Oricât ne-am strădui să credem că între SUA, stat democratic şi pluralist şi RP Chineză, ţară condusă dictatorial de un reprezentant al unicului partid aflat la putere din 1949 încoace, cel comunist, gestionarea problemelor militare prezintă diferențe majore, anii 2025-2026 ne fac să ne întrebăm dacă, în privința relației dintre liderul politic și generali, distanța nu s-a micșorat.
Există o paralelă strategică tot mai greu de ignorat între epurările masive din Armata Populară de Eliberare a Chinei (PLA), ordonate de Xi Jinping, și valul de demiteri de la Pentagon, sub administrația Donald Trump, coordonate activ de secretarul apărării Pete Hegseth. Cele două mari puteri militare ale lumii, potențiali adversari într-un conflict pentru Taiwan si pentru hegemonie în Indo-Pacific, trec simultan prin schimbări majore la vârful structurilor lor de comandă.
Justificările oficiale diferă dar mecanismele prezintă destule asemănări iar efectele pot fi destul de asemănătoare. Beijingul invocă în mod clasic lupta împotriva corupției, disciplina și loialitatea față de Partidul Comunist. Washingtonul pretinde că urmărește eficiență sporită, eliminarea excesului birocrației, responsabilizarea generalilor, eliminarea celor care divulgă informații clasificate și reformarea culturii militare. Dar dincolo de aceste explicații apare o întrebare fundamentală: ce se întâmplă cu eficiența unei armate atunci când independența judecății profesionale a generalilor riscă să fie subordonată loialității față de conducătorul politic?
Epurările din cadrul Armatei Populare de Eliberare (PLA)
În China, amploarea epurărilor este extraordinară. Potrivit unei analize publicate în februarie 2026 de Center for Strategic and International Studies (CSIS), 101 generali chinezi (cu grad de general-locotenent și general) fuseseră îndepărtați oficial sau erau considerați potențiale victime ale epurărilor începând cu Congresul al XX-lea al PCC, din octombrie 2022. Dintre aceștia, 36 aveau demiteri confirmate, în timp ce alți 65 dispăruseră din viața publică militară sau erau suspectați că fuseseră eliminați. În cazul acestora din urmă, concluzia este dedusă de CSIS din absența lor de la reuniuni la care ar fi trebuit să participe.
Lista numelor este impresionantă și arată cât de adânc a pătruns această campanie în structurile de comandă ale PLA. De exemplu, generalul Zhang Youxia, unul dintre cei mai puternici militari chinezi, vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale și considerat multă vreme un apropiat al lui Xi Jinping, a fost plasat sub investigație la 24 ianuarie 2026, înlăturat din armată și din Comisia Militară Centrală la sfârșitul lui august și exclus din partid la 21 septembrie 2026. Acuzațiile oficiale au depășit registrul corupției: Xinhua l-a descris drept „neloial și necinstit față de partid” și l-a acuzat de formarea de „clici și facțiuni”. Era unul dintre puținii comandanți chinezi de rang înalt cu experiență reală de luptă, dobândită în conflictul cu Vietnamul din 1979. Un alt caz este al generalului He Weidong, un alt vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale, exclus din partid și din armată la 17 octombrie 2025, în urma acuzațiilor de corupție și încălcări grave ale disciplinei. Generalul Liu Zhenli, șeful Departamentului Statului Major Întrunit, responsabil de planificarea operațiunilor militare, a intrat sub investigații odată cu Zhang Youxia, în ianuarie 2026, și a avut aceeași soartă: înlăturat din armată în august și exclus din partid în septembrie 2026, sub aceleași acuzații.
Amiralul Miao Hua, responsabil de activitatea politică și de sistemul de cadre din armată, a fost înlăturat din Comisia Militară Centrală în iunie 2025 și exclus din partid și armată în octombrie 2025, odată cu He Weidong. Lor li se adaugă generalii Li Shangfu și Wei Fenghe, ambii foști miniștri ai Apărării, excluși din partid în 2024 și condamnați pentru corupție, în mai 2026, la moarte cu suspendare pe doi ani. Epurările au afectat inclusiv Forța de Rachete a PLA, structură strategică responsabilă de o parte esențială a arsenalului convențional și nuclear chinez.
Rezultatul este fără precedent în istoria recentă a Chinei: din cei șapte membri ai conducerii supreme militare, Comisia Militară Centrală, au rămas doar Xi Jinping și generalul Zhang Shengmin, promovat vicepreședinte în octombrie 2025. Cinci din cele șapte locuri sunt vacante și, potrivit analiștilor citați de Reuters, probabil nu vor fi ocupate înainte de Congresul al XXI-lea al PCC, din 2027.
