miercuri, iunie 19, 2024

Navigând printre umbrele „autismului strategic” sau câteva considerații privind locul anului 2024 pe harta provocărilor globale

Anul 2024 anunță multe provocări izvorâte din complexitatea unui mediu global interdependent. O acțiune care se petrece pe un continent poate afecta astăzi, în mod semnificativ, ordinea și climatul de stabilitate de pe alt continent.

Trebuie să recunoaștem că modelul nostru cognitiv și capacitatea epistemică de accesare a timpului sunt supuse anumitor condiționări. Așadar, înainte de a recurge la estimări, se impune precizarea că viitorul este echivalent cu incertitudinea, în timp ce diverse situații neprevăzute sau factori inediți pot influența semnificativ cursul evenimentelor. Sistemele  globale sunt interconectate și complexe, anumiți actori internaționali nu își declară întotdeauna intențiile reale, deciziile sunt rezultatul unor reorientări sau schimbări de regim politic, în timp ce diverse situații, independente de noi, precum schimbările tehnologice radicale, pandemiile sau cataclismele naturale pot bulversa variabilele politice, economice și sociale cu posibilitatea accentuării anarhiei în cadrul sistemului relațiilor internaționale.

Cu toate acestea, nevoia de a realiza prognoze pentru viitor este esențială adaptării națiunilor și supraviețuirii umane, înțelegând astfel utilitatea recunoașterii riscurilor și oportunităților pentru a ne îmbunătăți gradul de anticipare. Termenul „predicții” este mult prea pretențios și prejudicios din punct de vedere analitic (probabil ceva mai potrivit pentru personaje celebre precum Nostradamus, Baba Vanga și Mama Omida), în timp ce referirea la tipare, tendințe, provocări, estimări și scenarii ne-ar plasa pe un cluster de responsabilitate ceva mai rezonabil. Pentru a încheia micul argument, vom spune că o metodă de analiză care prezice nouă din zece evenimente este una foarte bună, în timp ce un singur eveniment poate fi catastrofal.

Lumea în care trăim a fost mereu supusă competiției, iar mijloacele de contestare și poziționare pentru achiziția puterii au devenit mult mai rafinate și diversificate. Cursa pentru influență și prestigiu global este dominată de cele două mari forme de confruntare: războiul cinetic și rivalitatea economică, la care se adaugă diverse resorturi neconvenționale. Odată cu schimbarea naturii provocărilor observăm și dificultatea menținerii unor privilegii de putere, augmentându-se nevoia calibrării alianțelor strategice. Așadar, în acest moment, nimeni, dar absolut nimeni, nu își mai poate asigura doar prin capacități proprii un statut primordial pe scena globală fără a se sprijini pe alianțe strategice, iar durabilitatea acestora este esențială. Contestarea hegemoniei americane a început odată cu rivalitatea sistemică chineză și apoi cu războiul Rusiei împotriva ordinii de securitate europene, obiectiv blocat deocamdată în Războiul Ruso-Ucrainean.

Sistemul internațional devine mult mai fluid și schimbător, iar flexibilitatea și adaptarea constituie atribute indispensabile într-un peisaj global caracterizat de nervozitate și contracții permanente. În același timp, supraîncărcarea informațională copleșește, fiind adesea greu de anticipat direcția spre care poate aluneca o lume aflată în vârtejul continuu al complexității strategice nestatornice. Anul 2024 va aduce senzația unei sălbăticii a relațiilor internaționale, asemeni unui carusel de mare viteză care se străduiește să-și mențină parcursul pentru a ajunge în siguranță la destinație.

Conflictul Israeliano-Palestinian și războiul Rusiei în Ucraina sunt moșteniri care vor marca agenda anului 2024. Dacă primul conflict este mai degrabă unul local cu profunde rațiuni istorice și politico-religioase, războiul Rusiei are implicații și mize de mare putere care vor genera frământări în multe cancelarii occidentale. Apariția unor posibile noi puncte de tensiune, precum tendința de escaladare a unui conflict între Venezuela și Guyana și blocarea ostentativă a tranzitului maritim a navelor occidentale spre Canalul Suez, generată de atacurile rebelilor houthi, tind să diversifice agenda preocupărilor. Așadar, este previzibil ca Rusia să urmărească prin canale directe sau proxi-uri precum Iranul, provocarea unor tensiuni în diverse regiuni cu scopul întreruperii lanțurilor de aprovizionare și deturnării priorităților Occidentului pentru susținerea Ucrainei. În dorința sa de a atinge obiective mai largi, Rusia ar putea profita de pe urma accentuării anarhiei în cadrul sistemului relațiilor internaționale, urmărind totodată diluarea proiecției de putere globală a Statelor Unite, situație de pe urma căreia ar beneficia și China la un moment dat.

