Pentru cei tari de inger: un raport excelent, distribuit astazi, despre companiile integrate (sau mai exact impotriva lor). Cred ca nu ramane argument pro companii integrate care sa nu fie desfiintat zdrobitor. Putem vedea: de ce pretul la electricitate va creste; de ce nu vor aparea investitii private (si de ce au plecat investitorii din PPP-urile Termoelectrica si din Energonuclear); de ce campionii integrati distrug piata de energie; cum vor continua contractele cu baietii destepti; si cat pierdem toti din infiintarea celor doi colosi.
Pe scurt, raportul demonstreaza ca duopolul construit ar descuraja intrarea pe piata a unor noi jucatori, prin modificarea ordinii de merit a centralelor si monopolul asupra carbunelui; in plus, cei doi colosi ar actiona concertat, practic ca un monopol. Un comportament similar se observa si azi, de pilda autorii argumenteaza ca Hidroelectrica astazi influenteaza piata gestionandu-si activele in asa fel incat sa creeze un deficit temporar de electricitate pe piata, ca sa poata intra si producatorii pe carbune mai scumpi si ineficienti, de la care Hidroelectrica cumpara scump si vinde mai ieftin inapoi pe piata. Dar acest comportament de actiune concertata ar fi mult mai evident in cazul infiintarii a doua companii integrate. Cum cei doi campioni sunt si controlati de stat, exista riscul ca acestia sa isi coordoneze actiunile (sa se comporte ca un monopol), manipuland piata pentru maximizarea incasarilor (crescand artificial preturile). Mai rau, acest lucru nu inseamna neaparat insa si cresterea profiturilor celor doi campioni, deoarece, spune raportul, in trecut s-a observat ca firmele de stat de la noi prefera sa-si maximizeze rentele mai curand decat profitul.
In plus, lichiditatea redusa pe piata angro (in cazul in care in piata nu ar mai fi decat doi ofertanti) face mult mai dificila aparitia unor noi jucatori si protejeaza pozitia firmelor deja existente in piata. Acest lucru inseamna practic o bariera in calea unor potentiali investitori privati greenfield in productia de electricitate. Ca sa nu mai vorbim de contractele pe termen lung, care contribuie si ele la o piata angro nelichida. In plus, cei doi actori dominanti pe piata angro vor dicta pretul pietei si, mai rau, pot exclude oricand un jucator nou-intrat prin posibilitatea de a manipula productia si preturile. O comparatie intre 10 tari arata ca acolo unde exista concurenta in sectorul energiei electrice preturile sunt mai mici (p. 23).
Concluzia autorilor e ca singurul motiv care poate sta in spatele companiilor integrate il reprezinta salvarea mineritului falit, prin subventii incrucisate de la nuclear si hidro, iar costurile acestei politici ar fi suportate de consumator prin preturi mai mari. Intre recomandari: liberalizarea pietei, reguli transparente de piata pentru contractele cu energie, listarea unor pachete minoritare de actiuni la Hidroelectrica si Nuclearelectrica pentru a strange bani pentru investitia in Tarnita; privatizarea sectorului termo – partea care functioneaza cu adevarat, si lasarea celor cu pierderi sa dea faliment.
inca o masura de dreapta ..adoptata de pd..
Raportul citat nu este decat o pledoarie interesata :
1. Federal Trade Commission spune despre fuziunile pe orizontala : concentrarea economica “ar putea conduce” la cresterea preturilor. Este o afirmatie generala, aparent de bun simt, dar vorbim totusi despre o posibilitate si nu despre o certitudine.
2. Modelarea matematica a pietei conduce la concluzia ca, in urma unei astfel de actiuni, productia va scadea si preturile vor creste. Ar putea fi credibil, daca ar exista modele matematice suficient de sofisticate pentru a modela corect o realitate atat de complexa cum este piata.
3. Exista un argument simplu al guvernului in favoarea crearii companiilor integrate : nu putem vorbi de o adevarata competitie pe piata atata timp cat producatorii de energie au costuri de productie fundamental diferite. La acest argument, raportul raspunde calculand un indicator despre care cineva a afirmat ca masoara gradul de competitie al pietei, concluzionand ca in acest moment piata romana de productie de energie este foarte competitiva, in timp ce crearea celor 2 companii integrate va conduce la scaderea acestui indicator, deci a competitivitatii. Nu pot decat sa-i spun autorului ca, daca iti alegi cum trebuie axiomele (sau, in cazul nostru, modelul, parametrii si indicatorii), poti demonstra riguros absolut orice.
4. Un alt argument in favoarea crearii companiilor integrate este ca, in urmatorii ani, cota lor de piata va scadea, datorita, printre altele, investitiilor private in domeniu. Aici, in raport se argumenteaza, convingator, ca aceste “investitii” nu prea exista.
5. Raportul se opune bazarii strategiei guvernului pe planuri si prognoze pe termen lung, argumentul fiind ca “government forecasts are rarely reliable”. De fapt, ultima afirmatie este adevarata pentru orice prognoza, criza actuala fiind o demonstratie perfecta a incapacitatii prognozelor de a prezice ceva. Avem deci de-a face cu un sofism. Pe de alta parte, una dintre problemele majore ale Romaniei din ultimii 20 de ani este tocmai lipsa unei viziuni pe termen lung a guvernantilor.
6. Un alt argument al guvernului in sprijinul crearii companiilor integrate este ca importul va reprezenta intotdeauna o concurenta puternica pentru aceste companii. Raportul, printre contra-argumente, aminteste de faptul ca Romania este un exportator net de energie, importul reprezentand 1,4% din consum in 2009.
7. Raportul le plange de mila « baietilor destepti » din energie (electricity traders) care risca sa fie scosi din afaceri de o eventuala creare a unor firme de trading ale companiilor integrate. Intr-adevar, mare paguba !
8. Concluziile principale ale articolului sunt :
– Hidroelectrica si Nuclearelectrica trebuie privatizate
– Trebuie privatizate si centralele pe gaz sau carbune pentru care exista cerere, iar celelalte inchise
9. Concluziile mele :
– Exista niste « investitori strategici », care, dupa cum se vede mai sus la 4, nu au capacitatea sa creeze unitati noi de productie (pentru ca asa ceva inseamna asumarea unei anumite doze de risc si existenta unor disponibilitati financiare importante), insa sunt foarte interesati sa cumpere, cat mai repede (pentru ca e criza si preturile sunt mici) toate entitatile profitabile din sistemul energetic.
– Faptul ca Romania este exportator de energie incurca niste planuri, asa ca trebuie inchise ceva unitati pana cand Romania va intra in randul lumii, ca importator net de energie.
– « Baietii destepti » risca sa nu mai poata incheia contracte profitabile cu Hidroelectrica, asa ca trebuie tras repede semnalul de alarma si contrat planul criminal al guvernului.
Stimate domnule Cazacu
As vrea sa va raspund la unele dintre punctele d-voastra, presupunind ca punctul d-voastra de vedere este bine intentionat.
1. orice studiu incearca sa fie o pledoarie pentru ceva in care autorul crede si pe care il poate demonstra. Studiile care nu incearca sa fie pledoarii sunt doar risipa de timp. Aici vorbim despre o politica publica intr-un domeniu foarte important iar eu si colegii mei credem ca aceasta politica e gresita. Ca cetateni, avem interesul sa o schimbam.
2. Citatul din FTC este luat din ghidul privind investigatiile referitoare la problemele de competitie. Este normal sa fie o recomandare generala.
3. La punctul 3 incercati fie sa duceti discutia in derizoriu („despre care cineva a afirmat…”). Probabil ca nu sunteti familiarizat cu rolul indicatorilor in economie sau alte cercetari sociale. Puteti cauta intr-un motor de cautare daca indicatorul respectiv este un instrument serios sau nu. Nu va impartasesc negativismul privind capacitatea paradigmelor de a explica orice. Cit despre argumentul guvernului ca nu poate exista o competitie adevarata cita vreme costurile sunt diferite, noi credem ca nu este rolul guvernului sa determine care trebuie sa fie costurile unor firme. Aceasta ar trebui sa ramana problema managementului firmelor. Dar argumentul guvernului este un sofism pentru ca nu competitia se doreste a fi stimulata printr-o asemenea reorganizare. Si cred ca acesta este punctul meu de vedere in raportul respectiv.
5. Cred ca ati inteles gresit argumentul meu. Nu am scris ca ne opunem formularii de politici publice pe baza unor prognoze pe termen lung. Argumentul nostru este ca prognozele guvernului sunt ERONATE asa cum au fost ele prezentate in discutiile publice. Prognozele Transelectrica (publice) privind evolutia consumului de electricitate difera in mod substantial de retorica guvernamentala. Iar referitor la afirmatia: “government forecasts are rarely reliable”, inteleg ca nu ati priceput ironia. As vrea sa-mi aratati o singura prognoza guvernamentala (si ma refer la toate guvernele) confirmata de evolutiile economice.
7. Aici cred ca sunteti departe de substanta textului sau nu l-ati citit cu atentie. Noi nu plingem de mila pe nimeni. Dimpotriva, aratam ca actuala practica privind contractele pe termen lung si netransparente sunt contrare unei politici concurentiale reale. Aratam ca lichiditatea Opcom este mica, producatorii prefera in continuare contractele OTC. Nu inteleg de unde alegatia d-voastra ca plingem de mila „baietilor destepti” si aici cred ca nu mai sunteti bine intentionat. Sectorul de trading este important in orice sector in care contractele futures sunt importante, inclusiv in electricitate. Si consideram ca acest sector trebuie sa ramana si el competitiv, iar actuala stare trebuie imbunatatatita.
8. Da, credem ca actualul sistem in care cele 2 firme sunt jucariile politicienilor este ineficient. Credem ca acest control al politicului asupra capacitatilor de generare sa demonstrat a fi catastrofal in ultimii 20 de ani. Si aici avem destule dovezi, de la rente, la absenta investitiilor, lipsa modernizarilor etc.
Despre concluziile d-voastra nu vreau sa comentez, fiecare poate trage ce concluzii doreste. Doar ca trebuie sa observ faptul ca va plac teoriile conspirationiste.
1. O concentrare economica care serveste 92% din piata si este detinuta de acelasi proprietar are sens (common sense) numai daca acesta doreste controlul pretului.
2. Modelarea este de apreciat, ea ofera o imagine a pierderilor si cistigurilor in diferitele „ordini de merit” ce au loc in piata, spre deosebire de gindirea bazata pe contabilitate elementara si asertiuni.
3. Pe orice piata functionala producatorii au costuri diferite, primesc acelasi pret marginal (adica costul variabil maxim) si pot exista in limita cererii totale. Pe piata energiei electrice, pot exista producatori care functioneaza doar 600 de ore intr-un an de ap. 8800 ore, beneficiind de preturile mari din periadele de functionare. Cu cit mai mare disparitatea de cost, reflectata in oferte, cu atit mai mare apetitul celor care vor sa intre, evident daca pretul pietei nu este stabilit arbitrar.
4. Avem aici un cerc vicios care nu poate duce decit la criza a energiei. Pe de o parte, pentru a linisti autoritatile de concurenta si consumatorii, se declara intentia de limitare a dezvoltarii – de fapt, intentia este o realitate trista a companiilor romanesti de stat. Pe de alta parte, atita timp cit piata este dominata, tertii nu iau decizia de a investi (cazul Petrom este unul singular), nici ponderea duopolului nu poate sa scada.
5. Nu este vorba de prognoze ci de planuri, strategii si politici publice ale energiei, lipsite de valoare in ultimii 20 de ani. Acestea nu s-au bazat pe modelarea de catre specialisti a factorilor si inter-actiunilor ci pe ideologii energetice. La orice „fundamentare” premizele au anticipat concluziile.
7. Traderii captivi ai duopolului fac dominarea in piata si mai categorica, fara a fi un instrument de eliminare a baietilor destepti, care sint produsul guvernantei corporative de stat deficitare. Ar trebui rezolvata problema guvernantei.
8. Sectorul termo, responsabil de 50% din productia actula, nu a facut un progres tehnologic in ultimii 20 de ani si este acum la limita profitabilitatii. Pe termen mediu – lung trebuie reconstruit si regindit ca pondere. Nimeni nu a putut sa arate convingator ca reconstructia este posibila fara investitie privata masiva.
Energia din Valea Jiului in ceasul al – 12-lea
Dupa tragicul accident de la Uricani, ar fi un nonsens economic sa se continue politica stergerii de datorii, de trei ori pina acum, si sa se treaca la o masiva subventie ascunsa, prin includerea centralelor Mintia si Paroseni in Hidroenergetica. A devenit evident ca subventiile vizibile si invizibile, ca de pilda contractele impuse Hidroelectricii in ultimii ani, au dus la pierderi din ce in ce mai mari si la management din ce in ce mai defectuos. Nimeni nu este astazi fericit. Nici minerii care au plecat, si nici cei ramasi, supusi unor tragedii fara de sfirsit. Nici termocentralele din zona, amenintate cu inchiderea datorita neconformitatilor de mediu, si nici Hidroelectrica, care-si vede periclitata o stabilitate relativa. Cu atit mai mult contribuabilul, care nu are cuvint in administrarea unui serviciu de interes general. Fara sa vada o penurie de carbune dupa restructurarile din minerit, platitorul de taxe simte din plin lipsa de bani pentru sanatate si educatie.
O ultima sansa ar fi includerea CNH si a termocentralelor Paroseni si Mintia intr-un complex energetic restructurat, dar dupa procedura insolventei. Speranta se leaga de eliminarea firmelor capusa si a banilor cheltuiti fara urma, si de alt fel de modernizare. Munca din mine nu mai poate ramine atit de grea si de nociva. Grupul 4 de 150 MW de la Paroseni s-ar finaliza, desi nu este o tehnologie noua, dar a consumat deja o suma considerabila. Pentru Mintia, ar prezenta interes tehnologia ciclului combinat gaze – abur, iar in Vale ar mai putea sa apara 1 -2 unitati distribuite, in cogenerare de inalta eficienta si tehnologia arderii carbunilor in strat fluidizat. Aceste schimbari le-ar putea face un investitor privat cu suficient credit financiar si tehnologic, si cu ceva sprijin din partea statului la inceput, evident conform normelor UE. Pentru oamenii ramasi fara lucru, guvernul ar lansa mult – asteptatul program in infrastructura, inclusiv in facilitati turistice, zona avind un potential remarcabil. Viata si mentalitatile oamenilor s-ar schimba mult in bine.
„The secondary reserve, connected when higher load power is necessary, is covered currently by Hidroelectrica. As Hidroenergetica retains most of Hidroelectrica’s assets, it would become a virtual monopolist in the secondary reserve sector of the balancing market.”
O descriere cam nefericita pentru reglajul secundar, Codul Tehnic zice ca este un „Reglaj automat centralizat al frecvenţei (puterii de schimb cu corecţia de frecvenţă) pentru aducerea frecvenţei/puterii de schimb la valorile de consemn în cel mult 15 minute”.
Este acoperit de Hidroelectrica? Sunt si unitati termo acolo, care s-au strofocat sa se califice pentru reglajul asta si uitandu-ma pe lista cu impartirea sucursalelelor hidro intre cei doi campioni, as zice ca reglajul secundar va fi acoperit frateste de catre cei doi campioni.