În ultima vreme, prin presă sau pe la diferite conferințe high-level, am văzut multe discuții si comentarii, majoritatea amatoristice, despre proiectul SMR NuScale. Cetățeanul obișnuit nu cred că mai înțelege nimic din toată această dezbatere dezordonată.
O să încerc să răspund la întrebarea privind oportunitatea adoptării SMR (Small Modular Reactor) în România, cu argumente științifice, tehnice şi economice, încercând să fiu cât mai obiectiv.
Analiza la rece a proiectului. Să punem cifrele seci pe masă
Ce știm până acum:
– au fost cheltuite cca 240 millioane de euro (din 2024 incoace), deci proiectul de investiţii e inceput!
– investiția totală este de peste 6,5 miliarde euro, de realizat până in 2031. ( O observație personală: nu am văzut până acum o investiție într-o centrală nucleară care să se fi făcut exact la timp, cu bugetul prevăzut inițial și la performanța proiectată. Plus ca suntem în România.)
– situația economico-financiară a României este aceea pe care o știm cu toții, deci, am considerat WACC (Weighted Average Cost of Capital)de numai 8%! Fac abstracție și de inflație – să notăm doar că Ernst & Young, în studiul de fezabilitate al reabilitării U-1 a calculat WACC la 9,2%, iar inflația e trecută acolo cu două cifre.
– să presupunem ca cei 462 MW vor funcționa la maxim de putere timp de 8000 h/an, producând maximum de energie (să uităm deocamdată de „fanteziile” cu servicii de sistem, flexibilitate, cogenerare, producții localizate pentru consumatori industriali etc.), deci, vor produce 3.696,000 MWh/an
– pe baza cifrelor de mai sus, rezultă anuitatea (plata anuala necesară pentru investitori, bănci, alte surse de finanţare etc.) pentru 30 de ani este de cca 902,6 milioane euro/an. Această cifră raportată la producția anuală de cca 3,7 mill. MWh/an, ne va arata cifra de 244 euro/MWh cost fix – adică doar amortizarea CAPEX – Capital Expenditures.
– peste aceste costuri fixe, se adaugă OPEX (Operating Expenditures) + Combustibil + Extindere durata de viata/Dezafectare etc de cca 32 euro/MWh .
– în final, ajungem la un cost total de producție de minim 276 euro/MWh, cu condiția sa nu depășim termenul de punere în funcțiune, să nu depășim costurile de investiție și să realizăm performanța proiectată. Oricine cu cunoștințe medii poate verifica datele de mai sus.
In mod evident, problema riscurilor tehnico-economice este o problemă uriașă pentru că vorbim de o tehnologie nouă, netestata și neverificată comercial, fapt care se va reflecta inerent în costuri adiţionale.
Preţul energiei electrice la consumator, bazat pe costul de producție calculat mai sus – 276 euro/MW – va sări mult, mult peste 320 euro/MWh cât este acum în Romania prețul la consumator, oricum cel mai mare din Europa. Dar nu aceasta este cel mai tare argument. Pentru inginerii nuclearişti români, NU aceasta este problema cea mai grava, ci este ceva ce va fi cu mult mai distrugător pentru viitorul energetic romanesc !
Sa vedem mai în detaliu despre ce e vorba:
De ce oare discutăm acum despre SMR?
Să enumerăm câteva dintre punctele critice:
Înainte de a decide orice altceva (inclusiv SMR). Ar trebui să stabilim că:
- Prioritatea #1 este reabilitarea și extinderea duratei de viață U-1 şi U-2, unități clasice din generația II-a (nu mai intrăm in explicații tehnologice acum ce /cum sunt acestea)
- Fezabilitatea extinderii capacităților nucleare cu U-3 si U-4 dar la generația a III-a sau a III+ , cu durata de viaţă de 60 de ani prin proiect ! Vorbim totuși despre ce vom lăsa copiilor și nepoților noștri.
- Evident, acestea de mai sus, necesită o planificare strategică energetică (care nu există în România astăzi!), un mare efort financiar şi engineering substanțial Toate acestea n-ar trebui sa consume resurse financiare, umane şi de timp, pentru o altă opțiune nucleară.
Să vedem acum, în context, cine este şi ce este de fapt acest SMR-NuScale ?
Să enumerăm câteva caracteristici:
- Este un reactor (tehnologie), in general din generația a III-a, eventual la a III+, dar, care ridică niște mari semne de întrebare inginerilor și experților nuclearişti români independenți. Trebuie luată în considerare situația particulară a României și mai ales a viitorului ei nuclear. Și sunt mari semne de întrebare privind deciziile dubioase, după părerea mea, luate în privința SMR-urilor de către SNN şi Ministerul Energiei (exact în această ordine).
- Este o tehnologie cunoscută demult, (nu şi in România!) care astăzi ar avea un singur avantaj semnificativ: miniaturizarea.
- Aspectul critic fundamental numărul unu: ne creează dependență totală de combustibilul nuclear (Uraniu îmbogățit 5-20%) achiziționat din SUA. Dependența de un furnizor extern, fie el si SUA, este un aspect critic de securitate internă în orice comunitate energetică și în orice vreme. Independența energetică, acesta este scopul energiei nucleare peste tot în lume, altfel, de ce am mai construi-o ?
- Aspectul critic numărul 2 la fel de fundamental ca primul: SMR – NuScale, chiar complet dezvoltat și funcțional, ne duce într-o fundătură tehnologică: blocarea in generația-III-a!.Ce înseamnă asta?
- SMR produce un volum la fel de mare de deșeuri înalt radioactive, dacă nu mai mare, raportat la MWh produs comparativ cu reactoarele mari !Nu ne oferă sustenabilitate pe termen lung (zeci, sute de ani !) prin reciclarea combustibilului nuclear.SMR doar consumă combustibilul nuclear importat. Și atât. ne oprim acolo, la acest stadiu, end of story.
- Nu avem vreun beneficiu de IP (Intelectual Property) sau comercial.
Sa discutam despre poziția României astăzi
România astăzi are opoziție unică in UE:este singurul stat membru care deține şi operează tehnologia PHWR (CANDU). De ce este aceasta extrem de important ?
1. ne permite utilizarea resurselor proprii. Asta și datorită, și mulțumită viziunii corecte a experților atomiști români care în anii 60-70 au evaluat şi recomandat Guvernului României de la acea vreme filiera uraniu natural – apa grea), adică tehnologia PHWR (CANDU). Iar acest lucru s-a întâmplat în ciuda presiunilor politice din partea URSS, care propunea tehnologia lor PWR (tehnologie similară cu SMR-ul de azi!)
2. Filiera uraniu natural – apa grea sunt resurse de bază de care România dispune!Inclusiv, Thoriu.
3. Reactoarele PHWR(CANDU), dintre toate tehnologiile, produc cantitatea cea mai mare de Plutoniu care poate fi extras din combustibilul uraniu natural. Plutoniul poate fi refolosit într-un nou ciclu de ardere (fisiune), deci, autogenerăm combustibil nuclear! (Poate va apărea şi un SMR-PHWR, de ce nu!?)
4. Plutoniul rezultat din ciclul precedent de funcționare a reactoarelor PHWR poate fi utilizat in Reactoarele FBR (Fast Breed Reactors) generația a IV -a, exact ceea ce cercetătorii români lucrează acum împreuna cu institute din Belgia şi Italia, în cadrul unui program euroATOM numit ALFRED, pentru configurarea strategică a unui reactor generația a IV -a.
5. Pe lingă Plutoniu, reactoarele FBR-Gen-IV pot utiliza Thoriu-232 (resursa care este disponibilă în România!) pentru producția de Uraniu 233, combustibil nuclear de înaltă calitate, net superior fata de U-235 care se regăsește in formă naturală in România.
De ce acest proces descris mai sus este un argument puternic împotriva SMR-PWR (NuScale)?
Dacă România își concentrează resursele pe tehnologia SMR-PWR (NuScale), opțiunea de mai sus, de la punctul 5, adică Thoriu-232 / U-233 devine în viitor imposibilă la noi în țară! Reactoarele PWR (SMR) clasice nu au excesul de neutroni necesar și nici flexibilitatea geometrică pentru a găzdui o cantitate de Thoriu-232 în vederea transmutării la U-233. Adoptând PWR, România cumpără o tehnologie care doar consumă Uraniu-235 îmbogățit în uzine străine și produce deșeuri.
În schimb, utilizarea Plutoniului extras din combustibilul uzat de la Cernavodă este drumul natural și corect către reactorul rapid tip ALFRED (FBR)-Gen-IV care oferă exact fluxul masiv de neutroni rapizi necesar pentru a bombarda Thoriul-232 conform procesului de mai sus. Rezultatul este că vom produce intern Uraniu-233 — un combustibil net superior, care ne permite independența energetică totală.
Aceasta este logica științifică de nuclear engineering: resursele financiare ar trebui să finanțeze viitorul tehnologic suveran al unei țări, nu niște zbenguieli politice efemere și visătoare despre importul unei tehnologii scumpe, cu un drum închis și care va deveni coșmarul generațiilor viitoare. Nu asta înseamnă politică mare, așa cum cred unii că fac.
Un alt argument beton împotriva SMR-NuScale Power: România nu are nici un beneficiu din această asociere!
Toate acordurile publice — MOU 2019, Teaming Agreement 2021, MOU 2022, contractele FEED 1 și FEED 2 — sunt exclusiv acorduri de licențiere a tehnologiei și de engineering, nu de co-proprietate sau co-comercializare. Documentele post-FID menționează explicit că faza pre-EPC va include printre obiective extinderea acordului de licență tehnologică cu NuScale — deci România plătește o licență, dar nu deține nimic din tehnologie.
USTDA – U.S. Trade and Development Agency – a finanțat asistența tehnică inițială care a dus la selectarea NuScale ca furnizor, a finanțat apoi studiul de fezabilitate și prima fază FEED — România a fost cofinanțator, dar în poziție de client, nu de partener tehnologic.
Ce lipsește cu desăvârșire din orice document public
Nu există nicio mențiune — în niciun comunicat, contract sau declarație oficială — despre:
- transfer de IP (Proprietate Intelectuală) sau know-how tehnic către România
- drepturi de co-comercializare a tehnologiei VOYGR în Europa sau în alte piețe
- participare la royalties dacă NuScale vinde tehnologia altor țări folosind certificarea obținută parțial prin experiența din România
- drepturi de fabricație locală a modulelor NPM
Paradoxul certificării — acesta este argumentul cel mai puternic
Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare din România a aprobat deja Documentul Bază de Licențiere pentru NuScale VOYGR-6 .Aceasta este o certificare europeană de referință, prima de acest fel, obținută cu resurse și timp românești. Această certificare are valoare comercială enormă pentru NuScale în procesul de vânzare a tehnologiei în alte țări europene.
România a contribuit la ea, dar nu are niciun drept asupra valorii create. România rămâne doar un client permanent fără autonomie tehnologică. (citește aici)
Sunt sigur că partenerul strategic va respecta o argumentație științifică de renunțare din partea României la o pagubă SMR, iar asta va demonstra seriozitate şi expertiză din partea noastră. O argumentație solidă și o expertiză serioasă vor avea mai multă greutate decât niște compromisuri comerciale cu presupunerea iluzorie a vreunui câștig politic.