O preocupare majoră a anului 2024 va consta în creșterea capacităților industriei de apărare atât în Ucraina cât și în Europa, însă acest efort are un orizont de minim trei ani, în timp ce recuperarea militară a Rusiei este estimată la aproximativ cinci ani. Dincolo de previzionări, europenii sunt nevoiți să țină cont de faptul că Rusia a învățat să se adapteze strategic, a găsit formule de a rezista economic, capacitatea sa actuală de recuperare militară este mult mai rapidă față de cea istorică, iar după realegerea lui Putin o nouă mobilizare ar putea avea loc pentru creșterea efectivelor pe front. Dacă la începutul anului declarațiile lui Putin conțin gesturi electorale, în a doua parte a lui 2024 ne putem aștepta la o intensificare a atacurilor, dar și la o espectativă rusă legată de posibile calcule strategice în raport cu rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA. Cel mai probabil, în 2024, nu vom vedea surprize majore pe teatrul de război din Ucraina, dar dacă rușii vor prinde un moment favorabil îl vor exploata la maxim pentru achiziția de noi teritorii, obiectivul lor primar fiind cucerirea întregului litoral ucrainean.

În lipsa unor garanții de securitate instituționalizate, Kievul trebuie să se bazeze pe garanția sprijinului occidental și am văzut cu toții cât de bine pot performa forțele armate ucrainene dacă sunt susținute corespunzător; în caz contrar, toate discuțiile privind reconstrucția Ucrainei sau proiecțiile energetice și de conectivitate în Marea Neagră nu sunt altceva decât parte a unui autism strategic.

Cu toate că obiectivul central al strategiei SUA îl reprezintă contrabalansarea Chinei, Washingtonul are un interes direct pentru asigurarea stabilității în Europa, iar orientarea americană spre o politică de izolaționism nu este tocmai probabilă până la sfârșitul anului 2024.

Costurile financiare și lipsa consensului politic ar putea determina partenerii occidentali să identifice formule pentru confiscarea activelor financiare înghețate ale Federației Ruse în scopul creșterii rezilienței sociale, economice și militare a Ucrainei. În cealaltă parte, Vladimir Putin a cumpărat la prețuri derizorii sau preluat deja multe dintre activele companiilor occidentale de pe teritoriul Rusiei, împărțind discreționar afaceri, fabrici și rețele comerciale unor senatori și prieteni apropiați pentru a-și menține viu cercul loialităților. Pornind de la aceste realități, occidentalii ar putea considera că este mult mai util ca povara războiului dus de Ucraina să fie suportată din compensații de război impuse Rusiei, decât din banii coaliției de susținere a Kievului. Totuși, această decizie ar putea diminua coșul finanțelor pentru reconstrucția viitoare a Ucrainei și conectivității sale cu Europa.

În anul 2024, coexistența în bazinul Mării Negre va fi extrem de dificilă. Rusia își va continua obsesiv obiectivul nelegitim de a ruina proiecțiile economice și de securitate prin perturbarea liberei navigații, în timp ce Turcia vizează obținerea unui statut de putere regională, conectat la posibile noi ecuații de arhitectură globală, urmărind în acest fel proiectarea unui rol central în conexiunea Europei cu Asia. Caracterul tranzacțional al Turciei orientat spre afirmarea unei suveranități strategice sporite devoalează o aliniere conjuncturală și neclară cu obiectivele occidentale, căutând simultan să-și asume paternitatea pentru noile formate regionale cu riscul de a le instrumenta, pe alocuri, unilateral.

Anul 2024 va fi un precursor al marilor schițe geoeconomice. Competiția strategică economică vizează proiectarea marilor coridoare comerciale est-vest, iar această temă va dobândi o mai mare centralitate decât în trecut. „Noul război al coridoarelor” integrează marile proiecte occidentale de infrastructură pentru energie, transport, comerț și digitalizare din Kazahstan până în Marea Neagră (Coridorul de Mijloc) și din India prin Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iordania, Israel în Marea Mediterană și mai departe spre Grecia, Italia, Franța și Germania – rută deja asumată în cadrul G20 (Coridorul Economic India-Orientul Mijlociu-Europa). Deși vorbim despre proiecte gigant, cu potențial de materializare mai îndelungată, anul 2024 va fi scena aprofundării unor planuri și discuții între decidenții americani și reprezentanții Comisiei Europene cu statele de tranzit din Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și regiunea Mării Negre, dar și la nivel bilateral cu participanți precum India, Japonia și Coreea de Sud.

