… pentru a evita dezastrul electoral – la termen sau anticipat – care se conturează conform celor mai recente sondaje de opinie.
Revin. Într-un articol întitulat ”Ce este de făcut?” publicat în Contributors, pe 20 decembrie, anul trecut, am încercat să pledez pentru necesitatea și urgența înființării unor partide noi, ca alternativă la singura opoziție ”antisistem” existentă la dispoziția alegătorilor decepționați de coaliția de partide de la guvernarea țării. Evoluțiile politice intervenite de atunci nu au schimbat această stare de fapt. Dimpotrivă, și astăzi, mai mult decât atunci, lumea constată că, de facto, aceleași partide, care au dus la degringolada economică a țării, sunt la putere, indiferent de faptul că avem un Președinte și un Prim ministru reformiști. Ba mai rău, rezistența înverșunată la toate nivelele, față de reformele absolut necesare dar dureroase, pe care actualul Guvern încearcă să la aplice, sprijinite de unii (PNL; USR; UDMR) și sabotate mai pe față, mai pe ascuns, șmecherește dar eficient, pe dinăuntru de alții (PSD), a dus proiectul de reformă în pragul colapsului și al abandonului … spre încântarea opoziției ”antisistem” și suveraniste.
Toată lumea e nemulțumită și toată lumea vede această situație aparent fără ieșire ca fiind un rezultat al administrării țării de către aceeași coaliție de partide de dinainte și de după alegeri. Foarte multă lume din această majoritate profund nemulțumită, din diverse motive, unele opuse, repet, de jos până sus, nu văd nici o alternativă politică la configurația actuală a spectrului politic aflat la ofertă decât pe suveraniștii ”antisistem”. Și asta nu pentru că ar fi toți fani AUR, SOS și POT ci pentru că nu există alte partide cu ale căror ideologie și program să se poată identifica și de la care ar putea aștepta primenirea spectrului politic actual moștenit din deceniile precedente, corupt până în măduva oaselor. Indiferent de bunele intenții incontestabile ale Premierului, Guvernului și Președintelui, percepția publică este cea care contează și care va guverna – guvernează deja! –opțiunile electorale ale oamenilor. Iar sondajele arată exact acest lucru și această tendință a câștigării de teren a suveraniștilor care pare ireversibilă. Aproape nimeni nu mai crede că actuala guvernare, bazată pe coaliția de partide, văzute ca fiind total compromise, este în măsură să scoată țara din groapa în care a ajuns tocmai datorită lor.
Nu este deci întâmplător că proaspătul sondaj INSCOP arată că peste jumătate din cetățenii chestionați ar vota cu un partid nou. Acestora nu la mai trebuie nici PSD, nici PNL, nici USL dar nici AUR, POT sau SOS (cu UDMR e o altă poveste). Numai că nu există vreun partid cu adevărat nou. Care să dreneze bazinul electoral al nemulțumiților, dezamăgiților și disperaților, care sesizează impasul în care ne aflăm. Și fără să cădem în capcana suveraniștilor și a rusofililor. În ultima vreme au apărut tot mai multe voci publice, care exprimă, direct sau indirect același lucru.
Acesta este motivul pentru care revin și eu cu ideea necesității imperioase și urgente a înființării unor partide noi. În articolul pomenit la începutul acestei intervenții poate am fost naiv și am dat dovadă de gândire utopică și simplistă când chiar am avansat idei privind de ce fel de partide ar fi nevoie, așa cum mi-au reproșat prietenește și pe bună dreptate unii dintre cei cu care am discutat subiectul, dar ideea de bază, aceea a nevoii de partide noi, rămâne nu numai valabilă dar chiar extrem de actuală. Nu voi relua aici acele propuneri, se pot găsi aici împreună cu argumentația lor.
