Astăzi, 4 februarie, au reînceput negocierile de la Abu Dhabi, între reprezentanții Ucrainei, Federației Ruse și cei ai SUA. Deși presa occidentală vorbește de unele progrese, de garanții militare acordate Ucrainei, presa de la Moscova le transmite analiștilor vestici să aibă grijă ce fumează, că au halucinații, spune istoricul Armand Goșu, într-o reacție rapida pentru Contributors.ro.
Specialist în spațiul ex-sovietic și în istoria Rusiei, Armand Goșu este sceptic privind actualele negocieri. El crede că „suntem încă în faza unor tatonări, prin care Putin urmărește să câștige timp, pentru a continua ofensiva militară și pe front și atacurile menite să distrugă moralul populației civile.”
„Administrația Trump tratează războiul din Ucraina ca pe o tranzacție imobiliară. Ucraina nu are nevoie de astfel de mediere, ci de un partener care înțelege că un acord de pace fără garanții asumate cu responsabilitate este doar o pauză înaintea următoarea invazii,” explică Armand Goșu.
Contributors: Aveți așteptări mari de la noua rundă de negocieri între Rusia, SUA și Ucraina, care a început astăzi la Abu Dhabi?
Armand Goșu: Ar fi total nerealist să am așteptări, nimic nu anunță că negocierile de pace vor avansa și că ne apropiem de o pace durabilă. Pot imagina diverse scenarii în care presiunea lui Donald Trump va începe să funcționeze și asupra Rusiei, nu doar a Ucrainei. Sau că Putin ar vrea să-l ajute pe Trump să primească premiul Nobel pentru pace, pentru a pune bazele unei noi ere în relațiile dintre Moscova și Washington. Sau că Trump are nevoie de un succes în politica externă pentru a-și mai consolida poziția în sondaje, mai ales după tensiunile din Minneapolis, soldate cu uciderea de către ICE a doi cetățeni americani, iar Putin ar fi capabil să-i facă un astfel de cadou. Dar chiar și în acest caz, așteptările ar trebui să se limiteze la un fel de armistițiu, nu la o pace durabilă. Cu atât mai puțin la o pace justă.
Contributors: Dar dacă americanii în schimbul garanțiilor, așa cum a scris Financial Times, ar obține – prin presiune – de la ucraineni o retragere completă din Donbass, să spunem, atunci încheierea păcii ar fi posibilă?
Armand Goșu: Nu cred că ucrainenii ar ceda la un astfel de șantaj. Pentru că ei, spre deosebire de americani și occidentali, în general, înțeleg ce vor rușii. Vă atrag atenția că nimeni de la Moscova n-a spus că singura problemă care împiedică încheierea păcii este una teritorială. Retragerea armatei ucrainene din Donbass este doar una din pretențiile Rusiei. Recent, Iuri Ușakov, consilierul lui Putin pe politică externă a spus într-un interviu la Pervîi Kanal, cum ar veni la noi TVR 1, că problema teritorială este importantă, „dar multe alte probleme rămân pe ordinea de zi”. Ministrul de externe, Serghei Lavrov a spus – repetat – că poziția Rusiei nu s-a schimbat și a trimis la discursul lui Putin de la Colegiul Ministerului de Externe din iunie 2024, unde sunt enunțate condițiile de pace ale Rusiei. Putin însuși a întărit această poziție. Purtătorul lui de cuvânt, Dmitri Peskov, flutură pentru presa rusă, dar văd că și presa internațională a preluat, sintagma “formula Anchorage”, ce trimite la un soi de aranjament nescris între Putin și Trump, realizat cu ocazia întâlnirii din Alaska. Și care se referă la mult mai mult decât la Donbass. Deci, Rusia n-a renunțat nici la „denazificare”, nici la demilitarizare, nu va accepta niciodată garanțiile de securitate în forma în care au fost negociate de europeni și ucraineni cu Trump. De unde și nervozitatea Moscovei, ieri la declarațiile făcute de Rutte, secretarul general al NATO la Kiev, privind dislocarea de trupe ale statelor membre ale Alianței, pe teritoriul Ucrainei, după încheierea războiului. Iar cei care vorbesc despre cedarea Donbass-ului, nici măcar nu înțeleg despre ce vorbesc.
