„Cu siguranță meritați primul Premiu FIFA pentru Pace pentru modul în care acționați, pentru modul personal în care vă atingeți obiectivele și felul în care ați obținut aceste rezultate incredibile. Puteți, domnule Președinte, conta întotdeauna pe sprijinul meu, pe sprijinul întregii comunități fotbalistice – a comunității de «soccer» – pentru a vă ajuta în efortul de a duce pacea și prosperitatea peste tot în lume.”[1] – Gianni Infantino, președintele FIFA
Ca să fii acceptat în anturajul lui Donald J. Trump, miliardarul american care, după ce și-a explorat abilitățile de vedetă de televiziune și nu s-a dat în lături de la apariții episodice în câteva producții cinematografice, a decis că a venit timpul să facă politică și este astăzi la al doilea său mandat la Casa Albă, trebuie să vorbești aceeași limbă, a banilor, pe de-o parte, iar pe de altă parte să nu eziți nicio clipă când vine vorba să găsești cuvintele potrivite cu care să-i hrănești orgoliul nemăsurat.
Giovanni Vincenzo – „Gianni” – Infantino, președinte al FIFA, este unul dintre cei, nu foarte mulți, care a găsit cheia apropierii de Donald J. Trump; Trump – omul de afaceri și politicianul, Trump – președintele celei mai puternice națiuni a planetei. În 2018, Donald J. Trump l-a primit pe Gianni Infantino la Casa Albă, iar președintele FIFA a avut prezența de spirit să-i ofere în fața camerelor de luat vederi cartonașe roșii și galbene, glumind că le poate arăta presei „neprietenoase” pentru a o „sancționa”.
Donald J. Trump a gustat gluma, iar relația lor a evoluat până în punctul în care Infantino nu a ezitat să-l numească public „marele meu prieten”. Și nu blufa. În 2020, Trump și Infantino luau împreună cina în marja summit-ul economic de la Davos. În același an, Donald J. Trump l-a invitat pe Gianni Infantino la Casa Albă să participe la ceremonia de semnare a „Acordurilor Abraham”, de normalizare a relațiilor dintre Israel și mai multe țări arabe[2].
La finele anului 2025, Gianni Infantino, fără să mai consulte Consiliul FIFA, decide crearea „Premiului FIFA pentru Pace” și în 5 decembrie același an, într-o ceremonie care s-a desfășurat la Centrul Kennedy din Washington, i l-a oferit președintelui Statelor Unite. Premiul – reprezentat de un trofeu aurit și o medalie de asemenea aurită – îl emoționează pe Donald J. Trump, care declară: „Aceasta este cu adevărat una dintre cele mai mari distincții din viața mea. Cel mai important, vreau doar să le mulțumesc tuturor. Lumea este un loc mai sigur acum.”[3]
A doua zi, „trofeul păcii” era expus la loc de cinste în Biroul Oval. „Când ai să mi-l iei înapoi?” întreabă Trump. „A, nu, îl poți păstra aici, în Biroul Oval. O să facem altul”, îi răspunde Infantino. După care îi oferă președintelui american și o copie aurită a trofeului Cupei Mondiale, gratulându-l: „Este pentru câștigători!”
CINE ESTE GIANNI INFANTINO?
Când spui FIFA, spui Gianni Infantino, iar când te gândești la Infantino, se rostogolesc automat imaginile promovate neîncetat de mass media de un timp încoace, ale marii prietenii dintre șeful Federației Internaționale de Fotbal și șeful de la Casa Albă. Poate că Donald J. Trump a avut unele ezitări după ce Gianni Infantino a pus în dezbatere publică „FIFA Forward Enterprise” și lumea fotbalistică a luat foc la scară globală, dar după câteva zile a revenit pe „Truth Social” cu un mesaj fără echivoc în sprijinul prietenului său din „soccer”:
„FIFA ar face o greșeală teribilă dacă, din orice motiv, ar lua în considerare fie și ca idee înlocuirea președintelui Gianni Infantino. El este fantastic, tocmai a prezidat cea mai reușită Cupă Mondială organizată vreodată, de patru ori mai amplă. Dacă va pleca, aceasta nu va mai fi niciodată la fel de reușită sau de profitabilă!„[4]
Când se situează de partea lui Gianni Infantino, Donald J. Trump invocă motive care-i sunt familiare, considerându-l un lider de business de succes, ceea ce nu este deloc eronat. Președintele FIFA, avocatul elvețiano-italian Infantino, a primit un mandat care în esență se traduce în bani și profituri; nicio federație națională de fotbal sau asociație regională nu așteaptă de la Gianni Infantino să conducă Federația Internațională ca pe-o asociație non-profit.
