Alejandro G. Iñarritu, regizorul filmului Digger are ceea ce aș numi o răbdare dumnezeiască. Pregătește meticulos fiecare scenă, fiecare etapă din desfășurarea filmului. Așteaptă din partea spectatorilor să reacționeze identic. Să nu se grăbească, să aștepte cuminți fiecare lovitură de teatru. Și nu aș zice că regizorul, care e și co-producător și co-scenarist al filmului (îi sunt alături Alexander Dinelaris, Nicolás Giacobone, Sabina Berman), ar face economie de ele. Așa se face că durează minute bune până când spectatorul neavizat realizează că cel numit Digger, asemenea multor altora care apar în film, inclusiv președintele și vicepreședintele Statelor Unite, sunt, de fapt, personajele unui viitor spectacol de teatru. Menit să aniverseze împlinirea a 25 de ani de la premiera absolută a lansării piesei Inconștienții fosili al cărui personaj principal este un anume Digger Rockwell. Care se face vinovat de o imensă catastrofă nu doar ecologică, în urma căreia au pierit milioane de oameni și a fost inundată cvasi-definitiv o bună parte a Pământului.
E drept. Există totuși câteva indicii, bine plasate de Iñarritu că ceva nu e tocmai real în poveste. Atrage cumva atenția somptuozitatea căutată a decorului. A dormitorului lui Digger. Există și o exagerare evidentă în comportamentul acestuia. Digger ia la refec pe toată lumea, pe toți cei ce îl înconjoară îi muștruluiește și îi consideră inferiori. E cel mai bogat om din SUA și faptul acesta pare a-i da dreptul de a nu se comporta tandru decât cu pisica. Acum bătrână și bolnavă. Ființa cu care de mai bine de 30 de ani împarte patul. Și pe care o hrănește cu salată de ton de cea mai bună calitate. Digger refuză ostentativ să vorbească cu partenera lui de afaceri Emma (rol în care nu e deloc greu de recunoscut excelenta actriță Sandra Hüller) și își ceartă salariații. Nu vrea să țină nicidecum cont de primele informații primite de la oamenii de la fața locului. Informații care ar trebui să îl facă să fiarbă, Pentru el nu contează deloc ceea ce s-ar întâmpla cu oamenii și locurile în cazul în care avertismentele s-ar transforma în fapte.Digger e capitalistul feroce. Pentru el, totul se rezumă la cheltuieli, la banii investiți degeaba și la imensele cantități de petrol posibil pierdute. Dacă și-ar întrerupe operațiunile. Banii înainte de orice. Nu oamenii, nu dezastrul.
Digger îi intimidează deliberat pe oamenii de știință când aceștia îi prezintă evaluările. Dr. Ganesh, excelent interpretat de Riz Ahmed, se pierde realmente în fața lui Digger. Ceva mai încolo, același dr. Ganesh va fi colosal manipulat tot de Digger care, stimulând și simulând recunoașterea în detaliu a vinovățiilor sale, pregătește în felul acesta manipularea magistrală a Consiliului european.
Același spectator neavizat, care a plătit un bilet și a intrat în sala de cinemă dornic să vadă un nou film în care de acum sexagenarul Tom Cruise ar urma să mai interpreteze încă o dată rolul salvatorului, poate să se întrebe justificat bine, bine, dar când apare pe ecrane Tom Cruise? Tom Cruise este însă de multă vreme în fața lui. Mă rog, pe pelicula de pe ecran Tom Cruise este Digger. Sau, mă rog, actorul care îl interpretează pe acesta.Cu păr alb, rărit, cu burtă, cu pielea atârnândă. Pe gât și pe burtă. Make –upul filmului mai mult ca sigur va primi nominalizări la Oscar. Poate că o astfel de nominalizare va primi și Tom Cruise. Care e excelent în secvența în care întreaga conducere a Statelor Unite, în frunte cu președintele Compson, bolnav de cancer, căruia actorul John Goodman îi imprimă ceva din ridicolul lui Donald Trump, și cu vicepreședintele (Michael Stuhlbarg), vine acasă la el spre a fi informată cum stau cu adevărat lucrurile. Cât de grave sunt. John Godman mi s-a părut a fi senzațional în secvența discursului aiuritor în care leagă boala lui de toate bolile posibile și imposibile ale lumii. Corpul lui se suprapune cu harta Lumii. Tot felul de secretari de stat, de generali, de figuri bisericești își vor etala încă de la reuniunea din casa lui Digger grotescul. O vor mai face la fel de savuros în alte câteva rânduri. Digger, grotescul, teatralitatea lui vor atinge apogeul atunci când personajul își va face șah-mat acuzatorii. Îi va convinge că, de fapt, i-au fost complici. Pentru aceasta îi va înfuria deliberat, le va stimula și opoziția, și ura. Pentru ca mai apoi măștile să cadă și mai dramatic, și cu mai mult zgomot.
Sigur, dacă ești din cale afară de atent nu e chiar imposibil să observi relativ devreme că, în felul în care Tom Cruise l-a construit pe Digger, sunt concentrate decenii de carieră. La un moment dat, ne lămurim și ce e cu teatralitatea jocului care poate că, până atunci, până la prima pauză din repetițiile viitoarei premiere, ni s-a părut a fi scăpată din frâu. E compensată de secvențele în care Curtis, actorul interpretul lui Digger, este preocupat de rezolvarea unor probleme de familie.De dispariția fiicei.
Impresionantă secvența de final. După succesul repetiției cu public, mă rog, a avanpremierei, cei aflați în sală își potrivesc măștile. Ies dirijat din sală, într-un oraș dominat de apă. Apa care și-a făcut și până atunci periodic făcută prezența.
Legendary Entertainment, Warner Bros.
DIGGER
Regia: Alejandro G. Iñarritu
Scenariul : Alejandro G. Iñarritu, Alexander Dinelaris, Nicolás Giacobone, Sabina Berman
Producători : Tom Cruise, Alejandro G. Iñarritu, Mary Parrent, Michael Sharp
Producători executivi : Sabina Berman, Jez Butterworth, Pete Chiappett, Alexander Dinelaris ș.a.
Imaginea: Emmanuel Lubezki
Montajul: Stephen Mirrione, Conor O’Neill
Design de producție: Dennis Gassner, Richard L. Johnson
Machiajul: Rakel Arnarsdottir, Allessandro Bertolazzi, Jess Brooks, Amy Byrne
Cu: Tom Cruise (Rockwell), Riz Ahmed (Ganesh), John Goodman (Președintele Compson), Sandra Hüller (Emma) Michael Stuhlbarg (vicepreședintele), Jesse Plemons (Kenny), Robert John Burke (generalul Fitzgerald), Emma D’Arcy (Lina), Burn Gorman (secretarul Apărării, Sophie Wide (Hannah), Dany Kirranne (Clarkson),Corey Johnson (amiralul Jacobs), Cullen Moss (Secretarul de stat Jackson) ș.a.
