Care era profilul emigranților din România, la recensământul din 2021?

Premise

La ultimul recensământ, cu date culese la început de 2022 dar cu termen de referință 1 decembrie 2021, erau  aproximativ    458 de mii  de persoane , plecate în străinătate pentru cel mult un an de zile (emigrare temporară). Am rotunjit cifra emigranților temporari pentru că, deși recensământ, înregistrare completă, deci, cifrele trebuie luate ca estimare dată de primul recensământ prin auto-înregistrare  (aproximativ jumătate). Am încercat să răspund, cu microdatele acestui recensământ, văzute la începutul anului 2026, cine erau emigranții temporar din România, în abordare multinivel, contextualizând microdatele de recensământ cu date anterioare, la nivel de localitate și regiune. (Emigranții de lungă durată, plecați din țară de mai mult de un an de zile, nu au fost înregistrați. )

În absența unor date de sondaj pe diasporele românești, microdatele de recensământ pot aduce un spor important de cunoaștere în domeniu. Cu ajutorul  lor putem afla detalii despre locurile de plecare  și sosire ale emigranților, caracteristicile lor, la modul comparativ.

Variabila de concatenare a bazelor de date la nivel de individ și, anterior, la nivel de localitate, a fost codul SIRUTA superioară. Așteptările-ipoteze de pornire vin din  teoriile de  specialitate, din studii anterioare asupra emigrației. O primă categorie de așteptări se referă la (H1) tendința de a pleca în străinătate în special din locurile, comunități sau regiuni, relativ sărace. A doua ipoteză (H2) de continuitate a migrației stipulează că emigranții sunt, în proporție semnificativă, foști migranți de revenire. În al treilea rând (H3) este de așteptat ca plecările în străinătate să fie, semnificativ, determinate de caracteristici demografice care favorizează un nivel ridicat de aspirații profesionale, precum este cazul tinerilor cu educație sporită. În al patrulea rând (H4) este de așteptat ca experiențele comunitare de migrație anterioară să favorizeze sau să defavorizeze, la nivel individual, vechi destinații de migrație, funcție de oportunități/restrângeri de muncă și locuire la acele destinații. Așteptările sunt bazate pe premise derivate, în principal din „noua economie a migrației” (Massey et al. 1998). Pe scurt, simplificat, vom vorbi despre ipotezele sărăciei local-regionale (H1), re-migrarea reveniților (H2), demografia aspirațiilor sporite (H3), și experiențe comunitare anterioare de emigrare, cu influență asupra emigranților individuali (H4).

După o analiză descriptivă a distribuției populației de recensământ pe județe și tipuri de experiențe de migrație internă și externă (King și Skeldon 2010), în următoarea secțiune trecem la analiza de regresie multiplă  pentru a explica profilul emigranților (Tabelul 2). În secțiunea a treia interpretăm regresia multinomială care are ca variabilă dependentă țara de emigrare temporară.

 Procedeele statistice de analiză le folosim ca și cum datele nu ar fi de recensământ ci ar proveni dintr-un sondaj pe un eșantion foarte mare, dat fiind faptul că, așa cum am menționat deja, deși informația au fost culeasă prin recensământ, a fost vorba de primul recensământ prin autorecenzare în România, cu multiple probleme de ajustare și evaluare ulterioară culegerii datelor din teren. Detalii metodologice vom da pe măsură ce analizăm datele, în text .

Tipuri de experiențe de migrație pe județe

Regiunile de tip NUTS 3 (județe, în cazul României) au fost considerate, în literatura română de specialitate, în special în legătură cu țările de destinație  a migrației (Sandu 2025). În ce măsură județele pot fi considerate , însă, și sub aspectul tipului specific de migrație pe care l-au înregistrat la recensământul din 2021? Pentru a răspunde la această întrebare am generat o tipologie a experiențelor de migrație , pornind de la datele de recensământ, prin intersectarea variabilelor dihotomice referitoare la calitățile de emigrant temporar, migrant de revenire din străinătate, persoană care anterior a locuit în altă localitate din țară , și persoană care nu a avut niciuna dintre experiențele de migrație internă sau externă anterior menționate. Majoritari erau, la recensământul din 2021, cei din ultima categorie pe care i-am denumit „nativi stabili” (65%), urmați de migranți de interior (31%), foști emigranți care au revenit (2%), și emigranți actuali (2%). Ponderile sunt consistente cu constatări mai vechi are indicau faptul că, la nivel global, migrația internă era mult mai numeroasă decât migrația internațională (King și Skeldon 2010).

