A doua săgeată a timpului: Entropie, informație, evoluție

Aveti cumva vreo idee asupra modului in care au obtinut formula I(Ex) = −log₂[F(Ex)] ? Mai precis de ce logaritmul este in baza 2 ?

Titlul metaforic al textului mi-a reamintit faptul că s-a întâmplat să asist la conferința din Iași, prilejuită de acordarea distincției de Doctor Honoris Causa laureatului Nobel pentru Chimie, Ilya Prigogine, cel căruia tocmai i se tradusese o carte la Editura Științifică, De la existență la devenire. Conferința respectivă avea ca titlu chiar ,,Săgeata timpului”, trimițând, așadar, la descoperirea conceptuală din 1927 a astrofizicianului Arthur Eddington, dar și la cercetările savantului menționat. Chestiunea teleologiei, nonștiințifică excede, evident, conceptului de informație funcțională, contrapus în complementaritate entropiei. Această informație funcțională creează, prin urmare, insule de stabilitate, de complexitate emergentă sfidând ireversibilitatea entropică. Ceea ce rămâne misterios e nivelul uluitor de complexitate negentropică al conștiinței, determinându-l pe un alt laureat Nobel, pentru Fizică, Roger Penrose să facă afirmații ce fluidizează frontiera imaginară dintre știință și metafizică. Afirmația lui Carl Sagan, citată și comentată în text este o invitație directă la adoptarea principiului antropic. În fine, chiar dacă metodologia științifică exclude orice considerații speculative, tabloul complet al cunoașterii și al existenței omenești nu le poate exclude, fără a mutila, astfel, nu doar istoria, ci tocmai adevărul, concept mai mult decât controversat. Filosofia științei, epistemologia, semiotica sunt domenii transdisciplinare îngăduind o privire ce armonizează ordinea și dezordinea, energia și informația, faptul și argumentul, materia și spiritul, gândirea și limbajul etc. Variabilitatea naturală este în premise, în datele fizice, chimice, biologice. Selecția, informația funcțională sunt și ele în premise, în datele naturale. Dar conștiința?

„paharul sau oul spart nu se reasamblează” : ciobul are propria lui „viata”, caracterizata de forta unor energii discrete mai concentrate decat energiile de coagulare in stare topita; recombinarea necesita un gradient (reincalzire) sau un intermediar (un adeziv) mediator; energia este preponderent distructiva: complexitatea si implicit viata sunt dependente de energii discrete;
pe scara complexitatii, un virus e „aproape viata” prin capacitate de memorare; de fapt, are si capacitate de reproducere, dar pentru ca are infinit mai multe sanse sa supravietuiasca fara metabolism propriu si sa se reproduca parazitand celule straine, fie avem de-a face cu o fundatura evolutionista, fie refuzam sa le recunoastem potentialul de a crea protocelule;
pe un nivel superior regasim regnul vegetal, care ar putea avea origine atat la suprafata oceanului, cat si in fluidele de la suprafata sau din porii mineralelor solide; aerul umed este un candidat cu un potential urias de a crea si conserva complexitate, capabil sa dozeze discret atat energii violente (reactivitatea oxigenului, hidrogenului, acizilor si sarurilor) cat si energii fizice mediatoare („sita dozatoare” van der Walls si efectele de tensiune superficiala); O micro-picătură de ceață poate fi acidă la interior și alcalină la exterior; regnul vegetal are un mare neajuns: nu are mobilitate autonoma, desi unele specii sugereaza o evolutie inspre regnul animal: plantele agatatoare sau carnivore; desi, comparativ cu regnul animal, pot dezvolta un numar nelimitat de „membre” (lastari)
la urmatorul nivel, regnul animal deja este caracterizat prin inteligenta, pentru ca e capabil sa isi coordoneze membrele (sau doar muschii in cazul sarpelui) pentru mobilitate autonoma; paradoxal, un animal cu un numar minim de picioare detine suprematia mobilitatii, in tim ce bradul cu nenumarate crengi e imobil; in plus regnul animal mai dezvolta un nivel de reproducere a memoriei: instinctele primare, inclusiv instinctul matern;
regnul animal pare sa fi evoluat mai degraba din adancul oceanului, diferit de regnul vegetal;
ipoteza exogenezei are defectul ca nu poate explica probabilitatea evolutiei simultane catre cele doua regnuri diferite;

Am găsit un set relativ consistent de critici, venite atât din recenzii de public, cât și din comunitatea științifică care a urmărit deja teoria de dinaintea publicării cărții (Hazen și Wong au construit-o în articole academice începând din 2023-2024).
1. Nu e clar dacă e cu adevărat o „lege a naturii”
Chiar cercetători care agreează ideea evită să o numească lege fizică. Biologul Johannes Jäger (Universitatea din Viena), care conduce un proiect despre agenția biologică, a spus că preferă să n-o numească lege fizică, „ca să nu-i enervăm pe fizicieni” — o formulare politicoasă, dar care spune multe: comunitatea de fizică nu a validat pretenția centrală a cărții. (Science)
2. Nu generează încă ipoteze testabile
Astrobioloaga Elisa Biondi (Foundation for Applied Molecular Evolution), deși simpatizantă a ideii, a remarcat direct că, deocamdată, teoria nu poate fi încă folosită pentru a produce predicții verificabile — o critică serioasă pentru o pretenție de „lege universală”. (Science)
3. Problema selecției ca „agent” fără agent
O critică mai dură vine din compararea teoriei cu „Assembly Theory” a lui Lee Cronin (un cadru rival, cu ambiții similare, care a atras deja controverse). Autorul acelei critici susține că ambele teorii comit aceeași „eroare de personificare” ca darwinismul clasic — vorbesc despre „selecție” ca și cum ar exista un selector activ, când de fapt e doar o metaforă împrumutată din biologie și aplicată forțat mineralelor sau stelelor. Întrebarea ridicată e simplă și tăioasă: cine selectează, în teoria lui Hazen, când obiectul selecției poate fi orice — o stea, un mineral sau gâtul unei girafe? (ScienceandcultureScienceandculture)
4. Conceptul de „funcție” rămâne vag
Legat de punctul de mai sus — dacă „funcția” poate fi atribuită deopotrivă unui mineral, unei molecule și unui organism viu, criticii întreabă ce anume, mai exact, contează drept funcție, și dacă definiția nu devine atât de elastică încât să explice orice a posteriori (o problemă clasică de falsificabilitate).
5. Tensiune metodologică cu teoria rivală a lui Cronin (Assembly Theory)
Există un schimb tehnic direct: echipa lui Cronin susține că indicii de complexitate propuși de Hazen pentru molecule anorganice sunt pur teoretici, derivați din structuri cristaline ale unor unități încărcate care nu pot fi izolate în soluție, spre deosebire de indicii lor, măsurați experimental pe molecule organice — practic, o acuzație că pretenția lui Hazen n-a fost încă testată în laborator la fel de riguros. (nih)
6. Nu rezolvă problemele mari ale fizicii
Un recenzent de pe Goodreads a formulat poate cea mai frustrantă critică pentru un cititor cu apetit teoretic: chiar acceptând ideea de „informație funcțională” ca a doua săgeată a timpului, nu e clar ce anume adaugă aceasta la înțelegerea noastră despre univers — nu reconciliază relativitatea cu mecanica cuantică, nu spune nimic nou despre gravitație și nu apropie cititorul de o teorie a totului. Cu alte cuvinte: chiar dacă noțiunea e interesantă descriptiv, nu produce forța explicativă pe care o are, de exemplu, mecanica cuantică sau relativitatea. (Goodreads)
7. Stilul literar
Kirkus a remarcat, mai blând, că proza cărții nu e neapărat poetică, deși uneori faptele înseși capătă o anumită frumusețe — o critică minoră de formă, nu de fond. (Kirkus Reviews)

Per ansamblu, tabloul e al unei idei ambițioase și genuin interesante, cu rădăcini serioase în cercetarea de decenii a lui Hazen despre evoluția mineralelor, dar care se află încă în faza de „propunere” mai degrabă decât de „lege” consacrată — criticii serioși nu contestă fenomenul empiric observat (creșterea complexității de-a lungul timpului cosmic), ci statutul epistemic al explicației oferite: e prea vagă ca să fie falsificabilă, se sprijină pe o metaforă biologică extinsă abuziv, și rămâne, cel puțin până acum, izolată de restul fizicii fundamentale.

„Cele două fenomene sunt pe deplin compatibile, întrucât sistemele care își cresc informația funcțională – o celulă, un cristal, o civilizație – fac acest lucru exclusiv prin disiparea unor cantități mai mari de energie liberă în mediul înconjurător, contribuind astfel la creșterea entropiei globale a universului. Ordinea locală se plătește, termodinamic, prin dezordine exportată.”