În principiu, cred că fiecare dintre partidele istorice, fiecare dintre curentele ideologice clasice (liberalismul, conservatorismul, social-democrația), poate și altele, mai adecvate timpurilor, ar trebui să-și găsească expresia politică în câte un partid nou, toate ”antisistem”, toate anticorupție, toate orientate către Occident, care să se adreseze diverselor segmente ale bazinului electoral. Nu trebuie lăsată ”anticorupția” să fie confiscată și pusă ca slogan pe steagul partidelor suveraniste, la nivel declarativ … căci altfel se știe cât de ”necorupți” sunt liderii lor. Toate partidele nou înființate ar trebui să aibă câteva elemente comune, dincolo de doctrinele lor social-economice particulare: lupta împotriva corupției pe bune începând cu conduceri curate, orientare pro-occidentală, patriotism cetățenesc și nu etnic/șovinist/xenofob și, nu în ultimul rând, integritatea, calitatea intelectuală și profesională ireproșabilă a liderilor lor. Este extrem de important ca partidele nou create să dispună de mecanisme eficiente de prevenire și eliminare a traseismului, veleitarismului, fripturismului și parvenitismului, care caracterizează partidele „sistemului” politic actual, începând cu statutul lor, exigent, limpede și fără echivoc formulate. Și să aibă în frunte persoane credibile și carismatice, apte să atragă adeziuni electorale semnificative. Reiau din articolul menționat: ”se vor găsi oare oameni de asemenea factură, noi și curați, cu personalitate charismatică dacă se poate, care să-și asume rolul de inițiator și lider al coagulării unor partide noi pro-europene, anti-extremiste, dar patriotice, în sensul cel mai pozitiv al cuvântului?”
Apropo, de ”sistem”-ul invocat de forțele autodeclarate ”antisistem”, permiteți-mi o perspectivă personală. Sistemul, cu majusculă și fără ghilimele, este la locul lui, neschimbat, din 1990 încoace. Structura sa a fost stabilită imediat după decembrie 1989, ca urmare a „deal”-ului fostei Securități cu Iliescu, șantajat cu „teroriștii”, până la liniștirea apelor odată cu execuția Ceaușeștilor și procesul de vitrină a membrilor CPEX al PCR. După obținerea impunității, ca urmare a acestui ”deal”, nu a rămas decât consolidarea puterii prin eliminarea succesivă a pericolelor care o pândeau (partidele istorice, fenomenul Piața Universității) și acapararea treptată a economiei țării și concentrarea ei în mâinile unei oligarhii formate din „insider-ii” noii puteri aglutinate în jurul unui nucleu securistic. Această configurație inițială a puterii a pus amprenta asupra întregii evoluții a țării de atunci încoace, cu consecințe până în ziua de astăzi. Acest Sistem este cel care „l-a învins” pe Emil Constantinescu, care conștient fiind, a avut, din această cauză, bunul simț să nu mai candideze a doua oară, cu care „jucătorul” Traian Băsescu a găsit o formulă de conviețuire reciproc acceptabilă și care l-a „sfătuit” (a se înțelege: l-a condus) pe ”nejucătorul” Klaus Iohannis găsindu-i și exploatându-i slăbiciunea omenească pentru privilegii și onoruri. Sistemul trăiește și înflorește netulburat prin rețeaua de complicități care împânzește întreaga societate spre folosul unora și spre paguba celor mai mulți. Trebuie înțeles că tot spectrul actual ce se declară ”antisistem” și înfierează coaliția de guvernare ca fiind ea ”sistemul” este tot opera Sistemului (fără ghilimele) peren, pe clasicul principiu ”divide et impera”. Nu am nici o îndoială că daca cumva – tot mai probabil – ajung suveraniștii să preia frâiele țării, la un moment dat vor fi ei declarați și arătați cu degetul ca fiind ”sistemul” care ar trebui dărâmat de ”adevăratele forțe antisistem” (opoziția vremii). Sistemul este același, neschimbat, la locul lui de 35 de ani, se autoreproduce, se adaptează cameleonic ”ecosistemului” socio-politic schimbător și își schimbă doar fața(da) pe care o expune în public după interesele de putere ale momentului fără ca „fața sa” adevărată să fie publică. „Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba”, cum spune înțelepciunea populară.
Nu pot face vreun pronostic – și nimeni nu cred că poate face – privind șansele unui spectru politic primenit cu partide noi de a se descotorosi de Sistem, poate nici nu este nevoie atâta vreme cât interesele acestuia și interesele țării coincid sau, măcar, nu sunt contradictorii. Ceea ce nu se știe este în ce măsură Sistemul este influențat/influențabil/șantajabil de către entități statale străine. Atâta vreme cât este abscons, ferit de control civil și total netransparent, nici nu se va putea ști. Asta e, consecințele păcatului originar al „democrației originale” și al „capitalismului de cumetrie”, vorba și opera lui Iliescu, ne vor urmări multă vreme și de acum înainte.
Oricum, resetarea și reconfigurarea spectrului politic în România trebuie să aibă loc cât se poate de curând!!! Altfel …
Hmmm… Un partid nou? Nu sună cam prea general? Cu politicieni vechi sau cu politicieni noi? Politicienii noi pot fi eficienți? Cei vechi pot fi onești și morali?
Cred că, de fapt, de un electorat nou are nevoie România. Un electorat avizat, lucid și intransigent va reforma, forțat, clasa politică, care nu se va reforma de bună voie. Dar, chiar dacă punem educația și învățământul pe șine astăzi, trebuie să treacă decenii bune până la primenirea electoratului…
Nu am auzit, nicăieri în lumea democratică, vreo voce care să conteste, explicit, votul universal. Pare un subiect tabu, dar nu ne ajută cu nimic să-l băgăm sub preș. Votul universal începe să „muște” și în țările dezvoltate, cu tradiție democratică, dar nu văd să se panicheze cineva, pe-acolo.
Cât despre România, într-o țară cu 50% analfabeți funcțional, cu milioane de oameni „sudați” de telefonul din care-și culeg convingerile (fără s le pună la îndoială vreodată), cu lideri politici care promovează intoleranța și violența, votul universal naște monștri. Monștri cu care trebuie să conviețuim, zi de zi.
Să fim atenți ce ne dorim! Un partid nou, nu înseamnă, neapărat, un partid bine intenționat…
Foarte bine argumentat!
Un partid are nevoie de un nucleu organizatoric care sa apere un grup de interese ; doar unul; are nevoie de bani; are nevoie de activisti devotati, care sa nu fie cumparati de adversari. Are nevoie de jurnalisti care sa faca propaganda. Abia pe urma are nevoie de candidati priceputi si corecti. ETC.
Daca aveti toate aceste conditii, porniti un nou partid.
Si cele vechi credeti ca se vor da la o parte, sa va invite la putere? Si ce faceti cu traseistii?
Vedeti experienta USR.
Eu nu stiu de unde ideea asta – ca societatea ar fi plina de oameni inteligenti, echilibrati, capabili, care de-abia asteapta sa se implice sa schimbe societatea in bine, dar, vai, nu au un partid potrivit.
Si deci solutia la toate problemele noastre ar fi infiintarea de noi partide.
E total fals. Un partid nou se poate face cu 3 oameni, actul de proprietate pe apartament si un statut scris pe masa din bucatarie. Nu asta e problema.
Realitatea trista este ca calitatea resursei umane din RO este foarte slaba. Foarte multi oameni muncitori, activi, implicati au emigrat – milioane.
Mai sunt oameni capabili dar nu exista o cultura a implicarii civice – exista cultura a „mie ce-mi iese”. Oameni capabili, echilibrati, si care sa si vrea sa se implice pentru binele comunitatii sunt foarte, foarte putini.
Asta e materialul, asta e societatea. Eu nu stiu de ce autorul isi imagineaza ca din acelasi material, noile partide vor fi radical diferite de cele vechi. Vor fi exact la fel, in cativa ani.
Visele astea umede, cu noi partide care vor face si vor drege, sunt de fapt o fuga de responsabilitate. Sa vina noile partide, sa ne salveze de „sistem”.
Nu vine nici naiba. Astia suntem, noi suntem sistemul. Daca cautam solutii, de aici trebuie pornit, nu sa visam cai verzi pe pereti.
@Phane
Corect!
Problema e că societatea românească nu are o conștiință civică. Este o caracteristică a țărilor ortodoxe lipsa de inițiativă de jos în sus. Într-o țară în care te mântuiești cu neamul, la grămadă, nu iei tu inițiativa, aștepți directivele prețioase de la șeful grămezii, împreună cu grămada. „Ia pe cinci și ține aproape!”, da. Sau aștepți un mesia. „Cum nu vii tu, Țepeș, Doamne…”. Suntem o națiune performantă în supraviețuire, pentru că în asta a constat școala noastră secole la rând, dar nu suntem o națiune performantă în auto-construcție, pentru nu am practicat așa ceva, exceptând perioade ridicol de scurte la scara istoriei. Toate partidele care au doar fața unei inițiative civice în România sunt de fapt or inițiativa unor multi-stelați mai mult sau mai puțin pro-occidentali, or inițiativa unor multi-stelați mai mult sau mai puțin național-ceaușiști și, în fine, mai mult sau mai puțin asumat pro-ruși. Nu e întâmplător că pseudo mișcările civice românești sunt de fapt inițiativele unor militari. Cum orice loc lăsat gol e ocupat imediat, rușii trebuiau să fie proști să nu-și facă și ei un partid pe atâta spațiu viran. Societatea nu a făcut saltul de la populație la națiune-comunitate, decât în fals, demagogic-populist. Or asta e mai rău decât deloc. Ne lipsește un organ al transcendenței: conștiința alterității. Românul este un colectivist singuratic cu un unic obiectiv: supraviețuirea lui.
Pentru început, o întrebare (nu prea) retorică: de ce sunt așa de mulți nemulțumiți tocmai acum când România este la cel mai înalt nivel de prosperitate din Istoria ei modernă? Eu nu înțeleg această URĂ generalizată contra Statului, mai ales acum când avem un război la granițe. O explicație ar fi că din când în când popoarele înnebunesc și-și pierd instinctul de conservare/supraviețuire.
Nevoia de partide!? Păi legea este simplă, trei oameni își pot face un partid!
Problema asta cu „noi partide” este tot o chestiune progresistă, anti-sistem, deci anti-Stat. Din nenorocire și ND susține public ideea aceasta progresistă și anarhistă.
Da, faceți partide, nimeni nu vă oprește. Dar poate creați monștri ca AUR, SOS, POT, etc.
Și în final, încă o întrebare tot retorică: oare știți ce vreți?
Fiindcă,vai, „să scăpăm de ăștia” chiar prin sacrificarea statului mi se pare, cum ziceam, o boală de tip sinucigaș.
Ce vreți domnilor, ce vreți?
@Lucifer – ”Eu nu înțeleg această URĂ generalizată contra Statului,”
Normal că nu o înțelegi: statul ți-a plătit toată viața salariile și pensia specială, în timp ce românii direct productivi nu vor să se bucure împreună cu tine de binefacerile statului securist 😀
O să-ți explic la cel mai simplu nivel posibil: milioanele de români care au plecat din țară, au plecat pentru că nu mai erau dispuși (sau nu mai erau literalmente capabili) să-ți asigure ție salariile, pensia specială, accesul la spitalul SRI, accesul la casa de separată de asigurări de sănătate (OPSNAJ) etc. Românii ăștia care au plecat, împreună cu o mare parte dintre familiile lor rămase în țară, urăsc statul securist care îți asigură ție toate privilegiile astea. Simplu.
”mai ales acum când avem un război la granițe.”
Nu avem niciun război la granițe, România nu e în război cu nimeni. Ucraina e în război, nu România. Războiul ”de la granițe” e doar justificarea securiștilor, prin care vor să-și păstreze privilegiile în continuare și să-și crească controlul nedemocratic asupra economiei și societății românești.
”Ce vreți domnilor, ce vreți?”
Un bun început ar fi să nu mai vedem securiști pe forumuri, asta vrem. Noii șefi pe care îi va numi Nicușor Dan la SRI și SIE, cu asta ar întrebui să înceapă: să vă adune pe toți de pe forumuri. Cine e angajat în serviciile secrete să nu aibă voie deloc să posteze pe forumuri (invocând în mod ipocrit libertatea de exprimare) pentru că e plătit din bani publici și se află în conflict de interese. Iar pensionarii speciali foști angajați în serviciile secrete să poată să posteze doar dacă scriu în paranteză la nickname: ”pensionar SRI”. Simplu.
Dacă in partidele noi vor fi primiți și 5% din cei care sunt azi membri în partidele parlamentare înființarea altora partide noi va fi un efort absolut inutil. Nu este mai nimic de recuperat din clasa politica de azi. Poate vreo câțiva membri USR, dar nu din cei care sunt acum miniștri.
Pot aparea partide noi insa esta cam iluzoriu ca ele sa contina politicieni de alta factura. De altfel, daca tinem cont de unele alegeri, desi lumea e nemultumita de PSDNL, totusi acestea s-au situat pe lucrile 2 si 3, ca sa nu mai vorbim de cei 40% care ar alege o alternativa mult mai paguboasa. Asa ca avem un 70% din electorat care e ori idiot/naiv, ori multumit de prestatia PSDNL (adica iresponsabil, desi le satisface alegatorilor din categoria respectiva pretentiile salariale).
Stimate,
d-le Szakacs,
In ultimii 15 ani s-au înființat ,,partide noi” cu carul!
Fiecare a avut un ,,proiect politic nou”, care nu a făcut ,,două parale” fără un Proiect Economic de reindustrializare!
Indiferent cum se intitulează noile partide, ele sînt de ,,unică folosință”, la fel ca PSD sau PNL care afară de ideologie social-democrată și respectiv democratică liberală, n-au oferit Romaniei decît ceeace scria recent d-l Rădulescu, o catastrofă iminentă…
Personal am propus pe 1 sept. a.c. partidului Liberal, respectiv d-lui PM. Bolojan evaluarea și promovarea unui proiect de țară cu obiectivul dezvoltării economice-industriale rapide, de ajungere din urmă a țărilor dezvoltate!
Proiectul este realist și OPERAȚIOANAL, iar daca ,,mîine” premierul ar anunța adoptarea lui, ar mai fi nevoie de ,,noi partide”?
Atitutine contestatară și antisistem este contra ideologiilor PSD și PNL, sau contra dezastrului economic și social pe care l-au păstorit nu știu cîți președinți soc.-democrați și 15 președinți liberali?
Partide noi dar nu unele care il au in vitrina pe Antonescu, Ponta , Geoana etc. Si daca apare un partid de unde bani de inceput pana primeste de la stat (unde este o alta discutie despre cat de mult ar trebui sa primeasca) astfel incat sa fie relevant la nivel national si sa treaca testul electoral?
Sistemul care la ,,învins” pe Emil Coistantinescu, ia oferit o sinecură: institutul levantului!
Totuși, când a apărut un partid nou, a sărit absolut toată presa la gâtul lui, i s-au pus în cârcă toate eșecurile și nearealizarile de 36 de ani! Și au fost la guvernare doar opt luni de zile cu neocomunustii vopsiți în lăbărali…
Avem nevoie nu de partide noi, ci de o constitutie care sa previna alegerea) parlamentarilor incompetenti sau corupti pornind de la premisa ca electoratul este neinformat sau intentionat dezinformat.
Eu, la momentul asta, vad TREI scantei umane pentru un posibil nou partid, care deja au cheag de imagine pozitiva si experienta coagularii de echipe de oameni bineintentionati si deschisi la minte:
– Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu – fondatoarele „Daruieste viata”
– Valeriu Nicolae.
Tare îmi place vorba asta cu resetarea!
În paralel, oare aceia care solicită altora așa ceva, binevoiesc a se reseta si ei înșiși?
Nu cred.
Nimic nu e mai simplu, decât să ceri altuia să fie după cum îți pică ție bine..
Piedone lanseaza un partid nou.
Din cate vedeti, doar astia pot lansa partide noi……..
Partide noi, cu oameni corupti si cu naravuri nu duc nicaieri. Avem nevoie de 2- 3 partide, din care unul sa fie opozitie, cum este in Marea Britanie, Tarile Nordice. Ce avem acum este o cacealama de coalitie care se ataca unii pe altii. Avem nevoie de o noua Constitutie si un parlament cu maxim 200 de insi, nu 465 ca acum.
Offf, iar teoria cu partide noi… :(
In ultimii ani au aparut nenumarate partide noi anti-europene (SOS, POT si enorm de multe care n-au prins pragul electoral). Nici nu mai are sens sa le comentam, ca in general sunt doar niste vectori pro-rusi cu narative rusesti (Europa e rea, ne mananca gayii, Rusia nu ne e inamic, panortodoxism est-european, industria calului, etc).
Apoi, in bazinul pro-european au aparut 5-6 partide rupte din USR (Sens – USR progresiv, Reper – USR birocrat-european, Drept – USR conservator, Curaj – USR moldovenesc, etc). Tot ce au facut a fost sa rupa din electoratul pro-Vest si sa pompeze locurile PSDNL din Parlament prin redistribuiri.
Intrebarea mea este: cum ar reusi al 1000-lea partid nou sa creasca organic (fara sa fie crescut de retelele sociale si de rublele rusesti) incat sa intre in Parlament?
De alegeri, avem de fiecare data sumedenie de partide noi care nu trec pragul electoral, deoarece se nasc și mor neștiute de nimeni. Doar ultimele alegeri au produs mari surprize, deoarece lumea s a schimbat accelerat – iar asta incepand cu marele Iohannis.
Romanii sunt usor de pacalit, atunci haideti sa-i pacalim si noi si sa le oferim aceleasi Mării, cu alte palarii, pentru a nu-i lasa sa caute salvarea in escrocii sentimentali supusi lui Putin, care isi spun suveranisti.
Este o copilarie sa crezi ca aceste partide ar putea fi repede create fara ca „sistemul” sa nu se replieze rapid si sa le infiltreze si pe ele. Ca, de vidul de putere inevitabil intervalului de reorganizare, nu vor profita suvernistii, ca sa se instaleze temeinic la putere.
Ca sa devenim o tara normala, trebuie sa fim cinstiti si curajosi, sa denuntam procesul toxic prin care s-a construit statul postcomunist, institutiile lui, partidele, democratia – totul intoxicat si controlat de ceea ce numim „sistem”, care s-a folosit de cei mai incorecti dintre romani. „Sistemul” si modul in care a lucrat (si lucreaza) amestecul lui in domeniile importante, persoanele din sistem infiltrate acolo, trebuie depistate si dezvaluite, oricat de greu ar fi.
Si, in loc de a incropi alte partide, de ce sa nu-l sustinem pe cel mai curajos si mai bine intentionat dintre partidele existente, USR? Care, fiindca e altfel decat cele controlate de sistem, a fost atacat, calomniat, i s-au ascuns calitatile si i s-au inventat pacate si defecte.
Nu ar fi mai bine sa-l ajutam sa-si corecteze eventualele erori si sa-si valorifice ideile bune si sa-l transformam in partidul puternic?
Partide noi?
Păi, AUR, SOS, POT sunt partide noi.
Partide noi au apărut mereu o sumedenie în ultimii 35 de ani.
Cetățenii spun altceva…Nu mai sunt dorite partidele care adus România în dezastrul economic actual, un stat eșuat, guvernat de 35 de ani de o cleptocrație de sorginte securisto-comunistă, cu cei mai săraci cetățeni din uniunea Europeană. Adică, PSD și PNL.
Doar că la vot românii au arătat fix contrariul a ceea ce spune sondajul realizat de domnul Stefureac, foarte apropiatul domnilor Dumitru Nicolae NIRO și George Maior, astfel, PSD este partidul cel mai votat din România.
