Tensiuni pe piața energiei – Între reglementare și concurență neloială
Tentativa de a limita adaosul furnizorilor, dublată de extinderea subvențiilor până în 2027, pare mai degrabă o perdea de fum pentru a proteja profiturile uriașe ale companiilor energetice de stat și furnizorilor. Cu un stat care deține 70% din producția de energie electrică și controlează în mare parte piața gazelor (prin Romgaz și Petrom), „piața liberă” devine un concept teoretic.
Există trei informații esențiale în acest context: pe de o parte, Ministerul Energiei a propus plafonarea adaosului comercial al furnizorilor de energie, aceștia au depus plângeri la Consiliul Concurenței și la Bruxelles împotriva companiei de stat Hidroelectrica, iar pe de altă parte, Banca Națională a avertizat guvernul ca liberalizarea pietei gazelor va crește inflația la peste 10%. Adăugăm că în plângerea depusă de furnizori, aceștia acuză un comportament neconcurențial, revolta lor fiind cauzată de faptul că Hidroelectrica practică pentru populație prețuri mai mici decât cele de pe piața en gros.
Propunerea de plafonare a adaosurilor comerciale ar fi stabilit praguri de 5% pentru energia electrică și 3% pentru gaze naturale. Deși inițiativa a fost ulterior retrasă, Guvernul a decis să prelungească schema de plafonare și subvenționare a prețului la gaze cu încă un an, până în martie 2027.
Este esențial să nu confundăm cele două circuite existente între producător și consumator. Pe de o parte, avem lanțul tehnic, care cuprinde producția, transportul, distribuția și, mai nou, stocarea energiei. Pe de altă parte, avem lanțul comercial, unde producătorii și furnizorii ar trebui să interacționeze pe piețele organizate: platforma OPCOM pentru energia electrică, respectiv OPCOM și Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru gaze naturale.
Butaforia ”pieței libere” de energie electrică
La sfârșitul anului 2022, statul a instaurat plafonarea prețurilor și subvenționarea consumului pentru gaze și energie electrică, intervenind astfel într-o piață care devenise, în mare măsură, liberă.
Un instrument cheie al acestei intervenții a fost Mecanismul de Achiziție Centralizată de Energie Electrică (MACEE). Prin acest sistem, operat de OPCOM în calitate de achizitor unic, producătorii cu o capacitate instalată de peste 10 MW au fost obligați să vândă o parte semnificativă din producție la un preț reglementat. Inițial, în perioada 2023 – martie 2024, prețul a fost stabilit la 450 lei/MWh, fiind ulterior redus la 400 lei/MWh începând cu 1 aprilie 2024.
Realitatea din piață a contrazis însă așteptările autorităților: producătorii au diminuat brusc cantitățile de energie oferite prin OPCOM, preferând să direcționeze fluxurile de energie către contracte bilaterale netransparente, încheiate în afara pieței centralizate.
Această tendință este demonstrată în graficul de mai jos:
Dacă înainte de introducerea MACEE se tranzacționa pe OPCOM aproape 90% din consumul național, imediat după implementare, cantitatea vândută transparent s-a înjumătățit, ajungând în ianuarie 2024 la un minim de 30%. Odată cu abandonarea mecanismului la 1 ianuarie 2025, volumele tranzacționate transparent prin OPCOM au început să recupereze, urcând până la aproximativ 65%.
În prezent, deși OPCOM gestionează șapte piețe pentru energia electrică, doar pe cinci dintre acestea se realizează tranzacții efective. Este revelator să analizăm evoluția acestora în perioada de instabilitate de după noiembrie 2022.
Înainte de instaurarea plafonării, principalele platforme de ofertare erau PCCB-LE Flex și PC-OTC (două piețe destinate contractelor bilaterale), alături de PZU (Piața pentru Ziua Următoare).
Evident, prețurile pe toate piețele au fost distorsionate de aceste intervenții. Cea mai afectată a fost piața PCCB-NC (Piața Centralizată a Contractelor Bilaterale – Negociere Continuă), unde prețul per MWh a depășit pragul de 1.600 de lei în luna iulie 2024.
Este important de reamintit faptul că, în această perioadă, s-au înregistrat frecvent valori ale prețului mediu lunar de peste 1.200 lei/MWh.
