În cadrul unui turneu de lucru în Europa, d-na Victoria Nuland de la Departamentul de Stat al SUA a făcut o vizită şi la Bucureşti, pe 10 şi 11 ianuarie.
Ca cel mai puternic stat de pe Pământ, dar mai ales ca statul cu interese şi angajament global neegalat, SUA întreţin un aparat de politică externă al cărei întindere şi complexitate nu este comparabilă nici măcar cu cel al marilor state tradiţionale sau emergente, necum cu al unui stat slab şi încă securist, cum este România.
D-na Nuland este Secretar Asistent al Secretarului de Stat şi, în această calitate, şefa Biroului de Afaceri Europene şi Eurasiatice din cadrul Secretariatului de Afaceri Politice al Departamentului de Stat. Conduce adică cel mai important resort de afaceri externe – Afacerile Europene şi Eurasiatice – al celei mai importante direcţii a ministerului de externe SUA – Secretariatul de Afaceri Politice.
D-na Nuland aparţine aşadar acelei categorii de înalţi funcţionari guvernamentali care fac efectiv politica SUA: la acest nivel se adună şi se sintetizează informaţiile, se evaluează situaţiile, se estimează tendinţele şi se propun opţiunile. Conducătorii de rang mai înalt din politica externă, adică cei şase Subsecretari de Stat şi cei doi Secretari Adjuncţi nu fac decât să lucreze pe materialul oferit de Birourile Departamentului de Stat, Secretarul de Stat şi Preşedintele sancţionând politic opţiunile oferite de acestea.
În lumea civilizată este arhicunoscut faptul că datorită gabaritului şi complexitaţii sale, aparatul de afaceri externe SUA nu poate furniza decât foarte dificil contacte fizice directe şi fluide la cel mai înalt nivel (Secretar de Stat, Preşedinte). De aceea funcţionari guvernamentali de talia d-nei Nuland sunt primiţi şi trataţi cu toată atenţia şi seriozitatea, ca acele instanţe care construiesc efectiv politica SUA. Nu doar primul ministru britanic, dar şi monarhicul preşedinte francez, ca să nu mai vorbim de pragmaticul cancelar german nu se sfiesc, de decenii, să primească decidenţi guvernamentali SUA formal de rang inferior, dar înzestraţi cu capacităţi decizionale hotărâtoare. Este un mod direct, rapid şi eficient de lucru între parteneri, aliaţi şi prieteni.
Acest spirit le este absolut străin semieducaţilor care populează şi decid politica românească din ultimele şase decenii. Spiritul care a creat SUA este cel al Trust-ului, adică al încrederii reciproce între parteneri liberi şi egali, uniţi pentru salgardarea intereselor comune. Politicienii din România provin dintr-o cu totul altă tradiţie, cea a precarităţii şi suspiciunii, unde viclenia şi prefăcătoria devin strategiile ce asigură supravieţuirea.
Cele două culturi s-au ciocnit acum prin gestul prim-ministrului Ponta de a evita o întâlnire cu un decident al politicii externe SUA. Este un incident de o gravitate fără precedent de la terminarea războiului rece, acum 50 de ani. Niciodată de la începutul anilor ’60, aşadar nici chiar sub regimul comunist, un demnitar român (şi incă unul de cel mai înalt rang) nu i-a întors spatele în mod ostentativ unui trimis SUA. Că acum o face prim ministrul unei Românii aliate strâns şi strategic cu SUA este nu doar monstruos, aberant şi în cea mai mare măsură iresponsabil, dar, în condiţiile în care SUA oferă României singura garanţie de securitate strategică, se situează la limita unui gest de trădare naţională, putând aduce ţării uriaşe şi ireparabile daune de poltică externă.
Există indicii rezonabile că primirea d-nei Nuland ar fi fost refuzată de primul ministru Ponta şi nu de reprezentanta SUA. Dacă este aşa, atunci este un gest de o brutalitate nemaiauzită, care înclacă nu doar uzanţele de politică internaţională, dar şi cele mai elementare norme de conduită oficială, pentru a nu mai vorbi de bruscarea gravă şi ostentativă a unui aliat strategic de importanţă crucială pentru supravieţuirea României.
