Ziua ȋn care se ȋncheie Pactul Ribbentrop- Molotov este cea ȋn care totalitarismul se află la zenit. În Eurasia tiraniile decid soarta a ȋntregi naţiuni, ȋn vreme ce ordinea partidului-stat şi a ideocraţiei pare să ȋntruchipeze viitorul. Mai mult decât un act gangsteresc de lichidare a libertăţii popoarelor, acordul din 1939 este punctul culminant al unei ambiţii de a remodela istoria şi natura umană.
Stalin şi Hitler sunt imaginile terifiante ale mutaţiei care ȋşi află rădăcinile ȋn catastrofa Marelui Război. Vieţile paralele ale celor doi tirani, spre a relua formula plutarhiană a sintezei lui Alan Bullock, sunt inseparabile de prăbuşirea vechii ordini. Cei doi sunt, spre a relua propria lor definiţie, conducători revoluţionari. Vocaţia lor este de a grăbi naşterea unei alte lumi. Revizionismul ce triumfă la 23 august 1939 este consecinţa firească a unei opţiuni ideologice.
URSS şi Germania nazistă sunt formele ȋn care se manifestă această noutate absolută a totalitarismului. A judeca aceste două imperii ideocratice prin prisma conceptelor clasice este o eroare tragică: contemporanii care au ales să ignore nucleul de rău radical pe care se ȋntemeiau noile regimuri au contribuit, dramatic, la tragedia Europei. Claritatea vizionară a unui Raymond Aron a rămas, ȋn acest interval istoric, o atitudine marginală.
23 august 1939 este soclul pe care se aşează statuia teribilă a acestui stat zidit din cruzime, rapacitate şi barbarie. Hitler şi Stalin privesc lumea pe care o distrug ca pe una esenţialmente bolnavă şi decadentă: misiunea lor este de a grăbi procesul istoric de transformare, spre a ȋndeplini proiectul lor de antropogeneză.
23 august 1939 este ziua ȋn care URSS devine complicea Germaniei Naziste: vreme de doi ani, până ȋn iunie 1941, URSS va fi aliatul ce face posibilă agresiunea nazistă. Lichidarea Europei este opera alianţei care se naşte acum. Înainte de “Marele război pentru apărarea patriei” se află anii de colaborare economică şi militară. Strivirea Poloniei, ca şi crimele de la Katyn, reprezintă efigia acestui numitor comun imperialist. Pentru România, ca şi pentru naţiunile baltice, 1939 este un capăt de drum.
Dar 23 august 1939 nu este o simplă notă de subsol, prăfuită şi vetustă. Federaţia Rusă de astăzi duce mai departe legatul stalinist niciodată abjurat. Canonizarea tiranului ȋn Rusia lui Putin este modalitatea de a consacra crima de stat ca strategie de zidire imperială. Totalitarismul sovietic este evocat, nostalgic, de cei care au invadat Ucraina. Umbra lui august 1939 se ȋntinde asupra Rusiei autocrate din anul de graţie 2026.
Fotografia din indepărtatul 1939 este cea ȋn care se adună oroarea veacului trecut. Naţiuni şi indivizi au dispărut ȋn vastele abatoare ale secolului XX : lagărele de concentrare şi crematoriile au devenit efigia marşului tiraniei. În cele din urmă, atunci, ca şi acum, totalitarismul nu poate aduce mântuirea decât prin violenţă şi nivelarea sângeroasă. Libertatea este cea pe care suntem chemaţi să o invocăm, tenace, ca pe o stavilă ȋn calea barbariei.
De fapt, în sec XX au fost 3 acte ale aceleiași piese: WW1, WW2 și „războiul rece”. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost doar un episod.
De fapt, după WW1, Germania a fost umilită(cam pe nedrept) iar Rusia/URSS nu fusese chemată la tratativele de pace deși „ținuse” tot Frontul de Est din Galiția în Balcani, plus un front secundar în Caucaz. Rusia avusese pierderi umane teribile, la care s-au adăugat pierderi teritoriale. Era normal ca Germania și URSS să fie revizioniste și revanșarde. Mai ales că SUA era extrem de nemulțumită de „pacea” franco-britanica….
Urmările pactului Ribbentrop-Molotov sunt valabile și azi. Cu pozițiile revizioniste și revanșarde ale unora și altora. La care se adaugă Rusia, marea perdantă din „războiul rece”….