Toate aceste fenomene sunt accentuate și de declinul anual al producției interne de energie electrică:
Declinul producției afectează inclusiv energia securitară (pe bază de cărbune, gaze și nuclear), care în ultimii 16 ani a scăzut de la 38,61 TWh la 28,58 TWh. Nici energia regenerabilă nu a făcut excepție, înregistrând scăderi în ultimii doi ani din cauza secetei prelungite, care a afectat în special sectorul hidroelectric.
Toate datele prezentate demonstrează că avem un stat slab, că legislația nu se respectă și că intervențiile artificiale ale statului în mecanismele pieței nu fac decât să genereze creșteri aberante de prețuri. În final, principalii beneficiari ai acestor distorsiuni sunt furnizorii și companiile de stat, în timp ce echilibrul pieței libere este grav compromis.
Criza curajului politic în piața energiei: Cum statul român își sabotează propriii producători și consumatorii
Guvernul României pare să fi epuizat orice urmă de curaj politic atunci când vine vorba de confruntarea directă cu furnizorii privați de energie electrică. Lipsa de acțiune decisivă nu este doar o simplă inerție administrativă – ea trădează o teamă profundă față de reacția potențială a societății civile. Prețurile ridicate la energie au devenit un detonator social: orice majorare suplimentară riscă să scoată oamenii în stradă, așa cum s-a întâmplat deja în alte țări europene confruntate cu crize similare. În loc să atace problema la rădăcină, autoritățile au preferat să construiască mecanisme indirecte, aparent ingenioase, dar în realitate șubrede și derutante pentru cetățeanul obișnuit.
Cel mai elocvent exemplu al acestei abordări este modul în care Hidroelectrica – cel mai mare producător de energie ieftină din țară, cu costuri de producție printre cele mai reduse din Europa – a fost transformată, prin decizie strategică, într-un furnizor concurent pe piața casnică. Compania de stat și-a creat o divizie proprie de furnizare, permițându-i astfel să ofere populației prețuri semnificativ mai mici decât media pieței.
În oferta de furnizare pentru consumul casnic, prețul este de 453,63 lei/MWh, în condițiile în care pe piețele OPCOM prețurile variază între 766,48 lei/MWh (PZU) și 577,08 lei/MWh (PCCB – Flex).
În 2024 (raportul BVB pe 2025 nu a apărut încă), costul unui MWh a fost de 381 lei (vezi aici) și prețul corect ar fi trebuit să fie în jur de 150 lei, adică – pe datele BVB – adaosul a fost de circa 15%. Dacă am calcula la costul real de producție, adaosul ar ajunge la aproape 290%.
Decidenții ori nu înțeleg care este situația reală pe piață, ori apără furnizorii care cumpără energia de la companiile de stat și apoi o revând mult mai scump.
Nu înțeleg de ce marii consumatori industriali nu se revoltă! Nu înțeleg de ce patronatele din industrie nu se revoltă! Nu înțeleg de ce ministrul economiei nu se revoltă! Nu înțeleg de ce primul-ministru (sfătuit de fostul ministru al energiei) nu pricepe că tocmai piața OPCOM face energia scumpă.
Ce ar trebui făcut, concret și urgent, pentru a reforma piața de energie electrică?
În primul rând, legislația piețelor de energie – moștenire a unei legi-mamut elaborate acum peste 14 ani – trebuie refăcută de la zero. Actualul cadru normativ reglementează întreaga industrie energetică într-un mod perimat, incapabil să diferențieze între energia „securitară” (din surse cu producție constantă: cărbune, gaz, nuclear) și cea regenerabilă intermitentă. Lipsa capacităților masive de stocare a energiei verzi (în special fotovoltaice) a dus la scumpirea generalizată a pieței: surplusurile ieftine din orele de vârf solar sunt irosite, iar deficitul din perioadele fără soare sau vânt se acoperă cu energie scumpă din gaz sau importuri.
Voi demonstra în continuare, că centralele fotovoltaice – departe de a fi soluția miracol – au contribuit la creșterea prețului. (Vă asigur că voi demonstra, într-un alt articol, pe baza datelor statistice și modelărilor, că în special, centralele fotovoltaice au contribuit disproporționat la creșterea prețului mediu al energiei electrice.)
În al doilea rând, România are nevoie de un mix energetic național echilibrat și obligatoriu, respectat cu strictețe. Acordarea de avize pentru noi capacități de producție trebuie condiționată de garanții ferme de investiții și de acoperire cu sisteme de stocare. Altfel, continuăm să construim haotic, amplificând instabilitatea sistemului și creșterea prețurilor.