Ostilitatea în creștere față de Infantino are, probabil, o mai mare legătură cu dezaprobarea ipocrită a apropierii de liderul de la Casa Albă, decât cu ideile sale de a transforma structura organizatorică a FIFA după principii corporative. Nu cred că privatizarea FIFA este chestiunea de care se tem federațiile membre, ci perspectiva ca prietenii lui Gianni Infantino – printre care familia Trump – să profite într-o mai mare măsură de această oportunitate decât alte frății constituite și consolidate în timp pe lângă Federația Internațională.
Că fotbalul este o afacere se vede clar în cazul UEFA, în modul în care această asociație regională foarte bogată și influentă în fotbalul internațional organizează competițiile continentale. UEFA a despărțit de multă vreme apele între proporția pe care o ocupă în preocupările sale fotbalul ca sport de masă și afacerea competițiilor continentale, de la Campionatul European și UEFA Nations League, la cunoscutele Champions League, Europa League sau Conference League.
Cu toate acestea, UEFA, prin președintele Aleksander Čeferin și secretarul general Theodore Theodoritis, a criticat acerb „FIFA Forward Enterprise” și mai multe federații naționale europene au avertizat că nu-l mai vor pe Giovanni Vincenzo Infantino în fruntea FIFA, așa că nu-l vor mai vota la alegerile din primăvara anului viitor.
Giovanni Vincenzo Infantino, fiul lui Vicenzo Infantino și al Mariei Minolfi, s-a născut în ziua de 23 martie 1970 în localitatea Brig din Elveția. Părinții săi emigraseră în Țara Cantoanelor din Calabria și Lombardia – Italia. A studiat dreptul la Universitatea din Fribourg, după care s-a angajat la Centrul Internațional pentru Studii Sportive al Universității din Neuchâtel, unde a ocupat poziția de secretar general. Pe lângă cetățenia elvețiană, Infantino mai deține o cetățenie italiană și o alta libaneză.
De la Neuchâtel, Gianni Infantino a ajuns la UEFA, în august 2000, unde în cele din urmă a ocupat poziția de director al Diviziei de Afaceri Juridice și Licențiere a Cluburilor, începând cu ianuarie 2004. Scandalul „Panama Papers” l-a atins și pe Infantino[5], care își pusese în 2006 semnătura de director juridic pe contractul controversat pentru drepturi de televiziune semnat de UEFA cu firma argentiniană Cross Trading. Când documentele care-l implicau au fost date publicității, Gianni Infantino era deja președinte al FIFA și s-a declarat, firește, „consternat” de dezvăluiri și gata să jure că n-a avut nicio implicare în respectiva afacere.
Gianni Infantino a reprezentat UEFA ca membru al Comitetului pentru Reformă al FIFA. În 2015, a primit sprijinul Comitetului Executiv al UEFA pentru a candida la funcția de președinte FIFA în cadrul Congresului Extraordinar din 26 februarie 2016. Infantino a promis atunci că va extinde Cupa Mondială FIFA la peste patruzeci de echipe și s-a ținut de cuvânt. S-a ales cu un prim mandat, înlocuindu-l pe elvețianul Sepp Blatter.