O situație anormală este dată si de faptul că U-3 si U-4 sunt finanțate de bănci americane (US EXIMBANK) , cu engineering american (FLUOR) ca să construiască o centrala nucleara canadiană PHWR (CANDU !?), in care americanii subcontractează apoi firme canadiene, rezultând costuri escaladate (Caru înaintea boilor!)
Totul este ciudat și unic in lume, pentru că SUA, probabil, asigură finanțarea (o parte din ea), cu condiţia ca România să cumpere niște SMR-uri care nu ne trebuie – adică „losses all the way down and everywhere”.
PARADOXUL CENTRAL
Canada are tehnologia. Canada a construit U1 și U2. Canada are firmele cu expertiză. Nu există niciun motiv tehnic pentru prezența americană în acest proiect — decât unul geopolitic și/sau comercial. Faptul că România a acceptat această structură ridică întrebări serioase despre calitatea negocierii din partea SNN și a Ministerului Energiei (exact in această ordine !)
Ce ne arată istoricul recent şi documentele:
- Pe 19 septembrie 2023, Canada a anunțat o finanțare de 3 miliarde de dolari canadieni pentru Nuclearelectrica, pentru construcția unităților 3 și 4 la Cernavodă.
Deci Canada nu numai că a vrut sa se implice direct, dar a și semnat angajamentul.
- Structura de finanțare finală pentru U3-4 este: US ExImBank — 3,4 miliarde USD, Canada — 1,4 miliarde USD, Italia — 2,2 miliarde euro. Trei actori, nu unul singur (vezi-Romania Nuclear Energy a European Catalyst for Small Modular Reactors)
Anomalia reală e subtil ascunsă
- Contractul EPCM pentru U3-4 a fost semnat cu consorțiul FCSA format din Fluor, AtkinsRéalis, Ansaldo Nucleare și Sargent & Lundy, în prezența Secretarului american al Energiei Jennifer Granholm și a oficialilor canadieni și italieni.(vezi Romania signs Cernavoda expansion contract – Nuclear Engineering International)
- Deci AtkinsRéalis (canadienii cu expertiză reală CANDU) sunt în consorțiu, dar Fluor este contractantul principal — același Fluor care conduce și proiectul SMR NuScale de la Doicești, unde NuScale este subcontractor al său. (NB: mai târziu au ieșit din acționariat.-Semn rău!) Vezi aici: https://balkangreenenergynews.com/nuclearelectrica-to-sign-deal-on-new-cernavoda-reactors-start-preliminary-works/
Legatura Fluor-NuScale Power confirmată documentar
În 2021, Agenția americană USTDA a finanțat asistența tehnică care a dus la selecția NuScale ca furnizor de tehnologie SMR pentru România. USTDA a finanțat ulterior studiul de fezabilitate și prima fază FEED ( citește aici)
Fluor este acționar majoritar în NuScale, iar RoPower a angajat NuScale — deținut majoritar de Fluor — să elaboreze studiul de fezabilitate pentru SMR.
Aceasta este conexiunea structurală rezultată: Fluor câștigă pe ambele proiecte simultan — este contractor principal la U-3-4 și acționar/contractor la NuScale/Doicești. Canada cofinanțează — dar cu o pondere mai mică decât SUA, și fără să obțină poziția de contractor principal, care a mers la Fluor prin mecanismul ExImBank.
Anomalia reală nu e absența Canadei, ci arhitectura contractuală:
AtkinsRéalis are expertiza, dar Fluor are contractul-cadru și controlul. Și același Fluor controlează NuScale. România plătește intermediarul care deține și tehnologia alternativă pe care vrea să o vândă tot României. Este un conflict de interese structural – nu chiar ca o conspirație, dar efectul practic este același.
Singura poziţie pe care România ar trebui s-o ia este identică cu aceea a lui Nancy Reagan referitor la droguri: Just say NO ! Aș garanta ca vom fi mai respectați, chiar dacă ipotetic am pierde 240 mill. euro. Vom fi mai câștigați evitând pierderea a 7 miliarde euro SI distrugerea viitorului energetic nuclear, cum am arătat mai sus.
Deci, strategia ar fi să exploatăm ce există in prezent, in mod corect, natural și obiectiv, in special prin prezența Coreei de Sud (cu expertiză reală recunoscuta in domeniul PHWR spre deosebire de Fluor care nu are vreo capacitate sau expertiză in acest domeniu) iar SUA rămâne prezentă prin finanțarea EXIMBANK, satisfăcând interesul geopolitic american, dacă acesta există în mod real:
Fundamental, logica este decuplarea SMR de restul Programului Nuclear prioritar (reabilitarea U-1-2 si construcția U-3-4, cu viitorul și viziunea naturală FBR-Gen-IV), iar SMR va trăi sau va muri pe propriile picioare.
Deci, exista o „fereastră strategică” in care se mai pot îndrepta lucrurile pentru România, ca mai jos:
Ce e crucial din punct de vedere juridic ?
US ExImBank finanțează U-3-4 cu 3 miliarde USD, iar SMR Doicești este un proiect separat al RoPower Nuclear, cu o finanțare ExImBank distinctă de 98 milioane USD pentru servicii pre-proiect. Juridic, cele două sunt independente — oprirea SMR nu pune în pericol finanțarea U-3-4. (citește aici)
ARrgumentul în ceea ce privește relația cu SUA:
Acesta este subtil dar puternic: SUA rămâne finanțator major la U3-4 prin ExImBank — interesul geopolitic american în România este satisfăcut. SMR-ul poate fi oprit pe argumente tehnico-economice legitime și verificabile — costuri de 7 miliarde dolari pentru 462 MW este un cost pe kW instalat aberant, precedentul Idaho anulat există, și România poate invoca riscul tehnic și financiar ca argument suveran.
Nicio administrație americană serioasă nu poate contrazice public argumente de prudență financiară.
Concluzia practică
Ar trebui negociat, înainte de semnarea oricărui contract EPC, cel puțin drepturile de participare la comercializarea tehnologiei în Europa, cotă din royalties pentru certificarea CNCAN utilizată de NuScale în alte piețe, și minim obligația de fabricație locală a componentelor non-nucleare. Fără acestea, România finanțează primul reactor de referință comercial al NuScale în Europa — un activ valoros pentru acționarii NuScale, nu pentru cetățenii români.
De ce nu s-au analizat cele de mai sus in logica prezentată? De ce am ajuns in situatia actuală ?
Probabil ca n-a avut cine să o facă sau, chiar dacă cineva a fost explicat poate, consecințele înspăimântător de dramatice pe termen lung pentru România, nu au fost înțelese inițial (nu mă feresc de astfel de formulări în acest caz!).
Sau vreun partid oarecare s-o fi gândit că poate deveni el mare și poate și-a instructat miniștrii săi ce să facă pentru interesele lor politice limitate (sau poate pentru interesele personale ale unora).
In orice caz, situația din prezent, este rezultatul degradării unui sistem care, la vremea lui cumva a finalizat două unități nucleare, a creat o infrastructură industrială, institute de cercetare, engineering etc.
Ce este interesant astăzi in România este faptul că nu se înțelege că a avea două unități nucleare, nu însemnă că avem un Program Nuclear (de exemplu, un cetățean nu poate ști/afla care este Programul Nuclear al României, nu există o Carte Albă de exemplu). Sau, a rămas în vigoare vechiul Program Nuclear al României, în prezent încă secretizat, din câte se spune? Putem introduce noi, România, filiere noi (gen PWR) in locul PHWR?
Nu se ştie de asemenea, dacă închiderea ciclului nuclear mai reprezintă o prioritate, sau nu.
In situația actuală, in care instituții/institute responsabile specific cu energia nucleară și mai ales populate cu experți, nu prea mai există, am ajuns ca o simpla centrală nucleară, care in sistem, nu este altceva decât o simplă centrală producătoare de electricitate (adică SNN Nuclearelectrica SA) să se erijeze in „strategul” României care hotărăște ce trebuie făcut. Ba chiar găsim prin media justificări puerile precum: Consiliul de Administrație sau AGA au hotărât, deși știm bine cu toții că statul este acționarul majoritar la SNN și cam știm și cum e cu guvernanța corporativă in România și criticile Comisiei EU. Și mai știm, ce fel de manageri si reprezentanți prin CA avem. Închei cu un citat al unui profesionist in ale energiei nucleare in România cu ocazia unui workshop la Ottawa pe teme PHWR:
”…as a general conclusion we can stress that it is obvious that without a political support, no national nuclear program is possible, but, too much political involvement in technical and economic aspects is not beneficial at all…” (Budan, 1998).
Energia nucleară in România s-a degradat în timpul ultimilor 20-25 de ani până la nivelul unui instrument jalnic de politică externă rudimentară, în mâna unor politicieni ignoranți care nu înțeleg rolul unei diplomații energetice autentice in domeniul puternic al energiei în general şi al cele nucleare în special și consecințele grave ale unor decizii luate în necunoștință de cauză pentru țară și pentru propriii cetățeni.
nea Cataline, ma bucur ca te mai publica astia, chiar mi-era dor.
Eu te cred, chiar daca ma depasesc unele chestii!
Se pare ca mai nimeni nu foloseste inca aceasta tehnologie, de ce incearca sa fie Romania virf de lance, cum era fotbalistul Neagu de la Rapid,? Are cineva ceva de cistigat, cine?
Franta nu mai foloseste?
Ce SMR-uri folosește Franța?! La momentul de față (mai 2026) nu există niciun model de SMR omologat pentru utilizare pe uscat, nici în Europa, nici în State.
SMR-urile utilizate pe submarinele și portavioanele americane au toată apa din lume la dispoziție, dacă trebuie răcite intempestiv, în caz de avarie. Pe uscat e mai greu, că altfel ar fi fost întâlnite peste tot în Statele Unite. Proiectul din Idaho, identic cu cel de la Doicești, a fost abandonat fiindcă nu era viabil comercial, n-au reușit să semneze contracte pentru energia produsă, așa că n-au mai primit finanțare.
Nu peste multă vreme, nemții vor dovedi viabilitatea sistemului.cu fuziune. Ecologic, ! Iar la Doicești se va repeta istoria centralei pe cărbune. Afacerea SMR , ca majoritatea, au la origine PSD
”Nu peste multă vreme, nemții vor dovedi viabilitatea sistemului.cu fuziune.”
Cine plătește asemenea comentarii, Fundația Konrad Adenauer (CDU) sau Fundația Friedrich Ebert (SPD)? 😀
Așa funcționează propaganda nemților: recrutare dintre românii emigrați în Germania, un nickname ales la plesneală și promisiuni despre ”viitorul luminos al omenirii”, astfel încât oamenii să accepte scăderea nivelului de trai astăzi.