În al treilea rând, OPCOM trebuie scos de sub controlul Transelectrica și transformat într-o bursă privată, independentă de orice intervenție statală directă în tranzacții. Totodată, Dispecerul Energetic Național ar trebui mutat direct sub autoritatea Ministerului Energiei, pentru a permite implementarea reală a strategiilor naționale, fără conflicte de interese operaționale.
Urgența supremă rămâne construcția de noi capacități securitare: nuclear (SMR-uri și reactoare noi la Cernavodă) și gaze. Acestea sunt singurele care pot asigura bază stabilă și prețuri predictibile pe termen mediu și lung.
În fine, recenta decizie guvernamentală de plafonare a adaosului comercial al furnizorilor (propusă la 3-5% în proiecte recente, dar retrasă și rediscutată) ar fi fost complet inutilă dacă piața ar fi fost transparentă de la început. Toate tranzacțiile – de la producător la consumator final – ar trebui să fie vizibile public, cu prețuri reale declarate și auditate. Numai așa se elimină specula și profiturile aberante din lanțul intermediar.
Piața de gaze naturale din România: o opacitate profitabilă pentru puțini
Piața gazelor naturale este fundamental diferită de cea a energiei electrice – și nu în sensul bun.
Avem trei mari producători interni: Romgaz (stat), OMV Petrom și Black Sea Oil & Gas (BSOG – Midia offshore). În sezonul rece, aceștia nu acoperă integral cererea, așa că România apelează masiv la importuri, deoarece nu și-a construit suficiente depozite de înmagazinare subterană pentru a stoca gaz ieftin vara și a-l folosi iarna.
Tranzacțiile reale sunt aproape inexistente pe piețele organizate: pe OPCOM gazele se negociază sporadic și în volume neglijabile, iar pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) volumele tranzacționate reprezintă sub 1% din consumul anual național. Asta ridică o întrebare legitimă: de câte ori se vinde și se revinde aceeași cantitate de gaz și la ce prețuri reale? Lipsa transparenței maschează lanțuri lungi de intermediere și marje ascunse.
Guvernul a prelungit recent plafonarea și subvenționarea prețului la gaze naturale cu încă un an (până la 31 martie 2027, prin preț administrat/reglementat), atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru termocentralele care produc simultan curent electric și agent termic pentru sistemele centralizate de încălzire. Măsura evită șocuri imediate la facturi, dar maschează problemele structurale.
Costul de producție real al gazelor onshore (Romgaz și OMV Petrom) se situează între aproximativ 400 și 540 lei/1000 mc (conform datelor recente OMV Petrom: ~17,8 USD/boe, convertit la curs și echivalență energetică). BSOG, care extrage gaze offshore din Marea Neagră (Midia), are costuri mai ridicate din cauza investițiilor și complexității, dar acestea nu depășesc probabil 800–1000 lei/1000 mc. Comparativ, prețul plafonat final facturat consumatorilor casnici (cu toate componentele incluse: transport, distribuție, accize, TVA etc.) este de aproximativ 3.250–3.300 lei/1000 mc (echivalentul a 0,31 lei/kWh la putere calorică medie de 10,5 kWh/mc). Chiar și componenta pură de gaz-marfă (prețul angro la care furnizorii cumpără/achiziționează) se situează în jurul a 1.600–1.900 lei/1000 mc (bazat pe cotații BRM ~0,16 lei/kWh și TTF influențat).
Diferența uriașă între costul de producție intern (sub 500–600 lei/1000 mc) și prețul final/reglementat nu ajunge în buzunarele statului sau ale consumatorilor – ci se risipește în opacitatea pieței. Fără o bursă transparentă cu volume mari și prețuri reale vizibile, nu știm exact cine încasează aceste marje exorbitante. Cu un consum anual național de aproximativ 9 miliarde mc, sumele în joc sunt uriașe – sute de milioane sau chiar miliarde de lei anual care dispar în lanțuri de intermediere netransparente.
Concluzia:
Până când România va avea lideri politici dispuși să înfrunte aceste adevăruri incomode – în loc să le ocolească prin mecanisme cosmetice precum prelungiri de plafonare sau prețuri administrate temporare –, factura la energie (inclusiv gaze) va rămâne o povară grea pentru economie și, de ce nu, un factor major de instabilitate socială. Este timpul ca statul să-și asume rolul de arbitru corect și transparent, nu de spectator complice al unui sistem care favorizează profituri ascunse în detrimentul cetățenilor și al competitivității naționale.