Gianni Infantino a făcut obiectul unei cercetări penale preliminare în Elveția, cu privire la întâlniri nedivulgate pe care le-a avut cu procurorul general al Elveției, Michael Lauber, și cu procurorul din Valais, Rinaldo Arnold, între anii 2016 și 2017. Biroul procurorului general Michael Lauber investiga corupția din fotbalul internațional.
Automat, în iulie 2016, Biroul de anchete al Comisiei de etică a FIFA a deschis o investigație pentru a stabili dacă Infantino a încălcat Codul deontologic. S-a concluzionat că nu a avut loc nicio încălcare a regulilor interne de conduită. După ce a scăpat cu fața curată, în anul următor Gianni Infantino i-a demis pe Cornell Borbély, președintele independent al Comitetului de Etică al FIFA și pe Hans-Joachim Eckert, care i-au investigat comportamentul și se părea că rămăseseră cu mai multe semne de întrebare în ceea ce-l privește.
În anul 2018, „Der Spiegel” publică o anchetă care pornea de la o serie de documente ce dezvăluiau faptul că Gianni Infantino a intervenit discret în rescrierea dispozițiilor Codul de etică. Interesul era de restricționare a anchetelor preliminare privind faptele de corupție și de instituire a unui termen de prescripție a acestor fapte de maxim 10 ani.
În anul 2023, Consiliul FIFA i-a făcut un cadou lui Gianni Infantino și a decis că primii trei ani de mandat nu vor fi incluși în limita de 12 ani, oferindu-i astfel oportunitatea de a rămâne în fruntea FIFA până în anul 2031. În anul următor, FairSquare, o asociație de apărare a drepturilor omului, a publicat raportul „Substitute: the case for the external reform of FIFA”[6], conținând o critică aspră a modului în care președintele Federației Internaționale a „instituit și operează un sistem de patronaj care a anulat reformele de guvernare anticorupție din 2016”.
Această scurtă prezentare ne oferă o cheie de înțelegere a modului natural în care Gianni Infantino și Donald J. Trump s-au regăsit într-o comuniune de idei: pricepuți în afaceri, suficient de cinici să nu se lase abătuți de la scopurile propuse, gata oricând să se slujească de orice mijloc și orice cale prin care să-și vadă atinse idealurile. La fel ca Donald J. Trump, și Giovanni Vincenzo Infantino a beneficiat de un sprijin providențial la momentul potrivit, care l-a propulsat în funcția înaltă pe care o ocupă și, în același timp, l-a protejat de neplăcerile presiunilor publice care avertizau asupra apentenței sale pentru căile tainice ale corupției.
CINE DECIDE LA FIFA? MANAGERII CUPEI MONDIALE AMERICANE
Consiliul FIFA este principalul organism decizional al FIFA între congrese și are 37 de membri: președintele, 8 vicepreședinți și 28 de membri. Președintele FIFA este, cum se știe, Giovanni Vincenzo Infantini, ales pentru prima dată în februarie 2016 și reales în 2019 și 2023. În mai 2026, a anunțat că va candida pentru un nou mandat la alegerile din anul 2027.
Numărul doi în executiv este secretarul general al FIFA, Mattias Grafström, un colaborator apropiat al lui Infantino. În 2016, după ce Gianni Infantino a fost ales președinte, Grafström a fost numit șef de cabinet, după care în anul 2019 a fost promovat secretar general adjunct și, din 2024, în actuala funcție.
Arsène Wenger este responsabil de dezvoltarea globală a fotbalului, în special de identificarea și dezvoltarea talentelor. Rolul său este creația administrației Infantino, un proiect prin care FIFA încearcă să reducă diferențele dintre continente prin academii, programe pentru tineri și acces mai larg la infrastructură și pregătire.
Jill Ellis este, din 2024, CFoO[7]-ul FIFA. Coordonează chestiunile tehnice și de dezvoltare ale fotbalului și este una dintre decidenții importanți în implementarea strategiei pentru fotbalul feminin și dezvoltarea antrenorilor.
Elkhan Mammadov coordonează relația FIFA cu cele 211 federații naționale, adică partea de dezvoltare, guvernanță și programe „FIFA Forward” la nivelul federațiilor membre.
