației se aplică de la vârsta de 18 ani în loc de 14 ani. (vezi sursă).
Dacă lăsăm la o parte creșterile populației din Spania și Franța, la care am putea adăuga cele din Olanda, Belgia și Irlanda, ajungem la creșteri firave în celelalte țări și la declin în nu mai puțin de 11 țări (figura 2). În România a existat în anul 2025 un echilibru numeric între scăderea naturală și migrația netă pozitivă și declinul populației a fost aproape neînsemnat, sub 2 mii de locuitori. Nu știm originea creșterii prin migrație, cât a revenit românilor care s-au întors acasă și cât a revenit străinilor care și-au stabilit reședința în România. Este posibil să fie străinii veniți la muncă din Asia de Sud-Est. Surprinde declinul din Polonia și Ungaria. Creșterile importante din Spania și Franța au origini diferite, migrație pozitivă ridicată în Spania în context de scădere naturală importantă și migrație externă pozitivă în context de scădere naturală nesemnificativă.
Teribila amploare a declinului natural al populației în țările Uniunii din figura 3 arată consecințele unei natalități în regres și unei mortalități care în mod automat este în majorare anuală moderată prin efectele îmbătrâniri demografice.
Cele 6 țări care au avut în anul 2025 creștere naturală, Irlanda, Suedia, Cipru, Luxemburg, Danemarca și Malta, au încă o natalitate mai puțin erodată în timp. Viitorul este însă incert.
Migrația externă este componenta care modelează evoluțiile numărului populației în cele mai multe țări. Fără aportul ei benefic scăderea naturală ar guverna declin al populației în aproape toate țările Uniunii. Țările cu populații mari au migrația externă pozitivă cea mai importantă, Spania, Italia, Germania și Franța.
România se plasează ca nivel al migrației pozitive alături de câteva țări cu migrație externă tradițional ridicată, Olanda, Belgia, Portugalia (figura 4). Migrația de retur a românilor și imigranții pentru muncă explică situația.
**
Problemele migrației internaționale au fost și au rămas actuale în țările Uniunii Europene, pentru țările dezvoltate fiind predominant vorba de problemele imigrației iar pentru alte țări de problemele emigrației (cazul României). Partea finală a articolului este dedicată migrației.
ODI (Overseas Development Institute, cu sediul la Bruxelles), un think tank global independent militează pentru o lume sustenabilă și pașnică, în care fiecare persoană prosperă și ODI “…a subliniat în mod constant existența unei discrepanțe semnificative între realitatea atitudinilor publice și discursurile politice privind imigrația. Deși s-ar putea crede cu ușurință că opinia publică este covârșitor ostilă, datele sondajului ESS (European Social Survey) indică faptul că un număr tot mai mare de europeni din numeroase țări consideră că „imigranții fac din țara lor un loc mai bun de trăit”. În plus, … există un grad mai ridicat de deschidere în țările europene în ceea ce privește evaluarea contribuției economice a migrației”
Iată în figura A cum au evoluat atitudinile populației europene asupra migrației între anii 2002 și 2023.
În anul 2002 sondajele indicau doar o proporție de 37,6 la sută a populației care aprecia că imigrația este bună pentru economiile țărilor din UE. Procentajul a ajuns la 47,6 la sută în anul 2023. Cei care apreciau în anul 2002 că imigrația transformă țările UE în locuri mai bune pentru a trăi reprezentau 29,5 la sută din populația care a participat la sondaje. Proporția a ajuns la 38,1 la sută în anul 2023. Există deci o schimbare importantă a atitudinii. Ambele proporții sunt sub 50 la sută, ceea ce înseamnă că opiniile diferite de cele din figură predomină.
În figura B avem pozițiile populațiilor din cele 27 țări ale UE asupra preferințelor între facilitarea mobilității forței de muncă și migrației, pe de o parte, și reformarea sistemelor de pensii, pe de altă parte.