Table 1. Resident people in Romania by counties and migration experience (%), 2021

În tabelul 1 avem distribuția celor patru tipuri de populație, funcție de experiența de migrație pe care o au, pe fiecare dintre județele țării. Constatările sunt concordante cu ipoteza sărăcie local-regională (Tabelul 1). În plus, datele din tabel indică și o asociere pozitivă între regiunea istorică și ponderea emigranților temporari, actuali la data recensământului. Majoritar, emigrările erau din județe relativ sărace ale Moldovei (Botoșani, Vrancea, Neamț, Bacău) sau din județe relativ sărace ale Transilvaniei, în sens larg (Bistrița-Năsăud și Satu Mare), cu număr mare de reveniți din străinătate. Este probabil că, în județele relativ sărace și cu număr mare de reveniți din străinătate, a funcționat un gen de comunicare interpersonală care a favorizate cristalizarea mentalității de re-migrare în străinătate.

La polul opus sunt județe dezvoltate, cu grad de urbanizare ridicat, din Transilvania (Brașov, Sibiu, Cluj, Timiș), plus orașul capitală București, din regiunea istorică Muntenia. Acestora le este specifică atracția puternică, atât a migranților interni cât și a migranților de revenire care au fost în străinătate.

Ponderea ridicată a nativilor stabili este caracteristică pentru județe din Muntenia și din Oltenia.

Vom vedea în continuare, în tabelul 2, în ce măsură sunt sprijinite sau nu ipotezele formulate în momentul în care, prin regresie multiplă,  sunt folosiți simultan mai mulți predictori, individuali și la nivel de comunitate/regiune, care pot fi relevanți pentru emigrare.

Determinanți multinivel ai emigrării temporare

Constatăm, cu aceste date de maximă specificare, o validare a tuturor ipotezelor formulate. Jumătate dintre cei 14 predictori sunt măsuri la nivel individual, iar cealaltă jumătate sunt măsurători la nivel comunitar sau regional (tabel 2).

 Predictorii individuali confirmă pe deplin ipoteza migrației în străinătate a celor care, foarte probabil, aveau un nivel sporit al aspirațiilor profesionale. În această categorie intră, în primul rând, cei care aveau un nivel sporit de educație, respectiv terțiară sau secundară (liceu sau școală profesională) (Aslany et al. 2021). Tot în categoria celor cu nivel sporit de aspirații profesionale pot fi încadrați și cei care reveniseră anterior din străinătate dar, după ce au constatat cum stau lucrurile acasă s-au decis pentru remigrare în altă țară. Același motiv de emigrare, respectiv aspirațiile profesionale sporite, este probabil că a stat și la baza emigrării celor tineri.

Ipoteza sărăciei local-regionale ca motiv de emigrare este clar confirmată prin faptul că, caeteris paribus, tind să plece în străinătate, nu se știe sigur cât de temporar, și cei care locuiseră preponderent în UAT-uri sau regiuni relativ sărace. Sărăcia de acasă, la nivel comunitar-regional a funcționat ca factor de stimulare a emigrării.

Ipoteza H4 este, de asemenea, susținută de date. Pentru a o testa, am inclus în ecuația de regresie multiplă din tabelul 2 și  cinci predictori referitori la ratele de emigrare (de scurtă și de lungă durată) din localități, la nivelul UAT-urilor de rezidență actuală în 2021. Fosta emigrare ridicată spre Italia, Marea Britanie și Franța, înregistrată ca atare la nivelul recensământului din 2011, a contribuit la constituirea unui context favorabil pentru emigrarea din comunități. Rețelele sociale locale, eventual transnaționale, au favorizat și emigrările din 2021. În schimb, apar două tipuri de destinații care par, în 2021, mai puțin tentante, respectiv spre Spania și Germania. De ce românii se pare că și-au redus plecările spre Spania și Germania? Datele EUROSTAT indică o scădere monotonă a numărului de români în Spania (date extrase din  tabelul  mgr_pop1ctz_custom_20343995,neprezentat aici), consonant cu ceea ce relevă analiza din tabelul 2. Greu de spus de ce apare o corelație negativă între emigrare din 2021  și ratele de emigrare spre Germania la nivel de 2011, în condițiile în care, cu datele actuale ale EUROSTAT se înregistrează o creștere continuă a românilor în Germania. Schimbarea structurii emigrărilor spre această țară, probleme de înregistrare? Nu știm. Lucrurile vor deveni mai clare prin trecerea la  explicarea emigrării spre zece dintre principalele țări de destinație a emigrării temporare (Tabel A1 în anexă).

Table 2. Predicting the quality of temporary emigrants from Romania, 2021

Predicția pentru zece țări de destinație a emigrației

Plecările spre Italia, principala țară de atracție  pentru migrația externă din România, se fac în mai ales din localitățile sărace, localizate în județele sărace (tabel A1, în anexă). Una dintre principalele ocupații ale emigrantelor românce acolo este cea de badantă care îngrijește în gospodării de vârstnici sau de bolnavi. Corespunzător, spre această țară pleacă  mai ales femei , de vârstă medie sau ridicată, cu nivel redus de educație școlară. Plecările se fac mai ales în baza relațiilor cu alți foști sau actuali emigranți români, din aceeași localitate de origine, care au lucrat sau lucrează în Italia.