Nu e o contradictie aici? Mai multa informatie (ordine) nu inseamna mai putina entopie? Ori poate informatia nu-i tot una cu ordinea…

If you wish to make an apple pie from scratch,
you must first invent the universe. Nici macar Socrate nu avea aceasta ambitie si ne spune :stiu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu. Disiparea unei cantitati mare de energie si cresterea accentuata a entropiei globale este parte a dezordinii cunoscute noua (atit cit poate fi momentan) pamintenilor .Experienta cotidiana are partea ei de relativitate in timp ce Teoria relativității restrânse, publicată de Albert Einstein în 1905, explică modul în care spațiul și timpul sunt interconectate pentru obiectele care se deplasează cu viteze constante. Aceasta se bazează pe două postulate fundamentale: legile fizicii sunt aceleași pentru toți observatorii inerțiali, iar viteza luminii în vid este constantă, indiferent de mișcarea surse ,ne zice AI.Ca principiu real orisicare noutate exista dar ea devine teorie confirmata abia dupa ce este descoperita si dupa ce timpul ii ofera valabilitatea .Selectia face ca toate adevarurile universului sa poata fi cunoscute .Ce pacat ca nu avem tipul individual necesar sa vedem toate acestea si nici nu stim daca informatia va fi capabila să ne supravietuiasca .Legile naturii nu pot fi contrazise de legile fizicii ele exista in forma lor pura dar fizica mai face citeodata si greseli .Ordinea si dezordinea universala pot fi complementare dar atunci cind devin antagonice apar problemele .Evolutia biologica paminteana nu are termeni de comparatie in univers .Nimeni nu poate sti daca ea va ramine deschisa la infinit sau va capata alte forme ce nu ne sunt inca cunoscute noua .Universul nu isi poate construi constient o anume forma de complexitate .Totul este lasat la voia intimplarii .Este adevarat fiecare idee remarcabila are in spate ceva pe care il putem numi intimplare .Cit despre noi cei stelari fiind nu putem decit sa observam iluzoriul cunostintelor noastre nu numai de spre sine ci chiar despre Universul nostru imediat .Informatia functionala este ceea ce AI vrea sa produca .Schimbarile vor fi uriase .Iluzia umanitatii se va transforma in adevar si de aici dezastrul .Imaginati-va ce ar insemna daca fiecare dintre noi ar spune propriul lui adevar despre celalalt ? Un dezastru nu vine niciodata singur .

Universul are 2 forte motrice principale, formarea de structuri ordonate locale si cresterea entropiei generale. Viata reprezinta o structura ordonata locala, dar necesita energie, care se transpune prin cresterea entropiei generale.
Apropo de viata extraterestra, e un subiect care a dat nastere unor mari controverse, dar despre care nu se stie nimic concret deocamdata. In imensitatea Universului nu vad de ce nu ar exista alte forme de viata, e posibil ca acestea sa existe chiar in sistemul nostru solar, pe satelitul lui Jupiter, Europa, pe Marte, sau Enceladus. Viata poate aparea daca exista niste conditii generale precum suficienta energie si un mediu nu foarte ostil (o atmosfera sau ocean, fara radiatii excesive, fara un bombardament constant de asteroizi, etc). Problema e daca viata respectiva e evoluata si inteligenta, sau doar simpla la nivel de microbi.
E ciudat ca pe Pamant exista viata din belsug, dar o singura specie a ajuns la o inteligenta semnificativa si e capabila de a construi o civilizatie si de a se aventura in Cosmos. Probabil viata constienta/civilizatie e extrem de rara in Univers, si nu are viata prea lunga; ma indoiesc ca o civilizatie poate supravietui perioade mari de timp, de exp mai mult de 1 milion de ani.

” Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște”
( Eminescu, Luceafărul).
Entropia și timpul sunt doar o direcție. Metafizica/ Dialectica presupun și o altă direcție.

@Prof Cranganu: Ar fi totusi posibil ca sa nu existe nicio sageata entropica si in fapt entropia universului sa fie constanta( in sensul ca cresterile de entropie sa fie complet compensate de descresterile de entropie) ? In conditiile in care universul ar fi un sistem inchis, marginit in fiecare momnet t cu t>=0 ( sau, de ce nu, cu t intre -infinit si +infinit, daca inlaturam ipoteza BigBang).

Daca da, de ce ar fi posibil?

Daca universul nu este un sistem inchis si marginit, natural ar fi ca entropia sa creasca, deci sageata entropica sa existe cu certitudine! Este adevarat sau nu? Daca da, de ce, daca nu, de ce?

Suntem suficient de bine pregatiti cu argumente pentru a spune ca universul nostru a aparut cu certitudine ca urmare a Big Bang. Pe mine Penrose si Hawking m-au convins ca ipoteza Big Bang e corecta. Dar poate ca nu am studiat destul.

Am marea rugaminte sa raspundeti la aceste intrebari independent, conform convingerilor stiintifice ale dumneavoastra, formate de-a lungul unei cariere stiintifice prolifice si indelungate! Multumesc anticipat pentru raspunsuri si scuze pentru indrazneala de a va cere aceste raspunsuri.

Suntem suficient de bine pregatiti cu argumente pentru a spune ca universul nostru a aparut cu certitudine ca urmare a Big Bang? – este una dintre intrebari.

Logic.
Cu cât UniVersul se răcește”
cu atât entropia scade.
A existat o perioada in istoria Terrei
când planeta a înghețat la propriu!
Din cauza apariției viului care a saturat atmosfera cu oxigen, dacă am înțeles eu bine.
Perioada aceea nu a dus la nicio evoluție
din câte știu.
Universul întreg se opintește la nașterea unui suport capabil de inteligenta, ca să Ce?
Să se înțeleagă pe sine, să se oglindească, să se … îmbunătățească?
(parafrazandul pe Eminescu)

@Unic Versus; Entropia poate sa scada si din alte motive, nu numai din cauza racirii universului. Iar ce s-a intamplat pe Terra sau ce se va intampla in viitor are o influenta nesemnificativa asupra entropiei la nivel de univers.

Ce vreti sa spuneti prin evolutie? Un fenomen de scadere a entropiei intr-un sens anume? In care?

@prof Cranganu: Transmiterea informatiei ce are legatura cu aparitia vietii si dezvoltarea formelor de viata de-a lungul timpului ( a informatiei genetice de exemplu) este un fenomen care a generat scadere de entropie. In consecinta, din punct de vedere al teoriei informatiei toate cele ce tin de ce am spus mai sus ar fi informatii functionale.

De curand s-a observat ca molecule ce intra in compenenta celulelor vii sunt destul de frecvente in univers si existau in univers inca dinainte de formarea planetei pamant. Aceste noi date ar fi in favoarea existentei relativ frecvente a vietii complexe in univers Faptul ca nu avem date nu inseamna nimic. Asta inseamna insa iarasi complexitate, cantitate mai mare de informatie functionala si scadere de entropie la un nivel mai ridicat, pe care insa noi nu-l putem estima, din lipsa de date.

In realitate nu stim mai nimic la oara actuala despre cat de raspandita este viata la nivel de univers.

Dupa cum spuneti in articol, Hazel si Wong au calculat fractiuni corespunzatoare mineralelor documentate. Dar fractiunile corespunzatoare mineralelor nedocumentate care ar putea exista in univers fara ca noi sa avem idee despre asa ceva?

Ma intreb daca nu cumva astfel de studii se refera la lucruri care au un foarte mare caracter local si sunt limitate la cunostinte si date ca reprezinta foarte putin la nivel de univers !!? Ce garantii de valabilitate ar avea acest studiu si de ce?

Personal eu am dubii asupra „sagetii timpului” si asupra celei de-a doua „sageti a timpului”. Dubiile provin din limitarile stiintei si limitarea datelor de la nivelul actual.

Am sa dau si un exemplu, care poate nu e prea potrivit in acest caz. In general, intr-un sistem inchis si marginit de volum nenul, cu frontiera relativ regulata, daca are loc un fenomen modelat printr-un sistem de PDE rezonabil, atunci este suficient sa cunoastem stadiul intregului sistem la un pas t(0) si comportamentul sau pe forntiera, putand decide apoi tot ce se ptetrece in interiorul sistemului la orice moment.

Extrapoland, daca universul ar fi marginit( contrariul e nemarginit, nu infinit, cum spun unii), atunci ar fi suficient sa stim ce se petrece pe fontiera. Deci daca ar fi asa orice observatie e inutila si are grad de valabilitate mic, pentru ca nu stim ( si nu vom sti niciodata)ce se petrece pe frontiera.

In acest context pe care am incercat sa-l arat ca fiind extrem de fluid, nu vi se pare ca multe dintre afirmatiile de acest tip( studiul Hazel-Wong) sunt cel putin hazardate?