Există un Donbass istoric, ale cărei granițe depășesc semnificativ limitele administrative ale regiunilor Lugansk și Donețk. Dacă Rusia primește – la presiunea americanilor – ultimele 20% din Donețk, pe care nu reușește să le ocupe militar, nu înseamnă că peste ceva timp, Putin nu se va întoarce să ceară de la Ucraina și teritorii din regiunile Dnepropetrovsk și Zaporojie, pe motiv că au făcut și ele parte din Donbass. Știți bine că Putin iubește foarte mult istoria. Care e ca o plastilină în mâna lui, îi dă ce formă vrea. Nimic nu este mai impredictibil în Rusia ca istoria. Asta se întâmplă cu popoarele complexate, dacă produc acest tip de lideri.
Cu riscul de a vă plictisi, o să repet încă odată: Putin nu vrea doar fâșii de teritorii din Ucraina, el vrea s-o controleze pe toată. Vrea ca întreaga Ucraină să intre sub controlul Kremlinului. Următoarea etapă, peste câțiva ani sau chiar decenii, va fi anexarea Ucrainei, intrarea ei în granițele Rusiei, pentru că – ne-a spus Putin – Ucraina nu există. Nu există limbă, nu există popor, națiune, astea sunt mofturi. Ucraina e o simplă provincie a Rusiei, nimic mai mult.
Contributors: Deci, adevăratele negocieri de pace, care ar putea să conducă la un rezultat, vor fi și despre altceva. Sau în primul rând despre altceva, nu doar despre teritorii?
Armand Goșu: Exact. Vor fi mai puțin despre teritorii – cui va aparține Donbass? – cât despre viitorul statalității ucrainene, despre viitorul Ucrainei în sistemul european de securitate.
Important este ca Putin, ca elita moscovită să accepte că există un stat suveran Ucraina. Acesta mi se pare firul roșu pe care-l urmăresc ucrainenii, dar a cărui miză nu este înțeleasă de occidentali.
Contributors: Și cum ar trebui să arate un acord de pace prin care Moscova recunoaște Ucraina? Din 1992 încoace, Rusia a semnat tratate politice cu Kievul, tratat de frontieră, sute dacă nu cumva mii de acorduri, și în toate se menționează că Ucraina este stat independent și suveran.
Armand Goșu: Din declarațiile ministrului ucrainean de Externe rezultă că va fi un sistem complicat de tratate. Deci, nu se va semna un tratat de pace direct între Kiev și Moscova, ci Ucraina va semna cu SUA un document care va conține și garanțiile de securitate, iar Rusia va semna tot cu SUA. N-o să existe un document între Ucraina și Rusia, cel puțin în prima fază. Poate că din cauza faptului că Rusia va forța – cum a făcut-o adesea – interpretări în favoarea ei, care interpretări încalcă adesea litera, dar mai ales spiritul documentului. Piesa centrală în acest mecanism complicat, care și ordonează piesele pe tablă, va fi Washington-ul.
Din toate – dar absolut toate – declarațiile liderilor ruși, rezultă că Moscova continuă să ceară încheierea războiului în condițiile anunțate de Putin în iunie 2024. Adică cere denazificare, demilitarizare, statul special al limbii ruse, al Patriarhiei Moscovei. Asta confirmă că elita rusească nu acceptă existența unei Ucraine suverane.
Contributors: Și dacă Moscova nu mai cere acest lucru, înseamnă că va accepta o Ucraină independentă?
Armand Goșu: Da, eu așa interpretez. Și cred că este posibil ca în următoarele luni, undeva mai spre primăvară, Putin să dea semne că se va mulțumi doar unele teritorii anexate. Va centra discuția pe Donbass. Asta și pentru că-l va obliga situația precară a economiei și finanțelor din Rusia, pe fondul scăderii drastice a încasărilor din exportul de petrol. La fel și dificultatea de a mai înrola 35-40.000 de oameni pe lună, cât reprezintă media lunară a pierderilor din armata rusă în acest moment. Noul ministru ucrainean al apărării, Fedorov, a spus că obiectivul Ucrainei este să reducă lunar cu 50.000 numărul trupelor rusești. Asta înseamnă un deficit anual de 120.000-180.000 de militari, ceea ce reprezintă un procent serios din cei circa 750.000 de militari ruși implicați în acest moment pe fronturile din Ucraina.