Ești conștient că viabilitatea comercială a fuziunii obținută chiar astăzi, tot ar necesita minimum 10 ani până la construirea primului reactor comercial? Du-te la instructorul tău și zi-i să trimită aici pe cineva mai competent. Zi-i că așa a zis @Harald, mă cunoaște 😀
este foarte posibil însă a ne baza pe o tehnologie care încă nu a depășit stadiul de concept e și mai riscant decât SMR-ul, care, de bine de rău are la bază niște reactoare care funcționează în lumea reală :) În domeniul fuziunii ceea ce putem face e să ne trimitem fizicienii și să ne implicăm cât se poate în proiectele existente ca să nu fim chiar pe dinafară, în cazul în care va funcționa. SMR ar fi fost un proiect interesant dacă ar fi fost viabil, dar când vrei să fii pionier într-un domeniu trebuie să accepți că există o probabilitate mare de eșec. De asta am și zis în celălalt comentariu că trebuie văzut clar ce e eșec și ce e fraudă și decelat cinstit pentru că e ok să încerci…
Păi când și unde a folosit?
Franta lucreaza tare pentru reactoare pe fuziune.
”Franta lucreaza tare pentru reactoare pe fuziune.”
Da. Când o să obții măcar timp de 10 minute randamentul unei termocentrale pe lignit într-un reactor pe fuziune, să vii să ne povestești. Te asigur că nu se va întâmpla în timpul vieții noastre.
Sunt doua rusesti montate pe o nava, Lomonosov, la baza foste reactoare de suptmarin si spărgătoare de gheata.
Chinezii au 2x105mw, din 2023.
În lumea vestica, este unul în constructie GE Vernova-Hitachi în Ontario de 300mw, daca iese on time on money vor fi 6 pe situl ala, asta are 60 de dolari pe mw, pentru tipul asta mai sunt aplicații în statele unite si in Europa (Polonia și Suedia).
Rolls&Royce mai au – dar încă pe planseta
Francezii au un smr „clasic” al companiilor din grupul EDF plus Ansaldo care il anunta pentru 2030, si fantezii cu smr-uri răcite cu plumb, cu gaz etc
Noi am dat 263 (atâta am văzut la nuclearelectrica în ultimul comunicat) de dolari pe o speranța, la un startup cu 400 de angajați, fara nici o baza industriala în spate – comparati-i cu GE+ Hitachi, sau EDF care are si partea de Alstom care făcea turbine generatoare si chestiile conexe plus italienii Ansaldo
O companie cu 400 de angajați cu secretara cu tot – cine le sudează vasele de presiune de exemplu, trebuie sa găsească subcontractori la o grămadă de fineturi de astea industriale
Dar ca la fotbal, rămânem cu banii dați, si cu „speranta”, care moare ultima.
”SUA, probabil, asigură finanțarea (o parte din ea), cu condiţia ca România să cumpere niște SMR-uri care nu ne trebuie”
nea Cătăline, felicitări pentru articol, dar fragmentul citat seamănă cu povestea lui Adrian Năstase despre aderarea la NATO care ar fi fost, chipurile, condiționată de contractul cu Bechtel.
Dacă Statele Unite asigură finanțarea pentru U3 și U4 (și chiar o asigură, e disponibilă încă din primul mandat al lui Trump) asta n-are nicio legătură cu șmenurile tipic românești de la Doicești. Niște băieți deștepți au făcut acolo o afacere, au vândut cu 40 mil euro un teren pe care-l cumpăraseră cu 5 mil euro, dar energie electrică produsă de SMR-uri n-o să vedem noi acolo.
Mai devreme sau mai târziu, cineva ”o să tragă heblul” (ca să rămânem în domeniu 😀 ) în materie de finanțare, pentru că România nu mai are bani de îngropat acolo.
N-o să vedem energie electrică dar o să ne trezim cu un proces la ICSID, pentru ceva „daune interese”, de pe urma căruia să plătim niște miliarde de dolari pentru zero barat!
Ghici cine o să plătească: Burduja, Ivan, careva?
Salut.
Cititi repede articolul pana cand rapid va fi sters.
Parerea mea :
Niste damboviteni , ca sa iasa in fata la americani,
s-au bagat in acest jaf , Bechtel 2+,
de care , tare…..aveam nevoie.
Romania nu are capacitate, de nici un fel , de a se baga in aceasta aventura, de cumpara pielea ursului
din padure.
Acuma , americanii ne-au pus cizma pe cap, si profota la max de statutul minor ,chiar insignifiant
al Ro .
Verbologia lor este exclusiv directionata spre interesul lor de a ne vinde arme, etc.., si la nevoie daca le vine bine , ne vand cu totul…
Am pierdut deocamdata , 250 milioane usd.
Desi nu-l iubesc pe Bolo de data aceasta , a dat lovitura , in sensul ca a tras vartos frana de mana
a aceste nebunii cu aceste reactoare.
In folclorul african , acest proiect se numeste
Elefant Alb ;
Multi vorbesc desore el, dar , nimeni nu l-a vazut.
In final , un citat di intelepciunea lui Tutea :
Am facut atata puscarie , pentru un popor de idioti.
”americanii ne-au pus cizma pe cap”
Așa este, americanii te-au obligat să închizi toate exploatările proprii de uraniu și să-l imporți din Kazahstan 😀
si din Canada
Nu ne-a obligat nimeni sa inchidem, Crucea Botusana s-a epuizat, inca de pe vremea lui Lulache incepuse sa livreze mai mult steril decat minereu util la Feldioara. Ce e ramas exploatabil are un continut de uraniu mic
În raportul Nuclearelectrica nu scrie decât despre importuri din Kazahstan. Niște uraniu importat din Canada a ajuns într-adevăr la Feldioara, dar nu e clar dacă era destinat pentru Cerrnavodă.
”Nu ne-a obligat nimeni sa inchidem”
Da, de asta a încetat orice producție de uraniu în toată Uniunea Europeană, pe vremea lui Merkel. Toate țările europene au epuizat brusc toate zăcămintele de uraniu 😀
Despre ”americanii ne-au pus cizma pe cap” ce părere ai?
La noi tot ce a fost usor de exploatat la uraniu, a fost scos pe vremea SovRom-urilor si dus cu trenul in URSS, Crucea si Botusana sunt la 780 de metri adancime, concentratia de uraniu era de 0.5% – canadienii au zacaminte si cu 20% oxid de uraniu, australia scoate cu 0.5% dar in cariera nu in galerie de 780 de metri adancime, si polimetalic amestecat cu aur cupru zinc etc care e flotat , nu doar oxid de uraniu – zacamantul de la Crucea-Botusana a fost atacat in 1983 doar pentru ca asta mai ramasese dupa perioada SovRom si pentru motivele alea obscure din 1980 sa fim independenti etc nu conteaza costurile cata vreme sunt in lei si nu valuta.
Uraniul importat de SNN fie ca e de la Cameco sau Kazahstan, ajunge la Feldioara apoi la Mioveni apoi la Cernavoda si arde in reactoare, nu anunge nimic in alta parte, e foarte strict circuitul asta.
Uraniu in Europa, Suedia a ridicat restrictiile de minerit si probabil daca ar considera cineva rentabil, ar primi licenta.
Germania de Est – ca sovromurile noastre, au scos rusii tot minereul si l-au dus in urss, RDG e istoric al 3-lea producator de uraniu, ce a fost a fost,
Franta a inchis in 2001 din motive economice, fara treaba cu Merkel, Areva a inceput sa cumpere din Kazahstan si Niger pentru ca era mai ieftin si concentratia de material util mai mare,
Si altceva? Ce a mai fost in europa exploatabil si rentabil economic care a fost inchis prin decizie politica? Ceva gen inchiderea huilei olandeze dupa ce au descoperit punga de gaz de la Groningen?
In cazul de fata, un startup din state, si niste privati din romania, au gasit niste fraieri care sa le dea 263 de milioane de dolari pe un teren al unei foste companii a statului roman (termoelectrica) executata de statul roman (anaf dambovita), platit pana la urma de o companie unde statul roman are 80%, si unde datorita costurilor istorice de la U1 si U2 si a pretului foarte mare la energie e un super cash flow, – prostul nu e ala care cere, prostul in cazul de fata e ala care da, ramanem cum a zis bolo, cu niste hartii din pacate
”La noi tot ce a fost usor de exploatat la uraniu, a fost scos pe vremea SovRom-urilor si dus cu trenul in URSS, Crucea si Botusana sunt la 780 de metri adancime,”
Și zăcămintele de la Tulgheș-Grințieș la ce adâncime sunt? De ce stau de 10 ani fără să înceapă exploatarea?
Suntem în secolul 21, nu se mai sapă manual cu pickhammer-ul și nu se mai scoate minereul cu vagoneți împinși manual. E absurd să susțineți că rușii au luat deja tot uraniul, din toată țara, la tehnologia care se folosea în minerit în 1950, pe vremea SovRom-urilor.
Uraniul din Kazahstan e tot sub control rusesc, iar Macron juca tot în echipă cu Merkel. Cine a fost primul șef de stat invitat la Paris, după ce Macron a ajuns președinte? Cel care avea în 1988 legitimație de maior Stasi în RDG, pe numele real, numai că era scris ”Wladimir” cu caractere latine, ca să nu-l pronunțe nemții ”Fladimir”.
@paul:
exact d-aia trebuie calea U-nat cit mai e si apoi FBR (Pu) – Thoriu – U-233 care va fi mai mult decit consumam !…..independenta totala ! (cititi despre India !…pina si in ROmania s-a scris despre asta, dar….cine sa inteleaga !?)
https://www.bursa.ro/narendra-modi-8222reactorul-prototip-cu-neutroni-rapizi-de-la-kalpakkam-a-atins-criticitatea8221-08838850
Sa nu-l laudam pe Bolojan. S-a razbunat pe americani ptr. ca a pus PSD sä-l dea jos.
Pare ca asistam la o lupta SUA contra UE purtata de proxi interni(SAFE ?).
Daca Nuclearelectrica NU era prăduită an după an de guvernele nației prin obligația de a vira cam 90% din profitul anual la buget ( să arate mai decent deficitul anual stratosferic ) , nu eram obligați să ne împrumutăm pentru reactoarele 3 și 4 la Cernavodă. Plăteam regulat an după an și aveam reactoarele achitate.
Mulți uita că obiceiul asta de a deturna profiturile firmelor de stat a explodat cu guvernele Boc și criza financiara de atunci. Deci de vreo 17 ani.
Criza a trecut dar „obiceiul” a rămas devenind normalitate pentru absolut toate guvernele perindate. Fără excepție.
E absolut evident că statul eșuat NU poate face nimic fara împrumuturi fiind total leșinat pentru orice venit normal la buget. Care venit merge imediat in salarii bugetare , pensi de toate felurile și mărimile.
Deci :
– vreți infrastructura ? Împrumuturi prin PNRR.
– vreți autostrada pina in Moldova ? Împrumut SAFE.
– vreți arme sa vă apărați de dronele ruse care zburda , cad nestingherite de nimeni și unde vor ? Împrumut SAFE.
– Vreți cablu de înaltă tensiune sub Marea Neagra ? Împrumut UE.
– Vreți reactoare noi la Cernavodă și reparație capitală la primul reactor ? Împrumuturi americane, canadeze , italiene.
Deci nu e de mirare că SMR NuScale a venit băgat pe gât de cei care te imprumuta . Cu toată cheltuială aferentă in carca beneficiarului mioritic.
Și cum sta bine oricărui drogat care pupă mâna celui care ai da drogurile , o grămadă de românașii care nu au habar cum, unde și la ce costuri se produce curentul din priza , au lăudat inițiativa că vezi Doamne suntem unici in lume.