W(r)ong pe deasupra mai pare si un nume predestinat erorii !!!

Este exceptional de onorant pentru autor ca a ales drept motto aceasta replica magnifica de filosofie cosmologica a Marelui Will, care sintetizeaza un adevar absolut: „Există mai multe lucruri în Cer și pe Pământ, Horatio, decât sunt visate în filosofia ta”. Aceasta chintesenta shakesperiana despre univers poate fi extinsa la orice domeniu al cunoasterii umane, in care totul incepe cu a visa si imagina obsesiv, iar si iar, pana cand visarea devine creativa, se substantiaza si materializeaza in ceva util si functional, dupa care incepe o noua visare, care nu inceteaza niciodata, dar cu toate acestea niciodata nu este cuprinzatoare in „totalitate”, pentru ca „totul” cosmic nu are margini. Orice lege fizica sau chimica, orice teorie stiintifica sau filosofica exprima un adevar partial si relativ, la care mereu se adauga alte parti mici de adevar, dintr-o vastitate inepuizabila, dar ce spune Shakespeare este un adevar absolut, prin urmare isi merita cu prisosinta locul de director de constiinte care i-a fost acordat in articolul si comentariile de fata, pe tema cartii lui Hazen si Wong. Cu atat mai mult cu cat guvernantii de la Londra si bancherii din City of London, care nu sunt decat niste analfabeti si pigmei culturali, care debritanizeaza si deculturalizeaza poporul britanic, l-au pus pe cel mai mare dramaturg și scriitor de limbă engleză din istorie pe o lista rusinoasa si inacceptabila a interdictiei, aidoma celor naziste si comuniste. Si pentru ce?! Pentru ca Marele Will a ridiculizat lacomia si ahtierea dezumanizante dupa bani, artistic portretizate in personajul Shylock din piesa sa „Negustorul din Venetia”, cel putin la fel fel de actuala, azi, in acest prim patrar de secol XXI, ca in finalul de secol XVI.

O intrebare deja banalizata: dece a evoluat viata spre fome complexe cand cele mai simple sunt mai potrivite supravietuirii si reproducerii? Am citit un articol acum cateva zile care spunea ca rechinii au supravietuit celor 5 mari extinctii si-s pe lume de 450 de milioana de ani. Poate datorita legii informatiei functionale?
Pana la urma ma intorc la bucatarul din Moby Dick; pana la urma si ingerii sunt niste rechini, dar rechini care stiu sa se abtina.

https://www.bbc.com/future/article/20260713-nine-extraordinary-things-you-probably-didnt-know-about-sharks

Orisicare mica modificare , posibil aparuta in intreg angrenajul personal si al mediului inconjurator ce sustine viata omului pe planeta Terra ,ne va putea cu usurinta distruge . Auzul , vazul ca si toate celalate simturi ne protejeaza de un adevar inconjurator , deformind-ul doar atita timp cit este nevoie spre a putea supravietui pozitionind totodata intreaga intelegere umana raportata la habitatului pamintean doar prin prizma acestei metodologii de functionare organica .Va imaginati ce s-ar intimpla daca miine ar aparea oameni, care la nivel ocular ,ar vedea cu exactitate tot ceea ce ne inconjoara sau daca auditiv am putea percepe intreaga gama de zgomote sau daca am putea intelege limbajul(indiferent de modalitatea de a exprima inconjuratorul sau relatiile interspecii ) altor fiinte pamintene.Oare am putea supravitui .Totul in jurul nostru, de la culoare la sunet s.a,m.d,este doar o minciuna . Din acest motiv am creeat divinitatea spre a putea supravietui .Traim cu totii in lumi paralele cu adevarul .

Capitolul 6 al cărții lui Hazen și Wong se intitulează Why Hasn’y Anyone Said This Before?

După un preambul care prezintă ce au intenționat și ce au inclus în cartea lor, autorii se întreabă:

Why, then, hasn’t such a law (the law increasing functional information) been articulated before?
At least four possibilities come to mind, each deserving close attention:

1. Maybe We Are Wrong
2. It’s Already Been Done
3. Darwin Was Too Convincing
4. A Law of Increasing Function Makes Scientist Uncomfortable

Bazat pe lectura mea, aș spune că cele patru „explicații” pe care le propun Hazen și Wong spun, de fapt, o poveste interesantă despre felul în care se construiesc și se blochează uneori cadrele conceptuale în știință.

Primele două sunt un exercițiu de modestie metodologică: este perfect posibil ca legea creșterii informației funcționale să fie greșită, incompletă sau să nu merite statutul de „lege” în sens tare, și este la fel de posibil ca elemente esențiale ale ei să fi fost deja formulate, fragmentar, în biologie evolutivă, teoria informației, cibernetică sau termodinamică a sistemelor deschise – doar că nimeni nu le-a pus până acum sub aceeași umbrelă. Aici eu văd și un efect de „orbire disciplinară”: când un concept circulă sub alte nume în domenii diferite, devine greu de recunoscut ca „același lucru”. (Recomand un articol publicat în Science – Life evolves. So do minerals. How about everything else? Proposed “natural law” broadening evolution finds support

Al treilea și al patrulea punct ating ceva mai sensibil. „Darwin was too convincing” înseamnă că succesul extraordinar al darwinismului în biologie a produs aproape reflexul de a reduce orice discuție despre evoluție, funcție, selecție la un caz particular: populații de organisme cu gene și reproducere diferențială. Ori Hazen și Wong încearcă exact contrariul: să arate că există procese de tip „evolutiv” în afara biologiei – în mineralogie, chimie, tehnologie, cultură – și că Darwin este, în acest sens, un caz special al unui principiu mai general.

Iar „A law of increasing function makes scientists uncomfortable” spune pe șleau ceva ce știm cu toții: cuvântul „funcție” miroase a teleologie, iar mulți fizicieni și biologi preferă să ocolească orice formulare care pare să reintroducă „scopul” pe ușa din dos. Tocmai aici este interesantă propunerea lor: încearcă să definească funcția și informația funcțională în termeni operaționali, fără metafizică suplimentară, și să arate că, dacă accepți tripleta variație–configurații multiple, selecție pentru funcție, atunci multe sisteme – de la minerale la civilizații – par să urmeze același tipar de „a doua săgeată a timpului”. Că această încercare va rămâne o „lege” sau doar un cadru euristic fertil rămâne de văzut; dar măcar pune pe masă, explicit, întrebările pe care Darwin însuși le-a lăsat deschise la marginea biologiei. (Beyond Biology: Scientists Uncover a Universal “Missing Law of Evolution”)

Cu modestia tipică oamenilor de știință veritabili, autorii declară, pe marginea dezbaterilor generate de cartea lor: Whater the outcome, we can accept it.

Atat articolul cat si subietul sunt mult deasupra unui site ca acesta, care e probabil cel mai bun,si civilzat pe care il stiu din Romana.. Apreciez multe din comentarii ,care dovedesc ca multi din cei care le scriu sunt toba de carte, au citit ,au meditat . Desi ma indoiesc ca exista o a doua sageata a timpului, voi cumpra cartea .Multumec prof.Cranganu ca ne-a atrast atentie asupra ei. Ca si Borges cred ca”Timpul este substanța din care sunt făcut. Timpul este un râu care mă poartă pe apele lui învolburate, dar eu sunt râul; este un tigru care mă sfâșie, dar eu sunt tigrul; este un foc care mă mistuie, dar eu sunt focul”. Nu putem pur si simplu exita fara timp…care e mai mult dacat stie fizica depre el-un ceas , dar mai mult nu stim.
Mircea Eliade crede ca exista un timp mitic, dar pentru asta trebuie sa iesim din labirintul timpul vazut ca ceas si ca un labirint , care are diverse intrari pe care nu le vedem, desi sunt in fata noastra.Timpul mitic-illo tempo , sacru-Este reversibil și recuperabil: Spre deosebire de timpul istoric, cel mitic nu se pierde. El poate fi reactualizat și reintegrat în prezent prin intermediul ritualurilor.Este circular: Se desfășoară sub forma unui ciclu infinit. Fiecare sărbătoare sau ceremonie periodică șterge timpul scurs și readuce lumea la momentul inițial al Creației.

OT: „Timpul este modalitatea prin care natura a facut ca lucrurile sa nu se intample toate deodata”. :))))
John Archibald Wheeler, fizician care trebuia sa ia Nobel.

In timpurile de azi „Stejarii” (Echipa Nationala de Rugby) au facut un meci bun invingind Samoa. Bravo, baieti!
https://www.youtube.com/watch?v=EwNijh_qU9A
In fapt de seara banuiesc ca strazile Romaniei se vor goli pentru ca e ceva finala la fotbal sau asa ceva.