Contributors: Deci, care va fi condiția esențială pentru Putin ca să accepte încheierea războiului?
Armand Goșu: Cazul lui este complicat pentru că este vorba de supraviețuirea politică. A lui personală dar și a regimului său. Cel mai important lucru pentru Putin este să poate declara victoria la finalul acestei faze a războiului. La rândul lui, Zelenski și eroica națiune ucraineană, dar și susținătorii occidentali ai acesteia, vor să poată declara că Ucraina nu a fost înfrântă. Lucru care – în principiu – este posibil.
Contributors: Care e actuala “fază a războiului”?
Armand Goșu: Nu am motive să cred că elita rusească va abandona prea curând o cultură strategică imperială și va accepta independența Ucrainei, ca și a altor foste republici sovietice, deci prăbușirea Uniunii Sovietice, a Imperiului rus. Asta s-ar putea întâmpla doar dacă Rusia ar fi înfrântă, iar elita ei ar fi supusă unui proces similar cu cel de denazificare de după al doilea război mondial. Fără acest proces, este nu doar posibil ci chiar probabil ca peste o vreme, câțiva ani sau câteva decenii, timp în care Rusia subminează prin război hibrid statalitatea ucraineană, Moscova va încerca – din nou – să anexeze Ucraina.
Contributors: Deci negocierile de astăzi și mâine la Abu Dhabi vor avea un aport la negocierea păcii?
Armand Goșu: Greu de spus. Nu m-aș încumeta să trag concluzii. Din ce citesc, presa occidentală, ucraineană, rusească, rezultă că părerile sunt împărțite. Presa de limbă engleză din SUA și Europa vorbește de unele progrese, de garanții militare acordate Ucrainei, presa de la Moscova le transmite analiștilor vestici să aibă grijă ce fumează, că au halucinații, ucrainenii sunt neîncrezători atât în analizele americane, care de multe ori au fost total pe lângă, și le citesc cu îngrijorare pe cele din presa rusă.
Un oraș de milioane de locuitori, fără lumină, fără căldură, fără apă, la minus 20 de grade, nu creează un context favorabil unor negocieri de pace. Faptul că dronele rusești folosesc rețeaua lui Elon Musk, Starlink, și atacă autobuze cu muncitori, omorând zeci de persoane, nici asta nu ajută. După bombardamentele rusești din noaptea de 2-3 februarie, după scandalul Epstein care le-a întărit convingerea ucrainenilor și europenilor că serviciile rusești au țesut în America o plasă deasă în care au prins personalități de prim rang ale elitei americane, după moratoriul de o săptămână cerut de Trump personal lui Putin privind bombardarea infrastructurii energetice din Ucraina, pe care Rusia nu l-a respectat iar SUA nu a reacționat, e greu de spus că sunt cele mai prielnice condiții create chiar și pentru discuții tehnice. Participarea emisarului lui Trump, Steve Witkoff și a ginerelui Jared Kushner, întărește percepția că suntem încă în faza unor tatonări, prin care Putin urmărește să câștige timp, pentru a continua ofensiva militară și pe front și atacurile menite să distrugă moralul populației civile.
Contributors: Totuși, contribuția adusă de Witkoff și Kushner se spune că e esențială în acest negocieri, nu?
Armand Goșu: Poate fi esențială, dar într-un sens negativ. Ei n-au cunoștințe de bază despre Ucraina, despre Rusia, despre Europa de Est, despre istoria acestei regiuni, despre diplomație. Nici unul nu înțelege cu adevărat de ce a început acest război, cine l-a început, cine e agresor și cine e victimă, cum se desfășoară războiul, care sunt obiectivele părților implicate. Dacă nu știi aceste lucruri, n-o să poți imagina un scenariu privind condițiile în care s-ar putea restabili pacea.