Nu ai duce capul sau sunt plătiți sa se întrebe :
– De ce doar in România are singura investiție activa NuScale ?
– De ce in USA a fost închisă unica tentativa de investiție după analiza cost- beneficii ?
– De ce au fost dați afară din țară de polonezi după ce aceștia au citit cărțile ipoteticei investiții în Polonia ?
Mister . Sau mai credibil secret de stat incontestabil.
Întrebarea întrebărilor , ce patent international de invenție deține NuScale pentru a pretinde drepturi de autor , plata de royalties ?
Nu rezultă nici o invenție/ inovație pe numele NuScale nicăieri.
Doar o adunătură de idei și ipotetici colaboratori. Coreenii pe partea de reactor, alții cu partea de tubulatura , alții pe sistemele de funcționare.
NuScale e in termen international doar un general management și atât. Care trebuie să încaseze banii lunar și anual. Că altfel cu ce plătește Consiliul de administrație , propaganda din presa și șpaga politică ?
Asemănare izbitoare cu o alta
” investiție de succes” . Gabriel Resources cu
Roșia Montana- Deva Gold nu vă spune nimic ?
Avem totuși o diferența . NuScale a știut să obțină sprijinul politic unde trebuie dincolo de Atlantic. Acasă la ei.
Noi , iobagul tot iobag.
Nu știe să aprecieze libertatea , să iubească gândirea strategică , viitorul fiilor și nepoților.
Contează azi sa încasăm cât mai mult de unde se poate. La nevoie pupând și unde nu bate ☀️.
Viitorul va fi luminos . Nu știm însă pentru cine.
Hai, că prin PNRR vreo jumătate, totuși, sunt granturi. ;)
Dar comparația cu Roșia Montană e excelentă! Însă și acolo a fost „sprijin politic” din SUA, e drept, nu foarte vizibil sau mare, că pentru ei chestiunea nu era extraordinar de importantă
Din cate am inteles, Premierul nu este impotriva proiectului.
I se pare ca s-au cheltuit prea multi bani, pentru rezultate prea mici. Plus un teren cam scumpel.
A anuntat partenerii asupra acestui lucru.
Deci?
Desi nu sunt atomist sau energitician, sustin proiectul. Dar vedeti dvs., mai depinde si de cum se aplica un proiect in practica….
Excelent articolul, multumiri!
@mongolul
Ca sa fiu sincer, articolul l-am scris fiind saturat, plictisit si agasat de tot felul de „experti” care ne explicau nonsalant despre SMR-uri, pe la TV, presa, declaratii, conferinte, etc., etc., iar picatura care mi-a umplut paharul a fost o întrebare publică lansată intr-un cotidian altiminteri respectabil Ziarul Financiar:
https://www.zf.ro/opinii/domnule-bolojan-de-ce-nu-munciti-ce-inseamna-domnule-bolojan-iaea-23157614,
adică mai precis „ Domnule Bolojan, de ce nu munciţi ? Ce înseamnă Domnule Bolojan IAEA-SSR 1, SSG-35 şi NS-G-3.6 ?”, întrebări menite să ne astupe gura şi să ne complexeze pe noi ăştia neştiutorii.
Deci, am scris cit mai smplu posibil articolul, nu neaparat in apararea dlui Bolojan cit mai ales sa inteleaga lumea despre ce e vorba, pe date concrete …si sa evalueze fiecare cum doreste.
Roxana Petrescu e doamna de la ZF ?Cea cu finante – banci la „baza” ? sau e o coincidenta de nume
cred ca da, nu sunt sigur…nici de nume, nici de finante si nici de banci .dar, oricum „nothing personal” – sper sa se inteleaga asta
„… o întrebare publică lansată intr-un cotidian altiminteri respectabil Ziarul Financiar”
De asta nu citesc eu Ziarul Financiar.
Iar când politica sa editorială se aliniază cu cea a trustului Intact, RTV șamd. (pe care de asemenea nu le următresc), primesc noi argumente pentru a nu citi Ziarul Financiar.
Nu văd nimic respectabil în tonul suburban cu care este atacat prim-ministrul Ilie Bolojan, cel ale cărui bune intenții în gospodărirea averii publice au fost dovedite.
eh, ce sa zic !?…cum am declarat in titlul articolului, am vrut sa ma distantez de politics…si sa analizez cifrele si faptele „la rece”
iar raspunsul dlui Bolojan ar fi trebuit sa fie : WHO CARES ?
Felicitări domnul Drăgostim. Un articol bine argumentat. Poate trebuie un articol special de prezentat reactoarele generația IV și principalele realizări în Europa, SUA și China. Dacă tot investim să investim în generația nouă nu in cea de acum 40 de ani.
Referitor la NuScale și amplasamentul de la Doicești: niciodată, niciunde prin presa noastră nu am citit dacă aceste minireactoare au mai fost instalate și folosite undeva prin lumea asta.
Deci…mai există pe undeva sau România este pe post de cobai? Le instalăm noi primii și p-ormă vedem dacă funcționează, cum funcționează sau poate că explodează?
Dacă faceți o simpla căutare pe Google (asistata de IA) veți vedea ca numai Rusia si China au cite o astfel de centrala, inca in regim de testare!!! Canada va avea si ea, dar se afla inca in construcție!!
mai cautati despre India !…veti avea mari surprize
Pana la urma, atat pt Ro cat si pentru PL acestea sunt niste experimente sau asa numitele proiecte pilot. Ca sunt rentabile sau deloc nu se garanteaza precis acest lucru. Intrebarea este cate asemenea mini centrale nucleare functioneaza in SUA, cu ce randament. Exista nesansa sa platim mai mult pe cumparare de uraniu, apa grea, neutralizare deseuri, poluare mediu, etc. decat pe ce obtinem ca beneficiu din energia electrica. Asa a fost cu Bechtel, dar si cu gazele de sist care nu sunt de aplicat in zone cu multiple fracturi subcrustale ale scoartei si seismicitate. Afaceri care au picat rapid iar noi am ramas cu niste sume platite degeaba.
Foarte corect cu funcționarea la maxim și „fara fantezii” cu servicii sistem, la baza e tot un PWR si aburul la turbine e ca la Cernavodă, saturat la 280-300 de grade, turbina cu 2 etaje similara cu n1c-700 (dar mica nu 700) ori produc la putere maxima ori stau, si pornirea durează aproape 1 zi, oricum o sa fie bateristi cu invertoare, hidro, turbinele cu gaz care o sa facă astea și banda e foarte importanta pentru industrie, daca nu ar costa peste 300 de euro mwh.
Mai e și dependenta de furnizorul de combustibil, cernavoda a importat anul trecut concentrat de uraniu natural din Canada și Kazahstan, si si-a facut singura la Feldioara si Mioveni barele – la NuScale au un contract cu Framatome sa le facă, daca în afara de doicesti vor mai fi doar câteva reactoare? Cât o sa coste, făcute la serie mica?
Bani aruncați pe fereastră, părerea mea
Articol foarte binevenit{
Pt mine a fost evident de la inceput ca un proiect cu costuri de 7 mld dolari care produce 460 MW n-are sens. Nu cred ca decidentii si mai ales proponentii solutiei NuScale, fie ei PSD sau PNL) nu au nicio idee de costuri comparative. Cred ca argumentatia lor subreda cu privire la partenerul strategic e doar o perdea de fum pentru a masca interesele personale – politice sau/si financiare.
Atentie autorului: Fluor au scapat de partea lor din NuScale, vinzind actiunile lor cu 2,43 mld $ fata de 570 mil $ investite, peste 400% profit, si raminind doar „preferred Engineering, Procurement, and Construction (EPC) partner”. Asta nu schimba cu nimic teoria tunului dat Romaniei de proponentii proiectului.
Nu mai vorbesc de aspectele legate de IP, bine reliefate de autor, la care probabil nimeni dintre politicieni nu se pricepe deloc.
@cititor critic:
asa este, aveti dreptate, ASTAZI Fluor este iesit din NuScale, , dar eu m-am referit la perioada de ATUNCI „cind se cocea afacerea” si erau „in”, pina „s-a pus pe roate”.
Normal că nu se pricep! Majoritatea lor sunt plagiatori dovediți :P
Iata ce a generat AI referitor la sistemele SMR existente /sau în curs de dezvoltare :
Model Reactor Dezvoltator Putere Cost Estimat Stadiu
BWRX-300 GE Hitachi 300 MW ~60 $/MWh În licențiere (Canada,Polonia)
Rolls-Royce SMR Rolls-Royce 470 MW ~80 $/MWh (£70) Design în evaluare (UK)
Xe-100 X-energy 80 MW ~80-90 $/MWh Gaz la temp. înaltă (SUA)
HTR-PM China 210 MW ??? (ridicat) Operațional comercial (din 2023)
KLT-40S Rusia 35 MW Costuri de nișă Operațional (centrală plutitoare)
Aiasta este tehnologie folosita din plin in armata americana (submarine si alte vapoare) si se vrea adusa in civilie.
Americanii au gasit niste fraieri s-o valideze la ei ca in SUA costa prea mult. NUSCALE a renuntat la proiect in SUA pe chestii financiare. Ca acolo e o singura regula; PROFIT. La romani a mers fiindca sefime la Nuclearelectrica si ministerul energiei e ce vrei mataluta, dar nu energeticieni cu ani de practica in centrale.
AM o singura remarca de facut pentru autor. Cernavoda are niste surori in Coreea de sud si Argentina. Si alea au fost puse in functiune mergind pe grafice de PIF de 60 de luni. Or fi ajuns poate la 66 sau 72, nu la 20 respectiv 30 de ani. Iar Wolsung 2 pusa in functiune in 1997 e pe 40 de ani. Ce-au facut ei si nu au facut romanii? Ca noi trebuie s-o oprim la anu’. Pai cred s-au apucat de treaba mai tirziu cu tehnologie mai noua. Cit despre reactoarele 3-4 ce sa faci cu ele. 4x 700= 2800 Mw in banda. Pai unde mai bagi PF I si altele pe gaz sau pacura ce mai sunt? (ca vazui mai deunazi minim in mijlocul zilei si al saptaminii sub 4000 MW!!!!) Ca doar nu faci ca prin anii 2000 sa te joci cu ele oprind noaptea si pornind dimineata. Dar cum am zis mai sus, de unde meseriasi si strategie? Cu Popescu, Burduja si alti Busoi? Pe ce se duc miliardele alea? Nu cumva e tot o afacere de partid? Ca de departe asa pare. Din umila mea cultura CMR e destul de securitar, n-am auzit de submarine americane scufundate sau cu accidente nucleare. Ar fi vuit presa, ca pe acolo e destul de libera. Acum, ca merge si merge bine, nu mai stim nici noi sau am „uitat” cita a costat Cernavoda I sau II. Eu imi mai amintesc niste povesti d-ale vremurilor trecute, poate doar povesti si folclor orasenesc. Din tot ce povestesti problema n-ar fi reactoarele, ci contractele si cum s-au negociat ele, banii si ca seamana cam ca doua picaturi, una de whiskey american, ailalta de apa tulbure de Dimbovita cu autostrada Bechtel. Adica tot oameni si metehnele lor.
@Stelian _ „Ca de departe asa pare.”
Vă puteți apropia de tema articolului recitindu-l. Apoi, verificând informațiile cuprinse în el și, ulterior, aprofundându-le.
În ceea ce privește deturnarea banilor publici în folos privat, în mod fraudulos, este foarte posibil să fie precum spuneți, iar din fantomaticele SMR-uri să aibă unii profituri directe, iar alții indirecte, prin lobby în favoarea lor. (Mie mi se pare ciudat articolul mizerabil publicat în ziarul lui D Șucu, spre exemplu.)
Felicitari pentru analiza.
Sper ca cine are putere de decizie sa tina cont.
Mi s-a parut suspect proiectul de la inceput.
Nea Neamtule, ma bucur ca „ne mai auzim” si, la fel ca matale, si pe mine „ma depasesc unele chestii”.
Insa, am urmat din inertie procesul initiat (sunt sigur ca il cunosti si matale foarte bine) al brosurilor „STIINTA PENTRU TOTI” din anii ’70, broșurele de popularizare a științei, lansată de Editura Științifică. Erau carțicele de buzunar, accesibile, cu un conținut științific riguros, dar explicat pe înțelesul publicului larg….asa m-am inspirat si eu de acolo si sa redau prostiile mele de mai sus, incercind sa ma adresez publicului larg cit mai simplu posibil.
Nu cred ca am reusit, pentru ca n-am harul editorilor de atunci ai brosurilor Stiinta pentru toti
nea Cataline,
Stiinta pt toti a devenit atit de complicata si din cauza faptului ca stiinta in sine s-a dezvoltat prea tare. Sa ne amintim de modelul simplu al atomului invatat pe vremea noastra si cit de cimplicat e acum!
Nu mai pun la socoteala interferenta intre diferite ramuri si, ca dracu sa fie si mai negru, vine si politica.
Pe de o parte se produce o specializare stricta, nemtii vorbesc de Fachidioti, si pe de alta parte de o combinatie.
Unde mai punem si faptul ca am devenit atit de comozi incit credem ca daca apasam pe niste taste putem calcula cele mai complexe fenomene, desi habar nu avem ce sta in spatele acestor algoritmi.
Pe undeva ma bucur ca am imbatrinit!
Articolul se prezintă într-adevăr ca un text cu valoare adăugată, stricto sensu. Mi se pare că implică un efort riguros de documentare pe toate aspectele implicate: tehnic, tehnologic, economico-financiar, juridic și contractual. Sper să aibă o vizibilitate cât mai bună și să fie luat în discuție ca opinie pertinentă atunci când deciziile se vor lua. E bine că încă mai avem oameni cu experiență și preocupare în discipline cu înalt nivel de calificare, încă neblazați, care știu exprima opinii critice bine documentate la adresa factorului politic și a deciziilor empirice ori dubios motivate.
Cred ca este de interes pentru cititori sa urmareasca aceasta de mai jos;
https://www.antena3.ro/economic/intreaga-lume-se-orienteaza-spre-smr-uri-ceo-nuclearelectrica-despre-scandalul-doicesti-pierdem-o-oportunitate-790018.html
Nu as vrea decit sa ridic 2 simple probleme:
1. cind a fost vreo analiza sau dezbatere publica sau vreo dezbatere intre experti, sau vreo strategie energetica si inchiderea ciclului nuclear in Romania , in acest context ?
2. SMR-PHWR nu era mult mai „natural” si mult mai ‘la indemina” ?. Care a fost analiza comparativa a tehnologiilor cele mai potrivite PENTRU CONDITIILE DIN ROMANIA ?…din care rezulta ca SMR-PWR este ceea ce ne trebuie ?
Chestia asta cu reactoarele modulare mici este o țeapă cum a fost Bechtel, Microsoft, etc, dar mult mai costisitoare. Mai bine am termina reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, sunt mai sigure, parțial construite și mai eficiente. De ce să facem experimente riscante pe banii noștri( mai ales că nu-i avem)?
Deprimant.
Costul pe MWh este mare. La peste 270$/MWh nu e in regula. Se creeaza condițiile unei piete interne de energie electrica scumpe in perpetuitate. Cu alte cuvinte românul de rând se bagă in jug pentru urmatorii 60 de ani. Si asa, România are cea mai scumpă energie electrică din Uniunea Europeană chiar mai scumpa decat in UK. Luati ultimele statistici Eurostat de luna asta si vă minunați. Nu stiu cum mai e industria competitiva cu costurile astea pe MWh.
Cum s-a ajuns aici nu inteleg.
Felicitări pentru analiza publicată.
Mă bucur că mai sunt oameni interesați de viitorul acestei țări.
Citind articolul dvs. am înțeles la nivelul unui inginer constructor hidro pensionar expunerea și concluziile prezentate. Deci un simplu cititor de mass-media care și-a pus o întrebare colaterală asupra posibilelor asemănări dintre: proiectul SMR Doicești și proiectul Bechtel (Autostrada Transilvania). Diferențele de costuri sunt vizibile dar structural mi s-au părut posibile. Mai explicit:
1. Lipsa unui cost final clar la momentul angajării:
Bechtel: costul total nu a fost definit la semnare;
SMR: costul total nu este încă publicat oficial.
2. Dependența ‘de un singur furnizor:
Bechtel către Bechtel;
SMR către NuScale (controlat de Fluor).
3. România plătește faze preliminare fără garanții:
Bechtel: studii, mobilizare, lucrări parțiale;
SMR: peste 240 mil. € deja cheltuiți (conform analizei din articolul dvs.).
4. Proiectul este primul de acest tip:
Bechtel: primul contract de acest tip în Europa de Est;
SMR: primul VOYGR‑6 din Europa.
Primul exemplar = cel mai scump, cel mai riscant.
5. Posibilitatea de reziliere cu pierderi
Bechtel: România a plătit despăgubiri.
SMR: dacă intră în faza EPC, pot apărea penalități.
6. Proiectul consumă resurse care lipsesc altor proiecte strategice
Bechtel a blocat ani de zile investițiile în autostrăzi alternative.
SMR poate bloca resursele pentru U1–U4 și Gen IV.
7. Proiectul este prezentat ca „geopolitic”, nu tehnic
Bechtel a fost justificat politic;
SMR este justificat prin „parteneriat strategic”.
S-ar putea să greșesc integral. Nu îmi permit să scriu altceva în situația actuală.
„1. Lipsa unui cost final clar la momentul angajării:”
– pe atunci autoritatile inca nu concepeau ca un contract sa aiba pret forfetar, nici in cazul in care proiectarea era efectuata de Antreprenor, practic valoarea contractului se stabilea tot pe baza de preturi unitare aplicaye la cantitatile estimate in faza SF, care puteau fi mult departe de realitatea obiectiva;
– chiar si in conditiile actuale (HG1/2018, Anexa nr.2. Condițiile generale și specifice si acordul contractual pentru contractele de proiectare și execuție de lucrari), costul final, fie el si forfetar, nu se cunoaste in momentul angajarii macar din pricina mecanismului de indexare, care nu se bazeaza pe curs valutar; dar si pretul forfetar se limiteaza la specificatiile din SF: daca se constata ca e necesar un tunel sau un viaduct in plus, la pretul forfetar initial se adauga pretul pentru specificatiile neprevazute in SF; in caz de arbitraj Antreprenorul are castig de cauza pentru ca poate sa demonstreze ca studiile din faza SF (geotehnice, cadastrale, etc) au fost superficiale sau solutiile propuse in SF nu corespund normelor tehnice in faza de calcul detaliat sau nu corespund cu realitatea din teren;
2-7 : totul deriva din 1.
nu am argumente in favoarea proiectului de la Doicesti, poate mai degraba contra, ci am doar convingerea ca „parteneriatul strategic” nu are nici in clin nici in maneca cu alungarea sistematica a Bechtel, Chevron, Exxon, etc
Bechtel a inventat autostrăzile, acum peste 100 de ani
Intrebarea INTREBĂRILOR:
De ce autorul articolului sau un comentator ,,expert” în domeniu nu sesizează DNA despre acest potențial jaf financiar național?
Excelenta analiza, insa, evident, foarte limitata ca spațiu, si ca atare ca profunzime… Ar trebui făcute, la nivel de tara, mai multe astfel de analize, oficiale, fiecare cu autorii săi, analize care, evident, pentru precizie maximă, ar trebui sa se întindă undeva, la nivelul sutelor de pagini. Ar putea fi si analize folosind surse externe. Subiectul este mult prea important, complicat, si costisitor, pentru a fi lăsat la mina partidelor… Partidele ar trebui doar sa aprobe, sau nu, astfel de proiecte, dar în buna cunoștință de cauza, pentru ca astfel de proiecte se intind pe multe zeci de ani (construcție + exploatare), si implica sume imense de bani.
De ce Romania nu e o democratie?Pentru ca intr-o democratie un asemenea articol publicat e ca un act de acuzare si cei acuzati se simt datori cu un raspuns care sa demonteze acuzatiile.Articolul, publicat deja de o zi, nu are un raspuns si nici nu va avea vreunul.Adica noi sintem la putere si noi stim mai bine cum poate fi bagata Romania intr-o fundatura din care sa nu poata sa iasa(daca noua ne iese ceva la afacerea asta).Democratie :nu.Da: regim fanariot.Trist.
Un portavion nuclear american va furniza energie electrica la tarm, in Norfolk Virginia.
N-am nici cea mai mica intentie de a baga batul prin gard Dom Catalin. De altfel, articolul e bine scris si documentat (cam multe abrevieri totusi).
Semnalez articolul doar ca pe o curiozitate care de fapt nici nu e noua…rusii fac asta de mult timp in Arctica…
https://thehill.com/policy/defense/5902199-navy-norfolk-virginia-ford-class-aircraft-carrier/
@dl.Robert: TOTAL DE ACORD CU CE SPUNETI !
…dar eu ma refer la instalatii de „power utility applications”…cu zeci de SMR-uri rapindite prin Tara romaneasca si zeci/sute de milarde cheltuite.
Deosebirea intre Norfolk si Romania este:
– n-avem decit Dunarea si Dimbovita drept canal d elegatura ca sa aduc portavionul romanesc sa de lumina in Bucuresti
– la Norfolk, portavionul militar era deja „sunk cost” era facut si banii chekltuiti pentru cu totul altceva !)
Dar, am priceput mesajul dvs.: sa ne apucam sa facem portavionul mai intii si apoi sa-l folosim ca centrala electrica !….punem Romania pe harta inovatiilor si a SMRurilor europene, devenind un „un hub energo-maritim”
”– la Norfolk, portavionul militar era deja „sunk cost” era facut si banii chekltuiti pentru cu totul altceva !)”
nea Cătăline, nu lua în serios toate aiurelile de pe net. N-o să țină US Navy la ancoră cel mai mare portavion de care dispune (singurul, deocamdată, din clasa Ford) ca să-și alimenteze tocmai baza navală de la Norfolk, acolo unde au portavioanele ”garajul”.
E doar un test, pentru a verifica în ce măsură ar fi posibil ca un portavion din clasa Ford să alimenteze o bază terestră, în caz de nevoie disperată. Însă USS Gerald Ford e cel mai mare și mai nou portavion al Statelor Unite, în niciun caz nu va ajunge să stea în port, ca să alimenteze cu energie electrică o bază de pe uscat. Și în niciun caz tocmai baza de la Norfolk.
În mod normal, lucrurile funcționează exact invers la Norfolk: portavioanele își opresc ambele reactoare nucleare și primesc alimentare de pe uscat, timp de câteva luni sau câte au ele de stat acolo (uneori stau și câte 2-3 ani, în caz de modernizări mai serioase). Mai sunt și alte porturi la fel ca Norfolk, unde portavioanele primesc alimentare de pe uscat, asta e starea normală pentru ele. Numai dacă ajunge într-un port fără asemenea facilități, se poate întâmpla ca un portavion american să-și mențină un reactor în funcțiune, pentru propria alimentare.
Cu bombardierele de pe portavioane mai poti sa ataci doar tarisoare din Lumea a Treia cu iesire la mare si fara rachete sau drone, ca Venezuela lui Maduro, sau Iugoslavia lui Milosevici, de pe vremea lui Emil Constantinescu.
Portavioanele, arme ale secolului 20, la fel ca si tancurile, si-au trait traiul. Complet depasite. Tancurile si alte blindate mai pot fi folosite doar de politie, pentru reprimarea propriei populatii civile neinarmate.
Alastair Crooke (born 30 June 1949, former British diplomat) despre cintecul de lebada al portavioanelor:
Asimetria și inovația din spațiul maritim zdruncină dependența tradițională a Occidentului de navele militare mari și grele și de portavioane. Acestea din urmă au devenit „elefanți albi” ai „războiului” din Golful Persic întrucât sunt împinse foarte departe de coastele iraniene de roiurile de drone și de amenințările rachetelor antinavale, astfel încât avioanele de luptă de pe puntea lor au capacități de atac limitate de necesitatea realimentării de la nave cisterne deasupra țintei.
Vederea unui adevărat „roi” format din zeci de ambarcațiuni rapide înarmate care se apropie de o navă de război convențională, greoaie, nu face decât să sublinieze vulnerabilitățile acesteia. Dar Iranul are la dispoziție și alte arme antinavale.
Noua strategie de război maritim a Iranului include, de asemenea, drone subacvatice de mare viteză (sau torpile) care pot rămâne în zonă până la patru zile și care sunt echipate cu capacități de țintire bazate pe inteligență artificială. Aceste drone pot fi lansate din tuneluri subacvatice care se află sub suprafața Strâmtorii Hormuz.
Pe scurt, un portavion american nu mai inspiră teamă așa cum o făcea odinioară; acum radiază vulnerabilitate.
From @CNN exclusive, USS Gerald Ford a few days ago experienced a fairly serious fire incident and major damage occurred in the ship’s crew cabin.
https://x.com/madokafc1/status/2063555784844447759
”Cu bombardierele de pe portavioane ….”
Ce bombardiere americane știi tu să opereze de pe portavioane?
Încearcă să înțelegi că propaganda internă care merge în Rusia nu merge și aici.
The russian duck test: If it looks like a duck, walks like a duck and quacks like a duck, then it’s a duck.
La fel e si cu bombardierele: ceva care arata ca un avion, zboara ca un avion si poate sa care si sa lanseze 2,000-lb bombs este un bombardier.
Niste lamuriri. In engleza, ca sa nu las portite pentru obiectiuni legate de sensul cuvintelor…
Q: What types of aircraft operate on American aircraft carriers?
A: A US Navy aircraft carrier travels with an entire ecosystem of aircraft called a Carrier Air Wing (CVW).
…
F/A-18E/F Super Hornet is the absolute backbone of the fleet. The single-seat (E) and two-seat (F) models handle almost every type of combat mission, including serving as airborne tankers to refuel other jets.
…
Q: What kind of bombs can an F/A-18E/F Super Hornet carry?
A: The F/A-18E/F Super Hornet is essentially a flying armory. It features 11 weapon stations (hardpoints under the wings and fuselage) and can carry up to 17,750 pounds of ordnance.
1. JDAMs (GPS-Guided „Smart” Bombs)
Joint Direct Attack Munitions (JDAM) are the most common bombs dropped by Super Hornets.
GBU-38: A 500-lb bomb (based on the Mk 82 core).
GBU-32: A 1,000-lb bomb (based on the Mk 83 core).
GBU-31: A massive 2,000-lb bomb (based on the Mk 84 core) used for destroying heavily fortified buildings or concrete bunkers.
2. Paveway Series (Laser-Guided Bombs)
GBU-12 Paveway II: A highly agile 500-lb laser-guided bomb.
GBU-16 Paveway II: The 1,000-lb mid-tier variant.
GBU-24 Paveway III: A 2,000-lb bomb designed with advanced guidance to penetrate hardened targets at a low altitude.
Dual-Mode (Laser JDAM / GBU-54): Combines both GPS and Laser guidance so the bomb can navigate via satellite coordinates but adjust dynamically if the target starts driving away.
etc.
”F/A-18E/F Super Hornet is the absolute backbone of the fleet.”
Dacă nu ți-a spus nimeni până acum, F-18 se numește ”F” de la fighter. Bombardierele se numesc ”B” de la bomber: B-1B, B-2 Spirit, B-52 etc.
Faptul că F-18 poate lansa ocazional și bombe nu îl face să devină bombardier. Bombardierele sunt avioane grele și nu operează de pe portavioane. Trebuie să fii rus ca să nu înțelegi astfel de distincții.
Iar articolul ăsta era despre reactoare SMR. Votanții lui Simion și ai lui Georgescu nu ajung la nivelul ăsta al discuției, deci propaganda rusească e inutilă aici.
„Este cea mai bătrână şi cea mai periculoasă dintre toate urzelile diavolului”, spune părintele Pricop. „Mândria se combate cel mai greu dintre toate păcatele.”
😂😂😂
Faptul că F-18 poate lansa ocazional și bombe nu îl face să devină bombardier.
😂😂😂 Genial!
Americanii zic că e ȘI bombardier, dar logicianul Harald îi contrazice, postulând cu superbie: F-18 nu e bombardier!
Jawohl!
Yes, sir!
Am înțeles, să trăiți! Nu e, să trăiți!
Iar articolul ăsta era despre reactoare SMR.
Motiv pentru care ai mai înălțat o odă portavionului american ce n-a văzut Parisul în secolul trecut și un dezastru tehnologic de sec. 21 din cauză de overengineering, bun doar de dat la fier vechi.
Dacă nu ți-a spus nimeni până acum (😂😂😂 vezi că pot și eu?), ce îți trebuie ție ca să cobori cu picioarele pe pământ, printre muritorii de rând, e un proces îndelungat și autoimpus de smerenie, fiindcă mândria (superbia), adică excesul de slavă de sine, cu smerenie se combate. Sper că apreciezi faptul că nu te trimit la exorcist. 😂😂😂
Mândria este păcatul păcatelor, a fost numită ”mama viciilor”,”primul pui al diavolului”,”întâiul născut al morții”. Psalmistul îl numește ”păcat mare” (Psalmul 19:13). Omul mândru se prețuiește pe sine într-un mod pătimaș.
Mândria este exagerarea faptelor proprii asociată cu dispreţul faţă de Dumnezeu, semeni şi natură.
Te vei smeri și vei fi liber, nea Harababură! 😂😂😂
1. Fluor nu mai este acționar la NuScale din aprilie 2026. Ce semnificație are asta? Nu știu, in afara scăderii semnificative a cursului NuScale. Între timp, și-a revenit.
2. Costul de vânzare de 320 $/MWh, față de costul de producție de 276 $/MWh? O fi, n-o fi? Cum ați ajuns la 320? De ce nu 380 sau de ce nu 286?
3. „Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare din România a aprobat deja Documentul Bază de Licențiere pentru NuScale VOYGR-6 .Aceasta este o certificare europeană de referință, prima de acest fel, obținută cu resurse și timp românești. Această certificare are valoare comercială enormă pentru NuScale în procesul de vânzare a tehnologiei în alte țări europene.” Asta ar putea fi o chestie foarte tare daca partea română în negocieri ar fi formată din specialiști în business (nu din ingineri, fie ei și foarte buni!) care sa se priceapă cum să introducă acest asset in capitalul firmei. Nu ne pricepem însă la business, nu avem business men care sa fi învățat business la mama lu businessu, nu spui unde…
De ce parea bună introducerea în Romania a tehnologiei SMR NuScale ?!
Principiile de funcționare ale SMR NuScale
1. Modelarea Reacției de Fisiune și Incapsularea (Siguranța)
• Procesul de Fisiune: În nucleul reactorului, fisiunea nucleară (divizarea atomilor de Uraniu-235) generează căldură intensă. Acesta funcționează pe baza circulației naturale a apei, eliminând necesitatea pompelor mari de agent de răcire.
• Incapsulare Integrală: Spre deosebire de centralele mari, NuScale încapsulează reactorul, generatorul de abur și presurizatorul într-un singur vas de presiune (RPV).
• Containment în Vid: Acest vas de presiune este plasat în interiorul unui alt vas, mai mare, de oțel (containment vessel), care este menținut în condiții de vid, scufundat parțial într-un bazin de apă.
• Siguranță Pasivă: Dacă are loc un accident, reactorul se închide singur și se răcește pasiv, fără a fi nevoie de intervenție umană, generatoare diesel sau pompe de apă, folosind apa din bazinul în care este scufundat.
2. Transferul Energiei și Apa Vaporizată
• Circuit Primar: Apa din circuitul primar (încălzită în reactor la temperaturi înalte) circulă natural (prin convecție, apă caldă în sus, apă rece în jos) către generatorul de abur.
• Generatorul de Abur (Helical Coil): Apa caldă din circuitul primar trece prin exteriorul unor tuburi înfășurate (helical coil steam generators) din interiorul reactorului.
• Generarea Aburului (Circuit Secundar): Prin conductele generatorului trece apa din circuitul secundar (alimentare), care nu este radioactivă. Căldura de la circuitul primar fierbe apa din circuitul secundar, generând abur supraîncălzit.
• Ce se întâmplă cu apa vaporizată (Aburul):
• Turbine: Aburul de înaltă presiune este trimis din modulul reactorului către turbinele de producere a energiei electrice.
• Condensare: După ce trece prin turbină, aburul este trecut printr-un condensator (racit cu aer sau apă), devenind din nou apă în stare lichidă.
• Recirculare: Apa condensată este pompată înapoi în generatorul de abur (feedwater) pentru a relua ciclul (ciclu închis).
Acest sistem permite NuScale să producă energie electrică, dar și să fie folosit pentru cogenerare (producere de apă potabilă, hydrogen).
Principiile sistemelor de siguranta NuScale în cazul unei opriri fortate:
Sistemele de siguranță ale NuScale sunt proiectate să funcționeze pasiv, adică se bazează exclusiv pe legile fizicii (gravitație și convecție), fără a avea nevoie de electricitate, pompe sau intervenția operatorului.
Iată cele trei principii fundamentale care se activează la o oprire forțată:
1. Oprirea automată a reacției (SCRAM)
În momentul în care senzorii detectează o anomalie sau se pierde alimentarea electrică, electromagneții care susțin tijele de control se dezactivează instantaneu. Tijele cad gravitațional în interiorul nucleului, oprind reacția de fisiune în câteva secunde.
2. Evacuarea căldurii reziduale (Sistemul DHRS)
Chiar și oprit, combustibilul continuă să genereze „căldură de dezintegrare”.
