România a intrat pe calea unor ajustări financiare necesare, dar evident dureroase pentru mulți dintre noi. Un prim pachet de măsuri pleacă astăzi la Parlament pentru a fi legiferate prin metoda asumării răspunderii de către Guvern. Dacă nu se depune o moțiune de cenzură, sau dacă moțiunea de cenzură ce va fi depusă nu va aduna numărul necesar de voturi pentru a demite guvernul, atunci aceste măsuri vor deveni lege.
În cele ce urmează aș dori să aduc în atenție o situație similară din Irlanda anului 1987[1]. Irlanda aderase la Piața Comună (cum se numea la acea dată Uniunea Europeană de azi) în 1973, dar în pofida intensificării legăturilor economice cu celelalte țări membre, creșterea economică încetinise, șomajul era foarte ridicat, deficitele financiare crescuseră, alimentând mai mult salariile din sectorul public și consumul decât investițiile, iar datoria publică a sporit și ea; derapajele inflaţioniste, ca şi incapacitatea Irlandei de a profita de reducerea preţului petrolului din 1985 au condus la masive retrageri de capitaluri în 1985-1986, fapt deosebit de grav cu cât capitalurile internaționale erau cruciale pentru funcționarea economiei irlandeze. Alegerile din 17 februarie 1987 nu au condus la majoritatea absolută a vreunui partid, astfel încât partidul Fianna Fáil, care obţinuse 81 din cele 166 de mandate ale Parlamentului, a format un guvern minoritar în frunte cu Charles Haughey. Fianna Fáil câştigase majoritatea relativă în alegeri criticând restricţiile bugetare ale guvernului anterior şi făcând numeroase promisiuni electorale; cu toate acestea, după alegeri noul guvern a trebuit să treacă la măsuri de austeritate, contramandând creşterile salariale promise şi închizând spitale în pofida promisiunilor sale anterioare de a extinde serviciile publice. În această conjunctură, Alan Dukes, noul lider al principalului partid de opoziţie, Fine Gael, şi ministru de finanţe în guvernul anterior, a decis să nu profite politic de dificultăţile guvernului şi chiar să-l sprijine în adoptarea măsurilor financiare necesare pentru redresarea ţării. Această strategie politică neobişnuită a fost sintetizată într-un discurs ţinut la 2 septembrie 1987 în faţa Camerei de Comerţ de la Tallaght:
„Atunci când guvernul se mişcă în direcţia corectă, eu nu mă voi opune efortului principal al politicii sale. Dacă merge în direcţia corectă, eu nu cred că trebuie deviat de la cursul său, sau răsturnat pe probleme macro-economice. Orice altă politică a opoziţiei ar fi o simplă exploatare cinică a oportunităţilor politice pe termen scurt de a obţine un avantaj politic, care la rândul său ar fi la fel de efemer ca durată. Eu nu voi juca un asemenea joc”[2].
Aplicată consecvent, strategia de la Tallaght a îngăduit guvernului minoritar al lui Charles Haughey să adopte măsuri impopulare şi să reducă drastic cheltuielile publice. Multe investiţii publice, mai ales în sectorul social, au fost anulate sau amânate; au fost stopate temporar noile angajări în serviciile publice şi pentru reducerea personalului s-a aplicat un program de pensionări anticipate; au fost eliminate multe dintre facilităţile fiscale existente şi a fost acordată o amnistie fiscală pentru contribuabilii şi firmele care-şi reluau plăţile. Aceste măsuri au stat la baza unei redresări macroeconomice rapide și apoi a intrării Irlandei într-o fază de creștere economică accelerată, care i-a permis să depășească la produsul intern brut pe cap de locuitor atât Marea Britanie cât și media Uniunii Europene, atingând astfel statutul de țară economică dezvoltată. Pe de altă parte, strategia de la Tallaght a avut efecte pozitive pe termen mediu și pentru partidul Fine Gael. Astfel, în 1994-1997, când Fine Gael a ajuns din nou la putere, situația economică a Irlandei era înfloritoare, țara fiind apreciată drept „tigrul celtic al Europei”, și Fine Gael a putut să guverneze fără a mai fi nevoit să adopte măsuri restrictive.