COO[8]-ul Kevin Lamour este responsabil de funcționarea operațională a FIFA, respectiv organizarea internă, procesele administrative și implementarea operațiunilor la nivel global. Dame Sarai Bareman conduce departamentul FIFA dedicat fotbalului feminin și are un rol major în dezvoltarea competițiilor feminine, a participării femeilor și a strategiei globale pentru fotbalul feminin.
Cei menționați reprezintă echipa executivă a conducerii centrale. Consiliul FIFA numără patru vicepreședinți și un prim-vicepreședinte și sunt responsabili de definirea politicilor FIFA. Sheikh Salman bin Ebrahim Al Khalifa este prim-vicepreședinte și președintele Confederației Asiatice de Fotbal – AFC. Reprezintă Asia, cea mai mare confederație ca număr de membri.
Vicepreședintele Alejandro Domínguez este președintele CONMEBOL, confederația sud-americană. Este unul dintre cei mai influenți oameni din fotbalul mondial și un partener politic important pentru Infantino. Vicepreședintele Victor Montagliani este și conducătorul CONCACAF, organizația care reprezintă America de Nord, Centrală și Caraibele. Rolul său a devenit deosebit de important în contextul Cupei Mondiale 2026, organizată de SUA, Canada și Mexic.
Vicepreședintele Lambert Maltok este și președintele Confederației de Fotbal din Oceania. Reprezintă interesele unei regiuni mici ca populație și piață, dar importantă pentru politica de dezvoltare globală a FIFA. Vicepreședintele Aleksander Čeferin este președintele UEFA. Cum interesele interese sportive și comerciale ale UEFA sunt complexe, strategia urmărită diferă serios pe multe dosare de cea promovată de Gianni Infantino la FIFA.
Funcționarea efectivă a structurii executive a FIFA este complexă. De exemplu, în organizarea Cupei Mondiale 2026 managerul cu responsabilitatea operațională directă asupra turneului nu a fost Kevin Lamour, ci Heimo Schirgi, pentru care s-a creat funcția de CEOO[9] al FIFA World Cup 2026. Până în 2012, Schirgi a activat în cadrul UEFA, iar din anul 2017 a ocupat diverse poziții în cadrul FIFA, în echipa de management a cupelor mondiale[10].
Superiorul lui Schirgi din cadrul FIFA a fost Mattias Grafström, atât pe linie administrativă, cât și pentru coordonare. Nucleul central al organizării Cupei Mondiale americane a fost Tournament Operations Centre – TOC din Miami, unde Heimo Schirgi era „first in charge”.
Gianni Infantino nu s-a implicat în organizarea și coordonarea Cupei Mondiale, dar a reprezentat autoritatea FIFA și a fost principalul promotor al modelului cu 48 de echipe, trei țări organizatoare și 16 orașe care au găzduit partide. Infantino a dictat direcția strategică a Cupei Mondiale; cu o săptămână înainte de startul competiției a vizitat personal TOC – Miami și s-a întâlnit cu echipa care coordona operațiunile.
Au fost antrenați în organizarea Cupei Mondiale, în conformitate cu atribuțiile executive în cadrul FIFA, Kevin Lamour, Elkhan Mammadov, Jill Ellis sau Arsène Wenger. Pentru Cupa Mondială americană, FIFA s-a implicat mult mai mult în controlul operațiunilor decât la edițiile anterioare, în condițiile în care în eveniment au fost antrenate trei țări, 300.000 de persoane acreditate implicate în operațiuni și peste 43.000 de voluntari care aveau nevoie de o coordonate unitară. Heimo Schirgi a și declarat, în martie ac., că este prima Cupă Mondială aflată deplin sub controlul FIFA.