Distractie placuta: :)))))
https://www.youtube.com/watch?v=1lp542x05ek

Cateva restituiri de memorie despre Ilya Prigogine, in legatura cu care ceva mai sus a fost facuta o meritorie si interesanta mentiune, privind onorarea sa in Romania. Ilya Prigogine a fost de fapt evreu, nascut la Moscova in anul fatidic pentru rusi 1917. In 1921, tatal sau, Roman (Ruvim Abramovici) Prigogine, inginer chimist ce preda la Școala Tehnică Imperială din Moscova, iar mama lui, Iulia Vihman, era pianistă, impreuna cu familia a parasit proaspat infiintatul URSS, stabilindu-se initial in Germania. Dar cum si acolo fusesera tentative de iudeo-comunizare, cu Liga Spartachistă (Spartakusbund), Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht, cu Revolta Spartachista care incercase o lovitura de stat pe model sovietic, dar esuase in 1919, s-a stabilit in Belgia, in 1929. In 1949, Ilya Prigogine a primit cetatenia belgiana, iar in 1989, el a fost distins cu titlul de viconte de către regele Belgiei. De ce sunt semnificative aceste date biografice despre Ilya Prigogine? Pentru ca acestea arata ca el a respins puternic inca de la inceput regimul sovietic, cu care nu a avut nicio complicitate, in timp ce multi coetnici fusesera implicati activ in rasturnarea guvernului Rusiei tariste si facusera parte in proportie covarsitoare din primul guvern sovietic. Dar si faptul ca familia sa se bucurase de recunoastere si respect depline in Rusia imperiala a tarului Nicolae al II-lea, care fusese rupta brutal din arhitectura „democratica” a Europei, in care, cu toate limitarile specifice si inerente epocii, era considerata drept „democrata”, in sensul primar si originar al termenului, de afirmare a intereselor popoarelor europene respective, cat si, mai ales, in raport cu dictaturile care aveau sa urmeze. Practic, se poate spune, cu date din intregul sau parcurs european, ca evreul rus Ilya Prigogine isi refuzase, intr-un fel, atat evreismul cat si rusismul, in favoarea europenismului si valorilor europene, pe care si le asumase si internalizase ireversibil, ceea ce da biografiei sale europene o stralucire diamantina. Ilya Prigogine a fost puternic legat de mediul academic romanesc, el a deținut calitatea de membru de onoare din străinătate al Academiei Romane, fiind ales inițial membru corespondent în anul 1965 și ulterior membru de onoare, urmare a contributiilor sale exceptionale in termodinamica sistemelor complexe si structurile disipative, domenii in care a colaborat strans cu savanti din Romania. Este demn de remarcat ca Ilya Prigogine l-a avut drept doctorand pe Radu Bălescu, un roman nascut in Bucuresti, cu dubla cetatenie, Romania si Belgia, care a fost profesor la Universitatea liberă din Bruxelles și la Universitatea Catolică din Louvain, Belgia. Radu Bălescu, colaborator al lui Ilya Prigogine, a fost fizician, cu contributii remarcabile în termodinamică, mecanică statică, procese ireversibile, teoria plasmei, ecuațiile cinetice. Pentru activitatea sa stiintifica prodigioasa, in 1980 a devenit membru al Academiei de Științe din New York, din 1985 al Academiei Regale Belgiene si din 1990 membru de onoare al Academiei Romane. Ca multi romani de geniu, Radu Balescu a revenit in patrie, in ultima parte a vietii, intrand in eternitate la Drobeta-Turnu Severin.

Domnule Cranganu, multumesc pentru articol, ca intotdeauna, la inaltime.
Pentru ca aveti cunostinte mult mai vaste decat mine si nu doresc sa intreb ChatGPT, indraznesc sa va intreb daca exista teorii care sa dea Sens Universului nostru si oamenilor.
Uneori ma gandesc ca am putea fi bacterii/ virusi random intr-un stomac care sa ne para infinit.
Fiecare vietate de pe pamant are un ritm de viata diferit. O gazuta se dezvolta si traieste 1 zi, cainii 12-20 de ani, ciorile 200+ de ani samd. Ne credem superiori fata de celelalte vietati doar pentru ca reusim, ca specie, sa dezvoltam instrumente cu care sa le vanam si sa le omoram.
Ma indoiesc ca o gaza poate fi constienta de existenta noastra, a oamenilor. Sigur, interactionam fizic, ele ne cerceteaza limitat, dar nu cred ca ne percep, rational.
Daca si noi, suntem „gazute” intr-un univers pe care sa nu il intelegem, sau nu il percepem. Ascultam si asteptam sa primim semnale de la „extraterestri”, dar poate traim mult prea putin si nu stim sa interpretam mesaje transmise pe termen lung. Daca Soarele este doar un foc de tabara pus de „Zei”, foc pe care l-am prins noi, in scurta noastra viata?
Biologia ne spune ca exista un predeterminism: momentul conceperii declanseaza o energie, ADN-ul spune ce si cum trebuie construit, ceasul biologic intern determina batranetea si, apoi stingerea. La toate vietuitoarele. Doar ca anumite medii favorizeaza anumite bacterii / virusi. Poate ca pamantul este un pancreas defect, care a favorizat „virusul” uman. Sau, poate ca exista niste „Zei”care traiesc mult mai mult si au un ritm mult mai lent de miscare, (noi = gaze, Zeii= oamenii, ca ritm) , zei pe care sa nu ii constientizam la modul palpabil, doar stim de ei din „legende”. Bun, cum noi nu ne putem transforma in gaze, nici zeii nu se pot „intrupa” in oameni. Dar de aici este filosofie.
Fizica este rece, legi fixe, determinare, Poate ca biologia poate revela predeterminarea, Nu stiu. M-ar interesa sa stiu daca mai sunt teorii, dincolo de cele doua teorii clasice: a creatiei (Dumnezeu in centru) si a evolutiei (Big Bang-ul random). Teoria cu universul ca o mare simulare nu ar implica partea biologica. Poate universul ca experiment cu furnici in desert? Nu stiu, filosofez si eu.

Ordinea locală e temporară, pe când entropia generală e continuă. Dacă entropia e continuă, ce entropizează ea în mod continuu? O forță a ordinii e necesară ca să poată exista entropia; altfel, despre entropia cui vorbim? Apoi, există o evoluție de la entropie la ordine. Această evoluție există în ambele naturi, vie și ne-vie. Se construiește mereu și se dărâmă mereu. Nimic nu se re-produce, nimic nu se re-construiește. Ceea ce se construiește este întotdeauna nou și provizoriu. Pare că perenitatea nu e doar atributul entropiei, ci și al construcției. Această dualitate a perenității apare ca lipsită de sens.

Mai am o intrebare daca-mi permiteti. Cum e tratat sensul, spre crestere, al celei de-a doua sageti a timpului? E cumva contraintuitiv – galaxii dispar, limbi mor, civilizatii dispar etc. De la ce scara in sus poate fi sustinuta ipoteza ca informatia functionala creste iar nu descreste?
Va multumesc.

Si totusi .Existenta vietii pe aceasta planeta , numita de catre om Terra , este oare o intimplare oarecare ce a creeat conditiile dezvoltarii a ceea ce vedem (foarte putin intelegem ) ca si existenta biologica sau minerala ?Functiile pe care omul le poseda nu pot descifra nici macar inconjuratorul nostru imediat daramite imensitatea spatiului numit Univers . Teoriile pe subiect ,asa cum vedem din textul autorului, sunt pline de probabilitati.Tot ceea ce stim despre restul universului nu ne ofera un raspuns raportat la viata cunoscuta noua .Tot ceea ce ne inconjoara este fie gaz, fie piatra sau mai stiu eu ce alta stare de agregare .Probabilitatea ca o alta locatie din Univers sa existe exact asa cum o vedem(un fel de a spune ) noi pe planeta Pamint pare o iluzie .Irepetabilul este la el acasa .Nu avem toate functiile care ar putea sa ne arate adevarul dar avem ambitia de a creea sisteme de inteligenta umana care ar putea sa ne ajute in acest demers cosmic .Nu vom apuca sa stim .Oricind neprevazutul poate creea dezastrul .Oricum ar fi traim niste vremuri nemaipomenite (poate asa au crezut toate generatiile anterioare ) .Miracolul existentei noastre este la un pas de a fi descoperit .Oare ne va lasa Natura sa facem pasul ? Iaca o intrebare care poate fi adresata doar viitorului .