Mai mult, analiza CSIS arată că, dintre cei 47 de ofițeri care dețineau în 2022 gradul de general (cel mai înalt grad din PLA) sau l-au primit ulterior, 41 fuseseră epurați sau erau considerați potențiale victime ale epurărilor, fie în funcție, fie după pensionare. Este vorba despre aproximativ 87% din această categorie a conducerii militare.
Cu alte cuvinte, Xi Jinping a eliminat nu doar adversari sau ofițeri suspectați de corupție, ci și oameni pe care el însuși îi promovase, inclusiv militari considerați anterior apropiați și loiali. Potrivit aceleiași baze de date CSIS, dintre cei 35 de lideri militari promovați de Xi începând din 2020, 32 au fost anchetați, iar 29 au fost epurați.
Într-un asemenea sistem, ne întrebăm cine mai îndrăznește să îi spună liderului suprem că o operațiune militară este prost concepută sau că armata nu este pregătită pentru război?
America generalilor și amiralilor deveniți indezirabili
La Washington, situația este diferită ca amploare și mecanisme instituționale, dar ridică unele întrebări asemănătoare. De la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, administrația americană și secretarul Apărării, Pete Hegseth, au înlăturat sau determinat plecarea a peste o duzină de generali și amirali de rang înalt. Potrivit unei estimări prezentate la WBUR în septembrie 2026, circa 10% dintre ofițerii din vârful ierarhiei au fost demiși sau li s-a blocat promovarea.
Printre primele și cele mai spectaculoase demiteri s-a numărat cea a generalului Charles Q. Brown Jr., președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, cel mai important consilier militar al președintelui american. Brown, fost pilot de vânătoare cu o experiență operațională considerabilă, a fost demis la 21 februarie 2025, înainte de încheierea mandatului său.
La fel de șocant, a fost îndepărtată și amiralul Lisa Franchetti, șefa operațiunilor navale americane, și prima femeie care ocupase această funcție. Franchetti comandase anterior Flota a VI-a americană și deținea o experiență semnificativă în operațiuni navale și în coordonarea forțelor aliate. Generalul James Slife, adjunctul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, a fost, de asemenea, înlăturat în aceeași zi. Slife comandase anterior Comandamentul Operațiunilor Speciale al Forțelor Aeriene (AFSOC).
Generalul David Allvin, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, a anunțat în august 2025 pensionarea anticipată, la jumătatea mandatului de patru ani, și s-a retras în noiembrie 2025.
Lista include și cazuri în care legătura dintre evaluarea profesională și demitere este greu de ignorat. General-locotenentul Jeffrey Kruse, directorul Agenției de Informații a Apărării (DIA), a fost demis în august 2025, după ce o evaluare preliminară a agenției sale, ajunsă în presă, contrazisese declarațiile președintelui despre efectele loviturilor americane asupra programului nuclear iranian. În octombrie 2025, amiralul Alvin Holsey, comandantul SOUTHCOM, și-a anunțat retragerea anticipată, după doar un an în funcție, în contextul loviturilor împotriva ambarcațiunilor suspectate de trafic de droguri din Caraibe.
Contextul s-a schimbat radical la sfârșitul lui februarie 2026, când SUA și Israelul au declanșat războiul lor îndelungat, și foarte greu de finalizat, împotriva Iranului. Schimbările de la vârful Pentagonului au continuat, așadar, nu doar în timp de pace, ci și în timpul unui conflict real, ceea ce face paralela cu China și mai importantă. Beijingul ar fi riscat oare asemenea ample epurări dacă țara era angrenată într-un conflict militar, mai ales unul pe care nu ar fi reușit să îl câștige în timpul scontat? Nu vom ști până când nu se va ajunge într-un asemenea punct al istoriei.
Pe 2 aprilie 2026, în plin război cu Iranul, a urmat generalul Randy George, șeful Statului Major al Armatei Terestre americane, căruia Hegseth i-a cerut să se retragă, deși mandatul său trebuia să continue până în 2027. Plecarea sa a fost însoțită de îndepărtarea altor doi generali din conducerea Armatei Terestre: generalul David Hodne, comandantul Comandamentului pentru Instruire și Transformare (T2COM), și general-maiorul William Green Jr., șeful capelanilor Armatei. Pentagonul nu a oferit nicio explicație publică.
Iar foarte recent, pe 29 octombrie 2026, general-locotenentul Brett Sylvia, directorul pentru strategie, planificare și politici (J5) al Statului Major Întrunit, a fost demis într-un moment deosebit de sensibil, în care președintele Trump anunța posibile noi lovituri împotriva Iranului după alegerile parțiale din 3 noiembrie. Spre deosebire de alte cazuri, Pentagonul a invocat de această dată un motiv explicit: „abatere gravă”, respectiv scurgerea de informații clasificate către presă privind războiul cu Iranul și cel din Ucraina; cazul a fost transmis Departamentului Justiției. Acuzația nu a fost încă verificată judiciar, dar ea face ca acest caz să nu poată fi pus, fără rezerve, pe seama criteriului loialității politice. Sylvia era deja al doilea ofițer îndepărtat din această funcție strategică foarte importantă, în mandatul lui Hegseth: predecesorul său, general-locotenentul Joe McGee, fusese forțat să se retragă în octombrie 2025, tot din cauza tensiunilor cu secretarul apărării. În paralel, printr-un memorandum din 5 mai 2025, Hegseth a ordonat reducerea cu 20% a posturilor de general și amiral cu patru stele, cu 10% a numărului total de generali și amirali și cu 20% a generalilor din Garda Națională, urmând o a doua etapă de cel puțin încă 10%, legată de revizuirea Planului de Comandă Unificată.
Desigur, reducerea birocrației militare poate avea justificări profesionale uneori, fără vreun abuz comis de clasa politică. Armata americană are o structură de comandă complexă, iar reorganizarea acesteia nu reprezintă în sine o amenințare la adresa eficienței militare. Problema apare atunci când demiterile repetate, uneori fără explicații publice clare și ctredibile, generează suspiciunea că loialitatea politică ar putea deveni un criteriu determinant pentru promovare sau menținerea în funcție.
Foști oficiali ai Pentagonului, de pildă Frank Kendall, secretar al Forțelor Aeriene între 2021 și 2025, au avertizat asupra riscului instalării unui climat în care comandanții militari devin reticenți să exprime dezacorduri profesionale față de conducerea politică. Excat situația pe care o au și generalii chinezi in relația lor de teamă și loialitate față de Xi și de conducerea PCC.
Generalii obedienți și fără inițiativă – un risc major la adresa performanței militare
Aici trebuie făcută o distincție esențială: armata americană nu este armata chineză, iar sistemul politic american nu este echivalent cu regimul de partid unic de la Beijing. În Statele Unite există mecanisme constituționale de control, Congres, presă independentă și tradiția subordonării armatei față de autoritatea civilă democratică. În China, PLA este subordonată explicit Partidului Comunist, armata are menirea de a apăra conducerea comunistă și în același timp țara de inamicii externi. În SUA, demiterea generalilor este o prerogativă legală a puterii civile, iar succesorii lor trec prin confirmarea Senatului; în China, epurările iau forma unor proceduri disciplinare și penale opace, care pot merge până la condamnări la moarte.
De asemenea, amploarea epurărilor chineze este mult mai mare, iar efectele lor asupra structurilor de comandă sunt mult mai vizibile, chiar dacă opacitatea sistemului chinez îi obligă pe analiști să lucreze adesea prin deducție. Nu există suficiente dovezi că armata americană ar fi suferit o degradare instituțională comparabilă.
Totuși, asemănarea care merită analizată este una de natură strategică: riscul ca liderii politici să ajungă să prefere generalii care confirmă deciziile deja luate în locul celor care le contestă argumentat. Iar într-un eventual conflict între SUA și China, această problemă ar putea avea consecințe dramatice.
Un război pentru Taiwan ar presupune una dintre cele mai complexe operațiuni militare imaginabile: atacuri aeriene și navale, operațiuni amfibii, război electronic, atacuri cibernetice, utilizarea sateliților, blocade maritime și coordonarea unor forțe uriașe, într-un mediu în care fiecare greșeală ar putea provoca pierderi masive. China ar trebui să coordoneze o eventuală invazie printr-o structură militară al cărei vârf a fost profund reorganizat. Statele Unite ar trebui să răspundă printr-un sistem de comandă care, la rândul său, a cunoscut schimbări importante în conducere.
Diferențele de experiență rămân însă semnificative. Armata americană dispune de decenii de experiență în operațiuni militare complexe, a participat la multe conflicte în ultimii 30 de ani, posedă comandamente întrunite și cooperare cu numeroși aliați. PLA, deși modernizată accelerat, nu a mai purtat un război major de decenii, iar îndepărtarea unor comandanți experimentați poate complica suplimentar pregătirea unei operațiuni împotriva Taiwanului.
Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) a avertizat, în raportul The Military Balance 2026, că epurările au produs deficiențe serioase în structurile chineze de comandă, chiar dacă modernizarea militară poate continua și aceste perturbări se pot dovedi temporare.
Există și un paradox. Xi Jinping poate considera că sacrificarea temporară a eficienței operaționale reprezintă un preț acceptabil pentru eliminarea corupției și consolidarea controlului asupra armatei. M. Taylor Fravel sugerează chiar că amploarea epurărilor reflectă și nemulțumirea lui Xi față de performanța profesională a conducerii PLA, nu doar preocupările legate de corupție și loialitate, ceea ce complică ipoteza unei simple preferințe pentru loialitate în dauna competenței. În mod similar, administrația Trump susține că reorganizarea Pentagonului urmărește o conducere mai eficientă și mai responsabilă. Dar eficiența unei armate nu poate fi evaluată doar prin disciplina formală, numărul de generali sau loialitatea acestora față de conducerea politică. O armată performantă are nevoie de comandanți care pot transmite informații incomode factorului politic de decizie, pot contesta ipoteze greșite și pot recomanda abandonarea unor operațiuni atunci când costurile depășesc beneficiile. Un general care îi spune liderului politic ceea ce acesta dorește să audă poate fi mai periculos decât unul care îl contrazice.
Într-o criză în Strâmtoarea Taiwan, Beijingul ar putea supraestima capacitatea PLA de a executa o invazie rapidă, iar Washingtonul ar putea interpreta greșit intențiile Chinei sau propriile posibilități de intervenție. Dacă în ambele capitale se deteriorează mecanismele prin care informațiile militare sunt verificate, contestate și transmise conducerii politice, crește riscul unor calcule strategice eronate. Nu înseamnă că cele două armate sunt condamnate să devină ineficiente sau că războiul este inevitabil. Înseamnă că perturbările la vârful comandamentelor pot introduce incertitudini suplimentare într-o confruntare deja extrem de periculoasă. Capacitatea Statelor Unite de a conduce simultan operațiuni în mai multe regiuni, de a coordona NATO și de a răspunde unei crize majore în Pacific depinde inclusiv de stabilitatea și profesionalismul conducerii sale militare.
Epurările masive ale corpului ofițeresc – rețetă a succesului sau calea spre dezastru?
Istoria militară oferă numeroase exemple în care concentrarea puterii politice și eliminarea vocilor critice au afectat calitatea deciziilor strategice. Stalin, obsedat de trădare şi comploturi, a epurat masiv corpul ofiţeresc al armatei sovietice în anii 30 ai secolului trecut, lăsând imensa Armată roșie pradă forţei de atac şi organizării net superioare a Wehrmacht-ului în vara anului 1941. Istoricii au arătat că dezastrul din 1941 s-a datorat cel puțin în egală măsură restructurării forțate a armatei, dispunerii defectuoase a forțelor și refuzului lui Stalin de a lua în serios avertismentele propriilor servicii de informații, ceea ce ilustrează tocmai costul unui sistem în care adevărul incomod nu mai ajunge la decident. Dar tot istoria oferă și exemple de reforme dure care au îmbunătățit instituțiile: între 1940 și 1942, George C. Marshall a trecut în rezervă un număr mare de ofițeri în vârstă sau considerați inapți pentru comandă, deschizând drumul unei generații de comandanți precum Eisenhower. Diferența o fac criteriile de selecție, calitatea celor promovați și libertatea profesională de a raporta realitatea. După tentativa eșuată de lovitură de stat din iulie 2016, președintele Turciei, R.T. Erdoğan a declanșat o epurare masivă a armatei, înlăturând aproximativ 150 dintre cei 325 de generali și amirali, cu obiectivul declarat de a elimina participanții la complot și de a preveni o nouă lovitură de stat. Rezultatul a fost consolidarea controlului politic asupra armatei și pierderea unor cadre experimentate, fără însă ca aceasta să-și piardă capacitatea de luptă: Turcia a continuat operațiunile militare în Siria, dar aviația nu e sigur că a reușit încă să își refacă calitatea corpului ofițeresc la nivelul de dinainte de 2016. Saddam Hussein, fostul dictator al Irakului, a epurat sistematic ofițerii suspectați de lipsă de loialitate, a promovat comandanți fideli regimului și a construit structuri de securitate paralele, urmărind prevenirea loviturilor de stat și controlul personal asupra armatei. În războiul cu Iranul (1980–1988), aceste politici au contribuit la erori de comandament și dificultăți operaționale, obligându-l ulterior să acorde mai multă autonomie generalilor competenți; armata irakiană și-a îmbunătățit performanțele spre sfârșitul conflictului, dar sistemul de control politic a continuat să-i limiteze profesionalism
Marea întrebare nu este doar care dintre cele două superputeri dispune de mai multe portavioane, avioane, rachete sau focoase nucleare. Întrebarea este care dintre ele va avea, în momentul decisiv, generali suficient de competenți și suficient de independenți pentru a-i spune propriului conducător politic suprem că planul său militar este greșit, că adversarul a fost subestimat sau că un război nu poate fi câștigat în condițiile imaginate. Pentru că uneori cele mai grave înfrângeri militare nu încep pe câmpul de luptă. Încep în structurile de comandament, în statele majore, atunci când loialitatea şi obediența devin mai importantă decât competența, iar adevărul devine mai periculos pentru cariera unui general decât o decizie militară greșită. Cine va înţelege primul acest lucru şi va reveni pe drumul firesc al recompensării generalilor eficienţi şi integri, va avea doar de câştigat.
Bibliografie orientativă
- Bonny Lin, Brian Hart, Thomas J. Christensen, M. Taylor Fravel, Joel Wuthnow și colaboratorii. Assessing Xi’s Unprecedented Purges of China’s Military: Key Developments and Potential Implications. Center for Strategic and International Studies (CSIS), 24 februarie 2026, https://www.csis.org/analysis/assessing-xis-unprecedented-purges-chinas-military-key-developments-and-potential
- Bonny Lin, Brian Hart, Leon Li, Suyash Desai și colaboratorii. The Purges Within China’s Military Are Even Deeper Than You Think. CSIS – ChinaPower Project, 24 februarie 2026, actualizat la 15 aprilie 2026, https://chinapower.csis.org/china-pla-military-purges/
- International Institute for Strategic Studies (IISS). The Military Balance 2026. Londra: IISS/Routledge, februarie 2026.
- Torode, Greg și Mei Mei Chu. „Analysis: China’s purges of top military commanders spur questions about war-waging ability”. Reuters, 23 septembrie 2026. https://theprint.in/world/analysis-chinas-purges-of-top-military-commanders-spur-questions-about-war-waging-ability/3050861/ (republicare a articolului Reuters).
- Al Jazeera. „China expels two top ‘disloyal’ military leaders from Communist Party”. 21 septembrie 2026. https://www.aljazeera.com/news/2026/9/21/china-expels-two-top-disloyal-military-leaders-from-communist-party
- South China Morning Post. „2 former Chinese defence ministers given death sentence reprieve”. Mai 2026. https://www.scmp.com/news/china/military/article/3352764/2-former-chinese-defence-ministers-given-death-sentence-reprieve
- Military Times. „Trump fires Joint Chiefs chairman, Navy head in DoD leadership purge”. 22 februarie 2025. https://www.militarytimes.com/pentagon/2025/02/22/trump-fires-joint-chiefs-chairman-navy-head-in-dod-leadership-purge/
- USNI News. „SECDEF Hegseth ‘Less Generals, More G.I.s’ Memo Calls for 20% Reduction of Four-Star Officers”. 5 mai 2025. https://news.usni.org/2025/05/05/secdef-hegseth-less-generals-more-g-i-s-memo-calls-for-20-reduction-of-four-star-officers
- PBS NewsHour / Associated Press. „Hegseth fires general whose agency’s intel assessment of U.S. strikes on Iran angered Trump”. 22 august 2025. https://www.pbs.org/newshour/politics/hegseth-fires-general-whose-agencys-intel-assessment-of-u-s-strikes-on-iran-angered-trump
- USNI News. „Admiral Overseeing Caribbean Mission to Retire after One Year in Role”. 16 octombrie 2025. https://news.usni.org/2025/10/16/admiral-overseeing-caribbean-mission-to-retire-after-one-year-in-role
- Associated Press. „Hegseth asks the Army’s top uniformed officer to step down while US wages war against Iran”. 2 aprilie 2026. https://www.wbtv.com/2026/04/02/hegseth-asks-armys-top-uniformed-officer-step-down-while-us-wages-war-against-iran/
- Reuters. „Hegseth has asked US Army chief of staff to step down, sources say”. 2 aprilie 2026.
- Tribune India. „US Secy of War ousts 2 more Army generals”. 3 aprilie 2026. https://www.tribuneindia.com/news/usa-news/us-secy-of-war-ousts-2-more-army-generals/
- www.digi24.ro/stiri/externe/sua/haos-la-pentagon-val-de-demiteri-in-conducerea-armatei-sua-donald-trump-ingrijorat-de-amploarea-epurarilor-lista-capetelor-cazute-4014445
- www.reuters.com/legal/government/senior-us-general-fired-accused-leaking-classified-information-2026-10-29/
Șerban F Cioculescu
