Summitul de la Ankara marchează un punct de cotitură în evoluția NATO. În 2026, pentru prima dată, toți aliații, cu excepția Sloveniei, îndeplinesc obiectivul Alianței privind cheltuielile de apărare de 2 % din PIB, stabilit în 2014 în Țara Galilor. Plecând de la angajamentele asumate la Haga – 5% din PIB pentru apărare până în 2035, repartizat între 3,5% pentru necesitățile de bază și 1,5% pentru investiții mai ample legate de apărare și securitate, cum ar fi infrastructura critică – discuțiile de la Ankara au marcat trecerea de la angajamente la implementare: achiziții, capacitate industrială, sprijin pentru Ucraina și arhitectura politică a ceea ce este denumit din ce în ce mai des „NATO 3.0”. Între 2024 și 2025, aliații europeni și Canada și-au majorat cheltuielile cumulate pentru apărare cu aproape 20%[1], conform definiției NATO a cheltuielilor pentru apărare ca plăți guvernamentale efectuate pentru a satisface nevoile forțelor armate naționale, ale aliaților sau ale Alianței[2].
NATO rămâne o alianță politică în aceeași măsură în care este una militară.
Articolul 1 din Declarația Summitului de la Ankara este, prin urmare, semnificativ, deoarece reafirmă unitatea Alianței și, implicit, menținerea forțelor, a mijloacelor și a capabilităților SUA — inclusiv a componentei nucleare — chiar dacă acest lucru se produce pe fondul unui angajament politic al SUA vizibil diluat. Pe fondul retragerii treptate a SUA și al unei relații transatlantice din ce în ce mai tranzacționale[3], aliații europeni continuă să depindă de Statele Unite în ceea ce privește informațiile (JISR), logistica, comunicațiile și capacitățile de comandă-control – „ochii și urechile” Alianței[4].
Ucraina – prioritate strategică și o postură aliată mai fermă față de Rusia
În comparație cu Declarația de la Haga, Declarația Summitului de la Ankara adoptă un ton semnificativ mai ferm în ceea ce privește Rusia și redefinește sprijinul acordat Ucrainei ca un angajament al Alianței, mai degrabă decât ca o asistență suverană oferită de fiecare aliat în parte. Ucraina este menționată de șase ori și este subiectul unui articol dedicat, ceea ce subliniază importanța sa strategică sporită. Declarația prezintă o poziție mai coerentă a Aliaților, identificând Rusia ca o amenințare pe termen lung la adresa securității și stabilității euro-atlantice, recunoscând contribuția Ucrainei la securitatea transatlantică și reafirmând sprijinul neclintit al Aliaților pentru libertatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. În ansamblu, aceste prevederi indică o poziție a Aliaților mai unitară și mai fermă decât cea reflectată în Declarația de la Haga. Aliații s-au angajat să acorde Ucrainei un sprijin militar în valoare de 70 de miliarde de euro pentru anul 2026, cu o contribuție cel puțin echivalentă asumată și pentru 2027. De asemenea, Kievului i se va permite să înceapă producția internă de rachete interceptoare Patriot fabricate de/în SUA, deși va dura cel puțin un an sau doi ani până când Ucraina va putea contracara în mod independent armamentul cel mai distructiv al Rusiei, cum ar fi rachetele balistice Iskander-M[5]. Pe lângă sprijinul acordat Ucrainei, Declarația pregătește, de asemenea, Alianța pentru un mediu de securitate în deteriorare, în care Rusia ar putea încerca să testeze credibilitatea NATO printr-o incursiune militară limitată, menită să sondeze coeziunea Aliaților și capacitatea acestora de a ajunge la un consens politic în timp util cu privire la invocarea articolului 5[6][7].