Dacă primul ministru sfidează atât de violent SUA, înseamnă că doreşte să saboteze alianţa cu acestea, eventual chiar să rupă această alianţă. Un gest de o asemenea gravitate necesită o urgentă şi cuprinzătoare discuţie publică, iniţiate sub forma unor interpelări parlamentare, dar şi a unor interpelări civice, printre care şi textul de faţă.
Aşadar, care este mai este orientarea de politică externă a primului ministru ? Mai ţine la alianţa cu SUA, sau doreşte să o torpileze ? Dacă susţine că respectă apartenenţa NATO şi alianţa cu SUA, cum de îşi îngăduie să bruscheze public şi ostentativ un trimis SUA de rang decizional ? Sunt întrebări care reclamă un răspuns din partea primului ministru Ponta.
Chiar şi în eventualitatea în care d-na Nuland ar fi fost cea care a refuzat întâlnirea cu primul ministru, reacţia acestuia de a fugi din ţară pe durata vizitei demnitarului SUA este năucitoare prin tembelism, infantilism şi iresponsabilitate. Un prim ministru care-şi părăseşte intempestiv ţara şi funcţia fără a anunţa nimic, fără ca nimeni dintre înlocuitorii şi apropiaţii săi să poată da vreo informaţie opiniei publice, continuând la 72 de ore după dispariţie să nu ofere nici o informaţie despre părăsirea ţării şi postului constituie un pericol public grav, trădează un om pe care nu te poţi baza, cu reacţii imprevizibile, comportament dezordonat şi iresponsabil. Un asemenea personaj nu ar fi apt nici de conţopist la primărie, necum de prim ministru.
Moral, acesta este tipul de personaj politic care, în caz de cel mai mărunt semn de conflict internaţional sau cataclism, fuge din ţară cu familia şi banii, tipul de ofiţer dezertor în plină luptă, tipul de bancher ce fuge cu depunerile clienţilor, de patron care dă faliment fraudulos: un laş iresponsabil.
Dacă prim minstrul Ponta a refuzat el insuşi întrevederea cu d-na Nuland, atunci peste gestul extrem de grav al refuzului, aducător de uriaşe prejudicii României, a adăugat ruşinea şi dispreţul fugii din ţară pe durata vizitei. Iar dacă d-na Nuland a refuzat întrevederea, dezavuând astfel politica de distrugere a justiţiei promovată de primul ministru, gestul acestuia, de a scăpa de răspundere prin fuga din ţară, n-a făcut decât să-i trădeze laşitatea, infantilismul şi iresponsabilitatea.
Ca şi cum toate acestea n-ar fi fost îndeajuns, nefericitul de prim ministru şi-a felicitat din ascunzătoare doi colaboratori apropiaţi, arătând prin aceasta că este activ, la curent cu situaţia, pe care însă o dezavuează … ascunzându-se: un băieţel de opt ani zgrepţănând din interior uşa debaralei în care s-a ascuns de teama mătuşii venită în vizită să-l întrebe de ce a rămas repetent.
Degradant şi dezgustător !
…..au mai rămas 322 de zile pana in Decembrie. Nimic nou pe frontul de dreapta. O sa continui sa scriu, solitar si enervant, pentru ca deja este evident : toata lumea – contributori sau comentatori- a înțeles exact ce ni se întâmpla, cât de grav este si …..nimic. Haideti sa trecem la o faza superioară! Haideti sa canalizam către ceva mai bun aceste frustrari, cu atât mai mult cu cât mobilizarea si coagularea se face foarte greu.