Noile reconfigurări geoeconomice vor sugera structura și fiabilitatea viitoarelor alianțe strategice, o temă vitală de internalizat pentru decidenții români. Deși privind de la distanță, ar putea exista sentimentul decuplării unor state occidentale față de Ucraina, asumarea unui macro-proiect geoeconomic eurasiatic ar viza reconstrucția Ucrainei prin situarea sa pe traseul conectivității strategice Marea Baltică-Marea Neagră. Din acest punct ar surveni argumente suplimentare pentru securitatea Ucrainei, însă până la un astfel de moment, provocarea rusă rămâne principala temă de lucru. Este greu de prezis logica finanțării Ucrainei pentru anul 2024, însă cel mai probabil Uniunea Europeană și Congresul American vor găsi modalități pentru aprobarea pachetelor de sprijin propuse la sfârșitul anului 2023, reprezentând cumulat aproximativ 116 mld USD.

În timp ce construcția coridorului comercial Gdansk-Constanța necesită aproximativ 5,5 mld. EUR, Statele Unite au canalizat peste 75 mld. USD în Ucraina de la începutul invaziei ruse. În consecință, confiscarea activelor financiare rusești pentru susținerea Ucrainei este deja percepută în anumite cercuri politice conservatoare ca o soluție mult mai potrivită, iar în 2024 am putea asista la o regândire a modului în care sunt prioritizați banii Uniunii Europene și ai Statelor Unite pentru balansarea strategică a Rusiei.

Anul 2024 ar putea rămâne in istorie ca reperul pentru declarația informală de participare la „războiul coridoarelor comerciale” – cealaltă fațetă a competiției pentru influență globală. Potrivit estimărilor, în anul 2024, China va înregistra o reducere a avântului economic, în timp ce companiile occidentale vor continua să migreze de pe piața chineză spre India. Decuplarea economică de China nu va fi nici totală, nici imediată, însă aceste trenduri indică o serie de potențialități care vor concura ambiția economică globală a Beijingului și emblematicul proiect Belt and Road.

Proiectele de interconectare est-vest avansează raționamentul economic pentru a concura Rusia și China, căutând o paritate a dezvoltării și securității occidentale între Pacific și Marea Mediterană.

Odată ce Rusia și-a devoalat intențiile și comportamentul beligerant, anumite state din Asia Centrală sunt acum ceva mai deschise alternativelor, iar Germania, a treia economie a lumii, devine un actor cheie în angajarea proiectelor de conectivitate pe Dunăre, în Caucazul de Sud și mai departe spre est. Așadar, anul 2024 vine cu perspectiva deschiderii Europei către est, atât din punct de vedere economic, cât și politic, însă între timp puține lucruri s-au materializat, aflându-ne deocamdată mult prea departe pentru a deveni optimiști.

Deoarece mai mult de jumătate din populația lumii cu drept de vot va merge la urne în 2024, nervozitatea și tensiunea vor fi la cote maxime, iar incertitudinea cu privire la deznodământul alegerilor din SUA vor forța Europa să-și asume angajamente și costuri mai ferme pentru apărarea Ucrainei și implicit a continentului.

Precondiția interconectării est-vest o reprezintă garanția liberei navigații în Marea Neagră care, în cele din urmă poate fi rezultatul unui tip de gândire bazat pe interdependența nemijlocită a Europei cu Asia Centrală și interesului Occidentului de integra regiunea Mării Negre într-o ecuație strategică câștigătoare; însă, pentru a materializa aceste ambiții, o gândire de tip Război Rece este mult mai necesară acum decât să fim aruncați de Rusia în acest scenariu cu granițe noi, întinse până în Polonia și România, cu riscul de a genera fronturi suplimentare pentru SUA și slăbirea prezenței sale în Pacific.

Nimic din ceea ce am scris mai sus nu va fi ușor de realizat sau are o certitudine cu valoare absolută, dar tiparele, inițiativele asumate și disponibilitatea de a „pune banii în anumite coșuri” ne indică potențialități care deschid căi spre noi scenarii și perspective. Merită să reflectăm la locul și rolul României în aceste vremuri excepționale, deopotrivă sensibile, riscante și provocatoare. Așadar, anul 2024 ne invită să privim mai departe, nu doar spre găurile negre, ci și spre oportunități care, decomandată, nu dețin o validare deplină.

