Introducere
Care sunt spațiile de interacțiune socială sau de transnaționalism (Wimmer and Schiller 2003) care structurează fluxurile de emigrare de scurtă durată din România? Aceasta este principala întrebare la care încercăm să răspundem, cu date multinivel furnizate de recensământul din 2021, cu referire la emigrare de scurtă durată, de sub un an de zile. Spațiile sociale care structurează acțiunea în cazul migrației externe sunt, pe de o parte principalele țări de atracție a migranților dintr-o anumită țară și, pe de altă parte spațiile comunitar-regionale de la origine. Acestea din urmă sunt estimate din perspectivele dezvoltării, experienței de migrație internațională , raporturilor de apropiere-depărtare între ele sau față de țările de destinație a migranților sau profilului lor socio-cultural. Spațiile de interacțiune relevante pentru migrația externă pot fi comunitare, regionale sau naționale. Implicit, atunci când bazele de date o permit, este preferabil să lucrăm cu date multinivel.
În acest caz am lucrat cu date ale celui mai recent recensământ din România (decembrie 2021 ca lună de referință). Prima secțiune a analizei este strict desctiptivă și se referă la relațiile între cele 42 de județe (inclusiv orașul capitală București considerat ca județ) intersectate cu principale țări de emigrare de scurtă durată. Întrebări de cercetare și ipoteze sunt generate prin această intersectare. Testarea ipotezelor este realizată în cea de-a doua secțiune printr-o regresie multinomialtă care are ca variabilă dependentă țara de destinație a emigrării de scurtă durată.
Spațiile de interacțiune favorabile migrației externe pot fi și comunitățile locale, regiunile de dezvoltare (NUTS2) sau locurile (comunitîți sau regiuni) considerate din perspectiva nivelului lor de dezvoltare. În plus, vom considera variabilele individuale ca variable de control (tabelul A2). Noua perspectivă lucrează cu un model de regresie multinomială care include aceste variabile.
Câmpuri de migrație între cultură și vecinătate
Cele 42 de județe se grupează în zece câmpuri de migrație externă, conform datelor de la recensământul discutat (tabel 1). Tabelul care grupează județele în funcție de destinația emigrării este construit în ipoteza că datele nu au nevoie de teste de semnificație pentru că sunt produse printr-o enumerare completă, de tip recensământ. Cele mai puternice câmpuri de emigrație de scurtă durată sunt orientate spre Italia (IT), Germania (DE), Spania (ES) și Marea Britanie (UK).
Trei dintre câmpurile de migrație sunt orientate spre prioritar spre Italia. Primul dintre câmpuri este format din județe ale Moldovei (Vrancea VR, Neamț NT, Bacău BC, Suceava SV) plus Vâlcea din Oltenia. Județele respective aparțin aceleiași regiuni istorice iar geografic sunt în zona Carpaților Orientali. Învecinarea lor este o probă de validitate a grupării pe care am realizat-o, pornind de la datele INS. Țara de atracție de rang secundar pentru emigranții din aceste județe este UK. În următoarea dintre grupări, cea de-a doua, intră județele Galați (GL), Tulcea (TC) și Dolj (DJ) din regiuni istorice diferite. Și în cazul acestei grupări putem, însă, nota similitudinea dată de învecinarea a două județe (GL și TC) prin situarea în apropiere, la Gurile Dunării. O a treia grupare include opt județe din Moldova (Iași IS, Vaslui VS, Botoșani BT), Muntenia (Brăila BR, Buzău BZ), Transilvania (Brașov BV, Sălaj SJ) și Oltenia (județul Gorj GJ), cu emigranți orientați spre IT și DE. Vecinătatea este prezentă între județele din Moldova (Iași IS, Botoșani BT, Vaslui VS) și din Muntenia (Buzău BZ, Brăila BR). Emigranții din aceste opt județe sunt orientați spre Italia și Germania. Cea de-a patra grupare, cu emigranți orientați majoritar spre Germania, este formată din emigranți care își au originea în regiunea istorică Transilvania (Sibiu SB, Hunedoara HD, Alba AB, Arad AR, Timiș TM). În special în SB și TM a locuit populație germană, majoritar plecată din țară, după 1989. Cea de-a cincea grupare este formată din județele Covasna (CV), Harghita (HG) și Mureș (MS), vecine și cu ponderi ridicate de populație de etnie maghiară, atrase în special spre DE și Ungaria (HU). În cea de-a șasea grupare sunt șapte județe aflate, majoritar, în sudul țării (Mehedinți MH, Ialomița IL, Giurgiu (GR, Prahova PH, Argeș AG, Constanța CT). Excepția este județul Bihor (BH). De ce județul BH apare în această situație? Plasare la granița de vest, pondera mai mare de populație maghiară, vecinătate cu două județe orientate în special spre Franța (FR)? Cercetări pe cazul BH ar fi justificate din perspectiva întrebărilor menționate. Cea de-a șaptea grupare este cu situație unică, de numai un județ, respectiv Caraș-Severin (CS), orientat în primul rând spre Austria și secundar spre Germania. Tradiția istorică a fostului imperiu Austro-Ungar, apropierea de Austria, sărăcia din Banatul montan? Ar fi, iarăși, de răspuns în baza unor cercetări empirice, acolo. Cea de-a opta grupare de județe este cu emigranți orientați majoritar spre Spania, cu origine de plecare în Transilvania (Bistrița-Năsăud BN, Cluj CJ), Oltenia (Olt OT), Muntenia (Dâmbovița DB, Călărași CL, Teleorman TR). Secundar, județele din grupare sunt orientate spre Germania (BN), Marea Britanie (CL) și Italia (OT). Cea de-a noua grupare cumulează județele din nord-vest, respectiv Maramureș și Satu Mare , unitatea lor culturală fiind asigurată de apartenența lor majoritar la regiunea istorică Maramureș. Cea de-a zecea grupare reunește orașul capitală București și județul Ilfov care îl înconjoară, cu emigrație în special spre UK și alte țări decât cele menționate explicit în tabelul 1.
Simpla vecinătate a județelor sau încadrarea lor în aceeași regiune istorică nu pot explica emigrarea spre aceleași destinații. Modelul explicativ este mult mai bine specificat dacă se includ simultan, în aceeași analiză și variabile de control individuale . plus variabile care iau în considerație interacțiuni favorabile migrației externe referitoare la istoria comunitară a migrației, plus regiunile de dezvoltare ca fiind spații regionale mult mai omogene decât regiunile istorice. Este ceea ce vom încerca să realizăm în secțiunile următoare. Avantajul noii analize prin regresie multinomială este gradul superior de specificare, comparativ cu analize anterioare (Sandu 2026).
Efectele de dezvoltare
În ambele analize cu date de recensământ 2021 am folosit ca predictori nivelul de dezvoltare la nivel de comunitate (LAU) și de regiune (în sens de județ). Fundamental este efectul comunitar al migrației externe. Se menține regula ca principalele fluxuri de emigrare să aibă loc din localitățile sărace, cu nivel de dezvoltare redus, în ambele modele, cel actual din tabelul A2 și în cel anterior (Sandu 2026) ? Da. În ambele cazuri, cu specificare diferită a celor două modele de regresie multinomială, se înregistrează tendința ca fluxurile de emigrare temporară să aibă ca origine localități relativ sărace. Aceleași patru fluxuri spre Franța, Olanda, țările nordice ale Europei și Canada&SUA sunt de excepție în sensul că plecările spre respectivele țări se fac în principal din localitățile relativ dezvoltate din România. Nu știm de ce este așa. Cert este că principalele fluxuri de emigrare de scurtă durată – din IT, DE, ES – se fac mai ales din localitățile sărace. Emigrare apare, în principal, ca reacție la sărăcia relativă din România. Implicația constatării este clară: vrei să reduci plecările din țără, soluția de bază este simplă – reduci sărăcia relativă la localitățile bogate din România sau din alte țări europene.
Efectul de dezvoltare regională (în sens de județean, aici) apare ca fiind diferențiat . Înclinăm să acordăm o mai mare încredere modelului din acest material (tabel A2) pentru că este mai bine specificat. În această abordare, numai pentru emigrările în Austria și în Franța nu înregistrăm efecte semnificativ ale dezvoltării regionale asupra emigrării din România. În rest, cu cat județul este mai dezvoltat, cu atât plecările tind să fie mai intense. Pe ansamblu țară, plecările sunt mai intense în cazul în care localitatea este mai săracă și județul de circumscrire a localității mai dezvoltat. Se pare că în astfel de situații decalajele de dezvoltare sunt mai bine percepute și, corespunzător, emigrarea tinde să fie mai puternică.
Să vedem, pe mai departe, cum este cu efectele comunitare ale experienței de migrație.
Efecte comunitare asupra emigrării personale
Ca și în analiza anterioară (Sandu 2026) aflăm aici (tabelul A2) că plecările spre cinci țări (IT, DE, ES,UK, FR) au loc mai ales din comunități care anterior avuseseră rate mari de emigrare spre acele țări, la nivelul recensământului din 2011. Inerția comunitară a emigrării este evidentă: de unde s-a plecat în străinătate există o inerție comunitară de a se pleca în continuare. Comunitățile locale funcționează ca spații de interacțiune pentru stimularea sau descurajarea migrației internaționale. Acum aflăm, comparând analiza actuală cu cea anterioară (Sandu 2026) că cel mai puternic efect de contagiune comunitară a emigrării pare a fi în cazul fluxurilor spre ES și FR. Desigur, lucrăm cu date de recensământ care ar trebui să fie complete și să stopeze folosirea coeficienților de semnificație precum în cazul unor eșantioane. Interpretăm datele de recensământ ca și cum ar fi produse prin sondaj, însă, tocmai pentru faptul că răspunsurile la formularul de recensământ au fost, foarte probabil, interpretate probabilist de către cei care au autocompletat formularul sau au răspuns recenzorului. Cine, în materie de migrație, știe exact cât va sta în străinătate? Puțini. Atitudinea „să mai vedem” pare a fi dominantă. Este motivul pentru care, în treacăt fie spus, ar fi fost, poate, de preferat ca (auto)înregistrările, chiar dacă incomplete, să fie făcute și pentru emigranți pe perioade de peste un an de zile . Oricum, rămâne întrebarea de ce efectul comunitar al emigrărilor din România spre Franța și Spania pare să fie afectat mai mult de efectul comunitar de contagiune a emigrării spre aceleași țări.
Efecte ale regiunilor de dezvoltare
Principalele regiunile de dezvoltare din Vechiul Regat (Nord-Est, Sud-Muntenia și Oltenia) trimit migranți în Italia, Germania, Spania, Austria și Belgia) (tabelul A2). Și mai exact, emigrarea spre Italia nu mai este specifică doar regiunilor din Moldova ci și celor din sud (Sud-Est și București-Ilfov sunt regiuni de referință). Sub aspectul diversității regionale a originilor, Austria pare să fie cea mai eterogenă, cu imigrări din toate regiunile de dezvoltare incluse în analiză. Efect de distanță redusă, tradiție sau alți factori? Greu de spus. Rămân o mulțime de semne de întrebare la acest capitol : de ce emigrările spre IT sunt foarte rare din regiunile transilvane ; de ce emigrările spre IT, DE, ES și UK sunt relativ nespecifice regiunilor Centru și Nord-Vest ; de ce emigrările spre CA și SUA rămân relativ specifice Olteniei și Sud-Munteniei.
Concluzii despre un „transnaționalism de acasă” și politici de migrație și dezvoltare
Emigrarea de scurtă durată înregistrată la recensământul din 2021 este puternic conectată la experiențele de migrație anterioare la nivel comunitar-regional și, de asemenea, la spațiile comunitar-regionale de origine. Italia, Germania, Spania și Marea Britanie, principalele țări de atracție a românilor, rămân, în 2021, ca și anterior, principalele țări de atracție europeană a emigranților din Românsia. Comunitățile locale, județele, regiunile de dezvoltare și istorice rămân principalele spații de interacțiune socială prin care transmit culturi diferite de migrație asociate țărilor de destinație. Prezența unor astfel de spații de interacțiune între migranți plecați din țară, foști migranți reveniți, non-migranți și viitori migranți contribuie la constituire unor culturi de migrație în străinătate specifice. Astfel de structuri comunitar-regionale devin relevante pentru un „transnaționalism de acasă ”, cu relevanță pentru emigrare, câmpuri de migrație transnațională.
Politicile de dezvoltare pot lua în considerație astfel de spații de interacțiune structurate în funcție de experiențe de migrație în străinătate și de oportunități sau lipsă de oportunități de dezvoltare local-regională în raport cu situațiile din străinătate.
Pentru a fundamenta politici de dezvoltare în domeniu, de optimizare a migrației externe, sunt necesare sondaje în străinătate unde există diaspore românești de dimensiuni semnificative. În plus, sunt necesare sondaje în țară care să identifice efectele emigrării, impactul pe care îl are cultura critică asimilată prin emigrare, efectele remitențelor economice și sociale, ale prezenței/absenței înfrățirilor între localități de aici și de acolo etc.
Anexe
Table A1. The distribution of short-term emigrants by county of origin and country of destination, 2021 census (%)
Table A2. Predictors of the main destinations, Romania 2021
Referințe
Sandu, D. (2026). Care era profilul emigranților din România, la recensământul din 2021? Contributors.ro. 6.03.
Wimmer, A. and Glick Schiller, N. (2003). Methodological Nationalism, the Social Sciences, and the Study of Migration: An Essay in Historical Epistemology. International Migration Review, 37 (3): 576-610.