• Sistemul de Eliminare a Căldurii Reziduale (DHRS) deschide niște supape care direcționează aburul din circuitul secundar către schimbătoare de căldură imersate în bazinul mare cu apă în care stă reactorul.
• Căldura este transferată apei din bazin, care acționează ca un radiator gigant.
3. Răcirea de urgență a nucleului (Sistemul ECCS)
Dacă presiunea crește periculos sau sistemul DHRS nu este suficient, se activează sistemul ECCS format din două tipuri de supape montate pe vasul reactorului:
• Supape de aerisire: Eliberează aburul din reactor direct în capsula de retenție (învelișul metalic exterior).
• Supape de recirculare: Aburul eliberat condensează pe pereții capsulei de retenție și se adună la bază sub formă de apă. Această apă este apoi reintrodusă în reactor prin aceste supape, creând un flux continuu de răcire prin circulație naturală.
4. Bazinul de apă ca „scut” final
Întregul modul este scufundat într-un bazin de beton armat plin cu apă, situat sub nivelul solului. Acest bazin poate absorbi căldura tuturor modulelor de pe amplasament timp de peste 30 de zile fără nicio intervenție exterioară. După acest interval, simpla convecție a aerului este suficientă pentru a menține reactorul rece pe termen nedefinit.
Nota: Diferența majoră de risc dintre NuScale (SMR) și reactoarele clasice, precum cele CANDU de la Cernavodă, constă în trecerea de la sisteme de siguranță active (care au nevoie de motoare și pompe) la sisteme pasive (care funcționează prin fizică pură).
Iată principalele diferențe de risc:
1. Sursa de alimentare (Electricitatea)
• Cernavodă (CANDU): Are nevoie de energie electrică (generatoare diesel sau rețea) pentru a pompa apa și a răci nucleul după oprire. Dacă pompele se opresc și generatoarele cedează (ca la Fukushima), apare riscul de topire a nucleului.
• NuScale: Nu are nevoie de electricitate sau pompe. Răcirea se face prin convecție naturală și circulația apei prin gravitație. Chiar și în „pană totală”, reactorul se răcește singur.
2. Inventarul de material radioactiv
• Cernavodă: Este un reactor masiv (aprox. 700 MWe). Un accident ar putea elibera o cantitate mare de radiații pe o rază extinsă.
• NuScale: Fiecare modul are o putere mult mai mică (77 MWe). Cantitatea de combustibil dintr-un singur vas este redusă, ceea ce înseamnă că o eventuală avarie ar avea un impact localizat, mult mai ușor de gestionat.
De ce tehnologia SMR NuScale este neviabila?!
A. Viabilitatea economică și costurile: Cea mai mare problemă nu a fost fizica, ci banii. Costul estimat al energiei produse a sărit de la 58$/MWh la aproximativ **89$/MWh** într-un timp scurt. Din cauza inflației și a creșterii prețului oțelului și cuprului, construcția a devenit prea scumpă pentru a concura cu energia eoliană sau solară, ceea ce a speriat investitorii.
B. Complexitatea producției în serie: Promisiunea SMR-urilor este fabricarea lor într-o uzină, nu pe șantier. Totuși, lanțul de aprovizionare pentru componentele de precizie (precum generatoarele de abur elicoidale care trebuie să încapă în vasul reactorului) nu este încă standardizat. Realizarea acestor componente la standarde nucleare, într-un ritm rapid, s-a dovedit extrem de dificilă.
C. Mărimea, si greutatea modulelor componente: Deși se numesc „mici”, aceste module sunt enorme și grele. Transportul lor de la fabrică la amplasament necesită o infrastructură logistică specială. În plus, pentru a genera aceeași putere ca un reactor clasic (ex: Cernavodă), ai nevoie de 12 module NuScale, ceea ce multiplică numărul de sisteme de control, senzori și puncte de mentenanță.
D. Certificarea finală: Deși NuScale a primit aprobarea generală de la NRC (autoritatea nucleară din SUA), fiecare modificare adusă pentru a crește puterea (de la 50MW la 77MW per modul) necesită re-certificări lungi și costisitoare. Procesul birocratic nu este încă adaptat pentru designuri care se schimbă iterativ.
E. Cireasa de pe tort: managementul densității de neutroni! În reactoarele mici, o proporție mai mare de neutroni poate „scăpa” din nucleu comparativ cu reactoarele mari. Acest lucru necesită o îmbogățire a combustibilului ușor mai mare sau o gestionare mai complexă a reflectorilor de neutroni pentru a menține eficiența, ceea ce complică designul termohidraulic.
Nota : De ce s-a ales realizarea componentelor direct pe santier si nu într-o fabrica ? De fapt, promisiunea centrală a NuScale a fost fabricarea în uzină, nu pe șantier. Proiectul s-a orientat la execuție locală ,fiind o adaptare la realitățile logistice și economice.
Iată motivele principale pentru care asamblarea sau fabricarea unor componente ajunge să fie făcută pe șantier:
1. Dimensiunile critice (Gabaritul): Deși sunt „mici”, modulele au peste 20 de metri înălțime și cântăresc sute de tone. Transportul unui modul complet asamblat de la o fabrică centrală până la un amplasament din interiorul continentului (fără acces la mare sau fluvii mari) este aproape imposibil pe căile ferate sau rutiere standard.
2. Infrastructura industrială inexistentă: Nu există încă o „super-uzină” capabilă să producă 12 module pe bandă rulantă. Până când cererea va fi suficient de mare pentru a justifica investiția într-o astfel de fabrică, componentele sunt produse de furnizori diferiți și asamblate la destinație.
3. Certificările locale și forța de muncă: Pentru țări precum România, realizarea unor părți din proiect pe șantier (sau în fabrici locale) este o condiție pentru acceptarea politică și economică, generând locuri de muncă și dezvoltare industrială locală.
4. Lucrările civile masive: Chiar dacă reactorul este modular, bazinul de beton, clădirea de retenție și infrastructura de răcire sunt structuri gigantice care nu pot fi „modularizate” și trebuie turnate obligatoriu la fața locului.
5. Riscul de transport: Orice micro-fisură apărută în timpul unui transport lung și vibrat pe platforme rutiere ar necesita inspecții radiografice extrem de costisitoare la destinație, anulând economiile de timp.
Și așa mai departe …. !
Am avut intenția să comentez și eu oarecum la temă dar cum n-am mai apucat doar o să completez.
Ar mai fi niște motive pentru care ideea părea bună (inițial) pentru că evident când ajungem la capitolul preț și ne dă cu minus trebuie să ne oprim…
– Noi avem deja supraproducție în zona Dobrogei, mai ales când bate vântul; finalizarea celorlalte două reactoare va duce puterea (presupun că sunt egale) de la 1400Mw la 2800. Dacă mai bate și vântul mai punem încă 2000 și am avea un consum instantaneu al întregii Românii produs în Dobrogea. Varianta reactoarelor modulare ar fi însemnat o distribuire mai judicioasă în teritoriu ( nu înțeleg de ce la Doicești și nu undeva în Ardeal unde e deficit dar să zicem că era doar primul pas)
– Mai multe reactoare mici sunt un mare avantaj din punct de vedere al mentenanței. Una e să oprești un reactor din două, ca acum, și alta e să poți programa întreruperi pentru … să zicem unul din 20 de reactoare, cu un deficit minim pe piață
– faptul că s-a dezvoltat o industrie autohtonă în siajul tehnologiei CANDU nu exclude posibilitatea dezvoltării unei industrii noi. Chiar nu cred că trebuie să refuzăm ideea de a asimila alte tehnologii, mai ales că și pentru industrie e mai avantajos să ai multe lucrări „mici” decât câte un contract mare o dată la 10 ani … Desigur că multă lume încă trăiește cu nostalgia centralismului ceaușist și consideră că doar atunci se putea construi un astfel de ecosistem dar realitatea este mult diferită. Industria românească are acces la piața globală și e musai să lucreze la nivel global cu tehnologiile disponibile, are chiar și dreptul să inoveze, cât și dacă o duc curelele (!) . Ba chiar tot ce s-a construit în epoca respectivă (și tot respectul pentru cei care au lucrat atunci) se poate pierde ușor prin neadaptarea la ceea ce există pe piață și management ineficient de tip comunist (în trecut am mai povestit din zona electronicii și IT, unde dinamica a fost foarte mare și multe lucruri s-au pierdut în primii ani ’90 pentru că în primul rând s-au pierdut oamenii. Industria nucleară are o inerție mai mare, dar dacă pierzi oamenii și nu mai poți aduce alții o să rămâi doar cu niște dosare prin dulapuri…)
Aparent însă, în ciuda punctelor valide, cifrele dau cu minus, caz în care probabil că proiectul va trebui abandonat. Dar și aici e important să facem diferențierea ce parte a fost experiment de bună credință și ce parte a fost fraudă, pentru că dacă mergem doar pe ipoteza fraudei și ne înșelăm oamenii vor ține cu dinții de proiect și nu vom obține decât alte cheltuieli inutile. La „Mecanică Fină” toate proiectele de cercetare se terminau cu succes :)
E bine să existe alternative sau diversificare la un mamut (Nuclearelectrica) cu picioare de lut (statul deținând 82.49% din acțiuni). Imposibilitatea de a-şi reinvesti profitul (sugativat şi dirijat de stat prin politicieni) duce la lipsă de performanţă (şi opţiuni) a companiei şi la îndatorare (rezultând indirect şi o îndatorare a cetăţenilor).
Doar că varianta aleasă pare precum un contract neechilibrat în care beneficiile sunt unilaterale.
”Mai multe reactoare mici sunt un mare avantaj din punct de vedere al mentenanței. Una e să oprești un reactor din două, ca acum, și alta e să poți programa întreruperi pentru … să zicem unul din 20 de reactoare, cu un deficit minim pe piață”
Teoretic, da. Însă în practică e mai complicat decât atât. România ar avea nevoie de 10-12 reactoare mari, comparabile cu cele de la Cernavodă (700 MW). Însă ar fi nevoie de câte 9 reactoare mici ca la Doicești (77 MWe declarat) pentru a înlocui câte un reactor ca la Cernavodă. Deci necesarul s-ar duce spre 100 reactoare mici în total, din care nici măcar primul nu e construit.
Având în vedere că tehnologia CANDU e matură, iar România are totuși destul uraniu în zăcăminte proprii, ar fi mai ușor de construit 2-3 reactoare mari undeva pe la Făgăraș și încă 2-3 pe la Bicaz (sau tot undeva pe Bistrița). Fiindcă și în Moldova e deficit mare de capacități energetice, nu doar în Ardeal. Ar fi preferabilă răcirea cu circuit închis, ca să nu aibă nevoie de toată apa din Dunăre, cum se întâmplă cu cele de la Cernavodă, iar Oltul și Bistrița ar fi suficiente în acest caz.
Problema e că în România statul vrea să le facă el singur pe toate, iar viziunea ”strategică” de a concentra capacitățile energetice în Muntenia / Dobrogea ține toată țara în sărăcie, dar satisface obsesia controlului centralizat. România de azi e condusă la fel ca Rusia, cu serviciile secrete având controlul total asupra economiei, așa se explică (și) peisajul energetic.