Din păcate, „autismul strategic” poate anula perspectiva geoeconomică a interconectării est-vest, stimulând totodată tendințele de redistribuire a puterii la scară globală, iar anul 2024 nu va fi lipsit de aceste provocări.

Nu ar nepotrivit să ne uităm spre următoarele douăsprezece luni simultan ca la perioada de dinaintea furtunii și la anul conturării perspectivelor mărețe. Deoarece natura umană este schimbătoare, ea determină și fragilitatea echilibrului relațiilor internaționale. Rămâne de văzut cine vor fi liderii occidentali care vor gestiona relația cu Putin începând cu anul 2025, și abia după acest tumult electoral vom putea opera cu variabile politice mai certe, determinante pentru comportamente și decizii.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Germania nu e a treia putere economică a lumii…
    Daca SUA și China nu reușesc să mențină un anumit echilibru global e foarte posibil să intrăm într-o criza prelungita postpandemica din care să nu mai ieșim într-un viitor previzibil – ca aia din războiul rece!

  2. Problema principală este una obiectivă: Schimbarea actualei Ordini Mondiale și crearea uneia noi, multipolare. Asta înseamnă intrarea în logica Forței, aspectele economice fiind o rezultantă. Problema e alta, anume că Occidentul este în cel mai prost moment al său, iar Europa nici măcar nu contează.
    Sunt doar trei Cavaleri ai Apocalipsei: SUA, China și Rusia. Pentru mine, în logica Forței, din trei Cavaleri vor rămâne doi, cu Rusia eliminată din ecuație. O Lume bipolară Occident vs China mi se pare cea mai plauzibilă variantă.

    • Probabil acesta va fi viitorul, China si SUA isi vor imparti „cascavalul” numai ca intre timp puterile regionale dorec si ele bucati din el.

      • Nu mai visati fratilor .China si Rusia sunt deja inconjurate de fortele occidentale .Priviti si voi harta lumii si vedeti unde sunt fortele Occidentale plasate si restul lumii .Deja BRICS si OPEC se desfinteaza(Angola si Argentina au plecat ) iar Orientul mijlociu este inconjurat de o noua Armada Occidentala .Asociatii ,teroristi ai Rusiei, sunt distrusi la ras in Israel .Germania a devenit deja a treia economie a lumii inlocuind Japonia iar Franta a devenit a doua mare exportatoare de armament .Germania si-a crescut exportul de arme cu 40 de procente .Capitalul occidental a plecat in proportie de 80 de procente din China .Daca imi ziceti macar un singur cistig aflat de partea Rusiei sau a Chinei atunci va cred .

    • ”O Lume bipolară Occident vs China (…) pare cea mai plauzibilă variantă”.

      Când China o să aibă același număr de portavioane ca Statele Unite, o să fie plauzibilă și varianta asta. deci nu mai devreme de 2060.

      Chiar și atunci, China nu își va folosi portavioanele pentru a asigura libertatea mărilor, așa ceva nu se încadrează în niciun fel în mentalitatea chinezilor. Occidentul are un model social-politic atractiv, pe care îl exportă, de asta oamenii se străduiesc să vină să trăiască în Occident și se străduiesc să impună modele occidentale în țările lor (până și în Iran există alegeri, de exemplu).

      Modelul social-politic din China nu are nimic atractiv, nu visează nimeni să trăiască așa cum trăiesc uigurii sau tibetanii. China poate trimite niște sute de activiști pe forumurile occidentale, pentru o propagandă lipsită de cel mai mic common sense, dar nimeni în Occident nu visează să adopte modelul social-politic chinezesc. Poate doar câteva mii de neomarxiști.

