sâmbătă, septembrie 19, 2020

Duumvirii si votul rusinii. Pledoarie pentru normalitatea democratica

Cei pe care i-am numit duumiviri raman, iata, inseparabili. Votul rusinii din Parlament i-a adus din nou impreuna, ca in vara de pomina a anului 2012, in efortul de a torpila statul de drept si de a sabota normalitatea democratica. PNL nu cere demisia de onoare a plagiatorului dovedit Victor Ponta, ci pe aceea a lui Traian Basescu. Pseudo-logica este de clara sorginte ceausista, adica stalinista: suntem vinovati pentru originea sociala, pentru ce au facut (sau n-au facut) membrii familiei noastre. Imi amintesc de editorialul lui Noel Bernard, legendarul director al “Europei Libere”, din 1981, la caderea satrapului ideologic Leonte Rautu. “Vina” acestuia era ca una din fiice ceruse plecarea definitiva din tara. Ceausescu a reactionat furibund, l-a scos din conducerea partidului. Gandirea liberala respinge asemenea aiuritoare transferuri de responsabilitate. Faptul ca socialistul de mucava Ponta gandeste astfel nu ma mira. Dar ca unii liberali pot marsa la aceasta stramba logica, este buimacitor.

Votul rusinii a fost la fel mecanic si de absurd precum cel de la Congresul rusinii din noiembrie 1989. La vremea respectova, intr-un articol din revista alternativa de cultura „Agora”, condusa de Dorin Tudoran, l-am numit „congresul rusinii si disperarii”. Un tanar prieten imi scrie ca acesta s-ar putea sa fie ultimul parlament controlat de PSD. A aparut o noua generatie in Romania care chiar nu mai are chef sa accepte matrapazlacurile si ignominiile partidului-stat: „Chiar dacă pleacă Băsescu şi rămân singuri, următorul va fi chiar ultimul mandat al pesedeului din istorie. Măcar pentru că aceia care ‘are coming of age’ astăzi nu mai au niciun motiv să perpetueze regimul clientelar şi să se rateze în numele lui.” Cred ca este mult mai mult decat wishful thinking in aceste randuri. Nu toata lumea vrea sa se coboare la nivelul saloperiei ca deliciu national.

Departe de a se cai pentru rolul lor in ceea ce doctorul Ion Vianu a numit asaltul faradelegii, iar Dan Tapalaga a definit drept revolutia borfasilor, adica tentativa de lovitura de stat esuata din vara anului 2012, PNL isi continua actiunea de subminare a autoritatii presedintelui tarii cerandu-i, in compania lui Ponta, Tariceanu si Voiculescu, demisia. Fuziunea mult-trambitata mi se pare un proiect straniu, cu putini sorti de izbanda, cata vreme PNL defileaza in compania celor numiti, pe drept cuvant, grupul infractional organizat.

Puiu Hasotti, cel care s-a opus declararii zilei de 23 august (ziua cand s-a semnat, in 1939, infamul pact Molotov-Ribbentrop), drept data comemorativa pentru victimele comunismului si fascismului, se pronunta emfatic: ”PNL cere demisia de onoare a domnului preşedinte Traian Basescu. Nu este o decizie de moment generată de iniţiativele lui Victor Ponta sau Calin Popescu Tariceanu, ei neavând ţinuta morală şi statutul în raport cu justiţia să ceară PNL o atitudine faţă de grava situaţie în care a fost adusă România de familia preşedintelui Traian Băsescu şi dosarele ei penale. Îi cerem demisia de onoare domnului Traian Băsescu pentru că suntem consecvenţi cu milioanele de români care ştiu cine este acesta şi s-au exprimat prin vot răspunzând la întrebarea: «Merită Traian Băsescu să fie preşedinte al României sau nu?» Îi cerem demisia pentru că ţara nu poate fi reprezentată în Europa şi în lume de un astfel de preşedinte, cu un astfel de dosar penal în care sunt subiecţi fratele şi ginerele domniei sale. Politica externă şi imaginea României trebuie să fie apărate şi reprezentate cu demnitate, iar domnul Traian Băsescu nu mai este, în opinia PNL, cel îndreptăţit moral şi politic să o facă. Iată de ce, dincolo de orice conjunctură de moment, PNL a decis să ceară demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu”, a citit Haşotti din declaraţia propusă de PNL.” Sa mentionez ca, in pofida opozitiei lui Hasotti, 23 august a devenit, prin votul Parlamentului Romaniei, zi comemorativa, in spiritul Declaratiei de la Praga initiata de Vaclav Havel si Joachim Gauck.

Un partid liberal care judeca responsabilitatile in chip colectiv, prin asociere, este un oximoron. Cand predau doctrine politice, la capitolul liberalism, accentuez intotdeauna centralitatea individului. Ma indoiesc ca Puiu Hasotti i-a citit pe Locke, John Stuart Mill, Benjamin Constant, Aron, Hayek, Berlin, Lippman, Farcasanu etc etc

Versiune largita si actualizata a articolului aparut in editia online a ziarului “Evenimentul Zilei”:a

http://www.evz.ro/circul-pontocratico-penelist-nu-se-dezminte.html

PS: In legatura cu aceasta campanie pesedista, de fapt un imens balon de sapun propagandistic, mi se pare cat se poate de echilibrata si rationala, deci normala, pozitia domnului Catalin Predoiu, prim-vicepreşedintele PDL: „Consider că ar fi o eroare ca preşedintele să-şi dea demisia, ar fi o destabilizare a vieţii politice, ar fi un gest care nu ar avea temei, ar fi o oportunitate pentru cei care declară că vor justiţie şi vor aflarea adevărului, dar nu lasă justiţia să-şi urmeze cursul până să dea verdictul, sunt doar oameni care vizează o scurtătură către Cotroceni. Cotroceniul are o singură poartă, votul popular, nu peste gard, prin scurtături politice aşa cum visează Geoană, Tăriceanu şi Ponta“. Citind aceste randuri mi-am amintit proverbul despre adevaratul prieten…

La ora actuala, Romania are nevoie de normalitate, de calm, de o afirmare constanta a valorilor care o definesc ca parte a civilizatiei euro-atlantice. Presiunile iresponsabile in directia demisiei presedintelul sunt exact opusul acestui imperativ al normalitatii democratice. Cat priveste mostenirile lui Traian Basescu, sunt de acord cu Sabina Fati: „Traian Băsescu i-a scos pe judecători și procurori de sub tutela politicii, a construit Direcția Națională Anticorupție, de care se tem acum politicienii și demnitarii de toate rangurile, și a obligat un sistem anchilozat să se reformeze. Dacă premierul și ai lui nu vor opri acest tren, Marea Revoluție, cea în care „se vor aplica legile“, va transforma România tribală într-o țară modernă, dacă nu ne întoarcem din nou de unde am plecat.”

http://www.revista22.ro/basescu-tribalismul-autohton-537i-noua-revolu539ie-44228.html

De asemenea:

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/dreptul-la-normalitate-basescu-ponta-antonescu-si-viitorul-tarii/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/responsabilitatea-este-individuala-reflectii-despre-destinul-politic-al-lui-traian-basescu/

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra… (Ioan 8:7)

    Dar ce aversă de pietre în țeasta prezidențială în ultimele zile… Și cîtă cumințenie, probitate, axialitate în biografiile călăilor! Adevărați îngeri exterminatori, modele de feciorie și incoruptibilitate, mari figuri de panteon politic… Cum să nu te scuture greața?

    Hetaire sleite invocînd protocoalele castității, delapidatori și cutre arborînd ghipsul principialității, guguștiuci putrizi umblînd la sublimități solare… C’est aussi surréaliste que scandaleux!

    • Nu sunt catusi de putin fan al lui Aurel Baranga, dar nu am cum sa nu-mi amintesc titlurile a doua carti ale sale (articole si eseuri): „Mutre si cutre” si „Tipuri si tertipuri” :) E nevoie de un comediograf pentru a imortaliza ce traieste Romania in aceste zile…

      • Pesemne recenzentul ideal al realităților politice dîmbovițene ar fi un amestec intelectual (și stilistic) de Caragiale, William F. Buckley Jr. și Sofocle… :-)

  2. Puiu Hașotti s-a opus la multe lucruri. Există o anumită categorie de microbiști pentru care el a reprezentat un ministru al culturii ideal- în măsura în care un modicum de alfabetizare ar fi permis cristalizarea acestei noțiuni incarnate. Această cultură este pe alocuri fără scriere, deci nu trebuie subestimat efortul îngrijirii ei. Eu ca postac compulsiv și mărginind psihopatia, nu pot decât să mă bucur- sîntem o comunitate vigilentă și această permanentă stare de veghe nu permite exprimări neconforme cu dogmele galeriei. Nu permitem, înțelegeți ?
    Puiu Hașotti s-a opus analizei de ADN a Basarabilor. Și bine a făcut, pentru că a intuit corect implicațiile cumplite nu atât ale unor urme genetice turcomane, cât îngrozitoarea posibilitate ca acestea să fi fost de „b..gor”. Iar la scenariul de coșmar unde ar fi putut fi identificate și gene de khazar, din cei jidoviți, nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Oricum, omul a blocat și a fost un Gică Popescu al culturii române (cu tot respectul pentru viața sportivă a fotbalistului și mai puțin pentru ce-a urmat).
    A mai rămas un singur lucru de blocat, în ce privește arheologia genetică- încercările de a găsi gena Brătienilor în Partidul Liberal actual.

  3. Propun revenirea Parlamentului la denumirea de Marea Adunarea Națională. Ar reflecta cu acuratețe nebunia actuală. Nu s-a înregistrat niciun vot împotrivă!!! (uraaaaa, aplauze puternice…)

    Dupa ruperea USL și promovarea lui Herr Iohannis drept mascotă reformatoare, PNL revine la vechile tabieturi… Oricum, vorbesc pe mai multe voci pentru că declarațiile membrilor marcanți au fost și sunt în contradicție.

    Bâlci total în forul legislativ de pe malurile Dâmboviței. După 25 de ani de libertate clasa politică trece drept un pacient cu cancer, imposibil de vindecat. Se mai ridică un metru – doi de la sol pentru a se prăbuși în secunda următoare cu mai multă putere și zgomot. Asemenea primitivism politic este greu de procesat pentru o minte de om normal. Dacă parlamentarii s-ar dota cu torțe, bâte și topoare tabloul de mob pus pe linșaj politic ar fi complet.

    Apropos, mă poate lămuri și pe mine vreun specialist, ce e alea (sic) „demisie de onoare?”

  4. Ma intreb ce ar face liberalii daca ar demisiona Basescu? S-ar duce la Canossa sa pupe poala popii sau mana Tariceanului?
    Dar sa ne amuzam putin:
    Oricum la Cotroceni a fost misto: „Demisul” a primit juramantul de la singurul om serios din PSD in prezenta nebagatului in seama „demitator”

  5. Trebuie să-mi reamintesc mereu că ceea ce se întâmplă e tragic. Dar nu puteam, chiar nu puteam să n-o dăm puțin în sordid, și să nu mai stropim o țâră și cu comic de vodevil. Nu se putea altfel…
    Oricum, observ o acțiune concertată, ba ce zic, chiar un fel de streche a unor personaje mai mult sau mai puțin marcante, de a se dezice de botezarea copiilor lui Bercea Gordianu’. Aflăm astfel, și este confirmat și de rude apropiate ale clanului, că domnul Stolojan nu a fost implicat în creștinarea a ceea ce preferă să numească drept the child formerly known as Prințișor.
    Nu puteam altfel…
    Cu foarte mulți ani în urmă, era în Băilești o formație de muzică ușoară/rock, care cânta Babe Rivers Am Babilan (adică By the Rivers of Babylon).
    Iar noi aici, șezum și plânsăm…
    But on the other hand, FREE MANGLELA !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.