NIMENI NU-ȘI ASUMĂ INTENȚIA DE PRIVATIZARE A FOTBALULUI MONDIAL
Iulie 28, 2026 – comunicat FIFA[11]:
„În conformitate cu mandatul său, administrația FIFA explorează conceptul de reunire a drepturilor comerciale ale FIFA – care includ difuzarea, sponsorizarea, vânzarea de bilete și licențierea – cu livrarea operațională a turneelor FIFA prin crearea FIFA Forward Enterprise (FFE). Un proces de consultare a început pe baza unui proiect care își propune să deblocheze întregul potențial al drepturilor de difuzare și sponsorizărilor FIFA în întregul său portofoliu de turnee de fotbal masculin, feminin și juvenil.„ (…)
„Procesul demarat a fost anticipat de discursul președintelui FIFA, Gianni Infantino, la reuniunea Consiliului FIFA și Asociațiilor Membre FIFA din ajunul finalei Cupei Mondiale FIFA 2026 de la New York, unde și-a reiterat intenția de a «valorifica deplin potențialul comercial și oportunitățile pe care le are FIFA», o poziție care fusese deja subliniată [și] în discursul său adresat Congresului FIFA de la Vancouver, Canada, în aprilie 2026.„
Propunerea prevedea în esență crearea unei filiale FIFA numită „FIFA Forward Enterprise” – FFE. FFE urma să concentreze într-o singură entitate drepturile de televiziune și streaming, sponsorizările, licensing-ul, ticketing-ul, partea de hospitality, operațiunile comerciale și organizatorice ale competițiilor FIFA, inclusiv Cupa Mondială și celelalte mari competiții FIFA.
Valoarea estimată de J.P. Morgan pentru viitoarea FFE era de circa 20 de miliarde de dolari SUA. Pe această bază, într-o proporție de circa 20% din valoarea estimată de piață, adică până la circa 4,2 miliarde de dolari, Infantino propunea vânzarea de participații către investitori privați. FIFA ar fi păstrat majoritatea capitalului FFE și controlul exclusiv asupra guvernanței fotbalului, calendarului, competițiilor și deciziilor sportive. Aparent, o propunere rezonabilă, pusă transparent în consultare publică.
Gianni Infantino pregătise terenul, prezentarea publică a proiectului FFE nu trebuia nici pe departe să fie o surpriză. În cerc restrâns sau în diverse foruri FIFA, Gianni Infantino sau Mattias Grafström insistaseră asupra ideii că există o cantitate considerabilă de „commercial value that has previously gone uncaptured”, ceea ce trebuie să se schimbe. Logica schimbării, despre care Gianni Infantino vorbea ca despre un „mecanism de accelerare a dezvoltării fotbalului mondial”, era următoarea:
(i) Drepturile comerciale FIFA au o valoare mult mai mare decât veniturile pe care le poate extrage în prezent →
(ii) O companie specializată, cu un anumit procent de capital privat și dotată cu o bună expertiză comercială va crește această valoare →
(iii) Implicit, o parte mai mare rezultată din capitalul obținut imediat (din privatizare) și profiturile viitoare ar fi redistribuită federațiilor naționale.
Privatizarea, proiectată să aducă imediat pentru FIFA 4,2 miliarde de dolari SUA, ar fi reprezentat (măcar în parte) capitalul pentru crearea „FIFA Fast Forward Programme” – FFFP[12], prin care orice federație națională putea solicita până la 20 milioane dolari pentru finanțarea de proiecte majore, cum ar fi: stadioane, centre naționale de antrenament, infrastructură fotbalistică etc.
Proiectul a fost atacat de UEFA[13], AFC[14] și CONCACAF[15], iar consilierul Carlos Cordeiro și-a prezentat demisia, ca să sublinieze fără echivoc că nu are nicio legătură cu propunerile de mai sus[16]. Cinci argumente contra au adus criticii FFE, anume:
(i) Argumentul UEFA: „Vindeți ce nu vă aparține!”
FIFA nu are fotbalul în proprietate, competițiile internaționale, mai ales Cupa Mondială, și întreg ecosistemul fotbalului aparțin unei comunități mult mai largi. Or, Gianni Infantino ar încerca, prin FFE, transformarea unei proprietăți colective într-un activ financiar susceptibil să fie monetizat prin implicarea unor investitori privați.