În continuare vom prezenta pe scurt, la modul comparativ, predictorii folosiți pentru înțelegerea emigrării temporare a românilor. Noua perspectivă care distinge între zece destinații de emigrare (nouă în Europa și una în America) rafinează constatările din analiza anterioară în care variabila dependentă era emigrarea temporară a românilor, indiferent unde. Tabloul pe care îl deschide noua abordare a emigrării spre zece destinații este unul de selectivitate a migrației.

Tinerii pleacă mai ales spre Marea Britanie, Belgia și țările nordice (Danemarca, Finlanda, Norvegia, și Suedia). Așa cum constatam la analiza profilului de emigrant din România, în general  pleacă mai mult tinerii. Diferențierile legate de vârstă apar în momentul în care trecem la analiza principalelor destinații. Există și plecări ale celor maturi sau vârstnici care  se fac mai ales spre Italia, Spania, Austria, Ungaria și continentul american.  Nu mai este , deci, un sigur tip de relație între emigrare și vârstă

Sub aspectul educației, plecările temporare sunt, în general, cele ale persoanelor educate (tabelul 2). Trecerea la analiza pe țări  (tabelul A1) pune în evidență aspecte de selectivitate sau diferențiere: persoanele cu educație redusă merg mai ales spre Italia, Germania, Spania, Marea Britanie, Franța și Austria. De ce este așa, este o altă problemă care ar trebui să fie aprofundată cu alte date.

Selectivitatea etnică a emigrației este puternic manifestă. Germanii din România pleacă în special spre Germania și Ungaria. Ungurii merg, cum era de așteptat, în special spre Ungaria, dar și spre Germania și țările nordice. Romii au destinații foarte diferite, preferă în special Germania, Marea Britanie, Franța, Belgia, Ungaria și continentul american.

Relațiile comunitare de migrație anterioară (de multe ori transnaționale) funcționează ca mijloc de atragere și orientare a emigranților din România aproape în cazul tuturor destinațiilor analizate. Dar migrația se și învață. Cei care anterior fuseseră în Spania dau sfaturi de emigrare către Germania. Cei care anterior au migrat către Germania și Franța pot da sfaturi de emigrare către Austria. Românii din sudul italian sau spaniol al continentului pot da sfaturi de orientare a migrației către țările nordice. Emigrarea către Marea Britanie și Franța pare să fie înlocuită, în unele cazuri, cu cea spre Canada sau SUA.

Sub aspectul dezvoltării, emigrarea pare să fie făcută mai ales din UAT-urile sărace din regiunile bogate. Sunt, însă, două excepții: plecare spre țările nordice se face mai ales din UAT-urii dezvoltate din urban, aflate în regiuni sărace; plecărilor spre continentul american se face mai ales din orașe dezvoltate, situate în regiuni, de asemenea, dezvoltate.

Concluzii

Cele patru ipoteze ale analizei sunt, în fapt, ipoteze de selectivitate a emigrării  românilor, înregistrată pentru migrația temporară la recensământul din 2021. Metode diferite de analiză – strict descriptivă, de regresie multiplă cu o variabilă dependentă binară, și de regresie multiplă cu o variabilă dependentă de tip nominal – duc la rezultate diferite. Marele avantaj al microdatelor furnizate de recensământul din 2021, în cazul emigrării temporare a românilor, este acela că microdatele permit analize multinivel în care sunt luați în considerație atât factori individuali ai emigrării, cât și factori comunitari sau regionali.

Să considerăm, pentru începutul concluziilor, cazul dezvoltării sau sărăciei spațiilor de plecare. Analiza descriptivă care intersectează județul de origine a emigrării cu  tipul de migrație dovedește clar că plecările se făceau, la nivelul anului 2021 ca an de recensământ, în special din județele sărace. În plus față de ipotezele inițiale ale analizei, datele de abordare descriptivă pun în  evidență și faptul că nu numai județul contează ci și regiunea istorică în care acesta se încadrează: plecările cele mai intense sunt înregistrate, mai ales, în județele sărace din regiunea istorică a Moldovei. Prin contrast, județele bogate din Transilvania (în sens larg, incluzând aici și Banatul și Crișana-Maramureș) au ca specificitate atracția foștilor migranți în interiorul țării sau atracția migranților de revenire. Cel de-al doilea tip de analiză de regresie ordinală pune în evidență faptul că plecările temporare în străinătate au loc mai ales din localități sărace situate în județe sărace. Analiza de tip trei în care se consideră emigrarea  pe primele zece țări de atracție a românilor evidențiază faptul că există o selectivitate și în funcție de tipul de destinație. Plecările din localitățile cele mai sărace au loc pentru majoritatea destinațiilor de țară. Sunt, însă, și două destinații de excepție: plecările spre țările nordice ale continentului (Danemarca, Finlanda, Suedia și Norvegia)  și spre Canada și Statele Unite ale Americii ,au loc mai ales din localitățile urbane dezvoltate ale țării. Numai în cazul țărilor nordice , la această caracteristică anterior menționată se adaugă și faptul că emigrările se fac nu numai din localități dezvoltate ci și din regiuni dezvoltate.