Predomină net preferința facilitării mobilității forței de muncă și migrației. Reformarea sistemelor de pensii ar însemna creșterea vârstelor la pensionare, soluție neagreată de populație, la modul general. Sunt însă diferențe notabile între țări. Preferința pentru migrație are proporții mai mari de 40 la sută în Finlanda (54 la sută), Luxemburg, Germania, Irlanda, Suedia și Danemarca. Valori sub 30 la sută se înregistrează în Ungaria (20), Croația, Cipru, Bulgaria, Polonia, Spania, Elveția și România (29). Preferințele pentru reformarea sistemelor de pensii au valori mai mici, predominând cele între 20 și 30 la sută. Cele mai mici valori, sub 20 la sută, sunt în Letonia, Lituania, Franța, Portugalia, Austria, Finlanda, Spania. Reformarea pensiilor are o preferință mai mare decât migrația în Polonia, Ungaria, Croația și îndeosebi în Cehia și Cipru. Se pot remarca valori ridicate și apropiate pentru două preferința în Germania, Irlanda, Malta, Belgia, Grecia.
Informații de mare interes pentru cunoașterea atitudinilor populațiilor europene față de imigrație găsim într-un studiu valoros publicat de Rockwool Foundation, Berlin, Insitute for the economy and future of work – “Attitudes towards Migration in Europe: Evidence from the European Social Survey”, autori Tommaso Frattini și Giuseppe Pulito (vezi sursă).
Sinteza studiului
“• Pe fondul unei acceptări tot mai mari și seculare a migrației, cel mai recent val al Sondajului ESS arată atitudini stabile sau ușor înrăutățite față de migrație în unele țări/grupuri demografice.
• După ce a atins un vârf de 37% în 2020, față de 24% în 2002, ponderea persoanelor născute în UE care cred că imigranții le îmbunătățesc țara a scăzut ușor la 36% în 2023.
• Proporția celor care cred că unora sau multor imigranți ar trebui să li se permită să vină și să locuiască în țara lor a scăzut cu 2-3 puncte procentuale între 2020 și 2023, în funcție de grupul de imigranți.
• Percepțiile pozitive asupra impactului economic al imigrației au rămas constante la 47% în ultimul val al sondajului, dar schimbările la nivel de țară au variat, de exemplu, Irlanda (-8%) față de Suedia (+16%).
• Persoanele cu studii superioare sunt mai predispuse să considere imigrația pozitiv. Recenta scădere ușoară a acceptării migranților este determinată în principal de nativii fără studii superioare.
• Persoanele sub 25 de ani au în mod constant opinii mai pozitive cu privire la contribuțiile imigranților la țara lor și demonstrează o acceptare mai mare a migrației în comparație cu generațiile mai în vârstă. Scăderea generală recentă a acceptării migranților este determinată în principal de persoanele de peste 25 de ani.
• Suedia, Norvegia, Islanda și Belgia au avut cele mai mari rate de acceptare pentru imigranții de diferite rase în 2023, în timp ce Grecia, Ungaria și Slovacia au avut cele mai mici”.
Bruegel think tank: 16,2 milioane de Români în anul 2050
Bruegel este o asociație internațională non-profit (think tank) specializată in probleme economice, cu sediul la Bruxelles. Board-ul este compus din 11 membri toți având distinse cariere in guvernare, afaceri, societate civilă, viață academică și media. În luna martie 2025 asociația a publicat studiul “Demographic changes will pose challenges to all EU countries, but not in a uniform way” (50 pagini), autori fiind David Pinkus și Nina Ruer ( vezi sursă).În Scenariul de bază studiul acoperă perioada 2023-2050. În perspectivele asupra populației rezidente pentru România se prevede o scădere anuală a populației rezidente de 5,4 la 1000 locuitori. Ar însemna pentru întreaga perioadă 2023-2050 o scădere a populației de 2,8 milioane, populația ajungând la mijlocul secolului la 16,2 milioane. Cifra corespunde cu populația României în anul 2050 în Perspectivele Populației Mondiale Seria 2024 elaborate de Divizia de Populație ONU (https://www.un.org/development/desa/pd/world-population-prospects-2024).