Witkoff și Kushner nu înțeleg lucruri elementare, adică faptul că e un război caracterizat de masive strămutări de populație, de enorme distrugeri materiale, de atacuri zilnice asupra civililor. Important ca la negocieri să participe oameni care înțeleg importanța garanțiilor de securitate, a descurajării, a evitării escaladării. Negocierile presupun anumite competențe pe care Witkoff și Kushner nu le posedă.
Administrația Trump tratează războiul din Ucraina ca pe o tranzacție imobiliară. Ucraina nu are nevoie de astfel de mediere, ci de un partener care înțelege că un acord de pace fără garanții asumate cu responsabilitate este doar o pauză înaintea următoarea invazii.
Administrația de la Washington îi cere Ucrainei să negocieze cu Rusia, în timp ce aceasta continuă să lanseze drone, rachete de croazieră și balistice. Fiecare atac discreditează ideea unei diplomații de bună credință. Fiecare atac subliniază necesitatea încheierii acestui război în condiții care să împiedice repetarea lui.
Interviu realizat de Lucian Popescu
4 februarie 2025
Cine ridică sabia, de sabie va pieri.
Este ultima zbatere a muribundului bolșevic înainte de moarte. Rusia se zbate că să nu moară. De ce îi e frică, nu scapă.
Va exista o pace prin moartea Rusiei. Odihnească-se în pace!
Nu e vorba de Rusia, Sau poate ca da?
Sigur e vorba de baietii si fetitele cu ochu akbastri, care au condus destineke URSS su au crezut ca prin readucerea unuia de-al lor la butoane, vor restaura Imperiul.
@Lucifer _ „Va exista o pace prin moartea Rusiei.”
Este improbabil. Din cel puțin două motive.
Primul. Rusia nu va fi lăsată să moară pe termen mediu spre lung, la scara istoriei. Adică, probabil, următoarele secole.
Atunci când în anii 1990 exista posibilitatea eliberării popoarelor caucaziene din Federație, sprijinul occidental pentru păstrarea și întărirea unității Federației Ruse a fost masiv.
De ce? Argumentul a fost că o Rusie în disoluție ar fi fost mai periculoasă decât una unită.
După cum știam și după cum vedem, lucrurile nu stau deloc așa. Federația Rusă se putea desființa la fel precum URSS, în liniște, sub supraveghere internațională.
Dar în Occident, inclusiv în SUA, după cum vedem, există o fascinație pentru Rusia.
Al doilea. În prezent, Rusia nu dă semne de slăbiciune „de moarte”.
Dimpotrivă.
Rusia înaintează încet și sigur pe frontul din Ucraina, iar celelalte state văd bine că nu poate fi oprită.
Or, dacă Rusia ocupă chiar și un metru pătrat din Ucraina, înseamnă că a câștigat.
Iar în viitor, foarte probabil, va mai ocupa, pentru că Rusia își poate asuma conștient riscurile, atât timp cât consecințele sunt reduse, ori chiar îi sunt favorabile.
Se numește hazard moral.
Nu va fi pace in Ucraina pana cand rusii nu vor fi pusi cu botul pe labe, militar si prin sanctiuni economice. Daca rafinariile si fabricile de armament si flota de petroliere din umbra vor fi distruse/arestate, si vor ramane fara bani pt a sustine razboiul, atunci vor negocia, altfel nu. Ucraina nu trebuie sa le cedeze nimic mai mult decat ce au ocupat deja.
Ucraina si R.Moldova trebuie incluse rapid in UE, si Ucraina sa fie reconstruita cu sprijin european si american. Ucraina e cea mai buna pavaza a Europei impotriva mizeriei, dictaturii si expansionismului dement al „lumii ruse”.
”Daca rafinariile si fabricile de armament si flota de petroliere din umbra vor fi distruse/arestate,”
Când petrolierul Marinera este arestat de paza de coastă americană, în baza unui mandat emis de un judecător federal, în timp ce presa mainstream scrie sub poză ”capturat în ianuarie 2026 de forțele aliate”, avem o problemă de propagandă și una de credibilitate. O curte federală americană nu este ”forțele aliate”.
https://hotnews.ro/marea-britanie-ameninta-cu-asaltul-asupra-flotei-fantoma-a-rusiei-petrolul-confiscat-sursa-de-finantare-pentru-ucraina-2166751
Cât despre rafinării, pe Lukoil n-a deranjat-o nimeni înainte de 2025.
Ce-nseamna pace durabila, adica cit timp si ce-nseamna garantii? Nu cred ca exista asa ceva.
Dar, macar o incetare a focului, macar temporra, sa mai respire bietii asediati, macar acum iarna cind gerul crapa pietrele.
Si de ce se asteapta ca americanii sa rezolve pacea? Nu e clar ca nu-i intereseaza?
Conform unor sondaje de opinie se pare ca pe americani îi interesează chiar foarte mult. Peste 80% îl consideră pe Putin responsabil pentru continuarea războiului, iar 60% își doresc continuarea și chiar sporirea ajutorului militar pentru Ucraina. Conform Gallup 46% dintre americani cred că SUA face prea puțin, iar 23% consideră ca SUA face atât cât trebuie. Doar 30% cred ca guvernul american face deja prea mult pentru Ucraina.
neamtu tiganu 04/02/2026 La 20:05 se referea la politica/interesele administrației Trump, nu la opinia publică americană.
Opinia cetățeanului, contribuabilului, alegătorului («Ce mândru sună acest cuvânt!») poate fi foarte ușor modelată dacă ai mijloacele necesare. «Opinia Publică» nu e niciodată mai mult decât efectul mijloacelor de (dez)informare în masă, o măsură a măiestriei profesioniștilor din acest domeniu.
Vă mai amintiți de celebra Nurse Nayirah?
Mărturia domnișoarei Nayirah a avut loc pe 10 octombrie 1990, în cadrul unei audieri în fața Comitetului pentru Drepturile Omului al Congresului SUA. O pretinsă asistentă medicală kuweitiană în vârstă de 15 ani (despre care s-a aflat ulterior că era Nayirah al-Sabah, fiica ambasadorului kuweitian în SUA) a descris cu lacrimi în ochi presupusele atrocități comise de irakieni în Kuweitul ocupat, afirmând în special că a văzut cu ochii ei soldați irakieni scoțând bebeluși din incubatoarele spitalului și lăsându-i să moară pe podea. Această mărturie a fost difuzată pe scară largă (de exemplu, pe rețele importante precum NBC și ABC, ajungând la zeci de milioane de telespectatori), promovată intens ca parte a unei campanii de relații publice realizate de Hill & Knowlton (angajată de Citizens for a Free Kuwait, o organizație care acționa ca fațadă pentru guvernul kuweitian) și citată în repetate rânduri de președintele George H.W. Bush și de susținătorii săi din Congres. Ulterior, s-a dovedit a fi falsă – nicio dovadă nu a confirmat incidentul cu incubatoarele, fiind vorba de o propagandă fabricată, Nayirah fiind în Statele Unite, cu părinții ei, în toată acea perioadă, nu în Kuweit.
Date cheie din sondajele Gallup privind sprijinul pentru utilizarea forței militare americane pentru a alunga Irakul din Kuweit: mijlocul lunii august până la începutul lunii octombrie 1990 (perioada anterioară mărturiei): opinia publică era împotriva declanșării războiului.
Sfârșitul lunii noiembrie/începutul lunii decembrie 1990 (după mărturie): un sondaj Gallup realizat între 29 noiembrie și 2 decembrie 1990 a arătat că 53% erau în favoarea utilizării forței, față de 40% care se opuneau — o schimbare de aproximativ 27 de puncte față de cifrele din noiembrie, conform unor rapoarte.
Multe surse descriu mărturia Nayirah ca un punct de cotitură sau un factor cheie în schimbarea opiniei publice. Aceasta a amplificat emoțional indignarea față de „atrocitățile” irakiene, contribuind la înclinarea opiniei publice către susținerea forței militare. Șapte senatori americani au citat în mod explicit povestea incubatoarelor în discursurile lor din plen, susținând rezoluția Senatului din 12 ianuarie 1991 care autoriza războiul (care a fost adoptată cu o majoritate strânsă, 52-47). Bush a făcut referire la acuzații similare de atrocități de mai multe ori.
Deocamdata, nu este vorba de nici o pace. Poate doar im mintea lui Trump.
Dle Popescu,Dle Gosu, felicitari pentru luciditatea de carevdati dovada. Intr-adevar, Witkoff și Kushner nu înțeleg lucruri elementare, nu inteleg de ce a inceput acest razboi care trebuia sa dureze ….3 zile. Da, Ianukovici astepta in Belarus sa preai puterea din nou. E foarte corect cand spuneti ca rusii vor toata Ucraina…deocamdata.
Imi permit sa recomand cititorilor o carte de Richard Werly-Cette Amérique qui nous déteste- Paru le 29 octobre 2025 si veti intelege ca Europa nu are adversar numai Rusia ,dar si USA. Da,e timpul ca Europa sa isi faca o armata proprie si sa fabrice arme nucleare, si in ciuda tampeniilor debitate de Mark Rute, o poate face repede si bine. De ce ? Ne aflam deja intr-o lume o lume in care doar puterea conteaza .Lumea lui Peter Thiel, Elon Musk , Trump, Putin, Xi si multi altii.
”Europa nu are adversar numai Rusia ,dar si USA.”
Nici nu știi câtă dreptate ai! 😀
Europa aceea care condamnă oameni la închisoare pentru postări pe social media și care își dă binecuvântarea pentru anularea alegerilor în România, chiar are ca adversar Statele Unite.
Dacă Europa ar fi fost democratică, nu ar fi tolerat butaforia de la București, unde parlamentul e în vacanță de ani întregi, iar guvernele legifereză singure, prin ordonanțe de urgență.
”Ne aflam deja intr-o lume o lume in care doar puterea conteaza”
Justificarea asta vine direct de la Michel Foucault, dar e destul de sigur că instructorul tău nu ți-a spus de unde provine. Europa are nevoie de restaurarea democrației, iar România are încă și mai multă nevoie. România avea cea mai disfuncțională democrație din toată Uniunea Europeană, chiar și înainte de anularea alegerilor.
Domnule, de ce nu mergi mata in USA, sa te inscrii in MAGA si stai in Europa asta nedemocrata, totalitara?
Daca esti US n-ai inteles ce este aceasta tara de cand e MAGA la putere. E atat de democrata ca mari intelectuali din toate domenile o parasesc si vin Europa asta nedemcratica. UE are un program special pentru ei. Sute de cercetatori au parasit deja US si au venit in Europa. Cand a venit fascismul la putere, multi intelctuali germani au plecat in USA ,sau UK. Acum se vede efectul invers.
Asa ca mai citete-l pe Foucault care zice: „le fascisme est une tendance interne à aimer le pouvoir et la domination dans notre vie quotidienne”, asta este MAGA dumitale.
Daca nu sti franceza, google translate.
Aveți dreptate.Fara anularea alegerilor l am fi avut azi președinte pe Georgescu care e un proeuropean convins,are o logică de fier și o vastă cultură generală și o mentalitate cu adevărat democratică. S au anulat alegerile și l am pierdut pe înțeleptul și democratul care ne spunea că după alegeri toate partidele vor fi desființate,dacii traiau cu apă ,aer curat și fructe de pădure,că omul nu a ajuns pe Lună,că nu există Covidul fiindcă nimeni nu l a văzut,că nanocipurilr intra in noi că n laptop dacă bem Fanta,că industria calului va salva România și că înțelepciunea rusească merită să fie admirată.Un mare om de stat a pierdut Romania.Daca era el președinte nu ajungea Romania în situația de acum și nici Bolojan premier.Ar fi fost Raiul putinist implementat rapid în România
Hai, hi, hi! Ne-am smintit cu toții! Și nici eu nu mă simt prea bine! Mai ales când văd cum teribila diaspora românească din Europa de Vest votează în neștire( cam 60-80%!) pe Georgescu, Simion, Șoșoacă, etc.
Ăia sînt călcați în picioare prin străinătățuri de ani de zile. Zidari, căpșunari, șoferi, zilieri, căroraȚăcălin le promite că dacă iese el prezidente vor respectați de toți pentru că au 8 clase, sînt neam de daci de la care romanii au învățat latina și sînt copiii lu’ Sfincsu’ din Bucegi care a săpat tuneluri cu energie. Și mai e și Eminescu, plus Ceașcă care a făcut blocuri și toată lumea avea serviciu, păi, ce, ne învață ei pe noi, fir-ar ai dreacu’ dă proști cari nu e-n stare să spele un veceu ca lumea sau să facă o sarma cu mămăligă și niște mici cu mujtar dă Tecuci. Turu’ doi ânapoi!
Fără anulare am fi avut-o pe Lasconi. Probabil dumneaei ar fi adunat două treimi din sufragii, iar Georgescu n-ar fi fost martirizat.
Dar problema rămâne: dacă un candidat trișează, păcălind, de exemplu o șesime din electorat, este legitimă anularea alegerilor și excluderea trișorului dintre candidați? Opinez că da. În democrație nici măcar majoritatea nu are dreptul de a legitima un hoț. Chiar dacă vance este de altă părere.
”Fara anularea alegerilor l am fi avut azi președinte pe Georgescu”
Nu. Elena Lasconi ar fi fost președinte, însă ea nu e sub controlul serviciilor secrete, după cum s-a demonstrat în mod repetat. În esență, serviciile secrete hotărăsc cine va fi președinte în România, după diverse lupte pentru putere între grupările din interiorul lor.
”omul nu a ajuns pe Lună,că nu există Covidul fiindcă nimeni nu l a văzut”
Citează, cu dată și oră, comentarii de-ale mele în care apar astfel de idei. Ce scrii tu e din repertoriul propagandei ”de partid și de stat” și nu are nimic de-a face cu comentariile mele.
Europa nu condamnă pe nimeni la închisoare pentru comentarii pe social media.
Există însă extremiști condamnați pentru instigare la violență, de exemplu pentru ca au chemat la incendierea vreunui hotel în care se aflau solicitanți de azil politic.
E o mare diferență între comentariu și instigare la violență. Faptul că Harald nu pricepe această diferență nu mă miră, dar că nici administrația americană nu ar fi în stare să discearnă mă îndoiesc. Mai ales că și în SUA cineva poate fi urmărit penal în cazul amenințării unor alte persoane sau dacă își exprimă admirația pentru acte teroriste sau pentru ISIS. Există chiar infractori închiși pentru astfel de “comentarii”.
„E o mare diferență între comentariu și instigare la violență.”
Cine face aceasta diferenta? Cine hotaraste ce e instigare si ce e comentariu, sau Doamne fereste, critica?
Bineînțeles, justiția face diferența. Toți cei condamnați, atât în SUA cât și în Europa, au fost judecați, niciunul nu a fost amendat in mod discreționar. Și instigarea și comentariul sunt texte. Bănuiesc că majoritatea poate deosebi între o felicitare și o amenințare, între o analiză și un discurs al urii. In fapt, oricine poate formula suspiciuni și să-și administreze în mod corespunzător spațiul de dezbatere, dar verdictul final aparține justiției, nu lui vance sau vdl.
Îmi aduc aminte cu ani în urmă, la o dezbatere despre dreptul de a purta arme, un comentator (parca Munteanu, dacă nu mă înșel) a făcut a avut o intervenție ipotetică, folosind conjuncția „dacă”. Chiar tu ai spus că ar fi amenințare și ai cerut urmări pentru „comentator”. Textul a fost sters, iar autorul său a fost banat. Vezi că se poate face diferența?
Cat despre critică, situația este așa, după cum susții chiar tu: critica e buna când e vorba despre europeni, dar este „nicio masă fără peste oceanic” când e vorba despre Trump.
https://www.contributors.ro/rusia-si-masurile-active-fals-ortodoxe-impotriva-occidentului-si-a-romaniei/#comment-674696
https://www.contributors.ro/primavara-electorala-a-ungariei/#comment-674995
Citesc ce scriu diferiti despre ce am scris. Nici nu vroiam sa raspund. De ce? Discutia este minora, se invarste in jurul anularii alegerilor din Romania, eveniment important pentru noi ,dar minor la scara globala.
Si acum gases un interviu cu Robert Kagan,politolog si scriitor renumit:
https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/nato-asa-cum-a-fost-cunoscut-timp-de-decenii-nu-2506839.html
care spune ce spun si eu : nato e pe duca, si in america avem de a face cu fascism pur si simplu, US nu mai este partener ci adversar al Europei.
Trebuie doar sa vezi ,sa citesti istorie si sa gandesti la ce intampla acum din perspectiva istorie. Nu sunt politolog, dar anularii alegerilor din Romania e un subiect minor despre care nu merita sa mai discutam. Lucruri mult mai grave se intampla si se pare ca in Romania nu sunt intelese nici macar la nivel inalt.
Sunt de acord cu dvs. De fapt, in opinia mea personala, conflictul Rusia-Ucraina este doar varful aisberg-ului. Daca privim retrospectiv mi se pare ciudat ca SUA ii face cadou Rusiei armele nucleare din Ucraina, fara nici o garantie reala pentru Ucraina, practic o lasa pe aceasta la mila Rusiei. Rusia nu se grabeste, incearca sa o inghita pe bucatele si vine SUA cu invitatia Ucrainei si Georgiei in NATO. Numai un „naiv iremediabil” putea crede ca Rusia nu va reactiona violent, mai ales ca fostul secretar al apararii SUA , Zbigniew Brzezinski, a explicat de mult de ce Rusia fara Ucraina devine irelevanta in Europa samd. Era nevoie de un razboi pe care sa-l provoace Rusia si din care sa rezulte o Europa dependenta militar si energetic de SUA si o Rusie slaba (atat cat sa nu se dezintegreze, asta nu e acceptabil pentru SUA), care sa nu poata ajuta China, daca SUA va intra vreodata in conflict deschis cu aceasta, dar sa ramana o amenintare credibila la adresa UE. In aceasta paradigma se potriveste foarte bine modul ezitant in care SUA ajuta Ucraina si UE. Daca razboiul acesta nu este modul in care SUA vrea sa aduca UE la un statut identic cu cel in care este Rusia fata de China acum, atunci eu unul nu stiu ce mai e. Poate ca nu ma pricep dar cred ca o UE de la Lisabona la Vladivostok este inacceptabila, atat pentru SUA cat si pentru China si ceea ce se intampla acum este modul in care aceste doua puteri incearca sa rezolve problema. Mie mi se pare ca singura solutie viabila, pe termen mediu si lung chiar daca foarte improbabila acum, pentru Rusia este sa se arunce neconditionat in bratele UE. Mi-as dori sa traiesc ca sa vad reactia SUA si a Chinei, in aceasta eventualitate!
Negocierile de pace sunt o minciună a la Trump, după părerea mea. După cum Trump e președinte în Venezuelei și proprietar de stațiune turistică în Palestina, tot așa Trump are pace în Ucraina. Dacă va exista vreodată o semnătură rusească pentru pace în Ucraina acea semnătură e egală cu zero. Așa a acționat Rusia de sute de ani. De ce ar trebui să credem că Rusia va acționa altfel de acum încolo? Rusia și-a crescut capacitățile militare cu banii Germaniei schimbați pe resurse naturale. Odată ajunsă la bani, Rusia a atacat. Așa va fi cât e cerul sus, pământul sub el și Rusia între ele. O Rusia prosperă va însemna vasalitatea vecinilor ei, iar o Rusie slabă economic va însemna posibilitatea de evadare din vasalitate pentru vecinii Rusiei. Asta e toată „pacea”. Altă pace Rusia nu cunoaște.
Nu este nicio negociere, acolo rulează ”Zile de fior și rîs” cu Stan și Bran (cuplul Witkoff și ginerică) care iau șuturi în cur colateral de la ruși în timp ce rusnacii ăștia îi aleargă în jurul mesei pe ucraineni.