Horia,
Oare ce vreti sa spuneti?! Care e faza superioara la care trebuie sa trecem?! Mi-am petrecut mult timp, in toamna, la marsuri si manifestatii…N-as zice ca inutile dar as zice ca e o energie care se epuizeaza, nealimentata de speranta ca „poate nu mai fac nemernicii alte porcarii, poate vad ca suntem destui carora ne pasa…”. Iata ca ei imping totul, tara, in marginea prapastiei, ca si cand nu le-am aratat ca intelegem si ne pasa…CE SA MAI FACEM?! Cer iertare pt tonul cam melodramatic, dar chiar ma cuprinde un soi de deznadejde…
Sa ne intrebam de ce-a facut Ponta aceasta imbecilitate infantila?! A fost, din punctul meu de vedere, un demers electoral: el s-a adresat votantilor lui (acceptati ca sunt majoritari, sper!) care au juisat toti la cretinia de tip „pe noi sa nu ne invete nimeni ce sa facem la noi in tara, ia mai da-i naibii de americani, etc., etc”. Intelegeti?! Si-a verificat si incurajat electoratul, le-a rearatat ca sunt pe aceeasi lungime de unda (da, rudimentara si periculoasa, zicem noi, dar ei sunt mult mai multi…)
Am vrut sa spun ca am văzut cu toții ce s-a întâmplat in 2012, cât de grav este si continuam sa comentam. La nivelul meu de provincial , începând cu Antipa in 2012 , m-am opus împreuna cu alții ca dumneavoastră, ieșind si in strada, sau luând atitudine in mediile in care ma misc. Comunic contributorilor si comentatorilor , ca la acest nivel nu prea mai e mare lucru de facut fără o activitate canalizata corect. Oamenii care înțeleg ca trebuie facut ceva, trebuie sa se caute, sa se adune si sa pună tara la cale.Sa-i caute pe cei in care ( mai ) cred si sa organizeze aceasta acumulare de energie nefolosita a noastră. Avem un examen greu in 2014 si încă mai stam prin camere si „jucam cărți pana dimineața”. Dacă picam acest examen vom fi vinovați cu toții, iar aceasta publicatie, de cea mai buna calitate, va deveni un loc de plâns si de ros unghii.
Asta consider ca trebuie facut.
PS :Mai sunt 321 de zile pana in Decembrie!
… iar pana la europarlamentare cca o suta de zile. Ne dorim sa fim reprezentati de ebe?
Nu, de Daciana! Nu cred ca trebuie sa coborim la acest nivel ! Numai de bine!
Victor Ponta are un electorat care va aprecia modul sfidător în care s-a comportat. And nothing else matters, cum spunea cândva Metallica :P
SAD BUT TRUE, ca sa-i „citam” tot pe cei de la Metallica
Sa speram ca vom avea „…And Justice for All” si ca „Master of puppets” si al lor vor vor primi ceea ce merita. Desi asta pare ca se va intampla in „The Day That Never Comes”, „My friend of misery”.
asta aduce cam a „Fade to black”!
si se termina cu o („one”) mina…
…adica „The end of the line”
Da, o fi avand, dar vad ca uitam ca acea faimoasa majoritate de 70% care l-a propulsat era, de fapt, dintr-o minoritate de 40%, cea care s-a prezentat la vot… (adica, in realitate, vreo 28%, cifra care nu e in crestere…)
Cred ca, in termeni reali, suportul lui VP nu este deloc atat de mare. De aceea si insistenta lor pe ideea ca ei sunt o alegere a unei majoritati (nu spun care…), pentru a fixa aceasta idee in randul indiferentilor si indecisilor, pentru a intimida orice opozitie.
70% care sunt de fapt 59%, pana la 70% au rezultat din redistribuire…
Nu este nimic sfidator in atitudinea lui ponta. E doar lasitate. Sfidator ar fi fost sa fie vizibil (fizic, nu pe feisbuc).
Domnule Lalu, va citesc cu placere de când publicaţi pe Contributors, nu dau doi bani pe Ponta şi pe ce reprezintă el, dar afirmaţia cu „..se situează la limita unui gest de trădare naţională, putând aduce ţării uriaşe şi ireparabile daune de poltică externă” e trasă de păr urât de tot şi ştiţi asta.