NATO 3.0: Europa preia inițiativa convențională
În noul cadru conceptual „NATO 3.0”, caracterizat printr-o reechilibrare structurală a repartizării responsabilităților între aliații transatlantici, aliații europeni și Canada își asumă responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a Europei, prin creșterea cheltuielilor de apărare, extinderea capacității industriale și intensificarea producției în domeniul apărării, în timp ce Statele Unite își concentrează resursele asupra descurajării nucleare și competiției strategice globale.[8] În același timp, cooperarea UE-NATO a căpătat un nou elan, cele două organizații jucând roluri complementare în sprijinirea Ucrainei[9][10] și în consolidarea apărării europene. Această complementaritate este ilustrată și de instrumentul SAFE al UE, care promovează achizițiile comune și investițiile în industria de apărare, consolidând în același timp obiectivele NATO privind capacitățile, precum și obiectivele mai largi de descurajare și apărare.
Germania, cea mai mare economie a Europei și a treia la nivel mondial[11], se conturează ca principalul motor al consolidării militare a continentului[12][13], poziționându-se drept națiunea-cadru a Europei în materie de descurajare convențională. Se preconizează că bugetul său de apărare va crește cu o treime în 2027 și se va dubla, ajungând la peste 200 de miliarde de euro până în 2029[14], în timp ce achiziția planificată a rachetelor de croazieră Tomahawk din SUA[15] marchează o îmbunătățire semnificativă a capacităților de lovire convenționale pe distanțe lungi ale Germaniei și a posturii de descurajare a NATO în Europa.
Transformarea se extinde în Europa de Nord și de Est. Polonia alocă în prezent o pondere mai mare din PIB pentru apărare decât Statele Unite[16], țările Baltice s-au apropiat sau au depășit deja pragul de 5 % stabilit de Alianță[17], în timp ce Finlanda (2,65 %) și Suedia (3,22 %) și-au transformat rapid aderarea la NATO în creșteri susținute ale cheltuielilor pentru apărare. Danemarca a urmat aceeași traiectorie, majorând cheltuielile pentru apărare de la 2,4 % din PIB în 2024 la 3,5 % în 2026[18], parțial ca răspuns la presiunile reînnoite din partea SUA cu privire la Groenlanda[19].
România își asumă un rol din ce în ce mai important în arhitectura de apărare a NATO, aflată în continuă evoluție. Având în vedere că se preconizează ca cheltuielile totale pentru apărare și cele conexe să ajungă la 3,7 % din PIB în 2026, inclusiv 2,43 % pentru necesitățile esențiale de apărare[20], Bucureștiul își extinde atât capacitățile militare, cât și contribuția la inițiativele Alianței. Participarea României la inițiativa „Drone Edge” a NATO[21], găzduirea planificată a unui centru regional al viitoarei Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliență, coordonată de Canada[22], precum și intenția sa de a adera la Inițiativa de investiții în capabilitatea de lovire de precizie în profunzime, condusă de Regatul Unit[23], subliniază rolul tot mai important al României ca centru regional pentru dezvoltarea capacităților aliate, inovarea în domeniul apărării și cooperarea industrială pe flancul estic al NATO.
Concluzii
Summitul de la Ankara confirmă faptul că NATO a intrat într-o fază de implementare. Accentul s-a mutat de la stabilirea obiectivelor la îndeplinirea angajamentelor privind capacitățile și cheltuielile necesare pentru a asigura securitatea unui miliard de oameni. Aliații europeni și Canada își asumă responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională, în timp ce sprijinul acordat Ucrainei a fost reafirmat într-o manieră mai explicită. Cu toate acestea, coeziunea Alianței se bazează în continuare pe un angajament al Statelor Unite care pare din ce în ce mai condiționat. Europa poate cheltui mai mult și produce mai mult, dar încă nu poate înlocui capacitățile de sprijin pe care le oferă Washingtonul. Perioada care precede următorul summit NATO, pe care Albania s-a oferit să îl găzduiască, va fi decisivă pentru viitorul Alianței. În cazul în care aliații se vor reuni înainte de sfârșitul celui de-al doilea mandat al președintelui Donald Trump, summitul va reprezenta un moment important pentru a evalua în ce măsură consolidarea apărării europene se va fi tradus într-o Alianță transatlantică mai echilibrată și mai rezilientă.
