Dintr-o Notă-Raport de la sfârșitul anului 1973, aflăm că Securitatea găsise în bagajele studentei americane Jacobson Nora două exemplare dintr-o piesă de teatru avându-l ca erou pe studentul ceh Jan Pallach – studentul care își dăduse foc în anul 1968 ca protest față de înăbușirea revoluției de la Praga de către trupele sovietice. Piesa, având titlul „Requiem pentru Jan”, era însoțită de scrisoarea autorului, Ion Coja (lingvist, lector la Facultatea de Litere a Universității București), adresată lui Ioan Petru Culianu, pe atunci la Milano. Coja îl ruga să facă demersuri ca piesa să fie tradusă și publicată. Desigur, Securitatea a inițiat investigații amănunțite.
Având în vedere seriozitatea „afrontului” adus de Ion Coja, pe 13 aprilie 1974 ofițerul care conducea cazul a cerut să se analizeze aplicarea unei pedepse penale. La câteva zile, pe 27 aprilie 1974, Securitatea a primit un raport al lui Cornel Dinu, căpitanul echipei de fotbal al Clubului Dinamo al Ministerului de Interne, solicitat și el de către Coja să scoată piesa din țară. Cornel Dinu „anunță și predă materialele primite de la Ion Coja”. (Informațiile și citatele sunt din dosarul I 049475 privind „Dramaturgul”, vol. I-IV, Arhiva CNSAS.) În pregătirea procesului penal, un ofițer de securitate a discutat cu Cornel Dinu să facă un denunț, piesă cheie în inițierea acțiunii penale. La 8 iunie 1974, Securitatea a solicitat Comitetului de partid al Centrului Universitar București acordul pentru efectuarea actelor de cercetare penală. Lui Ion Coja i se imputa încălcarea legii privind contactele cu străinii și a prevederii care sancționa „propaganda împotriva orânduirii socialiste”. Desigur, acordul a fost dat.
În aceeași lună, la 23 iunie 1974, Securitatea a înregistrat discuția telefonică dintre Coja și exilatul Traian Filip despre un proiect de călătorie a lui Coja în Podișul Sinai. Traian Filip era secretarul personal al lui Iosif Constantin Drăgan, magnatul tracolog. Nota din 28 iunie a unui colaborator al Securității aduce mai multe informații. Între timp, Ion Coja se întâlnise cu Constantin Drăgan, pe care-l căutase la „Athenee Palace” pentru a-i vorbi despre intențiile lui de cercetare în Podișul Sinai „unde se crede că ar exista urme ale unor români aduși ca robi în zona Sinaiului cu mai multe secole în urmă”. Lingvistul dorea ca Drăgan să-i finanțeze cercetarea, iar acesta i-a cerut un plan detaliat și un cost estimativ. Pentru aprobările interne, Ion Coja miza pe faptul că o medita pe fiica șefului de cabinet al Secretarului General al PCR, „tov. Manea” (conform dosarului).
Securitatea nu a mai dat curs acțiunii penale, în schimb l-a chemat la sediul ei și l-a „avertizat” la 2 iulie 1974.. În luna ianuarie 1975, Securitatea a hotărât închiderea dosarului de urmărire infomativă cu numele de cod „Dramaturgul”.
Schimbarea de carieră
Clar, personajul Ion Coja nu este convențional. S-a înscris în PCR în anul 1969 și a fost ales membru în Biroul Organizației de Bază pe facultate, dovadă că obținuse încrederea Partidului. În același timp, scrisese piesa „Requiem pentru Jan”, care dădea bătaie de cap autorităților. Publicarea piesei (notează un ofițer de securitate) putea avea „implicații politice nefavorabile statului nostru”. Coja avea legături cu legionari (între alții, Petre Țuțea) și audia posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii.