(ii) Argument comun UEFA, AFC și CONCACAF: „Cine a decis că proiectul a parcurs toate etapele interne de avizare și poate fi pus în consultare publică?”
Reprezentanții CONCACAF, susținuți de UEFA și AFC au acuzat imediat lipsa unui proces normal de consultare internă anterior postării în consultare publică, faptul că organismele competente FIFA nu analizaseră proiectul și, foarte important, lipsa unui proces transparent de examinare și validare de către organismele de guvernanță relevante ale FIFA.
(iii) Argument comun UEFA, AFC și CONCACAF: „Cine și cum a stabilit că drepturile comerciale și operaționale reunite valorează 20 de miliarde de dolari și care a fost intervalul de referință luat în calcul?”
Argumentul că valoarea de piață a FFE ar fi fost stabilită de J.P. Morgan prin metode standard nu a fost suficient, în condițiile în care proiectul prevedea că se va oferi investitorilor privați o participație într-o companie care ar controla unele dintre cele mai valoroase drepturi sportive din lume, înainte ca structura acestui viitor business să fie supusă unei analize transparente conform guvernanței FIFA.
(iv) Argument comun UEFA, AFC și CONCACAF: „Cine sunt investitorii vizați și ce control vor primi în cadrul FFE?”
Poziția conducerii FIFA a fost că investitorii privați vor primi o participație minoritară în FFE, dar nu și un control asupra deciziilor. Argumentul nu a convins, criticii proiectului considerând că nimeni nu investește 4,2 miliarde de dolari fără să solicite participarea la decizii, atât timp cât scopul oricărui investitor este de maximizare a profitului.
Criticii au observat că proiectul FFE înseamnă o schimbare dramatică de filozofie, de la FIFA ca organizație sportivă non-profit care generează venituri către fotbal văzut ca activ financiar ce va fi exploatat după regulile unei corporații care urmărește maximizarea profiturilor.
(v) Argument comun UEFA, AFC și CONCACAF: „FFE înseamnă privatizarea Cupei Mondiale!”
Mai exact, cine anume va împiedica ulterior managementul FFE să decidă creșterea participației private la 30% sau 40%, de exemplu? Principalul scop al unui ciclu financiar FIFA este Cupa Mondială, deci profiturile FFE vor fi legate intrinsec de succesul financiar al Cupei Mondiale. Odată ce o parte din drepturile comerciale intră într-o structură cu investitori financiari, aceștia dobândesc un interes economic pe termen lung.
Răspunsul liderilor FIFA a fost acela că participația privată în FFE va rămâne minoritară, investitorii nu vor avea pârghii de control asupra deciziei și că nu se pune problema „vânzării” Cupei Mondiale unor investitori privați prin statutul FFE.
După publicarea proiectului și demisia consilierului Carlos Cordeiro, mai mulți membri ai managementului FIFA s-au delimitat. COO-ul Kevin Lamour l-a numit „proiectul unei singure persoane”, nu al FIFA. Mattias Grafström s-a referit la publicarea proiectului FFE ca la o succesiune nefericită de evenimente, iar Arsène Wenger a declarat că nu a fost implicat în elaborarea proiectului FFE și a salutat retragerea acestuia ca fiind absolut necesară.
Nici Gianni Infantino nu s-a grăbit să își asume paternitatea proiectului în forma publicată, în încercarea de a nu confrunta direct criticile. După retragerea proiectului din consultare, comunicările publice s-au făcut generic în numele FIFA, mesajul fiind: S-au făcut erori în gestionarea procesului, ni le asumăm, ne cerem scuze pentru ele și ne angajăm ca proiectul să fie revizuit și apoi prezentat Consiliului FIFA pentru dezbateri și decizie.
