„Este remarcabil cât de puține am înțeles acei puțini dintre noi care eram staționați în Germania în perioada nazismului, jurnaliști și diplomați, despre cele ce se întâmplau în spatele cortinei în Al Treilea Reich. (…) Deciziile cruciale luate în secret, intrigile, trădările, motivațiile aberante care le-au provocat, rolurile jucate de principalii actori în culisele scenei [politice a Germaniei naziste], teroarea extinsă pe care aceștia o exercitau și tehnica lor de a o organiza – toate acestea și încă multe altele ne-au rămas ascunse până când arhivele secrete ale Germaniei [naziste] au fost scoase la iveală.”
William L. Shirer – „The Rise an Fall of The Third Reich. A History of Nazi Germany”
PREAMBUL
„«Nuremberg», trebuie să văd filmul ăsta”, mi-a spus la un moment dat un amic. „O să fie în cinematografe în a doua jumătate a lunii decembrie. Este despre procesul lui Göring și am auzit că Russell Crowe face un rol mare.” Am ridicat din umeri și am răspuns într-o doară: „De când cu canalele de streaming nu prea mai dau pe la cinema, dar pot să fac o excepție pentru acest «Nuremberg»”, i-am răspuns. Decembrie este până la urmă luna cadourilor și o vizionare de film cu popcorn și cola, să-mi aduc aminte de copilărie, n-are să-mi strice.
Acasă mi-am adus aminte că, în urmă cu douăzeci și cinci de ani, am cumpărat de la un anticar ambulant o carte despre istoria Germaniei naziste, scrisă de jurnalistul și istoricul american William Lawrence Shirer[1]. Inițial ideea era să-mi îmbunătățesc engleza, dar ușor, ușor cartea m-a acaparat. Mi-a trebuit mai mult de un an să parcurg cele aproape o mie cinci sute de pagini ale cărții, dar la sfârșit am simțit că a meritat cu prisosință.
Am răsfoit primele pagini. În trei – patru zile din ianuarie 1933 s-a jucat soarta Germaniei, Europei și a lumii, când ezitantul președinte de 86 de ani Paul von Hindenburg, persuadat insistent de fiul său, Oskar von Hindenburg, de șeful cancelariei prezidențiale Otto von Meissner și de Franz von Papen, membru al Zentrumspartei (Partidul de Centru) și fost cancelar a cedat presiunilor și i-a oferit (în 30 ianuarie) lui Adolf Hitler mandatul să formeze guvernul.
Cu o zi înainte, sute de mii de muncitori au inundat Lutsgarden în Berlin, la inițiativa mai multor sindicate, cerându-i președintelui Paul von Hindenburg să nu-i acorde lui Adolf Hitler sub niciun motiv șansa de a deveni cancelar. Unii lideri sindicali l-au contactat pe generalul Kurt von Hammerstein, aflat la comanda armatei – Reichswehr și i-au cerut ca armata, împreună cu sindicatele să se unească și să împiedice Partidul Național Socialist și pe Adolf Hitler să preia puterea. Deși un oponent virulent al naziștilor, Kurt von Hammerstein nu a dat curs cererii.
Desigur, situația în Germania acelor ani era extrem de tensionată. Umilit de condițiile impuse de aliați după înfrângerea din WW1, slăbit de Marea Depresiune, statul federal se clătina. În numai trei ani, Partidul Național Socialist a reușit să ajungă de la o prezență nesemnificativă în Reichstag la aproape 40% în 1932. „Burțile franceze sunt umplute cu umilința noastră!” suna un slogan nazist. Adolf Hitler și partidul său promiteau o guvernare autoritară, răzbunarea umilințelor și renașterea națiunii.
Renașterea însemna desigur și purificarea națiunii germane prin eliminarea fără excepție a tuturor celor care erau desemnați ca impuri și diferiți: comuniștii, evreii, străinii, homosexualii, indivizii marcați de handicap fizic și așa mai departe. Era promisă reunificarea națiunii și eliberarea unui spațiu vital în Europa pentru aleasa națiune germană.
Toate aceste promisiuni erau bine primite de mai bine de o treime din populație și, chiar dacă aproape două treimi nu le vedeau cu ochi buni, s-a dovedit că o minoritate decisă poate profita într-o democrație slabă de lipsa de unitate a celor care i se opun sau care o detestă pentru a prelua puterea.
Hermann Göring, personajul istoric care a devenit și personaj principal în filmul „Nuremberg”, a avut un rol esențial în preluarea puterii de către Partidul Național Socialist. În primul rând, Göring era un veteran al WW1, o sursă de inspirație pentru mulți dintre veteranii germani pe care înfrângerea și umilințele impuse prin tratatul de pace, ca și sărăcia care-i bântuia i-a radicalizat și i-a transformat în susținători fanatici ai național-socialismului.
AM VRUT SĂ VĂD ACEST FILM
„Nuremberg” – în germană „Nürnberg” – este filmul lansat astă-vară, cu Russell Crowe în rolul lui Hermann Wilhelm Göring (sau Goering) și Rami Malek în rolul medicului psihiatru Douglas McGlashan Kelley. Filmul este scris și regizat de James Platten Vanderbilt[2], unul din membrii celebrei familii americane cu același nume.
Filmul este o adaptare după cartea publicistului Jack El-Hai[3] – „Nazistul și psihiatrul” („The Nazi and Psychiatrist”) și are ca temă centrală relația dintre Hermann Göring, numărul doi în ierarhia Germaniei naziste, după Hitler și un medic psihiatru – maiorul Douglas Kelly, trimis de armata americană să evalueze starea de sănătate mentală a liderilor naziști arestați, să le ofere tratament și să prevină sinuciderile.
După ce se decide formarea unui complet internațional și este constituit Tribunalul de la Nuremberg pentru judecarea naziștilor, medicului Douglas Kelly i se cere să-i ajute cu informații despre inculpați pe magistrații însărcinați cu acuzarea, în speță pe procurorul american Robert Houghwout Jackson, zis și „Justice” Jackson.
„Nuremberg” nu a avut parte până acum de o critică încurajatoare. Regizorului James Vanderbilt i se reproșează că a realizat un film de o „calitate mecanică”, ca „o piesă de modă veche, cu replici de dialog ca pregătite pentru un trailer”[4], iar lui Rami Malek i se reproșează că a interpretat stupid personajul Douglas Kelly[5].
Pe mine m-a interesat mai puțin calitatea realizării artistice, deși recunosc că am remarcat o stridență văzând rolul medicului psihiatru interpretat în aceeași manieră ca personajul Freddie Mercury din filmul „Queen”. Ceea ce mi-a captat interesul și m-a ținut atent două ore și jumătate a fost povestea în sine a procesului lui Hermann Göring.
De fapt, ce spune istoria despre procesul lui Göring?
Procesul a durat 218 zile. Acuzarea și-a prezentat pledoariile din noiembrie până în martie, iar apărarea lui Göring, prima prezentată, s-a desfășurat între 8 și 22 martie. Sentințele au fost citite pe 30 septembrie 1946.
Hermann Göring, forțat să rămână tăcut în timp ce stătea în boxa acuzaților, și-a comunicat opiniile despre procedură folosind gesturi, clătinând din cap sau râzând. Lua notițe constant, șoptea cu ceilalți inculpați și încerca să controleze comportamentul eratic al lui Walter Richard Rudolf Hess, care stătea lângă el. În pauzele din cadrul procedurii, Göring a încercat să-i domine pe ceilalți inculpați și, în cele din urmă, a fost plasat în izolare când a încercat să le influențeze mărturia. Hermann Göring i-a spus psihiatrului american Leon Goldensohn că instanța procedează prostește atunci când judecă „plevușcă„ ca Walther Funk și Ernst Kaltenbrunner în loc să-i permită lui să-și asume toată vina. De asemenea, a susținut că nu auzise niciodată de majoritatea celorlalți inculpați înainte de proces.
Când a depus mărturie în numele său, Göring și-a subliniat loialitatea față de Hitler și a susținut că nu știe nimic despre ce se întâmplase în lagărele de concentrare, aflate sub controlul lui Heinrich Himmler. A oferit răspunsuri evazive la întrebări directe și a formulat diverse scuze, aparent plauzibile, pentru acțiunile sale din timpul războiului. A folosit boxa martorilor ca loc de desfășurare a dezbaterilor pe larg despre propriul său rol în Reich, încercând să se prezinte ca un pacificator și diplomat înainte de izbucnirea războiului.
Hermann Göring a fost găsit vinovat pentru toate cele patru capete de acuzare formulate și a fost condamnat la moarte prin spânzurare. În sentință s-a consemnat: „Nu există niciun argument atenuant. Căci Göring a fost adesea, ba chiar aproape întotdeauna, forța motrice, al doilea după liderul său. A fost unul dintre principalii decidenți de război ai agresorului, atât ca lider politic, cât și ca lider militar; a fost directorul programului de muncă forțată și creatorul programului opresiv împotriva evreilor și a altor rase, acasă și în străinătate. Toate aceste crime le-a recunoscut deschis. În unele situații au existat conflicte de mărturii, dar în linii mari, propriile sale mărturisiri sunt mai mult decât suficiente pentru a fi considerate concludente în ceea ce privește vinovăția sa. Vina sa este unică prin enormitatea sa. Dosarul nu dezvăluie nicio scuză pentru acest om.„
În noaptea dinaintea spânzurării sale, Hermann Göring s-a sinucis cu cianură de potasiu. Întrucât era păzit non-stop, nu este clar cum a obținut Göring otrava. La acea vreme, ipotezele încercau să explice dacă a avut acces la un borcan cu cremă de păr, pe care o folosea, în care s-a găsit ulterior ascunsă o a doua capsulă de cianură. Decenii mai târziu, o altă teorie l-a adus în prim plan pe locotenentul american Jack G. Wheelis – între timp decedat -, din efectivele care au asistat procesul de Nuremberg. Hermann Göring îi dăruise lui Jack Wheelis ceasul său de aur, stiloul și port-țigaretul, așa că a părut plauzibil că locotenentul l-a ajutat să-și recupereze din efectele personale confiscate la arestare o capsulă de cianură pe care a folosit-o pentru a evita moartea prin spânzurătoare.
Filmul nu insistă pe multe din aceste amănunte, ceea ce este firesc: este un film artistic, nu un documentar. Este centrat pe o altă poveste, aceea în care Hermann Göring ajunge să-l fascineze pe psihiatrul Douglas Kelly, care își propusese să înțeleagă mecanismele intime ale răului la liderii care au fost judecați la Nuremberg, în special în cazul lui Hermann Göring. Miza medicului psihiatru era să scrie apoi o carte care să-l facă celebru în breaslă.
Fascinația pe care i-o trezea Göring l-a determinat pe Douglas Kelly să își asume riscuri mai mari decât ar fi fost cazul și să se poziționeze într-un mod care nu l-a ajutat în final să descifreze cu adevărat personalitatea complexă a liderului nazist și nici să treacă dincolo de comportamentul simulat al lui Göring.
Kelly a acceptat compromisul de a ajuta acuzarea, trecând peste confidențialitatea medic – pacient, mai ales după ce a văzut filmele prezentate de acuzare privind lagărele de exterminare ale naziștilor. Dar nu a putut să prevadă că Hermann Göring se va sinucide, chiar dacă, enigmatic, acesta îi spusese că are „pregătită o scamatorie” ca să scape de execuție. Kelly a interpretat afirmația în cheia greșită, mergând pe ipoteza că liderul nazist este încrezător că apărarea sa îi va permite să scape de condamnarea la moarte. Și cam asta este toată povestea cu intriga filmului lui James Vanderbilt.
Au fost interesante replicile lui Hermann Göring din timpul procesului, extrase desigur din documentele tribunalului internațional, în care îl atenționează pe „Justice” Jackson că nu-i este, ca reprezentant al Statelor Unite, superior moral. Göring l-a acuzat pe Jackson că aplică o „justiție a învingătorului”, cât timp țara pe care o reprezintă a ucis sute de mii de civili japonezi în bombardamente atomice.
La fel, conducerea Rusiei sovietice, aliați și prezenți în completul de judecată și ca parte în acuzare, au atacat Polonia alături de Germania nazistă și au ucis de asemenea sute de mii de cetățeni în lagăre de muncă.
Interesante și răspunsurile lui Göring legate de preluarea puterii politice de partidul național-socialist condus de Hitler: Da, am desființat democrația și am interzis celelalte partide politice așa cum am promis, pentru că am fost aduși la putere cu votul germanilor care voiau să facem schimbarea la care ne-am angajat.
La ieșire, am auzit inevitabil diverse comentarii printre cei care părăseau alături de noi sala de cinema. Mi-a atras atenția o afirmație de genul: „Filmul ăsta a bătut monedă pe victimizarea omului alb agresor. A fost evident!” Ca să fiu sincer, nu mi-e clar cum de-a ajuns la această concluzie cel cu afirmația (m-am abținut să văd cine a făcut-o, nu-mi folosea la nimic), dar nu mă pot opri să constat că facem risipă de clișee în loc să gândim cu capul nostru.
LECȚII ȘI IAR LECȚII ALE ISTORIEI. EI ȘI?
Hermann Göring s-a alăturat Partidului Nazist în 1922, după ce asistase la o adunare a național-socialiștilor și a fost surprins și acaparat de discursul liderului său, Adolf Hitler. Pentru că nu era oricine, lui Göring i s-a încredințat, în martie 1923, comanda Sturmabteilung – trupele SA ca Oberster SA-Führer. A condus trupele SA până în noiembrie 1923, când organizația a fost interzisă.
Inspirați de „Marșul asupra Romei” al lui Benito Mussolini, naziștii au încercat să preia puterea în perioada 8-9 noiembrie 1923, printr-o lovitură de stat eșuată, cunoscută sub numele de „Puciul din Berărie” sau „Puciul de la München”. Göring, care era alături de Hitler în conducerea marșului către Ministerul de Război, a fost împușcat undeva sub centură. Acțiunea a eșuat și mulți lideri naziști au fost arestați, inclusiv Adolf Hitler.
Cu ajutorul primei sale soții, Carin (născută von Fock), Hermann Göring a fost transportat pe ascuns la Innsbruck, unde a fost operat și i s-a administrat un tratament cu morfină pentru ameliorarea durerilor. A rămas internat în spital mai mult de o lună și jumătate; aceea a fost perioada în care s-a instalat dependența de morfină.
Dependența l-a făcut pe Hermann Göring să devină violent până în punctul în care să fie internat în Suedia – unde ajunsese cu soția la părinții acesteia, autoexilat pentru că în Germania era căutat de poliție -, la azilul Långbro, în septembrie 1925.
A profitat de amnistia din 1927 pentru a se întoarce în Germania. La alegerile din mai 1928, Hermann Göring a fost ales în Reichstag ca deputat de Bavaria al Partidului Național Socialist – unul dintre cei 12. La alegerile din 1930, pe fondul Marii Crize, naziștii au obținut 107 locuri în Parlamentul federal, iar la alegerile din iulie 1932, Partidul Național Socialist a ajuns să ocupe 230 de fotolii în Reichstag.
După alegerile parlamentare din 1932, naziștii au obținut dreptul de a nominaliza candidatul la conducerea Reichstag; cel desemnat a fost Hermann Göring, care a întrunit majoritatea necesară pentru a ocupa poziția de șef al Parlamentului federal, poziție pe care a deținut-o apoi neîntrerupt până aprilie 1945. Naziștii și Adolf Hitler au fost aduși la putere cu votul a 37% dintre germanii care au participat la vot.
Hermann Göring a jucat un rol important în negocierile, manevrele și presiunile care au împiedicat formarea unei majorități de către cancelarul desemnat Kurt von Schleicher. Impasul în care se ajunsese l-a convins pe aproape nonagenarul președinte federal Paul von Hindenburg să-i ofere mandatul de cancelar federal lui Adolf Hitler. Este momentul în care naziștii au pus mâna pe putere în Germania.
O lună și ceva mai târziu, a avut loc incidentul controversat al incendiului de la sediul Reichstagului, în ziua 27 februarie 1933. Hermann Göring a fost unul dintre primii care au ajuns la fața locului. Marinus van der Lubbe, un radical comunist, a fost arestat și și-a asumat responsabilitatea exclusivă pentru incendiu. Göring a cerut represiuni dure împotriva comuniștilor.
Naziștii au profitat din plin de incident pentru a face primii pași concreți în consolidarea puterii politice. Un decret adoptat a doua zi, la cererea lui Hitler, a suspendat drepturile fundamentale și a permis detenția suspecților chiar și fără probe judiciare.
Partidul Comunist German a fost scos în afara legii, activitatea sa suprimată. Hermann Göring a cerut ca membrii arestați ai partidului comunist să fie împușcați. Rudolf Diels[6], șeful poliției politice prusace, nu a dat curs acestui îndemn. S-au pus și bazele lagărelor de muncă și a practicilor de exterminare a inamicilor politici ai naziștilor.
Partidul Național Socialist urma să devină unica putere politică în statul german, punând bazele celui de-Al Treilea Reich.
Pe genericul filmelor, producătorii au obiceiul să posteze prudent avertismentul că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Pe de altă parte, printre maximele împăratului roman Marcus Aurelius se găsește și următorul sfat: „Privește înapoi la trecut, cu imperiile sale schimbătoare care s-au ridicat și au căzut, și poți prevedea și viitorul.” Alegerea ne aparține.
[1] https://www.britannica.com/biography/William-L-Shirer
[2] https://www.cinemagia.ro/actori/james-vanderbilt-9949/
[3] https://www.el-hai.com/
[4] https://www.theguardian.com/film/2025/nov/14/nuremberg-review-russell-crowe-is-top-notch-as-an-on-trial-goring-but-rami-malek-lets-side-down
[5] https://www.latimes.com/entertainment-arts/movies/story/2025-11-06/nuremberg-review-russel-crowe-rami-malek-michael-shannon-james-vanderbilt
[6] https://www.jewishvirtuallibrary.org/rudolf-diels
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Și totuși, după atâția ani, câteva întrebări nu-mi dau pace: oare, pentru România, a fost mai bun Stalin decât Hitler? DE CE marile democrații liberale s-au aliat cu Stalin contra lui Hitler și nu invers? DE CE nazism/fascismul a fost judecat la Nurnberg, dar comunismul nu a fost judecat niciodată deși crimele Comunismului au cel puțin la fel de odioase?
Spun astea fiindcă, pentru noi cei din Est, Comunismul a fost o tragedie mai mare că fascism/nazismul. Și, ca urmare, sunt sceptic în legătură cu marea iubire a Occidentului …
Istoria e scrisă de învingători
Întodeauna conteaza ce îți închipui ce poti obtine din alianța in care intri – atunci când razboiu a început sau e pe cale să înceapă
UK prin Churchill și restu aveau o imagine deformată a realității rusești
La fel cu Hitler,
UK își închipuia ca Stalin e un fel de Lenin care va ceda la teritorii pt a nu-si pierde scaunu, cum a facut lenin in ww1
Probabil de aia UK a avut înțelegerea aia la moskva in care ne-a dat la stalinu rusesc
Oricum noi fuseserăm dati deja de Hitler lui Stalin prin pactul ribentrop – molotov din 23 aug 39
Dacă pactu nu exista erau șanse reduse ca Hitler să atace Polonia în 1939 – dacă am înțeles bine, generalii săi ceruseră încă 1-2 ani pt a ajunge la înzestrarea militară necesară începerii atacului
Oricum nu contează pactu ribentrop molotov dacă conducerea noastră civilă și militară era pământ de flori – dar ei nu știau
Serviciile noastre secrete erau ciuruite sau de decor
Justiția era monument al naturii
Biserica n-avea timp – pt ca sefu ei făcuse parte din regenta
Iar conducerea noastră militară era competentă cat să fie degradată la nivel de soldat – mă refer la varfu conducerii; și au fost și câteva excepții, puține – nu degeaba decretul de degradare dat de antonescu
Cu prim-miniștrii executați prin gări și prin păduri
Cu câțiva executanți legionari omorâți și prea puțini comandanți legionari condamnați
Ca rejeje era ocupat cu viața de noapte și cum să asigure mulgerea liniștiți a țării de către malaxa si aushnit
Atunci ca și azi, conducătorii erau aleși pe alte criterii decât competența, de ex care are pielea mai groasă și e trecut prin mai multe partide
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Argetoianu
Fanii regalității de la noi zic ca Carol al doilea n-a greșit prea mult, și îl compara pe Carol al doilea cu Al ICuza, deși Cuza este la ani lumina în fața lui, pt ceea ce a lăsat
Finlandezii cu o înzestrare nesemnificativa, prin comparație cu înzestrarea noastră, au reușit ce au reușit în razboiu de iarnă finlandez – omu sfințește locu
La fel grecii care aproape au înghițit armata terestră italiană a lui musolinii si au întârziat cu aproape 1 lună începutul operațiunii Barbarosa – luna aia a întârziat ajungerea nemtilor la moskva, suficient ca nemții să prindă iarna de la sfârșitul lui 41, deși nu erau pregătiți pt asta
Ceea ce combinată cu dotarea și capacitatea industrială rusă, plus preluarea comenzii de jukov care deja dovedise la luptele de la halhin gol
Plus nr imens de tancuri rusești, rușii aveau de mai mult de trei ori mai multe tancuri decât nemții – pt considerații mai ample Suvorov, spărgătorul de gheață
Istoria este ciclică
Ce a fost va mai fi
Sa fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
Aveți câteva mituri în comentariu…
”Finlandezii cu o înzestrare nesemnificativa, prin comparație cu înzestrarea noastră, au reușit ce au reușit în razboiu de iarnă finlandez – omu sfințește locu”
Finlanda a participat în calitate de țară învinsă la Conferința de Pace de la Paris. La fel ca România, Bulgaria și Ungaria. Finlanda a fost admisă ca membru ONU abia în 1955, la fel ca România. Ce a reușit Finlanda?!
Finlanda l-a avut președinte timp de 26 de ani pe Urho Kekkonen, omul sovieticilor. România a recuperat Transilvania de Nord în 1944-1945, iar R.Moldova este astăzi independentă, în timp ce Karelia pierdută de Finlanda este și în ziua de astăzi în componența Federației Ruse. Ce a reușit Finlanda?!
Toate poveștile astea cu realizările Finlandei sunt pur și simplu propagandă anti-românească. De-obicei cu originea la Moscova. Deci propaganda rusească sfințește locu’ 😀
N-au avut trupe de ocupatie si sunt in lumea civilizata de vreo 80 de ani.
Absolut. Ce nație, în afară de finlandezi, și-a mai cenzurat singură cărțile și filmele, de bună voie, astfel încât să nu-i supere pe sovietici? 😀
Dacă ar fi avut trupe de ocupație, măcar ar fi avut o scuză.
P.S. Finlandezilor le e rușine astăzi pentru cum s-au comportat în perioada neutralității. Doar trompetele Moscovei îi laudă pentru supunerea lor față de ruși.
io ma refereream la inceputul ww2, nu la iepoca stralucita de dupa,
citeste intai ceea ce a facut Finlanda in razboiu de iarna
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Iarn%C4%83
ca Finlanda nu avea productia de generali care o avea patria noatra,
totusi, armata finlandeza si conducerea lor si-a pastrat demnitatea, a refuzat ultimatumu rusesc, sa fi om ii lucru mare,
noi, cu conducerea care o aveam, inclusiv militara, de abia am asteptat ultimatumu rusesc ca sa renuntam la teritorii fara lupta, vezi sedintele consiliilor de coroana si pozitiile generalilor nostrii de aprobare a ultimatumului rusesc,
ori, patria este norodu si nu tagma jefuitorilor cocotati temporar pe scaune,
stii tu cati civili români din Basarabia, Bucovina si judetele Cahul, Bolgras si Ismail au fost batjocoriti de rusi ca efect al aprobarii ultimatumului rusesc ?
apoi, ocuparea campurilor petroliere de la noi de catre nemti in oct. 1940, si dictatul de la Viena,
grecii, cum am spus, aproape au inghitit armata italiana si au intarziat cu o luna inceputul operatiuni Barbarosa,
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_greco-italian
armat victoria curam
Romania a recuperat Transilvania, datorita lui Stalin. Mai bine zis Stalin a spus ca Ungaria trebuie pedepsita, deci vom da Transilvania inapoi Romaniei! Nu din alte considerente asazis „prietenesti”. Ce am castigat noi fata de Finlanda! Macar ei au luptat pentru tara lor impotriva rusilor. Noi….