  3. Cum nici macar Mafalda nu este intotdeauna „Mafalda” nu putem prezice cu exactitate un viitor aflat deja in plina desfasurare .Putem doar observa ceea ce deja exista si putem, in baza acestor deja cunoscute fapte ,sa incercam a prezenta , o minimala interpretare si pasii care au fost parcursi pina acum .Doamna Clinton pierde alegerile in SUA, cu 7 ani in urma , chiar daca a cumulat cu cel putin 3 milioane de voturi in plus in fata lui Trump .Trump pierde si el alegerile in favoarea lui J.R,:Biden si imediat Putin sprijinit de XI porneste la lupta in Ucraina .Contrar tuturor asteptarilor Ucraina se dovedeste o „nuca” tare si repinge armatele Rusei pe un aliniament pe care si dupa cei doi ani aproape trecuti ramin ca parte a unei granite imaginare .Nici una dintre parti nu dovedeste a avea forta necesara punerii in practica a unei contraofensive .Dealtfel totul era bine cunoscut .O contraofensiva care ar fi putut avea sanse de reusita ar fi trebuit sa cuprinda peste un milion de soldati inarmati si echipati cu noi tehnologii de lupta, cel putin 1000 de tancuri de ultima generatie si inca 500 de avioane cel putin la nivelul F16 ca sa nu mai vorbim de alte echipamente necesare .Ce se intimpla intre timp in intreaga lume ? Apare razboiul din Israel acolo unde Organizatiile Teroriste sprijinite de Rusia si Iran incep a fi distruse .Hamas deja a pierdut si urmeaza la rând Hezbollah .Orientul Mijlociu este inconjurat de catre forta militara navala a 21 de state(Danemarca s-a alaturat si ea) ce formeaza o „Armada ” si care controleaza militar si economic intreaga regiune .In Pacific: Noua Zeelanda,SUA ,M.Britanie , Koreea de Sud , Japonia , Filipinele ,Australia ,Taiwan,formeaza impreuna cu aliatii lor un NATO 2 profitind si de expertiza NATO 1 ca si contrapondere la China .Germania si Japonia isi modifica legislatia pacifista si trec si ele in regim de inarmare .Franta devine a doua mare exportatoare mondiala de armament iar Germania isi creste cu 40 de procente exportul de echipamente militare .SUA devine uriasul furnizor mondial de armament si gaz lichefiat pe masura ce Rusia nu isi mai poate onora contractele .UE se federalizeza .UE isi aduce aproape Ucraina ,Georgia si Rep.Moldova iar NATOul European se mareste adaugindu-si Suedia si Finlanda crescind astfel numarul de km la granitele cu Rusia .Rusia trebuie acum sa apare 2400 de km granita cu Ucraina si NATO. Romania formeaza o Trilaterala cu Rep.Moldova si Ucraina .In Polonia Donald Tusk cistiga alegerile si deblocheaza granite cu Ucraina .Marea Britanie preia pentru un an comanda fortei NATO de reactie rapida de peste 300 de mii de luptatori si echipamentele aferente .UE ofera Ucrainei 50 de miliarde de euro chiar daca inca Ungaria se impotriveste .In SUA , undeva la jumatatea lunii ianuarie se vor gasi resursele necesare ajutorarii Ucrainei .Firmele Occidentale de armament isi muta sucursalele in Ucraina. Practic NATO este deja acolo .Ce putem estima ? Putem observa tendita OPEC si BRICS de a se destrama ,putem estima cresterea numarului de natiuni ce se vor atasa ca partenerii fortelor occidentale din Orientul Mijlociu si din Pacific , putem conta pe federalizarea UE sau macar pe modificarile necesare in sistemul legislativ , putem conta pe o noua marire a numarului de tari , situate, in viitor, pe un culoar de aderare la UE , putem observa aparitia unui parteneriat strategic al „Trilateralei ”cu Polonia , putem conta pe o dezvoltare fara precedent a fortelor armate germane , vedem cum va continua dezvoltarea militara a tuturor natiunilor Europene aflate in NATO pe flancul de EST si putem observa cresterea dezvoltarilor militare, deja aratate mai sus ,intr-un ritm fara de precedent . Asa ceva nu s-a mai intimplat in Istoria omenirii .Parafazindu-l pe Zelenski putem zice cum fortele binelui vor cistiga .

  4. Articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conține o dispoziție potrivit căreia Uniunea Europeană (UE) poate adopta dispoziții adecvate în cazul în care nu dispune de competențe în temeiul tratatelor.
    Este autism, prezumtie de competente sau pur si simpu dorina de putere ? democratic inseamna altceva.

  5. Contributors ne ofera analiza multor autentici analisti in geostrategie, motiv pentru care imi permit sa insist pe mai multe cai in a ne lamuri care a fost rațiunea acordarii locuitorilor.” statului” Kosovo” dreptul de circulatie libera in tarile spatiului Shengen,fara obligatia de a prezenta viză si pasaport.
    https://www.touteleurope.eu/l-ue-dans-le-monde/les-ressortissants-du-kosovo-peuvent-desormais-voyager-sans-visa-dans-l-espace-schengen/
    Exista sau nu exista riscul de a patrunde in UE, via Kosovo, islamisti non-europeeni membrii ai Fratiei Musulmane ostili modelelor de democratie specifica UE ?
    A fost consultat Parlamentul Evreilor Eu cand s-a luat aceasta decizie , luindu-se in consideratie pericolul propagarii conflictului din Israel in Europa?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro