În logica alegerii raționale, iraționalitatea nu există. Actorii acționează pe baza unor calcule, chiar atunci când aceste calcule permanente de costuri și beneficii, așa cum sunt interpretate ele din propria perspectivă, pe termen mai scurt sau mai lung. Judecând însă după elementele care se văd cu ochiul liber și făcând pentru moment abstracție de speculații, PSD pare a fi un actor rațional cel mult pe termen foarte scurt. În rest, nu putem vorbi de strategie, despre coerență pe termen lung, ci cel mult de o cacealma.
Pe termen foarte scurt, PSD pare foarte aproape de a-și atinge obiectul de a-l înlătura pe Ilie Bolojan din fruntea Guvernului. Apoi, PSD speră că va forța mâna PNL pentru a se dezice de Ilie Bolojan, astfel încât relația PSD-PNL să revină la „defaultul” perioadei Ciucă-Ciolacu, cel mult cu sprijin UDMR, fără elementul de zgomot USR în interiorul unei astfel de coaliții. Dacă PNL nu cedează, PSD este forțat să rămână asociat cu AUR și trebuie să gestioneze consecințele acestei asocieri pe termen lung, cu o imagine compromisă la un nivel cel puțin la fel de slab ca cel de până în toamna lui 2024.
Primul cost pe care și-l generează PSD este cel reputațional. După criza electorală din 2024–2025 și după ascensiunea AUR, PSD reușise să obțină o poziție mai frecventabilă în raport cu o parte a publicului care îl respinsese constant după 1990. Nu devenise un partid iubit de acest public, dar devenise parte a unei formule pro-europene de stabilizare. În raport cu riscul radicalizării naționalist-populiste, PSD putea fi tratat ca răul mai mic. Asocierea cu AUR slăbește acest câștig. PSD a putut fi inclus în tabăra pro-europeană tocmai pentru că părea să participe la izolarea AUR. Ieșirea din coaliția de guvernare (cel puțin în raport cu Bolojan) a schimbat percepția, iar moțiunea inițiată alături de AUR consfințește schimbarea. Chiar dacă PSD insistă că este vorba despre o colaborare punctuală, obiectivul politic comun este major: demiterea guvernului. Distincția dintre colaborare tehnică și colaborare politică, asupra căreia a insistat obsesiv Sorin Grindeanu în anunțul moțiunii, devine greu de apărat atât în fața publicului intern, cât și în fața publicului european.
Al doilea cost privește raportul de forțe PSD–AUR. În logica actualului Parlament, PSD rămâne un partid mai mare, mai instituționalizat și mai experimentat. AUR este însă mai dinamic electoral și are o poziție mai avantajoasă în logica protestului antisistem (care sistem include PSD). În plus, AUR are mai puțin de pierdut dintr-o colaborare cu PSD. Pentru PSD, asocierea cu AUR produce costuri de identitate și credibilitate. Pentru AUR, asocierea cu PSD produce legitimitate și șansa de a fi partidul care face și desface guvernările României. AUR arată că a devenit suficient de puternic încât PSD trebuie să negocieze cu el. În termeni simbolici, PSD riscă să devină secondantul unui partid pe care ar fi trebuit să-l țină în afara formulelor de guvernare.
Această problemă devine mai gravă dacă PNL, USR și UDMR nu acceptă o nouă guvernare cu PSD după o eventuală cădere a Guvernului Bolojan. Dacă aceste partide mențin un front comun, PSD rămâne cu opțiuni limitate, iar dimensiunea europeană a PSD riscă astfel să se prăbușească. În mai 2025, PES și grupul S&D au cerut explicit menținerea unui „cordon sanitar” împotriva extremei conservatoare în România și au exprimat așteptarea ca PSD să susțină alternativa pro-europeană. Colaborare PSD–AUR, chiar prezentată ca punctuală, intră în tensiune cu această poziționare europeană. PSD avea deja o problemă de claritate doctrinară în raport cu familia socialistă europeană. În 2025, odată cu alegerea lui Sorin Grindeanu ca președinte „plin” al PSD, partidul a renunțat la a se mai autoproclama drept „progresist”, argumentând că această formulă nu mai corespunde identității partidului. Noua formulare a pus accent pe valori explicit conservatoare, o contradicție evidentă față de identitatea asumată de Socialiștii Europeni. Singurele aspecte care funcționează în continuare în favoarea PSD sunt efectiv dimensiunea României, care vine la pachet cu un număr mare de europarlamentari, și faptul că Socialiștii Europeni sunt într-o poziție vulnerabilă din cauza socialiștilor și mai radicali din Parlamentul European și din state europene precum Franța sau Germania, precum și de poziția dominantă a Partidului Popular European, care dă semne tot mai mari de renunțare la coaliția cu Socialiștii din Parlamentul European și de apropiere față de ultraconservatori.
Dacă moțiunea trece, președintele Nicușor Dan devine mai important ca oricând până acum în acest mandat. Constituția prevede că Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru după consultarea partidului care are majoritatea absolută în Parlament sau, dacă o asemenea majoritate nu există, a partidelor parlamentare care își asumă împreună o majoritate. Dacă PSD și AUR propun un premier comun și pretind că au o majoritate, președintele Dan va trebui să decidă dacă acceptă această formulă sau o respinge. Dacă Președintele refuză, PSD și AUR ar putea susține că refuzul încalcă logica majorității parlamentare. Așa cum s-a întâmplat și în 2021 cu precedentul Iohannis-Orban, disputa s-ar putea muta la CCR. În funcție și de decizia CCR, dar chiar și fără aceasta, există și scenariul suspendării. PSD și AUR ar putea folosi acest instrument pentru a pune presiune pe președinte. Dar și acest scenariu are o limită politică importantă: interimatul funcției prezidențiale este asigurat de președintele Senatului, adică de liberalul Mircea Abrudean. Dacă PNL nu renunță la poziționarea actuală, o suspendare a lui Nicușor Dan nu ar garanta nicidecum PSD și AUR controlul asupra crizei. Iar dacă renunță la Ilie Bolojan, sunt toate șansele ca alianța PSD-PNL să fie restaurată, președintele Dan să o accepte, dar atunci PNL și-ar asuma costuri cel puțin la fel de mari ca cele ale PSD.
Oricând cade un guvern și intrăm în logica de formare a unui nou guvern, scenariul anticipatelor trebuie luat în calcul, ținând totuși cont că România a vorbit des despre anticipate în momente de criză, dar nu a ajuns niciodată la ele. Probabilitatea lor crește dacă se mențin simultan câteva condiții: președintele nu acceptă o formulă PSD–AUR, PNL nu renunță la Bolojan, USR și UDMR păstrează frontul comun, alături de PNL, iar PSD nu poate reconstrui o majoritate alternativă. Anticipatele ar putea aduce o „pedepsire” de către electorat a celor care au provocat această criză, iar principalul suspect ar fi tocmai PSD. Dar riscul ca AUR să obțină un scor mare, în ton cu recentele sondaje sau chiar mai mult, este prea mare, așa încât președintele va forța cel mai probabil numirea unui prim-ministru care să întrunească un consens măcar minimal.
Toate acestea arată limitele majore ale rațiunii PSD. Partidul a provocat o criză, dar nu poate controla efectele ei. Poate încerca să forțeze PNL, dar nu poate garanta că PNL va ceda. Poate folosi AUR pentru a mări presiunea, dar nu poate controla modul în care AUR capitalizează politic această colaborare. Poate invoca majoritatea parlamentară, dar Președintele și CCR pot deveni actori decisivi. Poate amenința cu suspendarea, dar interimatul poate avantaja tot PNL.
Întrebarea finală este cine câștigă mai mult dintr-o asemenea colaborare. Pentru PSD, beneficiile sunt imediate și nesigure. Pentru AUR, beneficiile sunt mai clare. AUR capătă acces la jocul majorităților, își reduce izolarea și se prezintă ca actor fără de care guvernarea nu mai poate fi decisă. Un partid radical care se apropie de centru printr-o colaborare cu un partid mare câștigă începe să pară frecventabil. Un partid mainstream care se apropie de extremă pierde credibilitate.