A FI SAU A NU FI DUPĂ ALEGERI
Dacă despre valoarea morală a mandatelor lui Gianni Infantino în fruntea FIFA ne-am făcut o idee, despre calitățile sale de manager se cheamă că ar trebui să aibă un cuvânt de spus cifrele. În privința raportărilor financiare ale FIFA, există o particularitate: ciclul financiar este de patru ani, centrat pe organizarea Cupei Mondiale. Așadar, compararea an la an a raportărilor de venituri nu este neapărat validă. Cifrele raportate în intervalul 2021 – 2025 arată astfel:
În ciclul 2019 – 2022, FIFA a raportat în total venituri de 7,568 miliarde dolari SUA, un nivel record la acel moment.
Altă particularitate: În anul 2025, FIFA a raportat cheltuieli de 3,17 miliarde de dolari, încheind anul cu o pierdere de -262,8 milioane de dolari. Structura cheltuielilor a fost: (i) 2,043 miliarde dolari pentru organizarea de competiții și evenimente și (ii) 748 milioane dolari pentru educație și dezvoltare.
Conform FIFA, în primii trei ani ai unui ciclul de Cupă Mondială sunt generate rezultate negative, întrucât se înregistrează costurile și investițiile dinaintea competiției mondiale; în schimb, în anul organizării competiției mondiale, rezultatele financiare raportate sunt întotdeauna pozitive. Această tipologie nu este una care să caracterizeze doar mandatele lui Gianni Infantino.
Cum arată, pentru comparație, rezultatele financiare raportate de UEFA? De departe UEFA este o organizație mai bănoasă decât FIFA. În anul „Euro 2024”, veniturile au ajuns la 6,269 miliarde de euro, cu 4,957 miliarde de euro din drepturi media și 1,223 miliarde de euro din drepturi comerciale. „Euro 2024” a generat separat un venit net de 935 milioane euro, care a fost raportat ca reinvestit prin programul UEFA HatTrick[17].
În sezonul 2024 – 2025, UEFA a depășit venituri de 5 miliarde de euro într-un an fără un campionat european masculin. În acest sezon competițiile masculine de club au adus venituri de 4,4 miliarde de euro. UEFA a redistribuit 3,4 miliarde de euro către cluburile participante, iar către cluburile care nu au reușit să se califice în competițiile europene au fost distribuite în total 308 milioane de euro.
Analizând cifrele, este poate de înțeles o anumită frustrare la nivelul FIFA, pata de pe orgoliul președintelui Gianni Infantino, care în cei 16 ani în care a activat la UEFA a văzut și a înțeles multe lucruri. Din acest punct de vedere, inițiativa „FIFA Forward Enterprise” a fost pasul firesc pentru Infantino, iar momentul lansării – la finalul Cupei Mondiale americane, părea perfect ales. N-a fost să fie. Președintele FIFA a căzut în capcana propriului orgoliu, iar reacțiile de dezaprobare venite din partea multor federații naționale și organizații regionale, cărora li s-au adăugat cele ale unor colaboratori l-au determinat să retragă proiectul.
Gianni Infantino a pretins că actul consultării publice asupra proiectului „FIFA Forward Enterprise” era atributul său executiv și nu era necesară o consultare prealabilă cu membrii Consiliului FIFA. Dar odată retras acest proiect, a avertizat indirect, printr-un comunicat generic FIFA[18] care nu i-a fost direct atribuit, asupra comentariilor publice negative care ar face bine să înceteze:
„S-a convenit că nu a existat în niciun caz intenția de a exclude Consiliul FIFA și federațiile membre ale FIFA din acest proces și că acesta ar fi trebuit gestionat altfel. (…) Proiectul fiind abandonat, s-a convenit că FIFA nu va mai tolera niciun atac la adresa integrității sale, a bunei guvernanțe și a respectării procedurilor legale și că va lua toate măsurile necesare pentru a-și proteja și apăra numele și reputația.„
Vizată de acest comunicat contondent este în primul rând presa. New York Times a publicat ipoteza că familia Trump – cu oblăduirea patriarhului Donald J., marele prieten al președintelui FIFA – ar fi direct interesată de proiectul „FIFA Forward Enterprise”.[19] Ca mecanism, Gianni Infantino lansa vehiculul FIFA Forward Enterprise – FFE, evaluat la circa 20 miliarde de dolari SUA, iar fondul de investiții Thrive Capital, condus de Joshua „Josh” Kushner[20], fratele lui Jared Kushner, ginerele lui Donald J. Trump, urma să devină investitor.
Abia această schemă investițională, care în cele din urmă a fost dezvăluită și presei, a aprins scânteia opoziției față de Gianni Infantino, care-l poate costa funcția anul viitor, la alegerile care vor avea loc în data de 18 martie 2027 la Rabat, capitala Marocului.
UEFA, AFC și CONCACAF au cerut reforme de guvernanță la FIFA, poziționându-se în opoziție cu direcția asumată de Gianni Infantino. Mai multe federații naționale au anunțat că nu vor vota pentru reînnoirea mandatului lui Infantino la Rabat: Finlanda, Anglia, Țara Galilor, Serbia, Suedia, Grecia, Albania, Croația, Danemarca, Olanda și Norvegia. Există semnale că și Cehia sau Bucureștiul li s-ar putea alătura. Iordania a anunțat de asemenea că nu-l va mai susține pe Infantino.
În schimb, CONMEBOL[21] și CAF[22] și-au afirmat poziția de susținere a actualului președinte al FIFA. Lor li se adaugă și Casa Albă așa că… se joacă! Gianni Infantino păstrează șanse bune să rămână în fruntea FIFA și după anul 2027. Cât despre proiectul de privatizare, n-ar strica mai puțină ipocrizie din partea tuturor actorilor implicați. Cu sau fără Infantino, banul vorbește de decenii bune în susținerea spectacolului fotbalistic global.
[1] https://inside.fifa.com/campaigns/football-unites-the-world/news/president-trump-peace-prize-football-unites-the-world
[2] Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Maroc, Sudan
[3] https://apnews.com/article/trump-infantino-fifa-balogun-ed312dc4565ae4cfadf6810270cc30c6
[4] https://edition.cnn.com/2026/08/11/sport/donald-trump-gianni-infantino-fifa
[5] https://www.theguardian.com/news/2016/apr/05/panama-papers-pull-fifa-uefa-chief-gianni-infantino-corruption-scandal
[6] https://fairsq.org/wp-content/uploads/2024/12/FIFA_Substitute_Report_v5_Pages.pdf
[7] Chief Football Officer
[8] Chief Operating Officer
[9] Chief Event Operating Officer
[10] https://www.linkedin.com/in/heimo-schirgi-340a497/
[11] https://inside.fifa.com/organisation/media-releases/intends-expand-football-development-funding-usd-10-billion-subject-approval-member-associations
[12] https://inside.fifa.com/organisation/media-releases/intends-expand-football-development-funding-usd-10-billion-subject-approval-member-associations
[13] https://www.uefa.com/
[14] https://www.the-afc.com/en/home.html
[15] https://www.concacaf.com/
[16] https://news.sky.com/story/gianni-infantinos-senior-adviser-carlos-cordeiro-quits-in-protest-at-fifa-chiefs-world-cup-plan-13568760
[17] https://www.uefa.com/development/our-support/hattrick/
[18] https://www.sport.ro/fotbal-extern/fifa-isi-cere-scuze-dupa-controversatul-proiect-ce-se-intampla-cu-gianni-infantino.html
[19] https://golazo.ro/donald-trump-gianni-infantino-fifa-sua-campionatul-mondial-182816
[20] https://edition.cnn.com/2026/08/12/business/josh-kushner-profile
[21] https://www.google.com/search?q=CONMEBOL&oq=CONMEBOL&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUyBggAEEUYOTIHCAEQLhiABDIHCAIQLhiABDIHCAMQABiABDIHCAQQLhiABDINCAUQLhiDARixAxiABDIHCAYQLhiABDIHCAcQABiABDIHCAgQABiABNIBBzkxNWowajeoAgCwAgA&sourceid=chrome&source=chrome.ob&ie=UTF-8
[22] https://www.cafonline.com/