Parca s-a discutat in consiliul ala al apararii sau cum se cheama.
Nimicuta, nimicuta?
De ce autoritatile nu organizeaza o bursa a energiei ( energie electrica, ghaze, petrol) la Ploiesti sau Constanta?) Mai lasati Bucutrestiul, ca e infestat de agenti straini. Stim ai cui.
Ce naiv sunteti!
Banii din energie se impart peste tot, nu doreste nimeni sa-si taie venitruile nici ca persoane, nici ca partide nici ca stat.
U.S. Department of Energy (DOE) considera ca productia de energie electrica trebuie sa indeplineasca urmatoarele trei criterii principale:
1. sa fie abundenta = in cantitati sificiente pentru a satisface cererea tot mai mare;
2. sa fie fiabila = flux constant si stabil, fara intreruperi frecvente;
3. sa fie neintreruptibila = sa reziste perturbatiilor, precum dezatre naturale sau atacuri cibernetice.
E bine sa fim ecologisti, sa nu ardem carbune, petrol sau gaze. Dar, chiar in acest spirit, Romania a gresit enorm prioritizand energia solara si eoliana, inainte de a-si asigura necesarul energetic din energie nucleara. Pentru ca acestea nu sunt deloc fiabile. Ele sunt excelente, dar numai ca resursa suplimentara. Baza trebuie asigurata din surse securitare.
In prezent avem cca. 3000MW putere instalata in eolian si 1400MW in solar. In general, generarea de energie solara functioneaza rezonabil (frecvent la > 50% putere instalata) – dar, evident, doar cand soarele e sus pe cer. Seara si dimineata avem o problema (noaptea mai putin, consumul scade foarte mult). Sectorul eolian este insa dezamagitor; sunt foarte rare zilele in care avem o productie multumitoare.
Cu exceptia putinelor zile cand avem norocul ca vantul sa bata cum trebuie iar cerul sa nu fie acoperit, noi importam curent electric. Urmaresc aproape zilnic, de peste un an, site-ul Transelectrica, in care sunt afisate consumul, structura productiei si soldul.
Concluzia este clara: sectorul energetic romanesc are nevoie – la cererea de acum – de inca 2 reactoare ca la Cernavoda, pentru a ne asigura necesarul energetic. Iar daca vrem sa privim si in viitor (teme simple: automobile electrice, incalzire electrica in locul CET-urilor, fara aspiratii inalte gen centre AI), necesarul este mult mai mare.
Si un ultim comentariu: Europa in general si Romania in particular nu vor putea fi competitive pe piata mondiala fara energie ieftina. Costul energiei este principala piatra de moara care atarna de piciorul industriei europene.
Din ciclul „statul e de vină”. Poate este un stat slab, mai slab ca Mafia generalizată din Energie. Sau poate că statul și instituțiile NU voe să rezolve situația.
Concluzie: Statul și Mafia(internă și internațională…) sunt pe mână. Adică nu se poate rezolva nimic.
Care lideri ?! Lider nu este acela care se autoproclama ci acela care este purtat pe brate de popor .
La mintea mea, multe din ideile prezentate în articol sunt corecte, cu unele nuanțări
Bursa de energie privată sau de stat tot aia e
Eventual dacă e privată se poate fura mai mult
Ca oricum dacă e de stat se fură cu dedicație, doar conducerea și firmele tovarashilor și pretenilor
La privat nu mai sunt restricții clare
Acolo e ca-n codru
Deși dacă am inteles bine nici codru nu e mai ce era cândva, ca au avut grijă ăștia care ocrotesc pădurile
Era un reportaj în anii trecuți cum paduraru care dorea să oprească hoții de lemne a fost bătut cu ranga iar procurorii au descoperit minunea: paduraru se aruncase în ranga atacatorilor
Poate unii au uitat de șmenurile faimoase făcute prin bursa de valori și minune împărătească nici un vinovat, sau pedepse modice – o fi de la religie, o fi de la tradiție ?