Comunismul și fascismul sunt două înfățișări ale aceluiași diavol.
Fiindcă prima lovitură a lui Hitler a fost împotriva celor din vest.
Fiindcă au fost aliați cu comuniștii și au creat o mitologie comună greu de schimbat
Prima lovitură a lui Hitler a fost în Est, împărțind Polonia cu Stalin conform pactului Ribbentrop -Molotov. Apoi a atacat în Vest, după ce UK și Franța i-au declarat război.
Cred că greșiți .
Nimeni nu l a preferat pe Stalin lui Hitler an inițiam.
Uitați că Hitler a atacat țările democrate prin atacul asupra Poloniei. Apoi a atacat de nebun URSS. În final a declarat război SUA din solidaritate cu Japonia .
Alianța nefirească SUA, UK, URSS a fost formată de nebunia lui Hitler .
După WW2, alianța de va rupe si va începe Războiul Rece.
@mongolul
atat hitler cat si stalin sunt doi dicatori cu acelasi scop: sa cucereasca si sa ocupe militar intreaga Evropa
istorici sunt unanimi in a declara ca ww2 a inceput cu atacul lui hitler asupra Poloniei, uitand ca imediat după atacu lui hitler impotriva Poloniei a urmat atacul lui stalin impotriva Poloniei,
fara existenta pactului ribentrop – molotov hitler nu ar fi avut curaj sa atace de unul singur Polonia, asa după intelșegerea cu stalin era cert că atacata din doua directii ata de nemti cat si de rusi Polonia nu avea sanse puternice de a rezista si a contraataca,
inarmarea actuala a Poloniei nu este intamplatoare,
la inceputul ww2 nemtii aveau un avans tehnologic fata de restul Evropei, data de cercetarea germana efectuata in perioada 1800 – 1940,
la inceputul ww2 rusi aveau un avans al nr. de tancuri – mai mut decat dublul numarului de tancuri la intregii Evrope, pt consideratii mai ample Suvoror, spargatorul de gheata,
infrangerea germana a oprit aspiratiile lui hitler, iar bomba atomica si avansul trupelor americane in Evropa a oprit ambitiile lui stalin,
altfel, Evropa ar fi cazut,
victoria iubeste pregatirea
Desigur, dar tratatele in vigoare nu au ridicat Franta si Anglia impotriva URSS, ci impotriva Germaniei. Dupa care evenimentele au schimbat pozitia jucatorilor. Nu a fost o alegere. O simpatie pentru Stalin in detrimentul lui Hitler.
@Mongolul
„Apoi a atacat de nebun URSS”….. Poate că din perspectiva de astăzi așa ni se pare/ar lăsa impresia. Și din pct.de v.politic este constatarea ce s-ar impune.
Dar strategic&militar nu a atacat de loc „de nebun” URSS. Da, poate fi văzut ca un atac in disperare de cauză după ce a realizat efectul devastator al strălucitoarelor manevre politice și strategice ale lui Stalin.
Dar momentul și concepția atacului au fost alese f.potrivit scopurilor. Armata sovietică a fost surprinsă exact in cel mai delicat/sensibil moment al desfășurării in vederea unei ofensive.
Trebuia să atace. Decizia a fost luată doar după vizita lui Molotov la Berlin cand s-au observat, indubitabil, intențiile agresive/ofensive ale URSS/Stalin.
Un element interesant privitor la Ro.:
„Despite the parties’ ostensibly cordial relations, each side was highly suspicious of the other’s intentions. For instance, the Soviet invasion of Bukovina in June 1940 went beyond their sphere of influence as agreed with Germany” (wiki page despre planul Barbarossa)
@JB
Hitler era prins in razboiul cu UK. Nu ii trebuia un alt front. Indiferent de intentiile lui Stalin.
E o grava eroare strategica. Demna de un nebun.
Apoi, serviciile secrete germane au fost depasite. Keitel afirma ca Germania miza pe 100 de divizii rusesti. Pina la Moscova, numarasera in lupta 200. Plus siberienii care i-au infrint la portile Moscovei. A ataca un inamic fara sa-i stii forta reala, este un alt gest nebunesc.
Nu mai vorbesc de teritoriul imens detinut de URSS. Teritoriu pe care razboiul fulger nu mai putea fi aplicat. Adica tactica de baza a armatei germane trebuia schimbata. Germanii nu au pierdut multi oameni pe front, pina la Moscova, dar trebuiau sa lase garnizoane in spate, pentru a controla teritorlul ocupat si caile ferate. Armata germana s-a micsorat mai mult decat au planificat. Mai ales ca au aparut si partizanii.
Din orice punt de vedere ati analiza, „Barbarossa” este un act nebunesc.
Ca si decalratia de razboi contra USA.
Intentiile belicoase ale lui Stalin erau cunoscute de mult. De aici si pactul „Ribentropp-Molotov”.
@mongolul
Aceste controverse durează de multe decenii….. Nu se va ajunge prea curând la un răspuns definitiv deoarece încărcătura ideologică e prea mare.
1. „Hitler era prins in razboiul cu UK. Nu ii trebuia un alt front. Indiferent de intentiile lui Stalin.” „Indiderent” are consecinte majore. In cazul de față UK era un obiectiv a cărui realizare aducea riscuri enorme cu „indiferntu’ „de peste 200 de divizii…..
Declarațiile amb.Cripps presei engleze privind o viitoare posibilă alianță cu URSS au fost luate f.in serios de AH cu toate dezmințirile imediate sovietice.
Sigur că ofensiva germană poate fi considerată nebunească…..prin îndrăzneala ei da.
2. Chiar dacă am presupune că DE chiar nu cunoștea deloc forța sovietică și tot trebuia să atace. Pericolul era prea mare ca să nu. Atacul, așa cum s-a vazut, a produs pierderi enorme sovieticilor.
Dacă germanii rămâneau in pasivitate mizând pe rezistența în apărare și ofensiva sovietică pornea așa cum Stalin, in mod magistral, o plănuise Armata roșie se oprea la Atlantic.
aiurea!
Rusii nu aveu munitie pentru pustile lor; le-au dat americanii, pentru ca -intimplator- aveau acelasi calibru; 7,62; nu aveau munitie pentrui artileria antiaeriana; idem; nu aveau aluminiu suficient pentrui avioane; idem. (Asta a fost lista cu primele marfuri solicitate de rusi, de la americani. Vedeti vizita lui Hopkins la Moscova.)
Poate nu stiti, dar multe avioane rusesti aveau capatul de plan din lemn de tei.
ETC.
Desigur, Stalin dorea sa ajunga la Atlantic. Chiar si Churchill se temea de asta. Dar nu avea resursele necesare nici macar in ’45. Cu ajutorul copios al americanilor (masini unelte, tancuri, avioane, munitii, camioane, statii radio, medicamente etc.)
Germania a atacat prosteste un inamic puternic., pe care nu-l cunostea (habar nu aveau de tancurile KV si -mai ales- T-34) si care era anesteziat prin pactul Ribentropp-Molotov.
Daca Germania finaliza razboiul in Vest. putea sa se dedice razboiului cu URSS. Si fara sa declare razboi si americanilor.
Dar cand Dumnezeu vrea sa piarda un om (popor, stat) incepe prin a-i lua mintile.
Prin actele sale, Hitler era, CLAR, nebun! Iar atacul URSS cea mai mare greseala, alaturi de declaratia de razboi pentru SUA.
Nu cred ca este avantajos sa justificati (sa incercati, de fapt) faptele unui nebun.
@mongolul
D-le, politicienii nebuni NU sunt nebuni chiar cu totul. Lenin care a murit cu mintile absolut rătăcite, Stalin, Mao, Pol-pot, Ceaușescu și AH aveau nebuniile lor dar nu tot parcursul le-a fost nebunesc. Chiar criminali in masă precum Pol-pot nu erau caracterizați de un delir permanent. Mao era nebun in multe sensuri dar detașarea de URSS are o logică destul de solidă.
Logica, rationamentele corecte nu le erau cu totul străine. Cred că suntem destul de maturi și serioși ptr.a putea realiza lucrurile astea.
Totuși cum se împacă „Rusii nu aveu munitie pentru pustile lor; le-au dat americanii” cu „Germania a atacat prosteste un inamic puternic., pe care nu-l cunostea” ?!? Ce fel de inamic puternic este acela care are tancuri dar nu obuze și gloanțe?!? Este contradictoriu ceea ce susțineți. Explicația există dar credeți-ma că nu se potrivește teoriei dvs.
Da, știam că multe avioane sovietice aveau caracteristici cumva rudimentare. Cum vine asta cu statul puternic pe care l-a atacat nebunește DE ?!? Explicația constă in utilizarea lor, in misiunea/obiectivul de îndeplinit: atacul masiv și prin surprindere in condițiile distrugerii la sol a aviației germane inamice. Odată obținută supremația aeriană respectivele avioane erau practic invincibile. Dar n-a fost să fie.
Prin atacul german mulțimea uriașă de avioane de asalt rudimentare sovietice a fost distrusă la sol pe aerodromuri situate pe linia de contact sau si-au pierdut valoarea de întrebuințare deoarece războiul devenise de apărare. Dar ptr.scopurile inițiale erau f.potrivite ba chiar ar fi asigurat trecerea de la obiective tactice la strategice.
@Lucifer. Cu multi ani in urma am citit un interviu pe care Roosevelt l-a acordat unui ziarist la putin timp dupa ce a ajuns la Casa Alba, pe la inceputul anului 1933. Se stie ca el si Hitler au ajuns la putere aproape in acelasi timp. Dialogul a fost cam asa, citez din memorie:
I: Care va fi politica Statelor Unite fata de Europa?
R: Nu ma intereseaza Europa. Europa este fieful lui Stalin!
Ar putea fi un raspuns la intrebarea dv.
Toata stima.
Era o ironie.
FDR dovedea electoratului ca nu se va implica în evenimente din afara SUA și atrăgea atenția că doar dictatorii se ocupă de soarta altora.
Când făceți o analiză istorică, va raportați la mentalitatea momentului respectiv
Bine scris!
Am citit saptamana trecuta ultima carte a lui Bernhard Schlink, The Granddaughter, in care povestea personala se amesteca cu recrudescenta contemporana a nazismului in Germania, in special in Est si acum citesc What We Can Know, de Ian McEwan, de o frumusete exceptionala, cel putin inceputul, a carei actiune se petrece in 2119, in ce a mai ramas din UK dupa carastrofele climatice si razboi.
Alegerea, in chestiuni macro, nu este a „noastra”. Cine este „noastra”? Mai bine spus ar fi, „fiecare dintre noi” dar si atunci ” fiecare dintre noi” suntem f diferiti, suntem produsul istoriei individuale si chiar daca nu am fi f diferiti, nu ajungem la pozitii care sa poata influenta in mod real istoria si sa previna catastrofe si razboaie, daca asemenea pozitii ar exista in realitate.
Niste comentarii de film binevenite, asociate cu etape din istoria recenta a Europei. Din pacate, memoria oamenilor este scurta si lucrurile se pot repeta si in viitor, chiar daca sub alte formule de actiune. Iar politicienii de azi nu cunosc istorie si geografie, sunt tot mai inculti si lacomi, cinici.
”Umilit de condițiile impuse de aliați după înfrângerea din WW1, slăbit de Marea Depresiune, statul federal se clătina.”
Da, nemților le-a mers mai bine după WW2, nu au mai fost umiiți 😀
Soluția corectă după WW1 era cea adoptată după WW2: dezmembrarea Germaniei. Germania a fost tratată prea bine după WW1, astfel încât nemții ajunseseră în anii ’30 să pretindă că ei nu au pierdut războiul și că nu au fost cuceriți de nimeni (armistițiul s-a semnat în Franța și nemții încă aveau trupe în Franța, în momentul armistițiului. Însă americanii debarcaseră 2 milioane de soldați în Franța și era clară continuarea, dacă nemții n-ar fi semnat armistițiul).
O altă soluție corectă era ca în 1932 să fie ocupată Germania de 250.000 de soldați americani și să le fie impusă păstrarea Republicii de la Weimar. Nemții nu înțeleg decât de ciomag, la fel ca ca rușii și la fel ca japonezii. De 20 de ani încoace, de când a venit Merkel la putere (2005) toată Europa trebuie să suporte idiosincraziile Germaniei și rescrierea istoriei. Vezi, Doamne, Germania era ”umilită” în 1933. Întâmplător, exact ăsta era discursul naziștilor. Oare chiar întâmplător?
Germania nu a fost dezmembrată în 1918, asta a fost greșeala aliaților. Așa că în 1945 a fost corijată, iar Europa a avut 80 de ani de pace.
Situatia de la sfarsitul ww1 nu era identica cu cea de la sfarsitul ww2. Costul pentru cucerirea Berlinului era de cateva milioane de oameni. Francezii erau saturati pana-n gat de razboi, ceea ce presupune ca acele prime 2 milioane de americani vor sfarsi prost.
Nu mi se pare OK, chiar nu e stilul tau, sa arunci vietile atator oameni cu scopul de-a realiza mai bine planul. Iar in plan e specificat ca germanii, japonezii si rusii sunt suboameni. Tot pace de o suta de ani era si daca Germania se oprea la Londra, iar pentru o asemnea realizare ce nu ar fi meritat sacrificat.
Nimic despre aristrocatia europeana care nu a inteles revolutia industriala cu toate urmarile ei, pana nu a facut praf vietile a zeci de milioane de supusi. Problema ideologica este absolut praf in ochi, epifenomen in cel mai bun caz.
”Costul pentru cucerirea Berlinului era de cateva milioane de oameni. Francezii erau saturati pana-n gat de razboi, ceea ce presupune ca acele prime 2 milioane de americani vor sfarsi prost.”
Așa zice Kremlinul, între două amenințări cu R36 pe care le proferezi mereu pe-aici? 😀
În WW2, Statele Unite au avut 250.000 de militari morți în Europa și au ajuns la Berlin. În timp ce nemții au pierdut 8 milioane de oameni, atât timp cât au vrut neapărat ca americanii să ajungă la Berlin. În noiembrie 1918, aristocrația aia blamată la cursurile de marxism-leninism s-a recunoscut învinsă și a salvat viețile propriilor cetățeni, fără să vrea neapărat să vadă trupele americane ajungând la Berlin.
Cele 2 milioane de soldați americani debarcați în Franța nu erau acolo să vadă Parisul. Erau acolo să lupte, dacă nemții n-ar fi semnat armistițiul. Însă Uniunea Sovietică nefiind implicată în toate acele evenimente, a rescris pentru uz intern o istorie anti-americană, pe care domnia ta o răspândești pe-aici. Așa e, americanii debarcați în Europa în 1918 erau victime sigure, noroc că i-au salvat nemții semnând armistițiul 😀
Nu prea pricep ce vrea sa spuna articolul!? Multe chestii sunt arhicunoscute, ce e nou?
Dupa mintea mea una din cauzele venirii la putere a criminalilor de nazisti a fost saracia si somajul. Uneori ma intreb daca ar fi picat Ceausescu in cazul in care romanii ar fi dus-o ceva mai bine!?
@neamtu tiganu – „Multe chestii sunt arhicunoscute, ce e nou?”
Nu e nimic nou, e o rescriere a istoriei care trebuie repetată ad nauseam, până le intră în cap românilor: naziștii aveau dreptate să preia puterea și să comită atrocitățile pe care le-au comis, Germania a fost umilită de aliați, deci tot ce s-a întâmplat în Europa în anii ’30 a fost din vina americanilor. Exact ca și în prezent, ăsta e mesajul subliminal 😀
E un joc psihologic arhicunoscut, prezentat de Eric Berne în urmă cu zeci de ani: „Look what you made me do”. Tot ce fac europenii astăzi e din vina americanilor.
Strict despre film, mie mi s-a parut ca abordeaza un subiect marginal, cum Douglas Kelley a fost fascinat de Goering pina in punctul in care a fost schimbat din echipa de psihologi. Istoric nu Kelley a fost principalul psiholog pentru condamnatii de la Nuremberg ci Gustave Gilbert. Nu mare lucru despre crime impotriva umanitatii si cum i-au acuzat procurorii, samd. Sau cum a murit Kelley (desi despre problemele cu alcolul arata in film).
Oricum de notat ca crimele in numele patriotismului si respectarii autoritatii nationale nu te salveaza de raspundere, la nivel personal.
Mult mai interesant mi s-a parut filmul din 1961, la doar 15 ani de la evenimente, dar care atinge probleme mult mai adinci. Altfel filmul de acum e precum Gen Z: usurel, sa nu ne obosim prea tare.
Domnule Felea,
Marcus Aurelius era un erudit. Nu era Nero sau Caligula. Vorbele lui ramân profetice. Intenția dvs este binevenită. Întru’ limpezirea apelor tulburate din mintea națională. Este lăudabil dar cred, imposibil de realizat. Între Germania nazistă și România hibrida de azi, absolut nicio asemanare. Niciuna. Nu-i putem asemana pe Göring cu Simion, nici pe Hitler cu Grindeanu. Messia intră în altă categorie. Nu putem amesteca lucrurile. Hitleriștii îi urau pe comuniști. Azi comuniștii urăsc, în general. Puciul din berarie nu seamănă deloc cu republica de la Ploiești, cum nu seamană, sub niciun motiv, neamțul cu românul (excepția ce confirmă regula e Iohannis, atât).
Paul von Hinndenburg era diferit sau nu de President N.Dan?
Procesul lui Göring a durat 218 zile. Al lui Ceaușescu 3 zile sau câteva ore. Göring a rămas în istorie. Ca personaj malefic, dar a rămas. Ceaușescu pare că nu. După 1989 am făcut procesul comunismului? Nu. Procesul nazismului s-a făcut? Da. Și atunci cum să ieșim noi, care nu am știut să facem procesul comunismului, la liman? Cum Doamne, cum? Fără adevăr și dreptate, după atâta amar de ani (80) cum vrem să ne spălăm de păcate. Pentru nemerniciile făcute între 1945-2025 de comuniști ne e frică să cerem odată dreptate!? Așteptăm să amestecăm comunismul cu legionarismul? Asta vrem?
Așteptăm să ne umplem de sânge unii pe alții? Ca să ce? Să vină la conducerea țăriu hahalerele Nordis, Solomon, Oprescu, Oprișan, Năstase, Dragnea, Mazăre, varanu? Sau Antonescu, Ciucă, Tăriceanu, Vosganian, Alinuța? Sau poate ilustra echipă băsesciană BVB+Bode, Răreșel, Udrea cu Co. de dame bine. Și cei din USR au început de prin 2020 să amușineze la jocuri nu prea placute.
La justiție poate vreți pe Bica și Tudorică Toader. Ce ziceți?
Cum de mai putem răbda nemerniciile, minciunile și impostura unor insațiabili?
În orice tribunal sau judecătorie intri, vezi scris: NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.
Cum a putut un popor să fie prostit ca după foame, frică și frig în 24 ani de comunism să voteze încă 36 ani același monstru?
„Suntem unici” spunea tova Costache.
Se pare că și noi, plebeii.
Căci grofu sel visează numai în Parlament sau în Guvern.
Dumnezeu să binecuvânteze România! Dacă va mai putea.
@Lucian Nicolescu _ „… au început de prin 2020 să amușineze la jocuri nu prea placute.”
Este posibil ca memoria mea să fi căpătat unele imperfecțiuni în ultimii cinci ani.
Așadar, fiți amabil vă rog și amintiți-mi la ce anume vă referiți.
Vă mulțumesc.
@Constantin: Domnule Constantin,
Din punctul meu de vedere lucrurile stau așa:
– dl Ghinea = Capodopera fățărniciei (comportamentul față de dl President Dan, cu mult înainte de mai 2025 și înainte și imediat după alegerea dlui Nicușor Dan);
– dnii Barna, V.Voiculescu, Drulă vi se par oameni onești față de același Nicușor Dan? Mie, deloc;
– vi se pare logic ca persoane ca dna Presadă, Vlad Gheorghe sau dnele Ciceală și Chichirău după ce s-au batut patru ani (2016-2020) în Parlament cu fiarele (Ponta, Humelnicu, Șerban Nicolae, Nicolicea, mitralieră, dr. Bacalbașa șamd) li s-a făcut „favoarea” să fie dați afară din partid? Mie nu;
– dl europarlamentar USR (i-am uitat numele) a fost „ajutat involuntar” de Ciolacu să ajunga în Parlamentul european.
Sunt opinii personale. Pot fi subiective. I-am apreciat pe toți cei enumerați. Dar apreciez mai mult finețea, bunul gust, pregătirea eminentă, când sunt de admirat. Dar am oroare de oportunism, pupincurism, alpinism politic. Așteptam altceva. Dar degeaba ai inteligență dacă nu ai demnitate. Și asta, în zilele noastre „este dar s-a terminat”-din schițele lui Caragiale.
Repet: sunt opinii personale. „Errare humanum est, perseverare diabolicum”.
@Lucian Nicolescu _ „Din punctul meu de vedere,,,”
Nici mie nu mi-e drag vreunul dintre personajele menționate – inclusiv N Dan -, dar îi consider onești și nu am găsit motive care mă facă să cred altfel.
Asta nu înseamnă nicidecum că ar fi perfecți (ceea ce mass-media le reproșează adesea, ca și cum căutarea perfecțiunii în politică ar avea sens).
Prin urmare, ei au reprezentat și reprezintă în continuare opțiunea electorală a „răului cel mai mic”, în contextul în care „răul cel mare” este reprezentat de marionetele cleptocrației.
Lămurirea pe care o aduceți asupra „jocurilor nu prea plăcute” îmi oferă ocazia de vă ruga să vă amintiți că schimbările de poziții în susținerea unor candidați în rândul USR au avut loc ca parte din strategiile electorale, cu schimbările determinate de evoluția contextului politic național. Au reprezentat adaptări din mers în funcție de evenimente.
Firește că nu toți au fost mulțumiți, dar asta se întâplă în firescul vieții de partid, unde deciziile se iau prin majorități, nu prin unanimitate.
De asemenea, vă rog să remarcați că dacă USR participă la guvernare în alianțe cu formațiuni politice criticabile, este la rândul său criticat, chiar dacă o face în folos public.
Dimpotrivă, dacă refuză participarea, este criticat pentru că astfel se opune interesului public. Șamd.
De fapt, onestitatea este cea care sperie cleptocrația.
Aș fi vrut să fiu scurt. Nepolemic. Dar m-ați provocat. Eu mi-am exprimat o parere. Și parțial, sunteți de acord cu mine.
Chestia cu „răul cel mic și cel mare”! Votând de opt cincinale „răul ăsta mic” am demonstrat că frica, foamea și frigul nu sunt suficiente fără URĂ. Ura implică caracter. Și e mare lipsă pe la noi. Unde duce frica de „raul cel mare? Drept în brațele gemenilor PSD, PNaL, quaduplii AUR-SOS-POT-PACE.
După mine spre asta ne îndreptăm. Fără a avea parti-priuri politice. Și cu regia binecunoscută, cu jandarmii, poliția, armata, Procuratura și Justițiarii (cu toții corupți, cu salarii și pensii grosolane), care nu vor să se schimbe absolut nimic (nici n-ar avea de ce) și vor rămâne la butoane până la sfârșitul vieții pe pământ. S-a mai întâmplat. Era o altă generație de grosolani -1989. S-au perpetuat numai. O generație doar. Înmulțirea va continua. România e Purgatoriul lui Dante. Nimeni aici, insă nu vrea să se „spovedească”. E bine asa cum e! N’așa? . Dar…”ca la noi la nimeni”. Căci dacii au fost primi și au inventat limba latliă și justiția Divină. De unde și maxima: DURA LEX SED LEX. Dar, doar pt căței.
În România totul este împins în tragi-comedie. „Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris à la légère” spunea Raymond Poincaré.
Un exemplu: comunismul a fost condamnat într-o butaforie organizată de un turnător la Secu ajutat de urmașii celor care l-au adus în România, de la Ștefan Gheorghiu deveniți peste noapte specialiști în democrație
”Naziștii și Adolf Hitler au fost aduși la putere cu votul a 37% dintre germanii care au participat la vot.”- nu.
37% au obținut la alegerile din iulie 1932. Dar în noiembrie 1932 s-au organizat din nou alegeri, iar naziștii au obținut doar 33% din voturi.
Desigur. Bine venit comentariu. Mulțumesc, clarifică mai bine starea de fapt.
Chiar și în mai 1933, când naziștii au organizat alegerile, deși au crescut substanțial, tot nu au ajuns la 50% din voturi.
Asta spune tot despre forța naziștilor și modul de a veni la putere
Fără aliați, nu puteau nimic!
Bate-voi pastorul si se va risipi turma.Daca pastorul de la Washington si cel de la Moscova dispar, scapam de repetarea 1933 Germania. Mai e si pastorul de la Beijing…Buna ar fi o pandemie adevarata
Goering a fost unul din autorii și profitorii regimului nazist. Poate cel mai mare profitor.
Dar nu el este vinovat de ascensiunea naziștilor.
Pe lîngă revanșa pe care armata și liderii Germaniei o doreau, e vorba de criza economică din ’29-’33. Criza care a adus sărăcia în masă și a făcut ca ideile fasciste să prindă.
În plus, există două aspecte puțin analizate de istorici: iertarea puciștilor fasciști, care a readus extremismul pe scena politică și alianța extremiștilor cu centrul democrat.
E de văzut -azi, la noi- strofocarea PSD de a se alia cu AUR.
Extremismul nu reușește niciodată de unul singur. E nevoie de mînă maronie care i se întinde, pentru a acapara puterea.
Istoria e scrisă de diverși. Dar nu toți văd întreaga încrengătura a evenimentelor. Sau ordinele primite pentru diferite stipendii îi fac parțial orbi
„Impasul în care se ajunsese l-a convins pe aproape nonagenarul președinte federal Paul von Hindenburg să-i ofere mandatul de cancelar federal lui Adolf Hitler.”
„Impasul” a fost creat de refuzul lui von Hindenburg de a aduce un cancelar social-democrat (și pe social-democrați la guvernare, implicit). Pentru că Von Hindenburg aparținea aristocrației (mare proprietar de pământ) și avea o ură naturală față de tot ce reprezenta libertăți (sindicate, emanciparea femeilor etc.) și mai ales față de „bolșevici” și „marxiști” (sună cunoscut?). Altfel spus, nebunii nu ajung niciodată sus fără ajutorul ticăloșilor. Plus că Hitler a avut o celebră întâlnire cu patronii „din Nirvana” industriilor și finanțelor, obținând suportul financiar al acestora pentru alegeri. Când vreo 19 milioane de germani și-au părăsit locurile de muncă pentru a merge la război, Hitler și Goering le-au adus sclavi. Restul este știut: o paiață isterică, revendicându-se de la arieni și Nibelungi le-a făcut de rahat viitorul nemților pe vreo sută de ani, dacă nu mai mult. Ajutat de un alt nebun care promisese fiecărui neamț și fiecărei nemțoaice să aibă pe masă pâine albă și pufoasă dimineața, la prânz și seara. Din grâu crescut pe cernoziomul ruso-ucrainian (sună cunoscut?).
”Von Hindenburg aparținea aristocrației (mare proprietar de pământ) și avea o ură naturală față de tot ce reprezenta libertăți (sindicate, emanciparea femeilor etc.) și mai ales față de „bolșevici” și „marxiști” (sună cunoscut?).”
E drept că 1919 bolșevicii înființaseră o republică sovietică în Bavaria și executaseră și ei câți aristocrați au apucat, dar bolșevicii au voie să execute aristocrați, corect? 😀
Se știe că bolșevicii luptă pentru libertate, execuțiile comise de ei sunt întotdeauna justificate, chiar și fără proces.
@Titel Maxim
„„Impasul” a fost creat de refuzul lui von Hindenburg de a aduce un cancelar social-democrat […]. Pentru că Von Hindenburg aparținea aristocrației (mare proprietar de pământ) și avea o ură naturală față de tot ce reprezenta libertăți (sindicate, emanciparea femeilor etc.) și mai ales față de „bolșevici” și „marxiști”” Să avem pardon dar cred că e greșit ce susțineți. Hindenburg nu a avut de ales, a fost pus in fața unei situații imposibile prin refuzul Comuniștilor, la ordinului lui Stalin, de a crea o majoritate parlamentară cu social-democrații. Dacă aceștia ar fi adus in fața președintelui majoritatea formată Hindenburg nu ar fi avut de ales indiferent cât de refractar era el la emanciparea femeilor, sindicate, etc.
Explicațiile dvs.apartin retoricii care vrea să excludă răspunderea comunistilor germani și a manevrelor extraordinare ale lui Stalin pe scena internațională. Ca să nu mai vorbim că sunt pur speculative opunând niște presupuneri privind gândirea lui Hindenburg unor fapte concrete, documentate și cât se poate de publice dar ocultate constant de istorici.
Da, poate că Hindenburg îi ura pe bolșevici. Dar avea motive serioase. Dacă ne uităm la istoria prealabilă semnării armistițiului din 11 noiembrie 1918 și la dezordinile politice profunde din Germania ulterioare încetării ww1 e greu să nu observăm răspunderea teribilă a comuniștilor/marxiștilor. De menționat doar încercările de fărâmițare a DE prin proclamarea republicilor sovietice ale Prusiei, Bavariei și alte și alte chestiuni de mare gravitate ptr.germani.
Încă un aspect ce merită menționat. Contemporanii naziștilor nu-i considerau deloc paiațe pe Hitler&Goring, caraghioși sau lipsiți de relevanță. Absolut deloc! Poate doar cu f.mici excepții din rândurile caricaturiștilor și pamfletarilor. Dar oamenilor politici europeni, americani, etc.nici nu le treceau prin cap aprecieri care să îi trimită in derizoriu pe Hitler sau Goring. Dimpotrivă, îi luau foarte in serios.
Poate că micile secvențe video care rulează mereu la tv, in filme,etc să creeze cumva impresia unor manifestări isterice ale naziștilor proeminenți precum Hitler sau Gobels. Dar mai nimeni dintre contemporani nu-i percepea așa.
De regulă, criminalii abominabili își duc ideea crimei până la capăt. Fără pic de empatie, sau remușcare. Însă nimic nu rămâne nerasplatit pe lumea asta. Goring a suportat, așadar, consecințele faptelor sale. Ca și Hitler, nazistul Goring fost o minte limitată cu puteri nelimitate. Privit prin prisma istoriei, nazismul constituie placa turnantă a dictaturii atroce staliniste, dominată de cruzimi și răutate. Practic Stalin i-a zămislit pe naziști prin înarmarea și instruirea Wehrmacht-ului in deceniile trei și patru și prin dezbinarea electoratului german în momentul alegerilor din 1932, ceea ce i-a asigurat lui Hitler o majoritate la limită. Scopul tiranului Stalin era că Germania să fie spărgătorul „ordinei vechi” in Europa și apoi Rusia (URSS) să intre falnic in scenă și să „elibereze” lumea de naziști. Acesta ar fi planul sangerosului discipol Puțin, și el vrea să-l realizeze cu ajutorul extremiștilor, inclusiv români). Istoria ne convinge, iar astăzi destul de explicit că oamenii care slujesc regimurilor totalitare știu că în realitate eu slujesc Raul absolut. Căci răutatea este un’dat’natural. Răutatea născătoare de atrocități poate fi chiar un stigmat al propriei vieți. E urmarea „zestrei” unui mediu al inconștienților depravați, ticăloși. Naziștii au fost aduși în fața instanței de la Nirenberg. Iar societatea germană a fost supusă unui proces de purificare. Nemții de după război au știut că vina le revine lor. Pentru că sprijinind nazismul, au comis o crimă colectiva. Deci n-au dat vina pe altcineva, ci și-au făcut mea culpa și s-au apucat să muncească cu hotărâre și în tăcere. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat cu partidul comunist din URSS. Spre deosebire de naziștii ruși de ieri, de astăzi, care nu se simt deloc vinovați, ci stau și acuză pe englezi, pe francezi, pe nemți, pe oricine. Să spunem răspicat: intre regimul celui De-al Treilea Reich și regimul celei de-a R(V)omei Roșii nu există nicio deosebire. Așa cum nazismul a răsărit din stalinism (comunism), la fel putinismul belicos s-a inspirat și dezvoltat din doctrinariul hitlerist. Putin este Râul nazist din adâncul ființei. Nazismul putinist este lepadatura malformata a celei de altă dată…
„Scopul tiranului Stalin era că Germania să fie spărgătorul „ordinei vechi” in Europa și apoi Rusia (URSS) să intre falnic in scenă și să „elibereze” lumea de naziști.” Da, aveți dreptate! Păcat că Suvorov nu și-a onorat, încă, promisiunea de a aprofunda chestiunea…..
Interesant că și astăzi cei mai mulți autori&comentatori focalizează exclusiv pe Hindemburg&fiul, industriașii germani și un fel de masivă pierdere a minților in rândul poporului german. In fine….chestiunea e f.complexa și sensibilă.
Dar e de remarcat că „Nemții de după război au știut că vina le revine lor. Pentru că sprijinind nazismul, au comis o crimă colectivă”. Cum bine observați răspunderea colectivă ptr. „o crimă colectivă” e aplicabilă nowadays doar germanilor sau, in general, occidentalilor și regimurilor de dreapta. In rest…..nu se poate pedeapsă colectivă și nici măcar răspundere morală colectivă.
Observ că faceți o deosebire între comunism si stalinism. E păcat deoarece exact aceasta e teoria la modă astăzi ptr.salvarea imaginii/ideii comunismului. Toată vina e aruncată pe Stalin. Lenin și mai ales Trotsky sunt tratați cu o blândețe și o deferență aproape insuportabile.
Nu există tiranii bune sau rele. Toate sunt abominabile. Nu există nicio deosebire între bolșevism, leninism, comunism, stalinism, fascism. Comunismul, cu toate anexele cunoscute, a învins într-o țară feudală. Lenin a întemeiat propria poliție secretă. Pentru Stalin, structura normală a țării era autocrația țaristă, cu a sa istorie de stat polițist. Șapte milioane de adepți ai lenismului au fost executați. Aceasta formă de guvernământ a fost continuată de toți urmașii lui Stalin. Puțin nu este o excepție. A parfumat comunismul cu ceva democrație și practică tirania in spiritul celei mai bune tradiții țarișto-staliniste. Herr Puțin utin, se pare, este un criminal mult mai atroce decât Herr Hitler. Germania a devenit un stat prosper. Rusia putinista este aceeași, ca acum patru secole, cu aceeași poftă de expansiune. Or, starea naturală a rusului este războiul. De aceea, patima omicida a Dictatorului Putin devine Ciumă Colectivă.
@Sandu
„Șapte milioane de adepți ai lenismului au fost executați.” De unde această concluzie? Ar rezulta că faptul că erau leninisti i-a condamnat.
Cei care nu au fost executați sau încarcerați NU erau leninisti ?
Sigur că cei afiliați lui Trotsky/trotskysmului au avut mult de suferit din pricina lui Stalin, mai ales cei de la vârful puterii. Asta e incontestabil.
Mi se pare o exagerare teribilă și lipsită de fundament afirmația că Putin ar fi un criminal mai atroce decât AH.
Polonia era aliată cu Fr, uk, poți spune că era vest. Mai pune Cehia, Austria
Polonia a fost un declanșator.
”Polonia a fost un declanșator.”
Invadarea Poloniei de către Germania nazistă și apoi de Uniunea Sovietică a fost un declanșator, nu Polonia. Marea Britanie a declarat război Germaniei naziste fiindcă avea o alianță cu Polonia, a fost singura țară care a luptat din prima până în ultima zi a războiului. În timp ce Kremlinul susține și astăzi că WW2 a început abia cu invadarea Uniunii Sovietice, nu cu invadarea Poloniei. Pentru că Uniunea Sovietică a participat și ea la invadarea Poloniei, în 1939.
Alexandru Lapedatu, fost ministru liberal al Instructiunii si Cultelor, a facut parte, in calitate de consilier, din delegatia romana la Tratativele de pace de la Paris de dupa WW1, arbitrate, cum se stie, de prim ministrul francez, Clemenceau. A asistat la scena umilitoare din momentul in care delegatia germana a fost chemata in sala si silita sa semneze Tratatul. A cunoscut si conditiile umilitoare impuse Germaniei prin tratat. In acel moment, prim ministrul roman, Ionel Bratianu, se retrage la o fereastra, trist, iar Alexandru Lapedatu il intreaba:
„De ce sunteti trist, domnule Bratianu. Suntem printre invingatori. Nu vedeti ce entuziasm este pe strazile dimprejur?”. La care Bratianu raspunde: „Poporul german este mult prea valoros ca sa suporte o asemenea umilinta. Sa-l invingi pe adversar dar sa nu-l umilesti. Mai devreme sau mai tarziu aceasta poate genera o catastrofa in istoria Europei!”
Pare ca se repeta scena de la Furcile caudine, relatata de Titus Livius in scrierea „de la fundarea Romei”.
In aceste conditii, este oare exagerat sa apreciem ca Hitler este, in buna masura, creatia lui Clemenceau?
„Poporul german este mult prea valoros ca sa suporte o asemenea umilinta.”
Există o carte celebră, Ordinary Men, care descrie perfect mentalitatea germană:
https://www.ias.edu/sites/default/files/sss/pdfs/Ordinary%20Men.pdf
Polițiștii aceia germani civilizați împușcau în cap femei poloneze însărcinate, cu asta se ocupau ei.
În lumea reală, faptele au consecințe. Prin urmare, poporul acela german ”valoros” a primit exact ce-a meritat, în 1944-1945. În Germania mai există și astăzi câteva zeci de baze militare americane și câteva zeci de mii de militari americani, astfel încât să existe garanția că poporul acela german ”valoros” nu își va relua obiceiul de a-și invada vecinii în fiecare generație.
„Hitler este, in buna masura, creatia lui Clemenceau? ”
Hitler a fost exact creația poporului acela german ”valoros”. Nu l-a născut Clemenceau și nu l-a educat Clemenceau, poporul german l-a crescut și l-a educat.
Germania nu a fost umilita la Versailles; a platit distrugerile provocate si s-au luat masuri pentru a o tine departe de o armata numeroasa.
Asta e o teza utilizata de nazisti: umilirea Germaniei; oricum, nu au platit despagubirile; ba pentru a putea plati despagubirile, au beneficiat de ajutoare masive in perioada marii crize. (Au foast singurii ajutati in criza ’29-’33)
Mai lasati sloganurile!
Ideea/eforfurile in vederea suprimării statului democratic erau noi in DE ?!?Naziștii erau cei mai vechi promotori ai lor ?!? No way! Marxiștii Rozei Luxembourg si Karl Liebknecht au fost ardenți feroce, promotori neobosiți ai dictaturii proletariatului. Populația germană fusese „frăgezită” îndelung încă din anii ’20 ptr.astfel de fericite eventualități revoluționare.
Culmea, astăzi sunt văzuți ca minți luminate, romantici înflăcărați și animați de binele colectiv, egalitate și tot felul de „fericiri” proletare.
Interesantă observația despre cât de puțin înțelegeau diplomații și jurnaliștii de la acea vreme mecanismele din spatele cortinei. Ne face să ne întrebăm ce detalii cruciale ne scapă și nouă astăzi în analiza regimurilor autoritare moderne.