Entropia în doi pași și Legea creșterii informației funcționale

În eseul „Creierele Boltzmann” și invincibila entropie, am descris pe scurt o idee – The Entropic Two-Steps – publicată de fizicianul și matematicianul Brian Green în cartea sa din 2020 Until the End of Time Mind, Matter, and Our Search for Meaning in an Evolving Universe:

Creșterea continuă a entropiei maschează faptul că legea a doua a termodinamicii nu este o lege în sens convențional, ci o tendință statistică. Entropia poate descrește. Scăderile entropice sunt extrem de rare, dar dacă aștepți suficient de mult, chiar și cele mai improbabile lucruri se vor întâmpla. Fizicianul și matematicianul Brian Greene consideră că există procese în care entropia unui sistem scade deoarece transferă o creștere mai mult decât compensatorie a entropiei către mediul înconjurător. Cei doi pași entropici (creștere-scădere) garantează că, deși entropia poate scădea local, ea va crește în altă parte, ceea ce menține creșterea entropică netă impusă de a doua lege.

Există vreo legătură între „Evolving Universe” (2020) și „Time’s Second Arrow Evolution, Order, and a New Law of Nature” (2026)?

„Entropic two‑step” la Greene descrie mecanismul prin care apar insule de ordine locală într‑un univers guvernat de creșterea entropiei globale; Legea creșterii informației funcționale la Hazen și Wong descrie de ce doar unele dintre aceste insule ordonate devin funcționale și tind să se acumuleze în timp.

„Entropic two‑step” la Brian Greene

Greene folosește ideea „entropic two‑step” pentru a explica modul în care evoluția și complexitatea sunt posibile fără a încălca legea a doua a termodinamicii.

– Pasul 1: un subsistem (o regiune de materie, un organism, un ecosistem) trece într‑o stare mai ordonată local – de exemplu, particule care se auto‑organizează, structuri biologice, sisteme cognitive.
– Pasul 2: costul acestei ordini locale este „plătit” prin creșterea entropiei în mediul înconjurător, prin disiparea energiei libere; entropia totală a universului nu scade, ci crește.

În „Until the End of Time”, Greene extinde această idee de la nivelul motoarelor termice până la evoluția vieții și a conștiinței: evoluția este posibilă deoarece fluxurile de energie (Soare, reacții chimice, diferențe de temperatură) permit subsistemelor să danseze „doi pași”: să se ordoneze local, exportând dezordine în rest. Astfel, nu există contradicție între evoluție și săgeata entropiei: ordinea locală este un fenomen emergent, cuplat la dezordinea globală.

Legea creșterii informației funcționale la Hazen și Wong

Hazen și Wong propun „law of increasing functional information” pentru a explica nu doar apariția ordinii, ci apariția „funcției” în sisteme complexe.

– Ei consideră sisteme formate din multe componente (atomi, molecule, celule, idei) care pot forma multe configurații diferite.
– Doar o mică fracțiune dintre configurații realizează una sau mai multe funcții (stabilitate, cataliză, fotosinteză, memorie, cooperare etc.).
– Legea propusă spune: „Functional information of a system will increase (i.e., the system will evolve) if many different configurations of the system undergo selection for one or more functions.”

„Informația funcțională” măsoară cât de rare sunt configurațiile care realizează o funcție dată peste un anumit prag: cu cât sunt mai rare, cu atât informația funcțională este mai mare. Evoluția, în sensul lor, este procesul prin care, prin selecție pentru funcție, sistemele trec de la configurații comune și nefuncționale la configurații rare și foarte funcționale.

Legătura conceptuală dintre cele două abordări

– Greene oferă mecanica termodinamică a ordinii locale: subsistemele pot scădea entropia internă dacă cresc entropia mediului, ceea ce face posibilă apariția „insulelor de ordine” – inclusiv a vieții și a minții.
– Hazen și Wong oferă mecanismul evolutiv al funcției: acolo unde există variație de configurații și selecție pentru funcție, aceste insule de ordine nu sunt arbitrare; ele tind să acumuleze informație funcțională, adică să devină din ce în ce mai bine adaptate pentru anumite roluri (chimice, biologice, tehnologice, culturale).

Legătura se vede clar dacă le privim secvențial:

– Entropic two‑step: arată cum este posibilă organizarea fizică locală într‑un univers cu entropie în creștere.
– Legea informației funcționale: arată de ce anumite forme de organizare se acumulează și persistă – cele care îndeplinesc funcții sub selecție (funcții metabolice, senzoriale, cognitive, culturale).

În termenii eseului meu, Greene justifică fizic „insulele de stabilitate și complexitate emergentă”, iar Hazen and Wong încearcă să descrie o a doua săgeată: direcția preferențială prin care aceste insule devin funcționale și se organizează în rețele tot mai sofisticate.

Compatibilitatea cu săgeata entropiei

Cele două idei sunt compatibile cu săgeata entropiei, nu o neagă.

– „Entropic two‑step” insistă că ordinea locală este mereu însoțită de creșterea entropiei globale; nu există „scurtcircuit” al celei de‑a doua legi.
– Legea creșterii informației funcționale se aplică doar sistemelor deschise, cu flux de energie, exact acelea care pot efectua „doi pași” entropici: absorb energie, produc ordine funcțională, disipă entropie.

Astfel, conexiunea pe care am folosit‑o deja în eseul meu este foarte naturală: „entropic two‑step” oferă „baza termodinamică”, iar „law of increasing functional information” propune un „principiu evolutiv” pentru a doua săgeată a timpului.

Cumva de niciunde mi-a adus aminte de versurile lui Eminescu:Căci toţi se nasc spre a muri. Şi mor spre a se naşte. Şi timp şi spaţiu de-ar peri. În văi de întuneric. Ele din nou ar răsări. Ca să se ‘nvârtă sferic.Săgeata termodinamică și cea cosmologică sunt conectate. Universul a început într-o stare de entropie extrem de scăzută la Big Bang (când totul era extrem de comprimat și ordonat) și, pe măsură ce spațiul se extinde (săgeata cosmologică), se creează loc pentru ca dezordinea și entropia să crească (săgeata termodinamică).AI ne spune despre existenta sagetii psihologice si despre existenta sagetii electromagnetice .Ce ne puteti spune despre ?

Provocarea pentru științe rămâne aceeași precum ”#dgontelus” pune întrebarea aici: „Dar conștiința?”

ENERGIA Timpului are o constantă in întregul plus-minusului infinit al universului cunoscut dimensional in 3D și se cheamă LUMINA cu constanta sa VITEZA!

Plus infinitul
Mecanica cuantică definește lumina ca fiind undă și corpuscul(foton) în același TIMP iar constanta cu care se poate propaga informația sau materia în univers și este aceeași pentru toți observatorii, indiferent de starea lor de mișcare.
Timpul deplasare ca și timpul de existență a luminii in vidul universului este infinit, nu se oprește și dezintegrează la + infinitul cunoscut.
Există cele „„27 de specii minerale, corespunzătoare unei informații funcționale de aproximativ 22,5 biți.”
Să presupunem că un singur foton conține/transportă 1 bit de informație funcțională iar universul cunoscut ne spune că există o cantitate de plus infinit de particule biți care structurează informația funcțională de 22 de biți.
Cu cât reușim să scrutăm largul universului cu atât mai mult realizăm că ne depărtăm de el!
Bine, stingem lumina in univers. Numai că, odată ce a fost iluminat universul cunoscut rămânem cu informația infinitului de biți ai luminii și știm că in TIMP există informații grupate peste tot chiar dacă ele nu mai există vizibil și cât de cât inteligibil funcțional.
Constanta vitezei luminii ne-a demonstrat că se formează lucruri in imensitatea unui spațiu-timp nelimitat format de lumină.

CURBAREA timpului. Genialitatea aparte a lui Einstein în studierea luminii a dezvăluit posibilitatea curbării timpului. Fizica a confirmat ulterior acest fenomen care este utilizat in corecția orbitei sateliților artificiali.

Științele exacte insă contestă și acum validitatea informațiilor oferite de profeții din vechime culese fotonic din viitor!!!

Curbarea timpului se produce prin interferența undei luminii cu undele gravitaționale generate de suma structurată a particulelor cu propriile lungimi de undă care formează diferite mase și volume fizice și chimice.
Momentan nu s-a constat faptul că lumina ar interfera cu undele radio cosmice.
Fotonii oferă informația exterioară unor structuri de informații grupate funcțional. In urma impactului fotonilor cu aceste structuri lumina își transferă energia ei pană la transformarea fotonilor prin trecea in minus infinitul timpului și materiei ce formează spațiul și timpul + infinitului

Minus infinitul
Ca si in cazul +infinitului fizica constată faptul că cu cât se afundă mai mult in adâncurile – infinitului cu atât mai mai mult ne depărtăm și de marginile acestui infinit al unui spațiu și timp ce formează +infinitul.
Aici, in timpul lui Planck a fost definită bariera epistemologică a cunoașterii unei limite a infinitului adică a TOTULUI – bariera lui Planck.
In acest -infinit avem dovada că prin combinarea și însumarea informațiilor funcționale putem genera energii superioare energiilor natural formate.