Această criză forțează o reașezare a sistemului de partide din România. Pentru mult timp, din anii 90 și până la intrarea AUR în Parlament în 2020, competiția politică a fost structurată în jurul clivajului PSD versus anti-PSD. PSD a fost mai mereu principalul partid de guvernare, cu o organizație teritorială puternică, cu acces constant la resurse administrative și cu un electorat relativ stabil (cel puțin numeric vorbind). De cealaltă parte, opoziția față de PSD se organiza în formule succesive, dominate de lupte cu privire la care partid este mai anti-PSDist. În această logică, PSD era punctul fix al sistemului, iar restul scenei politice se organiza în raport cu el, cu momente de punte între cele două părți ale clivajului, precum perioada USL sau scurta guvernare PDL-PSD din 2009. Apariția AUR a clătinat această structură, iar ascensiunea din toamna lui 2024 a modificat definitiv această structură. Clivajul PSD versus anti-PSD nu dispare, dar devine secundar în raport cu o tensiune mai largă: între o zonă pro-europeană, mainstream, instituțională, și o zonă naționalist-populistă, radicalizată, anti-sistem. Această schimbare a creat pentru PSD o oportunitate rară. Într-un context în care AUR a devenit principalul vehicul al radicalizării politice, PSD a putut fi reîncadrat, cel puțin temporar, ca parte a taberei pro-europene. Nu pentru că ar fi dispărut antipatia față de PSD, ci pentru că ierarhia riscurilor s-a schimbat. Pentru o parte a electoratului fidel democrației liberale, „pro-european”, PSD putea deveni acceptabil ca răul mai mic în raport cu AUR.
Tocmai aici apare costul strategic al apropierii de AUR. PSD riscă să piardă poziția relativ avantajoasă dobândită în noua configurație. Dacă se apropie de AUR, partidul nu recuperează electoratul radicalizat, care are deja o opțiune mai autentică în AUR, dar poate pierde toleranța electoratului pro-european care îl acceptase în logica apărării principiilor democratice. PSD ajunge astfel prins între două clivaje: în vechiul clivaj, rămâne partidul față de care există o suspiciune istorică; în noul clivaj, devine mai puțin credibil ca parte a taberei pro-europene.
Ș rolul PNL este decisiv în această reașezare. Dacă PNL rămâne solidar cu Bolojan și menține linia pro-europeană împreună cu USR și UDMR, PSD devine și mai izolat. Dacă PNL cedează, PSD poate încerca să refacă vechea logică de colaborare PSD–PNL, cele două riscând să piardă atât în raport cu AUR, cât și cu USR (sau cu alți actori noi). Dar dacă PNL nu cedează, PSD rămâne expus între AUR, care câștigă legitimitate, și blocul pro-european, care îl poate trata ca pe un actor ambiguu. Așadar, PSD poate intra într-o erodare pe termen lung, produsă de o poziționare greșită într-un sistem de partide aflat în transformare.
Un ultim scenariu trebuie adus în discuție, pe scurt – acela de tip Băsescu 2009/2010 sau Băsescu 2004. În 2004, Băsescu a rupt PUR din alianța electorală cu PSD pentru a instala un guvern al Alianței DA. În 2009, după demisia miniștrilor PSD din Guvernul PDL-PSD condus de Emil Boc, președintele Băsescu a orchestrat cea mai semnificativă rupere a PSD prin plecarea a ceea ce a devenit ulterior UNPR, cu figuri marcante precum Gabriel Oprea, Marian Sârbu sau Cristian Diaconescu. Într-un PSD rămas fără opțiuni, confruntați cu perspectiva unei guvernări cu AUR sau a unei înfrângeri catastrofale la urne, o parte dintre parlamentari și membrii partidului și-ar putea regăsi veleitățile pro-europene susținând un guvern pro-european. Așa cum alții ar putea alege să își parieze explicit și asumat viitorul politic pe cartea ultraconservatoare.
Gin greseaja in greseala spre victoria fibala:
– PSD a;iaza cu extrema dreapta; rezultatul poate fi excluderea dun Internationala Socialista; maiakes ca au fost prinisi cochetind cu mesagerii Trump; care nu pot fi acuzari ca s de stinga;
AUR merge cuOSD, uitind ca electoratul lor vine de la PSD si i-au votat pentru a lupta cu cleptomanii demagogi; nu sa se alieze cu ei:
-Bolojan a scapat de PSD, dar nu initiaza nici o mare reforma, pe placul maselor; este adevarat, a adus in Parlament un pachet de legi, dar nimeni nu stie ce contin; mass-media tace si PNL+USR+UDMR nu isimediatizeaza legile;
– Nicusor pluteste in zone neutre; zice el; zicand multe chestii despre Constitutie si rolul de mediator; electoratul care l-a trimis la Cotroceni zice altceva.
De data asta, CTO are dreptate. Moscova jubileaza. Am spus o de cand s-a votat in Bulgaria, dar mde, ce stie un pensionar.
Problema e ca Moscova a imbirligat Romania nu prin agentii cunoscuti, si impotriva carora nu se iau masuri. Ba chiar sunt lideri politici si invitati la tv. NU, de data asta, Moscova ne a imbirligat prin agentii ei din SUA. Filmuletul prezentat ieri de B1, facut in Grecia, este revelator. Din pacate, nu a fost reluat si comentat. Firul rosu?
Se stia ca Nicusor a refuzat propunerea lui Macron. Se stia ca a fost la consiliul dictatorilor, organizatde Trump. Se stia ca si-a trimis nevasta sa faca galerie lui Melania. Dar filmuletul din Grecia da o noua perspectiva rolului sau de mediator.
Iar partidele proeuropene, sa nu mai injurte poporul roman!
AICI E LUCRATURA LA CEL MAI INALT NIVEL. kgb+cia. sAU MA ROG, pUTLER+tRUMP.
sI ORICUM, SE POT INTREBA CE AU FACUT PENTRU POPOR, IN 36 DE ANI? cUM VOR SA FIE VOTATI, DACA NU IAU MASURI DORITE DE POPOR?Bi nu fac nimic pentru cresterea nivelului de trai, pe linga lupta cu puterea politica cleptomana. (Si disciplinarea Justitiei mafiote.)
PSD nu este un partid, e doar o bandă de profitori care fură și scapă de justiție în mod legal. Ideologia lor înseamnă privilegii, furt și impunitate pentru ei și familiile lor. Nu le pasă de nimic, vor cădea în picioare indiferent cu cine ne vom continua alianțele sau cine ne va ataca. PNL și UDMR, care au fost mereu la putere cu gașca PSD, sunt la fel, de aceea oamenii fug din țară și votează cu viitoarea gașcă de hoți, AUR. Singurul partid care a încercat să îndrepte unele lucruri a fost USR, dar a atins privilegiile găștilor și au fost repede înlăturați. Nu degeaba România e o democrație viciată. Trist…
P.S.
Mai era o poveste: in timp ce Gringeanu era la Cotroceni pentru medieri, AUR anunta motiunea comuna.
Asta inseamn ca Grindeanu este demagog sau nu stie ce se intimpla in partid. Altcineva conduce, de fapt.
Dar filmuletul din Grecia, il arata pe Grindeanu la masa cu consilierul prezidentialm printre altii.
Deci datele problemei se schimba.
Se pare ca Bolojan este impachetat. Nicusor si PSD sunt pentru Putin/Trump, Bolojan e cu UE.
Sa vedem rezultatul motiunii.
Ne paște Ro-Exit.
Vise in teorie! PSD si AUR se bucura de cei mai numerosi votanti. Aceste partide, demult nu intereseaza ce zice UE, ca si pana acum. In fapt UE este interesata doar de tari care sa ii voteze legile si banii, in rest ce este rau in fiecare tara membra nu ii pasa. Iar alegerile anticipate nu vor da castig de cauza liberalilor. Reforma lui Bolojan a pornit cu stangul. Intai era urgenta, renuntarea la organizarea adm.terit din 1968, doar prefecturi, comune cu minim 5000 loc, 300 parlamentari, unicameral. Dar a pornit cu taxe si impozite mari, pierderea a mii de firme mici si medii, somaj in crestere. Iar taierea cu 10% din banii partidelor, ale primariilor, ale guvernului si ministerelor sunt egale cu zero. Cele mai afectate sunt educatia si sanatatea.
AUR n-are oameni cu care să guverneze și, ca partid-vuvuzea ce este, succesul său se bazează pe gălăgia făcută în opoziție. Dar e posibil ca domnul Simion să fie presat de creditori, care așteaptă ca AUR să livreze, să ramburseze…
PSD, fără guvernare, e nimic. Nu-mi dau seama cât de fericiți sunt baronii săi locali, dar cred că doamna și domnul Olguța i-au convins că PSD va fi în afara guvernării pentru foarte scurt timp și că lucrurile vor reveni la „normal”. Rămânde de văzut…
Poate că domnul Bolojan ar trebui să iasă și să declare public că PNL susține ideea de parlament cu 300 de parlamentari (coroborat cu reforma UAT -urilor) și alegeri locale în două tururi și că e în căutare de susținere în parlament, pentru aceste proiecte. 😊 Iar apoi să meargă, cu fruntea sus, la moțiunea de cenzură.
Ce mi-e mie clar, acum (și nu-mi era clar cu un an în urmă), e că, la următoarele alegeri (fie ele anticipate sau la termen), votez cu partidul condus de Ilie Bolojan (fie el PNL sau altul) și-l votez și la președinție, dacă decide să candideze. Și fac ceva ce n-am mai făcut până acum, pentru niciun om politic din România: îi fac campanie electorală pe oriunde pot. 😊
Hai, Ilie, rupe-le fâșu’! 😉
Lui Nicușor Dan și consilierilor lui le doresc „sânge în instalație”, cum zicea, deunăzi, domnul Olguța.
N.Dan nu are stare si atitudine de razboinic. Are o varsta in care nu vrea sa se enerveze si nici sa isi strice familia. Am avut un profesor de fizica si acum unul de matematica, doi tocilari care nu pot mai mult.
„Pe termen foarte scurt, PSD pare foarte aproape de a-și atinge obiect[iv]ul…”
PSD este doar o [cea mai reprezentativă] marionetă a cleptocrației.
PSD și-a atins obiectivul strategic. …Pe termen lung, adică.
Președintele a demonstrat că este la rândul domniei-sale marionata cleptocrației și face ceea ce-i dictează PSD.
Guvernarea PSD+AUR, cu un președinte obedient, duce România înapoi, în anii 1990.
PSD, partidul-stat, marioneta cleptocrației, deține puterea politică absolută în România.
Justiția, Serviciile, CCR etc., toate se află la dispoziția sa.
România este un stat eșuat, capturat de 35 de ani de cleptocrație.
…Iar acest lucru NU poate fi schimbat nicicum.
Am spus asta în 1990, când S Brucan a zis că România are nevoie de 20 de ani pentru a deveni o democrație, o spun și acum, după 35 de ani, când, iată, ne întoarcem la situația politică din 1990.
Se vede și din Starling ca lumea fostului partid mamut -cel mai pro-european dintre martieni, cel mai socialist dintre klingonieni și cel mai democrati dintre reptilienii este foarte mică. Atât de mică precum ocaua lui Seniom Gaga cu care încearcă să păcălească penibile peuple. Eroarea lor este regicerea politicii la răfuială. Disperarea, frustrarea, frica insiduoasă ii face să lupte cu viitorul sumbru si cu cel care au reușit să facă lucruri importante pentru țara asta.
Dupa ce vad eu, dictatura cleptocrata din Romania are 3 aripi volante:
1. PSD
2 AUR
3. PNL.
Cand lucrurile sunt gave -pentru ei-, apare coalitia PSD_AUR si distruge Guvernul; poate si presedintele
Dupa aia, vine la guvernare cu PNL, momit cu functii si cadouri.
Deja au inceput sa se laude cu ce functii vor rasplati liberalii supusi. Si unii chiar se ridica impotriva lu Bolojan.
Si serviciile secrete si justitia vegheaza sa nu poata nimeni damantela sistemul ticalosit!
Nu este vorba de miopie, este vorba de crimă. PSD da o lovitură de copită întregii societăți românești aflată într-o profundă criză economică și socială în contextul unor crize internaționale suprapuse.
Și pentru ce face asta? Nu intru în analize politice, gestul PSD nu îl consider irațional, îl consider premeditat. Esența acestui gest este decuplarea României de Lumea Occidentală și sacrificarea Viitorului României. Restul sunt simple speculații.
Putem despica firul in 4 oricat dar problema principala ramane aceeasi de 35 de ani si e irezolvabila:
Clasa politica romaneasca in majoritatea ei, si asta reflecta perfect situatia societatii in ansamblul ei, nu este pro occidentala si nu are vreo urma de vocatie democratica.
Oamenii de pe plaiurile astea au admirat mereu conducatorii autoritari “puternici”, – nu institutiile puternice – si smecherii care “se descurca”.
In conditiile aste nu putem spera ca Bolojan, sau orice alt conducator cinstit si cu capul pe umeri, sa poata reforma ceva. In schimb, ne indreptam catre o societate de tip Belarus sau Rusia cu un lider puternic si o gramada de catei pe langa El care nu vor decat sa fure cat mai mult in timp ce se declara patrioti suveranisti.
Trist…
@RRMT
De acord cu dvs., în mare parte, dar ceva îmi dă cu virgulă: în opinia dvs., care ar putea fi acel „lider puternic”? Grindeanu? Simion? Georgescu? 😁
Împotriva logicii, am ajuns să-mi doresc alegeri anticipate și să visez (frumos) la cel puțin 75% prezență la vot. Așa ar fi clar ce-și dorește majoritatea, în România, iar cei ce ar câștiga alegerile ar fi investiți, fără echivoc, cu încredere și responsabilitate. Experiența proprie e mama tuturor învățăyurilor, mai ales pentru cei incapabili să teoretizeze.
I-am supraviețuit lui Ceaușescu, le supraviețuim noi și lui Grindeanu și Simion! 😊
Domnule Jiglau
la propiu, unul, din tribul P$D, din poza articolului are o problema la un ochi, Asadar, poate fi mai mult de atat.
MIORITADA! Picherul aiurean cu boldire lacomă și gândire găunoasă si cu cel pesedelean, ametit de acreala invidiei, mări se-ntalnira și se sfătuiră să dea puci. Sau fascizarea Romaniei! Ăsta este adevarul. Așadar, Ciuma și Holera s-au aliat ad-hotz printr-o fidelitatea infidelă. Nu-i interesează Romania. Ii intereseaza sinistrele lor slehte, anarhia, marketingul marca Africa, casele moca și reabilitarea prostiei dintr-o perspectivă românească. Debitează cretinisme in numele poporului. Au școală buna, rusească. Psd, născut din împuțitele moaște pcr, vrea să castige teren. Dar noi l-am citit pe La Fontaine. Pruncii lui Ilici, unii inregimentati in Cloaca URii, nu fac legi, nu cunosc necazurile tarii si nu caută soluții. Nu negociază pentru cetățeni, nu ajută economia. Chemați nu de azi, nu de ieri la luminile civilizației, pesedelul atins de miopie și de frică, bâjbâie spre niciunde, pentru ca este condus de nevropati, excentrici și miopi. Degeaba si-au facut culcuș in „hangarul” de aur. Cine nu stie ca timp de 35 de ani ei au încâlcit tot ce au atins cu ghearele lor? Urla din toate încheieturile Grindeanu, Tanda-Lia și Manda-pramatia. Doar pentru o bifă. Și pentru a arăta că au intentii (ig)nobile. Cum sa nu fii siderat? Cum să nu te uiti crucit ce personaje insipide ajung să conducă destinele unei târî. Pe ei nu i-ar accepta nimeni nici pe un post de gardian. Urâta si periculoasa este cardasia liotelori mafiote! Ciorditorii, radicali, ridicoli si antinationali, nu răspund unei necesități de interes national. Acesti natangi care plang ritualic pe umarul celor săraci cu duhul, poartă tara de la Ana la Caiafa. De ce? Atunci când e vorba de ciordeala, toți aiuritii, toti pesedistii si ceilalți vasali sunt de aceeasi religie. Pune „majoritatea”. asta funestă să conducă deșertul Sahara si inte-un vei descoperi că este lipsa de nisip. Puciul mafiei politico-economice (Ciuma si Holera) poate fi privit ca un act de trădare. In concluzie, bietul saltimbanc Grindeanu cu alură de sobolan merge pe orbeste pe drumul pierzaniei. In aceastasă penibila clipă nu-i ramane decat sa se privească in marea moarta a existenței…
Eu nu l-aș credita pe domnul Grindeanu cu altă funcție decât aceea de a fi paravanul, omul de paie, cel scos la înaintare și sacrificat, la nevoie, pentru partid. Poate mi se pare mie, dar „fermecătorul” zâmbet al președintelui PSD se transformă, pe zi ce trece, într-un soi de grimasă psihotică, Nu-i ușor să fii marionetă, e stress mult…
Miopia PSD?A greșit PSD?
1.Dacă evaluăm mișcarea politică a lui Grindeanu în raport cu ,,proiectul Bolojan”, constatăm că PSD are dreptate în parcursul de pînă acum.D-l Bolojan a plecat la REFORMAREA Romaniei cu o simplă formulă contabilă/bugetară ,,AUSTERITATE”, în loc de cea minimală ECONOMICĂ, CONCENTRATĂ OPERAȚIONAL și intr-un proiect de țară capabil de a acoperi teoretic și aplicat cerințele unei schimbări majore, care să să elimine regresul industrial și consecințele acestuia: deficitele gemene.