Ce se cuvine să reținem pentru România actuală din experiența Irlandei 1987? Primul lucru este acela că sunt situații când depășirea logicii confruntării politice aduce dividende, atât pentru țară, cât și pentru principalele partide politice, inclusiv pentru opoziția care dă dovadă de reținere. În cazul concret al României, opțiunea pentru asumarea răspunderii de către Guvern este o măsură corectă de verificare a susținerii politice, dar și o provocare pentru opoziție. Depunerea unei moțiuni de cenzură este dreptul constituțional al partidelor de opoziție, desigur în măsura în care reușesc să strângă numărul necesar de susținători (potrivit Constituției, o moțiune de cenzură trebuie inițiată de cel puțin un sfert dintre parlamentari), ceea ce nu este chiar simplu nici măcar pentru AUR, partidul de opoziție care are cei mai mulți parlamentari. Admițând că ar reuși să depună o asemenea moțiune, partidele de opoziție s-ar afla însă într-o situație fără ieșire; dacă moțiunea eșuează, încasează o înfrângere politică, dacă moțiunea este aprobată guvernul este demis, iar România intră într-un colaps financiar care va fi imputat – dacă mai contează cumva – celor care au votat moțiunea. Dimpotrivă, o reținere argumentată public sub deviza responsabilității politice („să dăm o șansă programului de ajustare inițiat de Guvern”), deși pe termen scurt ar dezamăgi pe aderenții care acum protestează în stradă, ar întări credibilitatea solicitărilor ulterioare de măsuri care să limiteze cheltuielile politicienilor. Ea ar fi nu doar un simptom de maturizare politică, ci și un semnal pentru piețele financiare internaționale că în România restabilirea echilibrului bugetar se bucură de o largă susținere politică. Astăzi, datorită felului în care guvernele anterioare și-au încălcat promisiunile de inițiere a redresării, România este în situația de a se împrumuta plătind cele mai mari dobânzi dintre toate statele Uniunii Europene; totodată, potrivit legii bugetului în 2025 sunt alocate peste 40 miliarde lei ca dobânzi la creditele deja angajate (adică peste 5% din cheltuielile bugetare totale)[3], și această sumă este prevăzută să crească în anii următori. Dacă guvernul Bolojan reușește să convingă pe creditori de seriozitatea politicilor sale, sunt șanse ca dobânzile pentru creditele noi[4] să se reducă, și deci ca povara financiară din anii următori să fie ceva mai mică. Dintr-o asemenea evoluție am avea cu toții de câștigat, și țara, și fiecare dintre noi, și toate forțele politice care aspiră să guverneze într-un viitor previzibil. De aceea, dincolo de ceea ce nu ne place din măsurile adoptate, este interesul nostru comun ca efortul guvernului Bolojan de recâștigare a încrederii piețelor financiare internaționale să fie încununat de succes.
NOTE:
[1] Mai multe detalii pot fi găsite în Bogdan Murgescu, România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Iaşi, Polirom, 2010, p.422-437.
[2] http://www.finegael.ie//page.cfm/area/information/page/TheTallaghtStrategy/pkey/1375 (accesat 10.01.2008).
[3] Legea bugetului de stat pe anul 2025, „Monitorul Oficial al României”, nr.118 din 10 februarie 2025, p.27.
[4] Din păcate, dobânzile la creditele vechi, deja contractate, vor rămâne la niveluri ridicate până când România va avea resursele pentru o restructurare a datoriei publice.
Despre investitiile uriase in Irlanda ale amercano-irlandezilor nu pomeniti chiar nimic ?
Eei, între timp Irlanda a mai intrat în criză, prin anii 2015 fiind în categoria PIIGS( Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania) adică „porcii” după cum erau denumiți de „nordicii” care pe atunci erau foarte stabili economic; între timp situația s-a cam inversat….
Totuși Irlanda a trebuit să ia din nou măsuri excepționale și a făcut asta prin atragerea capitalului străin ( mai ales irlandez dar din SUA, Canada, etc) care își raportează activitățile economice în Irlanda în schimbul unui impozit pe profit minim. Pur și simplu economia Irlandei dopată astfel că o gogoașă a explodat. Acum Irlanda, devenită țară „off-shore”( ca și Cipru, Malta, parțial Olanda) este în fruntea țărilor europene la aproape toate capitolele…
România nu se poate compara cu Irlanda, diaspora irlandeză a sărit în ajutorul „patriei mamă”, pentru români nu are cine să sară în ajutor. Vedeți cazul Greciei care și acum, după vreo 15 ani, tot mai trage ponoasele unei guvernări dezastruoase….
Așa că trebuie să ieșim cu forțe proprii din groapa pe care ne-am săpat -o singuri prin guvernări iresponsabile. Măcar de ne-ar veni mintea la cap…
Google, Amazon, Microsoft, you name it… companii irlandeze?
Singura industrie irlandeză ‘pe bune’ este cea pharma. In rest, sedii sociale.
Nu stiu daca e atit de important consensul, ci mai degraba solutiile adoptate. Povestea cu Irlanda se intimpla cind inca globalizarea nu era atit de tare, cind EU nu-si baga coada in toate deciziile, deci autoritatea nationala era mai robusta.
Nu stiu daca solutiile propuse de guvern prin taierea in carne vine si totodata cresterea cheltuielilor militare va duce la succes. Vad la altii, de ex. la americani, incercarea de a miscora taxele, in speranta ca aceasta micsorarea ar intari firmele si le-ar permite investitii mai serioase.
La nemtii se joaca hora, pe sarite un pas inainte si doi inapoi. Nici macar partidele d eguvernamint nu sunt solidare, dar pai opozitia!
Nu cred ca stie cineva cum e mai bine, niste solutii logice i-ar determina si pe cei din opozitie sa mearga in rind!
E normal ca in Germania sa fie foarte rau, de aia si sunt a treia economie a lumii.. Cel mai bine e in rusia putineasca, fiindca acolo, totul este stabilit prin directivele troicai putiniste.. Ei pot cheltui pentru inarmare oricat, fiindca acolo, cu cat cheltuiesti mai mult, cu atat ai mai multi bani. Mai mult, trecand economia pe bocanc rusesc de razboi, toate celelate ramuri ale economiei, merg de minune..Vorba lui Nistorescu: ,,Rusia exporta pe nimic cantitati uriase de cereale si castiga enorm!”
Germania se afla pe locul 18, respectiv 20, tendinta.. spre jos https://de.wikipedia.org/wiki/Liste_der_L%C3%A4nder_nach_Bruttoinlandsprodukt_pro_Kopf
Alle großen Volkswirtschaften der Welt wachsen – nur die deutsche Wirtschaft schrumpft in diesem Jahr um 0,2 Prozent. Das ist das Ergebnis der neuen IW-Konjunkturprognose. Demnach wächst der Euroraum in diesem Jahr um 0,8 Prozent, die USA schaffen 1,3 Prozent und China sogar vier Prozent Wachstum
Ce legatura e cu Rusia? Ai obsesii?
„Atunci cand Guvernul se misca in directie corecta”
Deocamdata, Bolojan preseaza doar amarastenii.
Firmele de stat cu datorii nu sunt privatizate. PRIVATIZATE, nu paleative ce vor ameliora pentru moment situatia. Statul e un foarte prost administrator. Mai ales la noi. Deci, trebuie scos din aceasta pozitie, pentru a repara ce s-a gresit si a preveni alte deviatii.
Sporurile ai primele nu sunt anulate. Total.
Salariile grandomanilor nu sunt reduse
Parlametul nu e redus la 300 de alesi, intr-o singura Camera.
Banii partidelor nu sunt redusi cu 50%.
Prea multele institutii si institute de stat nu sunt desfiintate.
Impozitele pentru mosteniri de peste 100.000E nu sunt ridicate la nivel european; idem taxa pe lux.
ETC
Partea proasta e ca un astfel de program, va reprezenta cea mai buna propaganda pentru suveranisti. Se pare ca Bolojan -si ai lui- asta vrea.
Cam curios cum dam acte de cetatenie rusilor, cum Orban vrea sa-l ia la intrebari pe Nicusor……
Situatia Irlandei din 1987 poate fi considerate similara cu a Romaniei din 2025 doar din pdv al situatiei economice extrem de dificile in care s-au aflat, in momente diferite, cele doua tari si atat !
In rest, in situatiile politice din cele doua tari nu pot, in niciun fel, a fi considerate similare ! Sa vedem de ce .
Partidul de opozitie, citez : “ Fianna Fáil câştigase majoritatea relativă în alegeri criticând restricţiile bugetare ale guvernului anterior şi făcând numeroase promisiuni electorale; cu toate acestea, după alegeri noul guvern a trebuit să treacă la măsuri de austeritate,….”
Asadar,un Partid de Opozitie a castigat alegerile in Irlanda a format un Guvern Minoritar, si a inceput aplicarea de masuri dure pentru a corecta greselile guvernului anterior.
Un reprezentant de frunte a partidului de guvernare anterior, Fine Gael, dand dovada de onoare si de respect pentru interesele nationale,s-a angajat sa sustina aceste masuri !
Ce s-a intamplat in Romania ?
Aceleasi partide, care guvernasera anterior tara, au castigat alegerile ( prin metode “specifice” sa zicem asa, respinse de o mare parte a alegatorilor ) vor acum sa faca reforme cu aproape aceeasi oameni ( prin guvern ) care au adus tara in situatia in care se afla. Cei cativa noi ,care au iesit acum in fata, au si ei probleme de credibilitate, datorate unui trecut “tumultos” !
In aceste conditii cum se poate sugera partidelor de opozitie sa fie solidare cu cei din actualul guvern ? …de ce ar trebui partidele de opozitie sa-i crediteze ?…de ce ar trebui sa-i legitimizeze pierzandu-si o parte din electorat ??….de ce electoratul ar trebui sa accepte masurile de austeritate, care l-ar afecta direct, in absenta unor semnale clare ca cei responsabili pentru situatia actuala sunt, s-au vor fi, in scurt timp, trasi la raspundere ?
Gesturile de onoare se fac cu cei care joaca cinstit…nu-i asa ??
Pe langa toate astea nu vreau sa mai mentionez pozitia,deloc incurajatoare, in care se afla acum Romania in contextul geopolitic actual.
Cumva serviciile secrete irlandeze aveau unul dintre cele mai mari bugete din lume?
Întreb pentru un prieten.
Politicienii din România nu învață niciodată, din nimic (vezi recentul ”am înțeles mesajul poporului”). In plus, sunt nepregătiți profesional, aroganți, inconștienți, lacomi, mitomani… cu fauna asta la conducerea țării sunt uimită că nu ne-am prăbușit până acum.
principalul creditor al guvernului si statului roman este poporul roman..
cand guvernul si statul se indreapta impotriva statului roman acesta trebuie dat jos prin alegeri parlamentare
America (adica Trump ) a decis ca deficitul bugetar cronic trebuie combatut cu un deficit groaznic de acut care dupa vreo 5-6 ani va duce la 38-40 si apoi va incepe sa creasca mult mai repede dar datorita inflatiei monstruoase nu va parea mare lucru. Nimic in lumea asta nu poate fi mai usor decat sa cheltui bani care nu sunt ai tai.
Numai ca la noi „opozitia” PSD e parte din guvernare si nu numai ca nu sustine masurile Guvernului dar si-a trimis aripa sindicala la lupta pe fata! AUR e opozitie doar de fatada!
„Ce se cuvine să reținem pentru România actuală din experiența Irlandei 1987?”
…Că cele două situații nu au [aproape] nicio legătură una cu alta.
Îndrăznesc să amintesc autorului articolului că, spre deosebire de Irlanda din 1987, sau Marea Britanie din 1979, România este o cleptocrație guvernată de peste 35 de ani de o grupare de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este transferarea frauduloasă a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora. Astfel, aceasta a ajuns în timp să se consolideze, să controleze resursele statului, și să-și subordoneze instituțiile de forță, justiția, serviciile de informații etc.
În România nu este vorba despre unele erori de politici economice, sau crize energetice pe plan mondial șamd. Nu, în România, stat [cel puțin parțial] eșuat, este un jaf din resursele publice continuu, ceea ce determină „lipsa de eficiență”, eufemistic vorbind, din economie.
Din 2007, de la aderararea la UE și până în urmă cu câteva luni, România a fost supravegheată prin MCV întrucât are mari deficiențe în privința democrației și statului de drept.
Fundamentala reformă reală și absolut necesară în România este înlăturarea cleptocrației de la conducerea statului.
Iar aceasta NU se poate înfăptui într-un termen previzibil, să zicem o generație, 20-25 de ani, după cum vedem.
Doar că probabilitatea ca domnul Bogdan Murgescu să citească acest comentariu este infimă.
ultima dată cand am verificat, nu eram în 1987, ci în 2025. de atunci şi până acum au apărut destule dovezi care arată că măsurile de austeritate fac doar rău şi economiei şi oamenilor
Păi haideți să aplicăm strategia de la Tallaght şi în RO!
Atata doar că deosebiriile dintre Eire şi Ro sunt mai mari decat asemănările…
Ro continuă să fie un stat post-comunist în care statul ‘patronizează’ şi în care angajații la stat (aka bugetarii) doresc treatment preferențial. Un.pas bun facut de Bolojan este ‘degratuizarea’ sistemului de sănătate. E bun sistemul ‘pay as you go’ în sanatate pentru că e dinamitat conceptul de stat care ne datorează sănătate pe gratis (oricum o.utopie din cauza corupției din relația medic patient care abia în ultimii.zece ani a început să fie
redusă) .
Plus învățământul care e gratuit doar pe hârtie. Puțini părinți îşi permit să nu dea cash in hand profesoriilor deoarece sistemul de meditații private ne face să realizăm că totul.a rămas exact la fel ca în vremea comunismului.
„Pe de altă parte, strategia de la Tallaght a avut efecte pozitive pe termen mediu și pentru partidul Fine Gael.”
PSD: Am retinut, guvernul Bolojan trebuie sa esueze.
Mesajul partidelor politice ajunse la guvernare în ultimii 30 de ani se aude cam așa în electorat: ducă-se dracului, toți, noi să furăm în liniște, să ne recuperăm banii pe care i-am cheltuit ca să ajungem la putere! Mai mult decât în alte țări, la noi partidele sunt grupuri de interese care au ca scop, în bună parte la vedere, acapararea instituțiilor de forță, a autorității depline pentru a lua decizii în favoarea grupului acelui partid. De aici legi și OU cu dedicații evidente, de aici angajarea membrilor loiali, de aici compromisuri inadmisibile cu magistrații, începând de la CCR în jos. Continuând așa, nu va fi chip de nicio redresare, dimpotrivă, ne afundăm, după cum se vede, zi de zi. Este inadmisibil să creezi coeziunea forțelor politice când toți sunt puși pe jaf la vedere și nimeni nu vrea să cedeze în fața interesului major al țării. Se vede o lăcomie de parvenire în partide după funcții care de care mai bănoase iar partidele ajunse la guvernare (mai ales PSD) simt slăbiciunea președintelui și a primului ministru, îi șantajează cât pot și nu vor să cedeze în favoarea cinstei. Politicianului român cuvântul cinste îi produce urticarie. De altfel, nici un politician nu are nimic de suferit în urma acestui dezastru și, un bun motiv, să nu schimbe nimic din statul propriu.
Totuși, până ce vinovații de starea în care am ajuns nu vor fi în pușcărie, nu are cum să fie coeziunea între părțile fracturate, între politicieni și electorat. Din păcate știu că jaful va continua, politicienii noștri fiind imuni la orice exemplu din istoria universală; ei nu vor să priceapă nici măcar ideea din Moș Ion Roată…
De ce să-i mai votez? Ca să mă fure și mă păcălească în continuare? De ce să accept să mă ia complice (moral, cel puțin) la viitoare furturi care, sigur, vor fi?
De fapt, cred că ideea principală e alta, și anume una care are foarte multă legătură cu teoria jocurilor. Și anume, că în orice situație conflictuală repetitivă sau escaladabilă, pentru a evita declinul necontrolat/escaladarea conflictului este absolut necesar ca cel puțin una dintre părți să ia cel puțin o decizie altruistă (în interesul colectiv de lungă durată și împotriva interesului propriu imediat), cel puțin o dată. În Irlanda, Dukes și Fine Gael au înțeles asta. Ar fi tare bine dacă ar înțelege și alde ai noștri…
consens, cand nu postati toate ideile?
deveniti ridicol sau demagog