Nu de partide noi are nevoie Romania. Romania are nevoie de un sistem de justitie nou pentru ca ratiunea existentei unui partid in Romania este furatul si protectia furatorului. Daca cineva ar reusi sa puna pe picioare o justitie adevarata in Romania toate partidele existente si-ar pierde orice relevanta pentru ca ratiunea pentru care au fost construite a fost de a proteja membrii de partid care fac astazi infractiuni din rezultatul carora se indestuleaza in principal membrii de partid care au ajuns la liman respectiv in ipostaza de a nu mai trebui sa fure ci doar sa se bucure de ce fura ceilalti membrii de partid pentru ei pe baza subordonarii justitiei. Pe scurt, ai justitie adevarata ai scapat de partide. Odata scapat de partidele de astazi daca nu ai altceva mai bun de facut poti incepe sa infiintezi altele noi numai ca in Romania trebuie sa te intrebi cine naiba ar intra intr-un partid care nu l-ar lasa si nu l-ar incuraja sa fure si nici nu l-ar proteja cand fura pentru el si pentru ceilalti membrii de partid? Oare acesta este motivul pentru care am avut si avem o justitie legata la doar un singur ochi?
@IOAN _ „Romania are nevoie de un sistem de justitie…”
Desigur, partidele politice se află la baza democrației, în statele de drept, bazate pe supremația legii, care au o justiție independentă și funcțională.
În plus, în România magistrații și persoanele din funcții importante ale justiției NU sunt votate direct de către cetățeni. Partidele sunt cele votate. Inclusiv Adunarea Constituantă este alcătuită pe voturile acordate partidelor.
Prin urmare, da, este nevoie de reforme de substanță în partidele cele mai importante din România, PSD și PNL. (AUR este creația PSD.)
„șansele unui spectru politic primenit cu partide noi de a se descotorosi de Sistem”=0
Atâta timp cât SISTEMUL -născut în 1921 prin pcr ul bolșevic, venit la putere în 46 și „reformatat” în 89- nu va fi pulverizat, România chiar nu simte „Nevoia imperioasă de partide noi”!
De ce? Orice mișcare nouă, orice ideologie, este „pescuită” și penetrată de eterna seku și oligarhia postpeceristă. A se vedea recentul haur condus de un individ care face jocul pesedeului, pentru că pesedeul a simțit că valul suveranist face procente. La fel, orice altă ideologie s-ar naște mâine, poimâine ar fi penetrată!.
Ca urmare, eu am convingerea că partidele sunt niște lipitori instalate pe corpul fraged și plin de „sânge cald” al firavei democrații românești. Toată politica românească, toată „democrația” , totul este butaforie de carton. Toți vin și se jură că nu fură, după care îi prindem cu rața-n… înțelegeți. Uitați-vă la averile „suveraniștilor”, la sinecurile căpătate în Parlamentul European, pe unde balena urlătoare, agita Sfintele icoane”. În fond ei strigau că struguri sunt acri, iar acum se îndoapă… este unul avocat, mare haurist, care a făcut niște fălci demne de ferma animalelor…
Dacă în schimb li s-ar tăia fondurile bugetare, și ar veni aceste „partide” cu bănuți de acasă… atunci poate am putea discuta. Dar atâta timp cât ele SUG din bugetul aka banii românilor… no f* chance!. Cum este posibil de pildă să plătești din bugetul țării cheltuielile unui candidat, doar pentru că a participat la alegerile prezidențiale?! O așa mizerie mai rar!. Participarea la alegeri a devenit o afacere pt unii!.
Societatea românească este un CANCER imens. Nici cu chimioterapie nu se mai face bine. Nu avem o separație a puterilor în stat, ci doar o aparentă și tristă butaforie. Toate puterile constituționale sunt pe o mână. Pe mâna care IA TOT!. O mâna șmanglitoare care ar trebui amputată.
Dar cine să dreagă toate astea? Un popor cu simțul civic adormit din 1646 încoace? Veșnicii și neschimbații intelectuali de carton, oportuniști și cu ochii pe „cașcavalul cultural”?. Vedem marile pelerinaje pe la diversele mari sărbători religioase. Singura speranță a poporului român a rămas Biserica lui Dumnezeu! Dar nu știu dacă El poate umple traista românească cu democrație autentică, cu meritocrație… și cu alte daruri laice. :(
Alte popoare europene au ales strada. Mai practic, se pare. Și fără mămăligă! :)