Migrația externă de tip migrație de aspirație, de nivel ridicat, este specifică tinerilor (tabel 2). În momentul în care rafinăm analiza pe tipuri de emigrație (tabelul A1), concluziile sunt mai rafinate. În noua abordare aflăm că predomină și migrația maturilor sau vârstnicilor spre țări precum Italia, Spania și Austria. Probabil că în astfel de cazuri cererea de forță de muncă la destinații este diferită. De ce relația între vârstă și emigrare este tot pozitivă și în cazul plecărilor spre continentul american? Nu știm. Posibil să fie vorba de rolul relațiilor sociale transnaționale, de reîntregirea familiilor etc.

Ipoteza migrației susținute comunitar spre o aceiași țară (H4) este puternic evidențiată de cel de-al treilea tip de analiză a emigrării spre anumite țări. Emigrarea spre Spania, spre exemplu, pare să fie susținută puternic de o tradiție comunitară de a emigra tot în Spania. La fel este , însă pentru toate țările de puternică atracție migratorie a românilor. Plecările intense spre Germania, în 2021, aveau loc mai ales din localități care în 2011 aveau o puternică emigrare , de lungă sau scurtă durată, spre această țară. La fel se întâmpla și cu emigrarea recentă spre Marea Britanie, favorizată de emigrarea anterioară din aceiași comunitate spre aceiași țară etc.

Nu avem o ipoteză care să implice rolul etniei în emigrare. În pofida acestui fapt, constatăm că două dintre cele trei etnii importante din România au un rol semnificativ în emigrarea spre destinații specifice. Cetățenii românii de etnie germană migrează în special spre Germania iar cetățenii de etnie maghiară emigrează în principal spre Ungaria. În cazul romilor, cea de-a treia etnie de pondere semnificativă în România, emigrările sunt dispersate spre Germania, Marea Britanie, Franța, Belgia, Ungaria și continentul american.

Desigur, analiza de față nu epuizează bogăția de semnificații a microdatelor generate de recensământul din 2021. Studii care să continue sau să dezvolte abordările propuse pot acționa în acest sens.

Sub aspect metodologic, analiza permite mai multe tipuri de validare. Clasificarea din tabelul 1 care  distinge între tipuri diferite de experiențe de migrație este validată prin intersecția cu județe de nivel diferit de dezvoltare și cu apartenență la diferite regiuni istorice. Folosirea unor variabile măsurate la nivel individual, culese prin recensământul INS din 2021 în tabelele 2 și A1, este validată prin măsuri testate deja la nivel de comunitate (LHDI) sau de regiune (RHDI). Analizele multinivel întreprinse  duc la rezultate pe deplin interpretabile din perspectiva teoriilor în domeniu. Rezultă că datele culese prin recensământ au valoare de cunoaștere iar rezultatele sunt interpretabile. Este, însă, și o validare de sens invers, cea a indicilor menționați , măsurați anterior recensământului, la nivel de localitate sau de regiune, prin intersectarea cu variabile de recensământ, măsurate prin milioane de cazuri. În acest caz indici de tipul LHDI sau RHDI sunt confirmați ca valoare de cunoaștere prin faptul că apar rezultate cu sens în regresiile care implică variabile de recensământ, estimate prin date individuale care se referă la milioane de cazuri.

Referințe

Aslany, M., Carling, J., Mjelva, M. B., & Sommerfelt, T. (2021). Systematic review of determinants of migration aspirations. Changes, 1(18), 3911-3927.

King, Russell, and Ronald Skeldon. „‘Mind the gap!’Integrating approaches to internal and international migration. Journal of Ethnic and Migration Studies 36.10 (2010): 1619-1646.

Massey, D. S., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., & Pellegrino, A. (1998). Worlds in motion: understanding international migration at the end of the millennium: understanding international migration at the end of the millennium. Clarendon Press.

Sandu, D. (2024). On lagging versus leading regions in the European Union by competitiveness-density-vitality predictors (manuscript)

Sandu, D. (2025). A Multi‐Level Migration System Between Regions of Origin and the European Hexagon of Attraction. International Migration, 63(5), e70092.

Annex. Table A1.Predicting temporary emigration from Romania to 10 countries