Pacturi între marile puteri au fost și vor mai fi, nu numai Ribbentrop-Molotov, dar și Yalta, Potsdam, Malta, Anchorage, etc. Întotdeauna puterile mari câștigă iar cele mici pierd…
Fiindcă este vorba nu de ideologii politice ci de Ideologia PUTERII/Forței.
Fiți onest și reflectați la momentul 1848.
La inchiziția catolică crima era o metodă de salvare a sufletului celui ucis. La național-socialism crima era o metodă de a îmbunătăți rasa umană. La comunism crima era o metodă de a duce umanitatea la progresul maxim posibil. Crima e convertită în faptă bună pentru o minte redusă la crezuri arbitrare. Ușurința cu care acordăm mai multă importanță convingerilor noastre decât semenilor noștri este originea tuturor crimelor. Trăim cu ideea falsă că tot ceea ce ne constituie e al nostru, când, de fapt, totul e primit de la Celălalt. De la limba maternă în care gândim la biologic, de la haine la săpunul cu care ne îndepărtăm mizeria, totul vine de la Celălalt. Dăm atât de puțin și primim atât de multe. Și totuși, Celălalt nu merită măcar mila noastră. Așa că Celălalt trebuie ucis în masă.
23 august 1939 este data ce marchează eșecul sistemului de păci de la Versailles.
Eșecul Ligii Națiunilor .
Eșecul forței dreptului în sfera internațională.
Din păcate, sistemul de păci de la Paris, 1947, este tot un sistem bazat pe dreptul forței. Și recunoașterea unor sfere de influență în Europa.
În mare, sistemul s a prăbușit pașnic. Totuși, pactul Ribbentrop/Molotov continuă să funcționeze pentru români.
Cred că trebuie să cerem Bruxellului să condamne oficial întregul pact.
Practic, Hitler și naziștii au fost creati de ruși, prin inarmarea si instruirea Wehrmacht-ului si prin dezbinarea intenționată a electoratului german in momentul critic al alegerilor din 1932. In conceptia odiosului dictator sovietic, Hitler trebuia să distrugă „ordinea veche” in Europa si apoi Stalin avea sa intre in scenă și să „elibereze” lumea de naziști. Situația României era tragică. Polonia aliata se prabusise. Reichul lasase mână liberă Rusiei cotropitoare in Finlanda, Țările Baltice, dupa cum a fost silit să accepte ocuparea Basarabiei – zăvor la ușa Balcanilor și pozitie de dominare la gurile Dunarii – și a Bucovinei. Culmea absurdului! In România continuă să existe simpatii și forme ruso-sovietice de manifestare politica. Or, umbra malefică a ReiKhremlinului, așternută, ca o buruiană-de-ceas-rau peste România, naște aplau-daci ai desertului roșu.
@Sandu _ „Culmea absurdului!”
Alături de polonezi, românii sunt cei mai rusofobi cetățeni europeni.
Crimele înfăptuite de Rusia pe teritoriile acestor două state au fost atroce.
Faptul că șarlatanii „suveraniști” primesc bani din Rusia nu eset surprinzător. Ei iau bani de la oricine le dă, n-au scrupule, sunt șarlatani.
Faptul că șarlatanii „suveraniști” au o pondere mare în preferințele electoratului are mai multe explicații, dar printre ele nu se află iubirea românilor pentru Rusia…
Șarlatanii „suveraniști” sunt parte a Strategiei Hrebenciuc, după model PRM și CV Tudor.
Să nu uităm că la recentele alegeri PSD le-a dat voturi, iar PNL le-a finanțat campania online.
Apoi, în acest context, șarlatanii „suveraniști” sunt intens promovați de mass-media, inclusiv cele online, fără ca autoritățile să cerceteze și să facă publice sursele de finanțare.
În fine, publicul percepe – confirmând astfel eficiența Strategiei Hrebenciuc – pe șarlatanii „suveraniști” drept alternativa la marionetele cleptocrației de pe scena politică românească, dintre care cea mai reprezentativă este PSD.
1. Nu este Pactul Ribentropp-Molotov, ci pactul Germania-URSS sau Hitler-Stalin. Avem nevoie sa reinstauram adevarul si sa redam valoarea si grozavia faptelor. Lasindu-l la nivel de ministri se neglijeaza aspectul ca apoi Stalin (URSS) au fost aliati cu SUA si Anglia.
2. Pina in 22 iunie 1941 cele doua, Germania si URSS au fost aliate de facto si au fost tovarase de mirsavii in Europa de Est: Impartirea Poloniei, razboiul cu Finlanda, luarea tarilor Baltice, apoi a Basarabiei, urmata de Nordul Transilvaniei si Cadrilater.