Pomeneam de energia timpului, energie care se dezvăluie prin curbarea timpului. La fel cum unui „cosmo” biți de informație funcțională îi este necesară o energie la fel le trebuie și celor 22 de biti funcționali o energie existențială.
Această energie este dată de o LUNGIMILE de UNDĂ ELEMENTARE.
Aceste lungimi sunt date de lumină, amprenta fotonului, pe o lungime de undă (un ciclu). O lungime de undă specifică unui foton reprezintă MOMENTUL ZERO de FORMARE A FOOTONULUI, a informației funcționale elementare a corpuscului pe care va forma forma fizică 3D a seturilor de informații
ADICĂ, EXISTĂ DAR NU SE POATE MATERIALIZA ca informație funcțională FĂRĂ ENERGIA UNDEI CREATOARE. In această undă creatoare este cuprinsă informația ENERGIEI TIMPULUI (ciclicitate, flux) de parcurgere a unui spațiu (o singură lungime de undă sau o infinitate ce cicluri de lungimi de undă), de însumare, divizare, transformare cu informațiile cu energiile altor unde creatoare.

La un moment dat, am văzut un titlu prin presă cum că oamenii de știință au emis ipoteza inexistenței timpului! Nu am citit articolul pentru că din titlu mi se părea cam deplasat.
Revenind la ipoteza existenței energiei timpului prin prisma fotonilor, se poate emite însă ipoteza că informația funcțională a energiei timpului este in momentul zero pentru că nu poate fi determinată durata ei de la început la sfârșit, dar cum fotonul lasă o amprentă in lungimea lui de undă, amprenta timpului este peste tot, nemărginită. Fotonul „primordial” se formează din interacțiunea dintre materie și antimaterie.
Se poate rezuma faptul că energia undelor creatoare conțin informațiile funcționale care preiau informațiile GUVERNANTE din amprenta energiei timpului.

GUVERNANȚA timpului
Știința vorbește despre componentele imateriale ale materiei cunoscute – UNDELE.
Teologia ne propovăduiește de mii de ani despre duhuri, Duhul Sfânt, har, Cuvânt, Lumina care luminează în întuneric, ….
Conștiința este o noțiune mai amplă a credinței în înțelepciunea științei dobândite prin har de la divinitate.
Toate științele umane au acumulat de-a lungul amprentei timpului din trecut până în prezent terabytes de informații funcționale și disfuncționale. Ajunse la un stadiu mult evoluat mai toate științele încep să conștientizeze că EXISTĂ O GUVERNANȚĂ a tot ceea ce s-a descoperit. Observă că la + infinit sfârșitul, capătul universului se tot depărtează cu constanta vitezei luminii cu care este căutat, iar cercetarea limitei „adâncurilor” – infinitului depășește formele de înțelegere științifică umană.

Prin transcedentalitatea curbării timpului avem insă informații de câteva sute de KB in cuvinte obținute din amprenta energiei timpului din viitor despre modul de guvernanță imaterială a energiei timpului.
Cartea Pistis Sophia conține capitole întregi despre formele de organizare a GUVERNANȚEI imateriale a AEONILOR creatori structurată pe limite de informații, sfere, niveluri, ierarhii, abateri, excluderi, reincluderi.
Aparent s-ar putea crede că in termeni moderni avem de a face cu o organizare CEO a lumii materiale numai că apar elementele de Lumină, murdărirea luminii, purificarea luminii dar și o scurtă mențiune a dimensiunii minus infinitului cuantic!

Proiecția științelor materiale umane in metafizica guvernanței imateriale indică faptul că trebuie să căutăm mai mult în această ipotetică energie a amprentei timpului condusă de această guvernanță.

“System of Synthetic Philosophy” sunt o serie de volume despre care filozoful Herbert Spencer ne spune:

“I had undertaken to set forth a general theory of Evolution as exhibited throughout all orders of existences”

Tot el ne spune:

„A blank was left between First Principles and The Principles of Biology. The explanation of this blank is that a truly complete Theory of Evolution includes the interpretation of Inorganic Nature under its evolutionary aspect… But this division was omitted, partly because it seemed undesirable to lengthen further a program already so extensive, and partly from solicitude lest I should not live to complete the enterprise.”

Teoria completă a evoluţiei ce-şi propunea să acopere inorganicul, organicul şi supra-organicul (“inorganic, organic, and super-organic”) a omis inorganicul.

Lucrarea „Open-ended versus bounded evolution: Mineral evolution as a case study” în care “Hazen și Wong reconstituie nouă stadii cronologice ale diversificării mineralelor, de la nucleosinteza stelară timpurie până la mineralogia contemporană a Pământului” acoperă ceea ce Herbert Spencer nu a reuşit să scrie.
—————————

Hazen și Wong:

“informația funcțională a unui sistem va crește dacă multe configurații distincte ale sistemului sunt supuse selecției pentru una sau mai multe funcții”

H.S.:

“The changes constituting evolution tend ever towards a state of equilibrium. On the way to absolute equilibrium or rest, there is in many cases established for a time, a moving equilibrium—a system of mutually-dependent parts severally performing actions subserving maintenance of the combination. “

—————————————

“sistemele care își cresc informația funcțională – o celulă, un cristal, o civilizație – fac acest lucru exclusiv prin disiparea unor cantități mai mari de energie liberă în mediul înconjurător”

Când discutăm despre evoluţie, ordinea înşirărilor este foarte importantă:
“– o celulă, un cristal, o civilizație –“ ne e tot una cu “– un cristal, o celulă, o civilizație –“ sau cu “o civilizație, o celulă, un cristal”…
––––

https://oll.libertyfund.org/titles/spencer-an-autobiography-vol-2

@Cuantum Tecton: Observ ca sunteti expert in Biblie si ma gandesc ca, de asemenea, gandurile va poarta si catre sensul si provenienta unor anume parti ale Bibliei, si ma refer in special la chestiuni ce apar in Vechiul Testament.

Cred ca suntem de acord ca peste 99% din ceea ce astazi numim Vechiul Testament este conform a ceea ce era acesta in urma conciliului de la Nicea din 325 e.n. Modificarile ulterioare au fost minimale, generate de idei si interese politico-religioase de moment ale puternicilor zilei ( cu toate ca eu cred ca imparatul Constantin a avut o influenta majora asupra a ceea ce a ramas scris dupa conciliul de la Niceea, multe fiind impuse a aparea in Biblie conform dorintelor sale).

Totusi, indiferent de vechimea scrierilor biblice, putem presupune ca 325 e.n. e destul de timpuriu astfel incat sa putem presupune ca notiunile si cunostintele stiintifice existente pana la acel moment erau cu totul si cu totul rudimentare.

In acest context, mi se pare cel putin ciudat ca, in biblie, in cuvinte simple, ca si cum cel care le rosteste nu intelege prea bine ce spune, doar incearca sa transmita ceva cu cuvintele sale si un vocabular redus, apar fraze care enunta proprietati fizice ale universului nostru pe care stiinta le-a postulat cu peste 1500 de ani mai tarziu. Din acest punct de vedere, unele pasaje din Biblie par a fi o transmitere in timp, o transmitere catre urmasi a unor evenimente cosmice sau ale unor consecinte ale unor evenimente cosmice.

Poate ca ar trebui sa ne focusam nu numai pe ceea ce e scris in Biblie, ci si pe cum a fost posibil ca in vechime sa existe astfel de idei care teoretic ar fi trebuit sa fie inaccesibile oamenilor din acele timpuri.

Evident sunt mult prea multe de spus, mult prea multe intrebari la care nu poate fi dat un raspuns.

Ati citat din Biblie in comentarii:

„Si NOAPTE NU VA MAI FI; și nu au trebuință de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina și vor împărăți în vecii vecilor.”

Ce inseamna oare asta? Doar extrem de naiv sa fii sa nu iti dai seama ca asta ar avea legatura cu o explozie imensa la nivel de galaxie sau cu trecerea unei stele in stadiul de supernova.

Nu are sens sa enumerez si alte citate, dar o observatie foarte importanta este legatura permanenta pe care biblia o face intre Dumnezeu si lumina, lumina care este esentiala vietii.

Intrebarea este cum au ajuns cei din vechime sa aiba acces la astfel de informatii ? Care ar fi explicatia care o dati acestor lucruri? Sunt mult prea multe lucruri care practic povestesc istoria universului in aceste texte biblice. Toate acestea nu pot fi rodul imaginatiei umane, pentru ca ar fi contradictoriu cu evolutia civilizatiei pe Terra. Ipoteze exista in a se explica cel putin partial unele chestiuni. Credeti in vreuna dintre aceste ipoteze?

Off Topic.
Turnul central al Sagrada Familia e incleiat cu Loctite. Dom Neamtu ar agrea articolul de mai jos.

https://www.euronews.com/culture/2026/06/17/adhesive-the-key-to-completing-sagrada-familias-central-towers

@Harald: Stii bine ca nu nutresc niciun fel de simpatii pentru marxisti, comunisti si alte lighioane rosii. Nu stiu de ce tot insisti cu chestia sta, cu asa zisele reminiscente de educatie marxista. La urma urmei primul manifest cu iz de comunism din istorie, care-l precede pe cel al lui Marx, este noul testament, asa ca si alt tip de educatie poate fi categorisit cam fiind tot de sorginte rosie.

Iar cand vad toata sleahta asta de marxisti ortodocsi pupand icoane si pozand in credinciosi mi se face rau.

Credeam ca am pus punct acestor divergente si am agreat impreuna ca ideea de divinitate intr-un anume sens este acceptabila si utila inca omenirii. A propos, ateismul a aparut cu mult inainte ca excrocul de Marx sa inventeze comunismul ca ideologie si mod de organizare a societatilor umane.

Dar revenind la context, poti sa-mi spui ce abordare ai referitor la parti din biblie care relateaza evenimente care ar trebui sa fie inaccesibile celor din vechime, celor care sunt primii purtatori de mesaje biblice?

Daca am pune in balanta Biblia si povestea Atlantidei, ai avea argumente sa spui ca biblia este mai verosimila decat povestea existentei Atlantidei ? Care ar fi aceste argumente?

Mai doresc sa intreb ceva! Conform viziunii tale asupra lucrurilor, ce inseamna adevar relativ, ce inseamna adevar absolut? Poti da si niste exemple edificatoare?

Mai pe tematica luminii și teologia modernizată, avem „lumina sfântă” cărată cu avionul.”
Mi-a rămas in minte aventura lui Flutur G.

https://ziare.com/gheorghe-flutur/stiri-gheorghe-flutur/flutur-a-adus-lumina-sfanta-de-la-ierusalim-si-l-a-confundat-pe-pf-daniel-cu-teoctist-1007294

O întrebare retorică jenantă ce se poate pune: ce se predă și ce se practică in unele locuri din moment ce Cuvântul lui Dumnezeu este Lumina vieții, Lumina pe care întunericul nu a cuprins-o?!!!

Merita a fi citite pentru a se forma o parere:

https://en.wikipedia.org/wiki/Younger_Dryas

https://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%B6bekli_Tepe

https://www.sciencenorway.no/climate-natural-science-the-ice-age/a-mysterious-climate-shock-cooled-the-northern-part-of-the-world-13000-years-ago-what-happened/2663699

https://www.sciencedirect.com/science/chapter/referencework/abs/pii/B9780444536433000297?via%3Dihub

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1040618211001480

Si un mai vechi articol al domnului profesor Cranganu:

https://www.contributors.ro/o-ipoteza-fascinanta-incalzirea-globala-antropogena-a-inceput-cu-7-000-ani-in-urma-stopand-o-noua-glacia%C8%9Bie-se-va-schimba-paradigma-climatica-actuala/

Scanând comentariile, am văzut multe referințe la fotoni și m-am gândit să povestesc ceva extraordinar de interesant, după părerea mea, chiar dacă, raportat la ce se discută aici și la articolul de mai sus, acest comentariu intră lejer în sertarul collateral damages. 😂 Scuze anticipate!

E vorba despre procesul pe care îl declanșează UN FOTON, unul singur, atunci când lovește retina, descris într-o carte a mult hulitului Michael Behe. E de notat că, în plină zi, într-o secundă, în fiecare ochi intră o cantitate uriașă de fotoni: de la sute de miliarde până la câteva cvadrilioane (10^11 – 10^15 fotoni pe secundă). Deși numărul e astronomic, pupila și retina au mecanisme fabuloase de adaptare pentru a nu fi „copleșite”. De expemplu, creierul și retina nu procesează fiecare foton individual ca pe un cadru de film separat. Ochiul „integrează” lumina pe perioade de scurtă durată (aprox. 50-100 milisecunde), creând o imagine continuă și fluidă.

Descrierea procesului, pe care o las în original fiindcă traducerea nu are sens, o copiez mai jos cu sugestia să nu-și piardă nimeni vremea citind-o altfel decât într-o diagonală rapidă, fiindcă e ceva din gama technoglop (glop = tasteless or worthless material) și nu am venit aici să enervez pe cineva. Dar înainte, să îl citez pe un blogger foarte popular cu ani în urmă, cu a cărui opinie, în privința acestui proces de o complexitate aiuritoare, rezonez: I can perhaps imagine an Airbus 380 assembling itself. I cannot begin to imagine the foregoing evolving on its own. Or working flawlessly for more than a millisecond.

When light first strikes the retina a photon interacts with a molecule called 11-cis-retinal, which rearranges within picoseconds to trans-retinal. (A picosecond is about the time it takes light to travel the breadth of a single human hair.) The change in the shape of the retinal molecule forces a change in the shape of the protein, rhodopsin, to which the retinal is tightly bound. The protein’s metamorphosis alters its behavior. Now called metarhodopsin II, the protein sticks to another protein, called transducin. Before bumping into metarhodopsin II, transducin had tightly bound a small molecule called GDP. But when transducin interacts with metarhodopsin II, the GDP falls off, and a molecule called GTP binds to transducin. (GTP is closely related to, but critically different from, GDP.)

GTP-transducin-metarhodopsin II now binds to a protein called phosphodiesterase, located in the inner membrane of the cell. When attached to metarhodopsin II and its entourage, the phosphodiesterase acquires the chemical ability to “cut” a molecule called cGMP (a chemical relative of both GDP and GTP). Initially there are a lot of cGMP molecules in the cell, but the phosphodiesterase lowers its concentration, just as a pulled plug lowers the water level in a bathtub. Another membrane protein that binds cGMP is called an ion channel. It acts as a gateway that regulates the number of sodium ions in the cell. Normally the ion channel allows sodium ions to flow into the cell, while a separate protein actively pumps them out again. The dual action of the ion channel and pump keeps the level of sodium ions in the cell within a narrow range. When the amount of cGMP is reduced because of cleavage by the phosphodiesterase, the ion channel closes, causing the cellular concentration of positively charged sodium ions to be reduced. This causes an imbalance of charge across the cell membrane that, finally, causes a current to be transmitted down the optic nerve to the brain. The result, when interpreted by the brain, is vision. If the reactions mentioned above were the only ones that operated in the cell, the supply of 11-cis-retinal, cGMP, and sodium ions would quickly be depleted. Something has to turn off the proteins that were turned on and restore the cell to its original state. Several mechanisms do this. First, in the dark the ion channel (in addition to sodium ions) also lets calcium ions into the cell. The calcium is pumped back out by a different protein so that a constant calcium concentration is maintained. When cGMP levels fall, shutting down the ion channel, calcium ion concentration decreases, too. The posphodiesterase enzyme, which destroys cGMP, slows down at lower calcium concentration. Second, a protein called guanylate cyclase begins to resynthesize cGMP when calcium levels start to fall. Third, while all of this is going on, metarhodopsin II is chemically modified by an enzyme called rhodopsin kinase. The modified rhodopsin then binds to a protein known as arrestin, which prevents the rhodopsin from activating more transducin. So the cell contains mechanisms to limit the amplified signal started by a single photon. Trans-retinal eventually falls off of rhodopsin and must be reconverted to 11-cis-retinal and again bound by rhodopsin to get back to the starting point for another visual cycle. To accomplish this, trans-retinal is first chemically modified by an enzyme to trans-retinol— a form containing two more hydrogen atoms. A second enzyme then converts the molecule to 11-cis-retinol. Finally, a third enzyme removes the previously added hydrogen atoms to form 11-cis-retinal, a cycle is complete.

Dacă ați ajuns cu cetitul până aici, când mă vedeți într-un bar faceți-mi un semn! Dau o bere.

@Alex din Bush „În capul meu ați creat o mare confuzie. Eu știam ca ideile, chiar imateriale fiind, mișca întreaga umanitate.”
nici fotonul nu e tocmai „material” : este tocmai descrierea actiunii, actiunea fiind o echilibrare de potential care aluneca unduios „pe ale vidului valuri”; cam la fel cum un gand descrie o actiune fara sa o efectueze el insusi; fotonul are spin 1, adica e unidirectional, deci nu poate fi deviat si ori traieste ori moare daca interactioneaza cu ceva (interactiunea lumina-lumina de la CERN e caz particular: lasere ortogonale de aceeasi frecventa si energie imensa, capabile sa destabilizeze vidul generand un cuplu particula-antiparticula) ; gandurile au spin 1/2 (pentru ca pot lua decizii, precum un electron in experimentul Akira Tonomura-1989, care seamana cu experimentul Young, ala cu fotonii care fac franjuri dupa ce trec printr-o fanta) si par sa poata interactiona constructiv sau distructiv; unele ganduri par a se naste dinainte moarte, mai ales daca nu interactioneaza cu alte ganduri, altele mor ca si fotonii la prima interactiune, dar ucise de alte ganduri, ca nu pot interactiona direct cu materia; pe de alta parte, chiar daca nu pot interactiona intre ei, fotonii pot totusi sa conlucreze precum in efectul de turma al gandurilor; pentru ca, nerespectand principiul excluziunii se pot suprapune oricati unul peste altul si prefera sa se inghesuie ca idiotii pe aceleasi franjuri dupa ce trec prin fanta lui Young; insa gandurile, avand spin 1/2, respecta principiul excluziunii, deci nu se pot suprapune;
cuanta foton: h; cuanta gand: bit; un foton e ca un set de biti cu aceeasi valoare; catastrofa vidului provine din faptul ca se incearca reprezentarea punctuala, inghesuind lungimea de unda intr-o lungime Planck; dar lumina ramane o unda, cam ca la scrierea pe harddisk: nu se scrie succesiv bit cu bit, ci un sector intreg simultan; asta induce o inertie locala, iar eu prefer sa consider ca inertia creaza masa, nu invers; metafora cu particulele Higgs care s-ar aglomera precum admiratorii in jurul vedetelor e o aiureala; tot pentru campul Higgs se foloseste metafora precum ca ar oscila ca un cristal; oare cum oscileaza ceva in mod regulatsi silentios pe toate cele trei axe, ca un val tridimensional, fara distorsiuni locale ? de fapt, oscileaza scalar, prin modificarea volumului particulelor vidului; gandurile in schimb oscileaza vectorial in toate directiile; Erk Verlinde argumenreaza in maniera respectabila ca fotonii genereaza gravitatie; fara indoiala, gandurile genereaza si ele gravitatie, exact precum in metafora cu vedeta, stupid atribuita bosonului Higgs;
raza de actiune a fotonului: lungimea de unda, dar teoretic poate calatori pana la marginea universului; raza de actiune a gandului: lungomea bitilor de memorie; dar teoretic ar putea calatori chiar si dincolo de marginea universului, intr-un univers paralel ;
viteza foton : c , teoretic constanta, dar AI nu a putut confirma nici un experiment care sa ii confirme invarianta; pentru ca valoarea depinde de ceasul utilizat; pot presupune ca viteza e dependenta de frecventa, dar se pare ca intarzierea intre o gamma si o IR ar fi mai mica decat inertia de inregistrare in memorie;
viteza gandului: depinde de material;
mediu de propagare gand: poate avea un mediu propriu, imaginar, dar gandul e ca un virus parazit, care se dezvolta infectand fotonii canalelor de stiri;
fotonii se deplaseaza prin vid, dar si ei devin paraziti pe ecranul TV daca se lungesc cat radiatia de fond ! chipurile s-au lungit calatorind in timp tocmai de la inceputul universului si asta le-a epuizat energia, matematic conform relatiei E=h/lambda; sau a cheltuit-o aiurea pe taxa de conservare a mediului: se pare ca nu poti conserva in acelasi timp si mediul si energia ca n-ar mai creste entropia; la urma urmei nici un mediu de cristal nu e perfect, ca si cristalul e o structura de graunti neuniformi, se vede cum galaxiile sunt orientate aiurea, in orice directie; iar radiatia de fond ajunge vlaguita de cauza taxelor de refractie diferite la fiecare granita intermediara;

ignorand cele de mai sus, intoarcere la topic:
regnul mineral are biti de memorie si cam atat
regnul vegetal nu difera prea mult structural, pentru ca viata functioneaza tot pe baza de chimie si electromagnetism, dar reuseste un salt calitativ (probabil efect al saturatiei la abundenta cantitativa, cum ar zice inca nemuritorul Marx): bitii au devenit bytes, intr-un proces ciclic implicand necesitate, migratie catre resurse, inlantuire si fragmentare;
regnul animal reuseste complexitatea suprema: manipularea probabilitatii prin evaluarea preliminara a optiunilor in raport cu necesitatile, pe baza inregistrarii in memorie a experientei anterioare

inca ma intriga regnul electronic: electronul are o personalitate atat de puternica incat ar putea calatori prin vid o eternitate fara sa se dezintegreze; poate lua decizii pe baza spinului 1/2 (experimentul Tonomura); se poate naste din neant; are sex: negativ sau pozitiv; daca se confirma si forma lui de banana transversala pe directia de deplasare, se ridica chiar la nivelul uneia dintre cele mai scumpe opere de la Art Basel din Miami

entropy says that any transformation has a loss called heat, but is heat really a loss or is it also a transformation? why is heat considered a loss does it not violate the 2nd law of thermodynamics, or heat is not energy it is the tooth fairy

Off Topic.
Australienii astia au pus punctul pe i.
Cotatia zilei: „this is the only ship the pirates won’t board”

https://www.youtube.com/watch?v=yl3XH1vP19U

🤣

Off Topic.
Noul PM al UK, mr. Burnham (slana arsa) il primeste pe Zelinski ca prim oaspete dupa investire. Cu toate ca se declara socialist cu fata umana, pare-se ca e dimpotriva. Va da drumul la exploatari petroliere in Marea de Nord.
Personal ma intreb dece nimeni din perimetrul Manchester nu-si expune opinia.

https://www.jpost.com/international/article-903740

OFF TOPIC

În vara anului 1896, în orașul care nu doarme niciodată, nesomnul a avut (și) o sursă de proveniență mai puțin veselă, în ipoteza în care, în general, motivele ar fi unele de sorginte pozitivă. „Nici un val de căldură care a străbătut țara în ultimii ani nu a durat atît de mult, la o asemenea intensitate și nu a produs un număr mai mare de victime”, scria publicația Boston Globe.

Partea de est a Statelor Unite ale Americii fusese cuprinsă de o căldură toropitoare, care a durat vreo zece zile și care a ucis mai mult de o mie cinci sute de cetățeni, în diverse contexte.

Mihaela SIMINA – Gheața în New York

Joi, 30 Iulie 2026, revista Dilema
==================================

În 1896, concentrația globală a CO2 a fost de ~295 ppm, mai scăzută cu 46% față de valoarea actuală din iulie 2026 ( ~430 ppm)

În 1900, în SUA (singura țară care producea autoturisme) s-au fabricat doar 4.192 de autoturisme. Nu existau autobuze sau camioane.

Dar au existat, în 1896, peste o mie cinci sute de victime ale căldurii într-un singur oraș american într-o perioadă de circa zece zile.

Ce fel de „global warming” exista pe atunci?

Fast forward în iulie 2026:

Valul de căldură din 1–4 iulie a fost asociat cu cel puțin 44 de decese (29 în New Jersey, 7 în Pennsylvania, 4 în Illinois, 3 în New York, unul în Mississippi). Alte relatări din jurul datei de 4 iulie au vorbit despre aproximativ 25 de decese suspectate a fi legate de căldură, în mai multe state din Sud, Midwest și Coasta de Est.

În 2026, pe șoselele din SUA circulă circa 297–298 de milioane vehicule (autoturisme + camioane + autobuze + dube).

Este „global warming”-ul de acum diferit de cel din urmă cu 130 de ani?

Sa va spun, am vrut sa-i dau peste tifla, m-am abtinut ca ingerii…
E un om cu o usurinta exceptionala in asi exprima dejectiile intr-un mod in care le albeste.
Citesc din curiozitate sa spun, are arta limbii.

Off Topic.
Un argument pentru sustinerea mea pt Carney. 3 articole de azi (si ieri) care-i reprezinta gandirea de ansamblu. Si mai spune cineva ca e stangist?
Permis acordat in Alberta pt minerit de carbune:
https://www.cbc.ca/news/canada/edmonton/alberta-coal-vista-mine-coalspur-environment-trout-9.7292037
Investitie majora intr-o fosta centrala energetica pe malul lacului Erie:
https://www.cbc.ca/news/canada/hamilton/nanticoke-coal-plan-site-ontario-investment-9.7289780
Deschidera une mine de cobalt si nickel in Ontario. Generare de 5000 de slujbe pt constructie si 1500 dupa punerea in functiune.
https://www.cbc.ca/news/politics/crawford-nickel-project-approved-9.7292147

Off Topic
@matrix @LS
A murit Florin Luca, baiat fain. L-am cunoscut personal.
https://hub.williams.edu/math/the-passing-of-professor-florian-luca/
L-am cunoscut si pe Marius Dabija.
N-am cuvinte