Așa cum arătau în articolele recente d-l Cristian Pîrvulescu și d-l Boloș, simpla austeritate nu aduce dezvoltare sau echilibru bugetar, ci mai ales afectarea păturii bugetare care face și mai problematică consolidarea fiscală.
2.Rădăcinile acestui heirupism politic/economic este în tradiția partidelor politice și a liderilor săi, care pleacă la parcursuri economice de schimbare, programe de guvernare sau acum de AUSTERITATE după capul lor, partidele neavînd ,,nuclee de cercetare economică”, ci ,,păreri economice generale” și mîndria de a refuza orice vine din afara lor.
Nici d-l Bolojan n-a procedat altfel, n-a solicitat cuiva (sau public) un proiect de schimbare și mult mai grav, a refuzat evaluarea și promovarea proiectului INSTITUȚIONAL pe care i l-am propus în sept. 2025.Intenționam să acționez în instanță Guvernul pentru a-l obliga la evaluarea și promovarea proiectului, dar din moment ce d-l Bolojan și-a propus vînzarea activelor de stat, am considerat că aceasta este o greșeală politică/strategică imensă și am renunțat.
Confuzia programatică este evidentă în lipsa proiectului, Premierul atacînd dea valma (haotic) obiective care sub raport tehnic erau de programat/realizat treptat, pe diverse etape.
Mai mult ca atît, o simplă ,,reformă” bugetară nu poate fi de succes dacă nu este asociată cu un proiect de dezvoltare economică-industrială, care să asigure banii pe care nu-i poate aduce austeritatea, nici dacă concediezi toți bugetarii și vinzi toate activele de stat, fiindcă trebuie bani mult mai mulți pentru DEZVOLTARE.
3.Vîrful contradicției politice cu PSD a fost generat de măsura economică potențial dezastruoasă pentru Romania, respectiv vînzarea activelor de stat, care nu mai puteau fi recuperate niciodată. Cumpărătorii lor erau țări nu neapărat prietene, iar vînzările de active sînt rezervă națională pentru cazuri de catastrofe economice, pentru a nu vinde părți de teritoriu național!
PSD a înțeles acest lucru, dar în lipsa proiectului de țară propus (care aducea masiv investitori industriali majori și bani), PM Bolojan a refuzat să renunțe la acest obiectiv de ,,reformă”, obligînd PSD să-l debarce.
4.Nu cred în proiectul PSD – AUR de guvernare, totul limitîndu-se la susținerea de circumstanță a debarcării, datorită aceleași viziuni de păstrare cu orice preț a patrimoniului național de intreprinderi de stat.Cum să vinzi aceste active strategice sau economice, cînd o Ungarie cît jumate Romania n-a vîndut nimic, ci din contră caută să achiziționeze orice de acest gen?
5.Situația este cu mult mai complexă decît am prezentat-o, dar a o privi și în ecuația oferită de analiza minusurilor ,,proiectului Bolojan”, poate avea darul de a face un minim de lumină în ceeace pare mult mai complicat (și mai puțin vizibil), recurgînd strict la considerentele politice al demersului PSD.
„3) …vinzarea sctivelor de stat, care nu mai puteau fi recuperate niciodata, masura potential dezastruoasa pentru Romania”??!! O afirmatie total gresita si suveranista!! Toate tarile civilizate si puternice de pe global au astfel de companii!!!
Iar in cazul de necesitate, de forta majora, activele vindute se pot rechzitiona, partial sau total, sau se pot nationalization, cu plata echivalenta, sau fara plata (cum au nationalization comunistii in 1947!!!).
O intrebare : Din TOT CE A VANDUT PSD-ul – ca sa numim numai PETROLUL romanesc, cu terenurile, echipamentele si “bomboana pe coliva” doua combinate petrochemice so SIDEX (Galati, Huniedoara, Iasi …)) cu cine este in contradictie Domnule Eugen ? Nu mai intreb cine a incasat “parandaratul”, ca nu DE GEABA s-o fi dus un gogeamita prim-ministru to mai pe la Londra sa sense o vanzare !!!!
Analogiile cu Perioada Basescu sunt irelevante. Serviciile au asumat sciziunile din PSD si astfel guvernele lui Basescu si-au asigurat – pentru un timp- majoritatea !
Sunt putine sanse ca scenariul sa se repete …
PSD (si prin inaintasii sai) a intrat intr-o erodare pe termen lung inca de acum 35 de ani – cum era si normal si natural! Pacat ca erodarea nu a fost mult mai rapida!