„bruscarea gravă şi ostentativă a unui aliat strategic de importanţă crucială pentru supravieţuirea României.” „se situează la limita unui gest de trădare naţională, putând aduce ţării uriaşe şi ireparabile daune de poltică externă.”
Cum puteti face asemenea afirmatie si inca insinua ca dl Lalu manipuleaza? Dl Lalu nu cu placere (as zice mai degraba satisfactie intelectuala) se citeste in primul rind, ci este una dintre cele mai lucide,corecte,directe,argumentate,patriotice(da,chiar asa) voci. Asta e viclenie, falsa politete pt a insela asupra inteniilor sau chiar gindire aberanta?
Nu cred ca Emil l-a acuzat pe dl R.Lalu de manipulare,ci de exagerare,de folosirea unor termeni disproportionati,atat cu faptele cat si cu personajul Ponta,si ii impartasesc parerea!
Acest text,in mare parte pasionant,pacatuieste tocmai printr-un exces de pasiune care dauneaza unei analize obiective a situatiei…
Indiscutabil,comportamentul lui Ponta s-a dovedit a fi cel putin(!!!) imatur si iresponsabil,dar in niciun caz capabil sa „rupa alianta” dintre Ro si SUA!Mi se pare util sa se respecte proportiile,sa se compare ce se poate compara,altfel,atentia se focalizeaza pe excesele de limbaj si nu pe fondul problemei!
Ori,problema este acest individ obscur si mediocru,las si abject,primul ministru al Ro,in toata splendoarea lui,care,independent de oricine altcineva si de orice context reprezinta RUSINEA ROMANIEI!
Draga Emil,
Cred sincer ca gresesti, adica e o invecinare deloc fortata intre iresponsabiliate (de dragul electoratului xenofob si antioccidental care trebuie pastrat si mangaiat pe bubele rudimentare) si pagubirea posibilelor interese majore ala tarii…Imagineaza numai niste potentiali investitori occidentali seriosi, la o cina relaxata, intre 2 pahare de vin bun, discutand despre tara viitoarei lor incercari…Romania, dupa gesturi ca sfidarea recenta (e un eufemism!), va fi aia despre care, frecandu-si barbia, unul va putea spune, extrem de sceptic: ” Stiu eu?! Romania, hmmm, nu stiu…Nu prea e clara orientarea acolo, vad ca nici cu partenerii strategici NATO n-au cele mai clare atitudini, bantuie in mase un curent antioccidental intretinut de guvernanti, in pofida intelegerilor lor oficiale, plus taxele aberante, nu, nu-mi pare un mediu sigur, etc, etc, etc”. Multiplica asta cu 5 astfel de insi si 5 alte domenii importante (la alegere!) si pune imaginatia la treaba…De la un nivel incolo al multipicarii, coroborand cu imaginea nationala in picaj prin cancelariile care conteaza, vei vedea ca nu mai sunt exagerate vorbele „tradare nationala”. Din pacate.
Desigur, istoria va contabiliza corect, FINALMENTE, caeste lucruri, dara atunci va fi un pic cam tarziu.
Multi analisti „transparenti” se intreaba ce lasa Base in urma lui? Iar raspunsul lor este: coruptie, vrajba si haos. Asa sa fie? Eu cred ca Base lasa ceva mult mai profund: si anume a reusit sa implementeze celebra AXA: Buc-Londra -Washington DC. Sa fim sinceri – pe cine se putea baza Base din intern? Pe cativa magistrati care poti fi facuti salam de regimul Ponta? L-a facut el cazut pe procurorul Lele, pe un alt procuror DNA de la Buzau care „s-a sinucis”. Pe unul ca Blaga cu pretentii de mare om de stat? Dupa mine a intuit perfect slabiciunile omenesti ale politicienilor interni si a lasat romanii sa fie protejati nu de un statul roman ci de americani si englezi. De aici inainte, dupa vizita d-nei Nuland frontul confruntarii PSD-ului/USL cu SUA este deschis. Aceasta inseamna pentru romanii de rand: acces greu la credite internationale, scaderea nivelui de trai si foarte multa cenzura in media. Ponta a ales sa dea pasarea din mana (americanii) de pe cea de pe gard (China+Rusia). Evident ca la acest mesaj americanii nu si-au luat jucariile de la Deveselu si pleaca, ci din contra au ales sa ramana si sa faca ceea ce au promis – o baza militara strategica. Ponta a luptat pana acum la nivel de golan cu diplomatia americana. De ieri are de luptat cu armata americana. Eu am rabdare asa cum am avut si cu Nastase. S-ar putea ca Ponta sa fie detinutul americanilor si sa-is faca bezele cu Nastase ref. la cine o duce mai bine? Avanta Ponta, desigur…..