O șansă pentru cercetători, lui Ion Coja i se deschide un nou dosar de urmărire informativă în luna iunie 1981 (cu numele de cod „Iohan”). Motivul: „și-a manifestat public dezacordul față de politica internă a partidului și statului nostru” la Adunarea generală a Asociației scriitorilor din București. („Stimați colegi, se minte cam mult în țara asta”, declarase, printre altele, Coja.) În paralel publică în revistele pe linie Luceafărul și Flacăra „alături de scriitorii care combat tendințele evazioniste și estetizante situându-se pe poziții realiste și ferme”. Acest comportament cu două fețe, la care se adaugă invitarea sa frecventă la mesele rotunde de la Televiziune, fac ca de prin 1982 să fie suspectat de literații din jur „pentru colaborarea sa cu organele de stat.
La 5 iunie 1982 se închide și acest dosar de urmărire informativă. Nu apar altele până în 1989 (mai precis: nu au intrat în Arhiva CNSAS până acum câțiva ani) deși închiderea și deschiderea de dosare este curentă în cazul persoanelor sensibile pentru Securitate. Fiind membru de partid, nu pot fi găsite dosare de rețea (de colaborator) pe numele lui Ion Coja, căci dacă ar fi fost deschise, erau distruse după fiecare șase luni. Totuși, există încă o sursă de informație, dosarul său de pașapoarte, deloc lipsit de semnificație.
Aflăm din el că Ion Coja călătorise în Franța în 1969, membru al unei delegații a CC al UTC. Urmează cîțiva ani de pauză. Imediat după „rezolvarea” situației la Securitate, cere să plece în Franța și Italia – lunile iulie și august 1974. În 1979, Ion Coja merge în Italia, invitat la un Simpozion de Tracologie. Călătorește cu soția în Italia, Franța, Anglia și RFG în 1984, pentru 30 de zile. În 1986, turism în RFG, Franța, Anglia și Olanda, timp de o lună. În 1987 se duce în Italia. În 1988, Fundația europeană Drăgan îi finanțează lui și soției o călătorie de 30 de zile în Franța. În 1989 i se aprobă o plecare în interes personal în R.F.Germania, Spania și R.P.Ungaria.
Cât de transparente sunt legăturile cu Securitatea?
Răspunsul la întrebare: de la caz la caz. În cazul lui Cornel Dinu, dosarul cu nume de cod „Dramaturgul” oferă o concluzie clară. Fotbalistul a livrat Securității un text anticomunist care putea și era gata să-l trimită pe Ion Coja câțiva ani buni în pușcărie. Nu s-a întâmplat, întrucât Coja însuși pare să fi devenit un pion prețios pentru Securitate. După definițiile legii și a bunului simț, Cornel Dinu a colaborat cu Securitatea ca poliție politică. Nu am cercetat până unde a mers această colaborare.
Pentru Ion Coja, evenimentele din perioada 8 iunie – 2 iulie 1974 au fost hotărâtoare. Securitatea făcuse pașii la capătul cărora urma să îl trimită pe autorul piesei anti-sovietice în spatele gratiilor. Renunță la acțiune, după ce Coja a luat legătura cu Iosif Constantin Drăgan, un personaj de mare interes pentru Securitate și, personal, pentru Nicolae Ceaușescu. Vor urma ani în care lingvistul a fost promovat de publicațiile apropiate regimului, a ținut discursuri provocatoare, a călătorit în străinătate aproape an de an, uneori pe banii lui Drăgan, alteori, nu este clar cum, căci veniturile familiei nu pot explica asemenea expediții. Toate aceste fapte susțin teza colaborării lui Ion Coja cu Securitatea, cu sarcini de informare și probabil de influență pe lângă magnatul tracolog, mai convingător decât ar face-o un angajament. De altfel, el apare drept colaborator al Centrului de Informații Externe pe o listă a Departamentului Securității Statului, din luna februarie 1985 – faimoasa listă a celor 200 pusă în circulație de Mădălin Hodor. Relevanța acelui document este însă minoră comparativ cu informațiile indirecte din dosarele lui de urmărire informativă și de pașapoarte. Traiectoria lui Ion Coja, de la amenințarea cu închisoarea, până la condiția de apropiat al lui Drăgan și privilegiat la regimului are o limpezime la care se poate privi cu admirație.
„Coincidențele” carierelor post-decembriste
Cornel Dinu a fost numit secretar de stat în Ministerul Sporturilor între anii 1990-1992. În luna noiembrie 2019, a primit distincția de „Cetățean de Onoare a Municipiului București”. În luna august 2020, după ce a împlinit vârsta de 72 de ani, a fost introdus de Gabriela Firea pe lista candidaților la Consiliul General al Municipiului București.
Traiectoria lui Ion Coja după anul 1990 reflectă perfect aderențele lui anterioare. După 1990 a devenit președinte al filialei pe București a Uniunii Vatra Românească. Între 1992-1996 a ajuns senator pe lista PDAR. A înființat „Liga pentru Combaterea Anti-Românismului” al cărei titlu îi sugerează bine ethosul. Este autorul unora dintre cele mai grozave texte antisemite publicate în România după 1990. Antisemitismul lui Ion Coja a pus oarecum în umbră, în ochii opiniei publice, antimaghiarismul său, la fel de sistematic, la fel de insolent.
Pe 22 ianuarie 2020, Fundația Europeană Titulescu a organizat o dezbatere a cărții fostului ofițer de securitate Vasile Mălureanu, Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva Securității (1964-1989). A luat cuvântul și Ion Coja. Cuvintele apologetice adresate Securității au încântat desantul generalilor prezenți, foști angajați pe poziții de decizie ai sinistrei instituții, l-au făcut să roșească, bănui, pe moderator, ne-au stupefiat pe noi, cei câțiva ajunși acolo ca să studiem continuitățile în România postcomunistă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dl Dinu este pe lista de consilieri a d-nei G Firea, candidați din partea PSD la Consiliul General al Municipiului București. Dl Coja se află printre persoanele reprezentative, din conducerea Q-Anon România.
Dacă articolul, dincolo de faptul că aduce argumente cu privire la capturarea statului român de către cleptocrația securisto-comunistă, demonstrează legătura dintre PSD și Q-Anon, acestea nu sunt noutăți. Înaintea alegerilor, informațiile sunt însă binevenite. Sper doar că acțiunile iresponsabile ale câtorva besmetici anarhiști, care astăzi promovează interesele Rusiei spre exemplu, nu vor conduce la concluzii false cu privire la relațiile dintre români și maghiari.
D-le Gabriel Andreescu, noroc cu framantarile si alegerile Primarului General: mai simtim si noi, asa ca o boare, ca o adiere, cruntele vremuri ale anilor 90 in care eram inconjurati la tot pasul de figurile si vorbele unor personaje precum Ioan Coja !
Daca nu citeam articolul dvs nici nu as fi stiut ca personajul acesta mai traieste !
PS. Odihneasca-se in pace din parte-mi !
Coja și Dinu sînt bieți copii pe lîngă nea Traian! De două ori președinte ales la mustață cu binecunoscutul ”push” de 10% dat de STS, infatigabilu’ nu încetează să băsească petroave pe la toate televiziunile unde ne predă democrație, stat de drept și ”ce ar face el dacă…”. Poate ar fi bine dacă acestui nesimțit i s-ar da dosarul în vileag și i s-ar pune surdină la goarnă, că deja a devenit obositor.
Apartenenta la PCR era – doar in Romania ?- conditie obligatorie pentru cadrele universitare ! Ca si pentru ocuparea unor posturi de conducere-raspundere in economie, industrie, invatamant, sanatate. Multi au cantarit si pana la urma au ales. Intre pozitie si constiinta. Asa erau vremurile, nu toti au fost eroi. Dl Andreescu stie !
PS Autorul acestor randuri a ales – cand i s-a facut oferta – sa Nu fie membru PCR. Dar nu e suparat (chiar) pe toti cei care au ales altfel …
Coja a fost secretar PCR pe universitate. Credeți că a fost obligat?
Foarte bun articol ( excelent documentat ) pe o tema foarte sensibila si care lasa cititorului posibilitatea sa-si formeze propria opinie asupra unor actori sociali. O singura remarca, totusi . „Legionarul” Petre Tutea a fost la fel de legionar si criminal pe cat au fost si Mircea Eliade, Emil Cioran, etc. si toti cei carora li s-a aplicat aceasta eticheta de catre …Securitate.
Hazul si necazul este ca vanatoarea de legionari inceputa de Securitate in 1948 continua si dupa 72 de ani cand se vaneaza probabil fantomele lor ( https://sergiusimion.blogspot.com/2016/04/vanatoarea-de-legionari-editia-2016.html ; https://sergiusimion.blogspot.com/2019/11/despre-sfinti-si-condamnati-sau_6.html ).
Cred ca greșiti despre simpatiile legionare ale lui Mircea Eliade. A fost un publicist foarte activ in favoarea mișcării, a fost chiar ideologul ei alături de Nae Ionescu. A si candidat pe listele Mișcării. A fost arestat împreună cu alti legionari si dus in închisoarea de la Miercurea Ciuc.
Iata un citat din Eliade „Cine nu se îndoiește de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de biruința Mișcării Legionare”.
Problema nu este daca Eilade a fost legionar, ci daca a fi fost legionar era o crima in anii 1930. Cand majoritatea intelectualității tarii intrase in Legiune sau simpatiza cu Legiunea nu cred ca răspunsul este simplu. România anilor 30 seamănă extrem de mult cu România de azi. Democrația de inspirație occidentala se dovedise un eșec si intelectualitatea locala a simțit nevoia sa mearga spre un altceva bazat pe cinste si credința si nu pe bani. Ca lucrurile n-au evoluat intr-o direcție foarte buna nu este numai datorita legionarilor. A contribuit mult si reaua credinta a regelui Carol al II-lea si conjuncturile externe.
Dle Cinic, nu cred ca Mircea Eliade a nutrit simpatii legionare. Din contra. I-a prostit pe romani cum ca miscarea legionara este miscare romaneasca pura, i-a facut pe multi intelectuali sa adere la aceasta miscare(Daca si savantul Mircea Eliade spune ca miscarea-i buna, eu ca roman ascultator de ce sa nu ma alatur). Dupa care a zbughit-o peste hotare. Si pe noi ne-a lasat cu ochi-n soare si cu acuzatia de holocaust.
Ceva asemanator a facut si UK. A fondat UE alaturi de altii din vest, ne-a facut si pe noi sa punem botul dupa 1989 si am aderat si noi cu conditia sa aderam si la NATO, un fel de sofisticata producatoare de carne de tun, si apoi dna UK ne-a injunghiat pe la spate trantindu-ne un „admirabil” Brexit pentru ei si ai lor.
As vrea sa traiesc ziua cand romanii mei nu se vor mai lasa pacaliti cu una cu doua de fel de fel de miscari legionare, de dreapta sau de stanga si de alte pacaleli precum Caritas, SAFI, Bancorex, Banca Religiilor si alte matrapazlacuri.
?? „As vrea sa traiesc ziua cand romanii mei nu se vor mai lasa pacaliti cu una cu doua”??
Nu cred ca vom apuca ziua aceia in conjecturile de astazi!!
Am abordat de mai multe ori site-ul dlui profesor Ion Coja. Nu-mi pare un antisemit. Dupa cum marturiseste, doreste doar sa scoata la lumina faptele prin care romanii sunt acuzati de holocaust. Ce este rau in asta ? Ce este rau sa te straduiesti sa evidentiezi adevarul ? Din pacate le-a permis unora sa comenteze cu evidenta ura antisemita, la articolele postate pe site. Dar se pare ca i-a cam banat in ultima vreme si bine a facut.
In contrast: in a doua jumatate a anilor 1980 solicitasem in scris pasaport pentru a partcipa la o excursie colectiva organizata de ONT (Oficiul National de Turism) la Budapesta, capitala unei tari „vecine si prietene”, de aceeasi parte a Zidului de la Berlin. Drept raspuns am primit o carte postala cu urmatorul continut: „Cererea Dv. nu a fost aprobata” si atat.
Pentru a realiza contrastul cu ce i s-a permis Dlui. Coja sub Ceausescu, notez ca 1) eram membru PCR ca si Dl. Coja, 2) spre deosebire de Dl. Coja, nu scrisesem nimic interpretabil ca fiind „dusmanos” la adresa Romaniei, 3) spre deosebire de Dl. Coja, dupa 1989 nu m-am inscris in nici un partid si nu am avut vreo functie publica.
Felicitari Dle. Andreescu pentru cercetarile Dv. privind trecutul recent si pentru demascarea indivizilior de teapa Dlui. Coja. Sunt inca multi, prea multi…
Un articol binevenit, este nevoie de astfel de informații dar ms intreb cati alegători din Buc citesc Contributors și cati din cei care vin pe aici i-ar vota pe cei menționați.
Într-un comentariu mai sus domnul Constantin vorbește de capturarea statului român de către cleptocratia securisto-comunistă. Cum statul român este guvernat/capturat prin rotație de PSD, PNL și alte incarnari ale cleptocratiei ar fi bine sa fim informati si despre biografia altor personalități.
Antisemitismul si/sau antimaghiarismul sau nu se vedea la cursuri. L-am avut profesor de lingvistica – extraordinar.
Coja este un nenorocit, care atunci când a văzut că o studentă avea 10 pe linie, special i-a dat 9 ca să nu ia bursă de merit. Inainte de a vedea carnetul totul era perfect.
Confirm: unul dintre profesorii mei preferati din facultate, stia sa puna clar o bariera intre misiunea lui de profesor si convingerile „extrascolare”.
Răspunsul meu la insinuările lui Gabriel Andreescu se pot găsi pe http://www.ioncoja.ro
Voi încerca să postez acest răspuns și pe paginile lui Contributors.ro
Ion Coja
Despre ce insinuări vorbiți când totul e limpede ca lumina zilei. Pentru cei care au trăit acele vremuri un singur amănunt și ar fi de ajuns, plimbările ca Vodă prin lobodă prin toată Europa de vest, când pentru alții era de domeniul fanteziei să își petreacă concediul în RDG. Decât să îi răspundeți autorului mai bine completați pe linia punctată proverbul „Cine se scuză…”.
Întotdeauna tupeul a fost frate cu românul născut să colaboreze cu organul. Așa a fost să fie datul acestei națiuni. Un dat pe care românii și evreii cocoțați în jilțul puterii în 1945 au știut să-l răsucească cu 180 de grade. Atunci au ieșit la iveală primele specimene ale Omului Nou. El a reușit fără demnitate să se strecoare spre locuri călduțe, bine plătite și ușor manipulabile. Astăzi Omul Nou și-a luat un alt chip. El a devenit Hoțul Neprins. Dar este, încă, și mai jalnic.
Și noi avem curajul să vorbim de o Românie curată. Cineva glumește cu poporul român.
Cu cele mai distinse salutări,
L. Nicolescu
Oare cine a înregistrat discuția, Coja sau Filip?
/ Scrisoare Deschisă către Maia Sandu, Președinta Rep. Moldova /dec. 2021/
Stimată doamnă,
1/ Sperăm că sunteți la curent cu ultimile informații din presa străină despre o invazie iminentă
a Ucrainei de Est și de Sud din partea Rusiei putiniste, care se prevede să înceapă prin februarie 2022
pentru a ocupa estul Ucrainei, iar la sud, regiunea Odesa /Basarabia istorică de Sud/
și cu tendința rușilor de a anexa și Transnistria.
2/
Oare precăutați să organizați o reuniune de urgență a Comitetului de Securitate
/inclusiv cu experți militari patrioți și istorici competenți /
pentru a stabili un plan de activitate cum va reacționa Rep. Moldova în cazul acestui conflict din estul Europei ?
E clar, că Transnistria este pierdută deja 30 de ani și nu o mai putem recupera.
Problema se pune în privința orașului și Cetății Tighina din partea dreapta a Nistrului,
care TREBUIE să rămână neapărat în componența Rep. Moldova.
V-ați gândit prin ce metode/negocieri veți păstra acest oraș ?
3/
În cazul în care Găgăuzia va proceda la alipirea ei la această nouă regiune rusească NovoRosia, cum veți acționa ?
Aveți oare o strategie în privința păstrării Găgăuziei, deci a Sudului Rep. Moldova sau îl veți ceda agresorilor ?
Învitați experți militari și istorici din Țările Baltice, pentru consultare, căci ei au știut să-și păstreze zonele locuite de rusofoni –
Estul Estoniei la frontiera cu Rusia și regiunea rusificată Latgalia din Letonia. Cereți ajutorul lor !
4/
Probabil ați aflat de la tatăl D-stră, mare patriot unionist de prin anii 1990 că noi ne-am unit cu România pentru TOTDEAUNAîn baza Actului Unirii votat de majoritatea deputaților din Sfatul Țării din 27 martie 1918.O întrebare către istoricul Iorgu Grosu, Președintele Parlamentului de la Chișinău – oare a anulat cineva acest Act al Unirii ?
În anul 1989, Țările Baltice nu au creat peste noapte noi state artificiale independente,
ci au revenit la statalitatea lor legitimă din 1918, întreruptă de ocupația ruso-sovietică din 1940.
Și doar fosta RSSM, veche provincie românească, ruptă din cadrul României la 28 iunie 1940,
în urma manipulărilor unor politicieni de tipul lui Iurie Roșca, Mircea Snegur, Petru Lucinski, etc,
au continuat o nouă făcătură stalinistă sub numele de Rep, Moldova.Deci în acel august 1991
s-a ratat o mare șansă istorică de a reveni la normalitate,
de a readuce adevărul istoric – de Re- Stabilire a „Actului Unirii” cu Patria-mamă, România,
votat de Sfatul Țării din 27 Martie 1918.
5.Actualmente, în cadrul unui război iminent între Rusia și Ucraina /al treilea trebuie să câștige /
se prevede o nouă șansă istorică pentru actuala Rep. Moldova de a reveni la firesc – Re-Unificarea cu România.
Aveți majoritatea în parlament, deci votați ! Atenție, nu trebuie de votat iarăși unirea,
ci de votat – Re-Stabilirea „Actului Unirii” din 27 martie 1918.
Deci, o continuitate istorică, legitimă. Să luăm exemplu de la balticii deștepți !
6.
Unii ar putea spune că avem problema la Nistru, cu rușii din Transnistria, etc.și că UE și NATO nu vor susține Re-Stabilirea „Actului Unirii” din 27 martie 1918,Fals ! Avem un precedent – în 2004, Ciprul a fost acceptat în UE,
chiar dacă Nordul insulei este mereu ocupat de armatele turcești.Formula oficială a fost – aderarea Ciprului la UE în totalitate,
inclusiv cu partea de nord aflată temporar sub ocupația armatei turcești, etc.
7.
Stimată Maia Sandu, fiți curajoasă, temerară, neînfricată și veți rămâne în istorie
în calitate de eroină a popurului român! Adevărul este cu noi !Mai ales că la 28 Iunie 1991
Senatul SUA a emis rezoluţia 148, prin care hotărăşte că Guvernul SUA trebuie:
„Să susţină eforturile viitoare ale Guvernului Rep. Moldova să negocieze în mod paşnic,
dacă aceasta le este voia, Re-Unificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord,
după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920,
în normele predominante ale dreptului internaţional şi în conformitate
cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.”
8.Timpul nu așteaptă ! Să nu ratăm iarăși o altă șansă, care apare rar în istorie – 1918 – 1991 – 2022.
Pregătiți-vă de războuil ruso-ucrainesc din 2022 și să ne apărăm interesele noastre naționale,
să salvăm cât a mai rămas din acest petic de pământ rupt din toatre părțile – Rep. Moldova / Basarabia istorică !
Trăiască Re-Stabilirea „Actului Unirii” noastre pt. TOTDEAUNA cu România din 27 Martie 1918
votat de Sfatul Țării de la Chișinău !