3. Pina prin 1937cele doua au fost si mai aliate, in sensul ca soldati germani s-au antrenat in URSS. ABia incepind cu iunie 1942 cele doua devin inamice.
Sigur in vest poate fi numit cum vor ei, chiar si Pactul de neagresiune. Dupa cum inca in vest primul razboi mondial se numeste inca Marele Razboi, dar noi suntem datori sa incepem sa zidim temeinic si rezistent, pe pamint solid si cu caramida, nu pe nisip si din paie. Pactul este pactul Hitler-Stalin sau Germania-URSS. In felul acesta vom intelge si grozavia faptelor din perioada razboiului ciudat din 1939-1940. URSS a luat Basarabia si Nordul Bucovinei in iunie 1940, cind vestul era in mare fierbere. Tocmai fusese evacuarea de la Dunquerkue si Franta semnase capitularea la 25 iunie in acelasi vagon de tren, adus special, in care Germania semnase capitularea in primul razboi. Vestul spre asta privea si pentru ai aceste zone erau neinteresante, nu aveau interes strategic si economic.
Într-adevăr, în spiritul teoriei „spațiului vital” și a „revoluției mondiale”, lumea a fost împărțită în sfere de influență, consecințele fiind tragice inclusiv pentru România.
Deși Uniunea Sovietică și Germania nazistă nu mai sunt, consecințele Pactului Ribbentrop- Molotov sunt perpetuate.
El a prefigurat aranjamentele Conferinței de la Ialta de câțiva ani mai târziu, din 4-11 februarie 1945, consfințite de cinismul puterilor mondiale.
…După 1939 România a intrat într-o perioadă istorică neagră din care nu și-a mai revenit nici până astăzi.
Aranjamentele de la Ialta au fost in mare parte negociate anterior la Teheran (noiembrie 1943) si, in special, la Moscova (octombrie 1944). La Ialta Roosevelt a obtinut cele doua lucruri care il interesau in mod deosebit, intrarea sovieticilor in razboi cu Japonia si crearea ONU. Situatia din Europa de Est ii interesa doar pe rusi si, marginal, pe britanici. Iar ultimii obtinusera ce doreau, Grecia, la Moscova cu 5 luni inainte.
Stalian a obtinut in plus, printr-un santaj brutal, la care Churchill si Roosevelt au cedat dupa o zi de pauza a negocierilor, plata unor imense despagubiri de razboi, inclusiv prin demontarea a ceea ce mai ramasese din industria tarilor invinse, si luarea in Rusia a oamenilor de stiinta germani.
„Umbra lui august 1939 se întinde asupra Rusiei autocrate în anul de grație 2026”. Să fie fraza asta o premoniție asupra a ceeace urmează să se întâmple? Cu Rusia, cu USA, cu România sau, poate, cu Planeta și cu omenirea.
Război și pace au coexistat dintotdeauna. Și nu doar în capodoperele literaturii universale.
Am avut norocul să am parte, în arborele genealogic, de doi bunici meseriași, nicidecum negustori. Unul ceasornicar, celălalt maestru-croitor care și-a făcut ucenicia în București, la un ilustru croitor evreu. De la care bunicul meu a învățat nu numai meseria ci și tipologia și caracterul iudaic. A construit trei case, una (din declarațiile contemporanilor bunicului „cea mai mare casă din oraș”), de la care am învățat o istorie onestă a acestui popor.
Și am mai avut privilegiul de a fi îndrumat în liceu, de către profesori cu 3-4 licențe ce puteau foarte bine să predea în mediul universitar. Profesorul de latină, aflat în Elveția conversa cu preopinenții în limba latină. Apoi profesorul de filosofie (comunistă) ne-a explicat pe înțelesul proștilor fenomenul luptelor de stradă din Irlanda de Nord. Tot el scria cuvântările tovarășilor de la PCR, pt ședințele de partid. Eleganta și distinsa doamnă profesoară de fizică. Sau minunata și de neuitat doamnă profesoară de Istoria Literaturii Universale. Toți acești formatori de caractere lipsesc astăzi cu desăvârșire.
Cine să ne mai lumineze copiii și nepoții? Vai! În ce hal am regresat. Ioan Stanomir, un profesor impecabil și un caracter adevărat este exagerat de puțin. România are nevoie de multiplii ai domnului profesor Stanomir.
Dar și așa ma tem că umbra lui 23 august 1939 planează peste toată Planeta.
Ceeace se întâmplă cu clima, mie îmi pare că am deranjat in extenso îngăduința Lui. 💔