…..291 zile pana in Noiembrie. Si ce daca…..
Hai, dom’le, nici mie nu imi place Ponta, dar asta e deja din ciclul „vin rusii daca votati cu usl”.
Nu sunteti deloc departe de adevar.
Ceea ce dvs. invocati ca reducere la absurd, este de fapt un lant cauzal cu serios potential de realizare.
Structurile clepotocratice care acapareaza statul si se îmbogatesc pe seama drenarii resurselor publice se sufoca pur si simplu din cauza presiunilor UE si SUA. Exista o incompatibilitate radicala între mentalitatea occidentala si cea a majoritar româneasca (a conducatorilor si a votantilor lor), între modul cum înteleg sa faca business occidentalii si modul cum o face clasa dominanta din România, adica prin pradarea statului.
Sub actuala dominatie SUA si EU, clasa dominanta româneasca îsi vede câmpul de actiune predatoare restrâns si este amenintata de extinctie prin decuplarea de la resursele publice. Pentru cleptocratia româneasca este o chestiune de supravietuire sa se elibereze din înclestarea UE si SUA – prea mult nu mai poate rabda.
România fiind o tara foarte slaba, un proces de eliberare de sub tutela occidentala a cleptocratiei locale nu se poate face decât printr-o reorientare catre o noua tutela, care nu poate fi decât cea rasariteana.
Analiza nu trebuie facuta prin prisma unor preferinte ideologice ori culturale, ci întelegând necesitatile strigente ale actorilor politici. Nu de dragul rusilor sau al chinezilor va încerca clasa politica româneasca îndepartarea de occident, ci dintr-o necesitate de supravietuire. Sistemul autoritar oligarhic de tip rusesc se potriveste ca o manusa României – asa gândesc elitele predatoare, poporul nu va avea nimic împotriva, iar cei 10% pro-occidentali nu sunt în definitv decât vreo doua milioane – n-au decât sa plece.
Domnule Lalu, as vrea sa facem totusi o precizare importanta: la Pungesti in momentul asta nu sunt rusii, ci americanii, iar acolo democratia, statul de drept, drepturile omului par sa fi fost abolite prin declararea zonei speciale de siguranta publica. Desi e vorba de siguranta privata a Chevron si de asigurarea serviciilor de protectie de catre jandarmerie catre o entitate privata – ca intr-o adevarata afacere autohtona cu statul. Sigur, asta si datorita faptului ca Romania este – asa cum bine ziceti – o tara slaba.
@Marin Preda: „a lasat romanii sa fie protejati nu de un statul roman ci de americani si englezi.” No offence, precizati va rog cu subiect, predicat si date calendaristice locul si momentul in care si unii si altii au aparat altceva decat interesele economice ale propriilor state si a unora dintre cetatenii lor. Nu intelegeti de aici ca as sustine ca Ponta protejeaza cetatenii romani, nici vorba, dar sa faci o afirmatie ca asta denota o oarece perceptie/interpretare eronata a faptelor din ultimele cateva sute de ani :)
Foarte bun articol despre Fuga Italiana a premierului Romaniei. A comis-o!
Pe aceeasi tema recomand si articolul d-lui Plesu din Adevarul.