Societatea occidentală a ajuns unde e prin reguli și sancțiuni aspre pt. nerespectarea regulilor
La noi poveștile astea cu regulile devin ceva desuet
Poate unii au uitat și la începutul anilor 90 era legenda asta: ca dacă acțiunile societăților românești de stat vor fi listate la bursă atunci vor veni miliarde de la investitori străini
Și binenteles ca n-a fost așa
O fi de la astre, de la schimbarea climatică ?
Nu poate fi de la conducători, ca îi vedem în primele rânduri la catedrale și știm cât sunt de credincioși
Pt ca o investiție presupune o analiză a pieței și a regulilor după care funcționează piața
A riscurilor, stabilitatii etc
Așa ca toate marile privatizări ( vânzări de societăți de stat) s-au făcut prin negociere directă, prin bursa prea puțin
Mecanismul bursei de energie nu e bun
Regulile proaste
Iar autoritatea de supraveghere și reglementare e aia care o avem
Ca partidele au numit ce au găsit
Întrebarea e ce puteau să găsească, din câte am înțeles un fost prim minister descoperise bacalaureatu târziu, după 30 de ani (și era cel
mai capabil din partid), iar la altu lucrarea de doctorat e la secret, să n-o poate citi nimeni
Și îți dai seama ca ăștia cu bacalaureatu târziu ies pe sticla și dau lecții de gândire
Hoții vor fi eventual premiați, sau vor face ei regulile bursei ca să poată fura mai ușor
Și se fură pe bursa
Cat la sută nu știu
Au fost date ceva sancțiuni
Anulate de instanță
O fi sunat lia, cine poate ști ?
https://romania.europalibera.org/amp/perchezitii-la-furnizori-de-energie-suspectati-de-frauda-cu-compensatiile-de-stat-/33582938.html
https://adevarul.ro/amp/economie/schema-din-energie-care-a-pacalit-statul-2485108.html
Aia cu reactoarele au dat startu, sau au furat startu
https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/judecatorii-romani-au-anulat-in-prima-instanta-una-dintre-cele-mai-mari-amenzi-dictate-pentru-pretinsa-manipulare-a-pietei-angro-de-energie-electrica-din-istoria-ue-21820666#:~:text=Alte%2520motive%2520de%2520anulare%2520acceptate%2520de%2520instan%C8%9B%C4%83,Guvern%252C%2520cum%2520prevede%2520legisla%C8%9Bia%2520primar%C4%83%2520a%2520regimului
O fi de la uraniu sărăcit ?
Oamenii care conduc firmele astea, care se gândesc ce bine pot trăi furând de la o țară întreaga, sunt sigur ăia pe care îi cauta ceausescu – oameni de tip nou, așa se spunea parcă înainte de 90
Aceiași care aplaudau socialismul cu fatza umană a lu Iliescu
Mă gândesc ca prietenii, cunoștințele și comunitățile ăstora care fură, aplaudă aceste fapte mărețe
Și parcă astăzi șova a ieșit și el curat ca lacrima după menaju cu puie monta
Ca dacă nu iei direct din energie poți trăi bine prin contracte cu cei care produc energia
https://hotnews.ro/condamnarea-fostului-senator-dan-sova-anulata-de-inalta-curte-faptele-s-au-prescris-2173169?utm_source=hotnews&utm_medium=article&utm_campaign=ultima-ora-widget
La mintea mea, acolo e o parte din pretu energiei la contractele de intretinere/modernizare
Asa au disparut multe din fabricile patriei prin furnizare/întrețineri/modernizari sau prin cumpărarea producție și neplata ei (ARO, etc) efectuate de cine a trebuit, la pretu la care a trebuit și minune: fabricile și uzinele patriei au ajuns la faliment
Asta-i rețeta noastră secretă
Nu ne vindem țara
O prăduim noi cu cu mâinile noastre
Așa ca pretu energiei acolo e
La cat se fură e încă mic
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
O experienta la firul ierbii. PPC a montat in unele blocuri contoare cu citire radio, cu care incarca factura cu cat doresc ei. Astfel la un numar fix de electrocasnice si becuri in apart de 2 camere, in o zi inregistreaza 1 kw/h, in alte zile 2- 4 kw/h. Saptamanal, consumul este identic, dar marit din pix. Proprietarul isi citeste zilnic contoarul. Diferente apar doar intre vara si iarna. Iar ANRE si guvernul nu vede si nu aude. Iar PPC are peste un milion de clienti. Asa se fac marile profituri in Ro.