Disclaimer: Opiniile și analizele exprimate aici aparțin în totalitate autorului, sunt publicate în nume propriu și nu trebuie atribuite angajatorului său sau vreunei organizații sau instituții cu care are o legătură profesională.
[1] https://www.nato.int/content/dam/nato/webready/documents/finance/def-exp-2026-en.pdf
[2] https://www.nato.int/en/what-we-do/introduction-to-nato/defence-expenditures-and-natos-5-commitment
[3] https://www.iai.it/en/publications/c41/european-pillar-nato-era-us-disengagement
[4] https://www.nato.int/en/what-we-do/deterrence-and-defence/joint-intelligence-surveillance-and-reconnaissance
[5] https://www.reuters.com/business/aerospace-defense/trumps-promise-patriots-will-take-time-leaving-ukraine-facing-tough-choices-2026-07-10/
[6] https://www.belfercenter.org/research-analysis/russia-nato-baltics-scenarios-europe-security
[7] https://www.telegraph.co.uk/world-news/2026/07/03/russia-planning-attack-on-poland-test-nato-resolve-us-warns/
[8] https://www.friendsofeurope.org/insights/critical-thinking-the-nato-summit-in-ankara-moving-towards-the-alliance-3-0/
[9] Din pachetul de sprijin al UE în valoare de 90 de miliarde de euro destinat Ucrainei pentru perioada 2026–2027, 60 de miliarde de euro sunt alocate consolidării capacității industriei de apărare a Ucrainei. https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2026/04/23/council-finalises-90-billion-support-loan-to-ukraine/
[10] https://nato.int/en/about-us/official-texts-and-resources/official-texts/2026/07/08/the-ankara-summit-declaration
[11] https://www.tatsachen-ueber-deutschland.de/en/germany-glance/innovative-economy
[12] https://icds.ee/en/germanys-new-military-concept-responsibility-for-europe/
[13] https://ecfr.eu/article/germanys-military-power-is-on-the-rise-this-time-it-must-be-firmly-embedded-in-europe/
[14] https://www.dw.com/en/germany-record-debt-and-a-seismic-policy-shift/a-77861879
[15] https://www.reuters.com/world/merz-says-germany-agreed-acquire-us-tomahawk-missiles-2026-07-09/#:~:text=It%20was%20intended%20as%20an,times%20shorter%20than%20the%20Tomahawks‘
[16] https://www.euronews.com/business/2026/06/17/european-defence-spending-poland-spends-larger-share-of-gdp-than-us
[17] https://www.nato.int/content/dam/nato/webready/documents/finance/def-exp-2026-en.pdf
[18] https://www.fmn.dk/da/nyheder/2026/okonomisk-plan-regeringen-oger-forsvarsudgifterne-markant-allerede-fra-2026/
[19] https://www.reuters.com/business/aerospace-defense/nato-leaders-meet-ankara-after-trump-rekindles-disputes-over-iran-greenland-2026-07-08/
[20] https://www.nato.int/content/dam/nato/webready/documents/finance/def-exp-2026-en.pdf
[21] https://english.mapn.ro/cpresa/6810_the-ministry-of-national-defence-delegation,-at-the-nato-summit-defence-industry-forum-(nsdif)
[22] https://www.presidency.ro/en/media/press-releases/declaratia-privind-intentia-comuna-de-infiintare-a-bancii-pentru-aparare-securitate-si-rezilienta-declaration-on-the-defence-security-and-resilience-bank
[23] https://www.gov.uk/government/news/joint-statement-on-the-deep-precision-strike-capability-investment-initiative-8-july-2026