Un articol binevenit și pe care, eu cel puțin, îl așteptam ca să am ceva combustibil pentru raționamente asupra întregii afaceri. Fiindcă este o afacere și aici trebuie gândit totul în termeni de cost și beneficii. Iar costul înseamnă cu mult mai mult decât banii investiți!
Felicitări și, în măsura timpului, vă rog să ne mai lămuriți cu articole de acest tip.
Ai radiografiat situația cu maxima acuratețe!
Corect este sa mergem pe dezvoltarea U1 si U2 si construirea U3 si U4 tot PWHR dar de putere/capacitate mai mare!
Indeprndenta energetica trebuie sa fie pe primul loc iar asta nu este satisfacuta pe deplin cand faci cu banii altora si tehnologia altora dupa regulile altora! Probabil ar fi bun si SMR dar trebuie sa producem în tara Uraniu Imbogatit care ne-ar ajuta pe 2 planuri: 1 economic(ne producem singuri combustibilul ieftin si nu depindem) si 2 si cel mai important:Construim Focoasele Nucleare care vor pune la respect toti sceleratii care ameninta si au pretentii la teritorul aceste tari!!!!
Asta e miscarea de geniu care poate pune romania la masa celor grei alaturi de marile puteri!
@George M. _ „Construim Focoasele Nucleare care vor pune la respect toti sceleratii care ameninta si au pretentii la teritorul aceste tari!!!!”
Îmi place cum dezvoltați subiectul, dar de ce v-ați oprit?!
…Și pe urmă România dezvoltă tehnologia și construiește rachetele purtătoare intercontinentale și le instalează pe submarinul Delfinul.
Permiteți-mi vă rog o întrebare…
Nu-i așa că sunteți fan al seriei „Star Wars”?
La cum merge fotivoltaicul in tara noastra in 3-4 ani vor da faliment cu smr si cu Mintia. Vor produce pe jumatate de zi cu cost negativ. Vor avea profit 2 luni pe an.
https://www.linkedin.com/pulse/este-iarna-viitoare-sub-semnul-blackoutului-ignorat-din-chis%C4%83li%C8%9B%C4%83-bbppf/
Deci, Mintia? Deci, Iernut? Deci, Doicesti?
P.S. : ca veni vorba de Iernut, asta ce mama naibii de ‘afacere’ este? Este bazata pe tehnologie spatiala, sau ce? Termene depasite, costuri depasite… Silenzio stampa, ciocu’ mic, ca sunt baieti buni dela Romelectro !
Romelectro nu mai e in proiectul Iernut din 2021, a fost o alta afacere ,,buna” care l-a dus in inolventa.
Romgaz a platit 98% din bani catre contractori, in principal catre Duro Felguera pentru cam 85% din stadiul fizic, fara sa luam in calcul cate trebuie inlocuite din echpamentele livrate in santier majoritatea intre 2018 si 2020.
Politrucii de la Romgaz mint de ingheata apele, oricum ar trebui catusele zdranganite, ca prea miroase urat.
Centrala aia daca se va porni prin 2027 ar trebui a fie deschisa sampania, dar dpmdv ar fi bine ca Romgaz sa comande vaporul care sa duca fierul vechi din proiectul noului Iernut catre topitorii ca sa-i redea o noua viata.
Ați fost in România anul trecut de pe 15 octombrie pana pe vreo 20 ianuarie 2026 ? Au fost săptămâni întregi în care nu s-a văzut soarele, eoliene produceau câte 20-30 mw din 3.4 gw instalati la orice ora te uitai, si hidro avea o seceta crunta, si Dunărea, si intermediul, Someșul care are vreo 7 baraje plus încă 2 hidrocentrale pe cursul apei, avea debitul o zecime din cel mediu, în condiții de astea apa e păstrată pentru uzinele de apa si debite de servitute si hidro cred ca nu uzineaza de loc, am importat la greu curent din lignit bulgăresc sârbesc slovac si orice am mai găsit, pentru moldoveni nu a mai fost nimic si au avut blackouturi,
Dacă folosiți mai 2026 cu soare si vant si regim hidro la Dunăre intre 2500 si 4000 mc/s fata de 1000 anul trecut în toamna, normal ca nu ne mai trebuie decât stocare,
Eu sper sa repornească acuma oțelariile electrice si laminoarele de la otelul rosu si Hunedoara, azomures care e si el mare consumator, Alro are 2 hale de electroliza oprite, ucrainienii au repornit unul din cele 3 laminare de țeavă de la Roman si le-ar porni pe toate 3, toate astea au nevoie de energie ieftina si in banda
Iata exemplul viu de patriotism si bunastare in favoarea tarii si a cetateanului:
https://m.digi24.ro/stiri/externe/generalul-fabien-mandon-atentioneaza-ca-exista-riscul-ca-germania-sa-devina-principala-putere-militara-a-europei-depasind-franta-3797429
Noi vindem ce a mai ramas din tara si cumparam fierul vechi de la nemti pe bani grei.Ei cu banii nostri se inarmeaza cu tehnologie noua!
Exact asa se pune problema si cu SMR urile băgate pe gat! Daca nu facem sa producem materia prima este doar o gaura neagra in buget alaturi de celelalte.
Mereu ma intreb cum de tara asta plina de bogații, plina de ingineri cu cap de aur, complet industrializata si fara darorii a ajuns in metastaza asta galopanta fara ca nici un conducator sa facă ceva!
O fantomă !
https://www.msn.com/en-xl/news/other/us-approves-first-commercial-smr-in-40-years-powers-ai-era/ar-AA24Msd8?ocid=msedgdhp&pc=U531&cvid=f870d9f77f1a44d0db4057a9e8181436&ei=30
Ce nu scrie în articolul de pe MSN:
Kemmerer, Wyoming, e un loc pustiu, într-un stat pustiu. Statul Wyoming e un pic mai mare decât România (are cam 250.000 kmp) dar are mai puțin de 600.000 de locuitori (tot statul!)
Kemmerer e o așezare rurală de vreo 2.500 de locuitori, în timp ce tot comitatul (”județul”, Lincoln County, Wyoming) are aproape 20.000 de locuitori. Kemmerer se află la peste 500 de kilometri distanță de Cheyenne, capitala statului. E mai aproape Salt Lake City, în Utah, dar tot sunt vreo 220 de kilometri și până acolo.
Un asemenea loc e foarte potrivit pentru un SMR. Care va avea totuși 345 MW, nu se compară cu cele proiectate pentru Doicești. E o investiție 100% privată, nu pe bani publici, ca în România.
Și cireașa de pe savarină: TerraPower e compania lui Bill Gates. Da, acel Bill Gates! 😀
Asta nu e smr, il pot face de 1200mwe , primul e micut ca sa valideze tehnologia, dupa aia il pot face mare, nu ca la NuScale
O informatie, cred, relevanta care justifica (inca odata) drumul gresit al SMR-PWR in Romania:
SUA nu-;i acopera decit 1/3 din cererea de Uraniu imbogatit (filiera PWR si SMR-PWR !), drepat care s-au apucat sa-si mai faca o facilitate de imbogatire (cu U de import !)….citez:
„…The expansion, announced June 2, will install up to 24 gas centrifuge cascades at the licensed New Mexico site. While construction is slated to begin at the new plant in 2029, the first cascades are scheduled to begin production in 2032, and additional cascades are slated for installation through 2036. The NEF site is already licensed by the Nuclear Regulatory Commission (NRC) for up to 10 million SWU of capacity—well above the projected buildout, Urenco told POWER.
The new buildout follows an ongoing 700,000-SWU expansion scheduled for completion in 2027 and planned refurbishment of existing cascades beginning that same year. All four cascades installed under that program came online ahead of schedule and on budget, Urenco reported on April 2. The NEF currently has 4.3 million SWU of annual capacity, which represents approximately one-third of current U.S. enrichment demand, Urenco said….”
Isi inchipuie cineva ca acel combustibil imbogatit pentru SMR….pe care il vom cumpara in urmatoarele cel putin 2 generatii (!!) , va fi gratuit ?…sau ieftin ?
https://www.powermag.com/americas-only-commercial-uranium-enricher-is-privately-building-a-new-plant-amid-a-widening-nuclear-fuel-supply-gap/?utm_source=omeda&utm_medium=email&utm_campaign=pwrnews+eletter&oly_enc_id=0773J6107145F2E
UN ULTIM COMENTARIU SINTETIC CARE SUMARIZEAZA INUTILITATEA SMR- PENTRU ROMANIA
Inchiderea ciclului nuclear, adica U natural – PHWR-Plutoniu – Reactor FBR cu Thoriu-232 -productie U 233 , poate fi considerat conceptual parte a unui sistem si concept de economie circulara (adica, similar cu bautul unui pet cu bere si reciclarea pet-ului la punctele de colectare si a capacelor in altceva util)
Conceptual, închiderea ciclului nuclear prin utilizarea combustibililor regenerați poate fi considerată o formă avansată de economie circulară. Ambele modele au ca scop eliminarea deșeurilor și conservarea resurselor prin reciclare continuă.
Analogii cheie între cele două concepte:
Deșeul devine resursă: Plutoniul extras din combustibilul uzat al reactorului PHWR (tip Candu) și Uraniul-233 generat din Thoriu-232 nu mai sunt tratate ca deșeuri radioactive definitive, ci ca materii prime pentru o nouă generație de reactoare (FBR – Fast Breeder Reactor).Buclă închisă (Closed-loop).
În loc de un flux liniar („extracție – utilizare – eliminare”), sistemul nuclear propus reintroduce materialele în circuitul energetic.
Conservarea resurselor naturale: Utilizarea Thoriului-232 (un element fertil abundent) transformat în Uraniu-233 (fisionabil) extinde durata de viață a resurselor planetare cu mii de ani, reducând dependența de minereul de uraniu natural.
Minimizarea amprentei ecologice: Deșeurile finale rezultate dintr-un ciclu închis au o perioadă de radiotoxicitate mult mai scurtă (sute de ani în loc de zeci de mii de ani) și un volum redus, respectând principiul sustenabilității.
Diferențe conceptuale importante: Transmutație nucleară: Spre deosebire de reciclarea clasică din economia circulară (unde materialele își păstrează structura chimică), în ciclul nuclear elementele își schimbă identitatea atomică (Thoriul devine Uraniu). Generare de combustibil nou: Reactoarele de tip FBR (Breeder) produc mai mult material fisionabil decât consumă, depășind conceptul simplu de reciclare și trecând în zona de „multiplicare” a resursei energetice.
Reactorii SMR-PWR (Small Modular Reactors de tip Pressurized Water Reactor) pot fi integrați în acest ciclu circular, însă rolul lor este unul de consumatori sau intermediari, nu de multiplicatori de resursă.
Spre deosebire de reactorii rapizi (FBR), reactorii SMR-PWR clasici sau modulari folosesc neutroni termici (leneși), ceea ce le limitează capacitatea de a „crește” eficient combustibil nou din Thoriu, (sigur, sunt cercetari si incercari de a-i integra in ciclul nuclear, dar, fundamental, fizic ;i tehnologic, SMR-PWR NU POT FI CONSIDERATI PARTE A VREUNUI CICLU ECONOMIC CIRCULAR…deci, Romamnia, daca adopta SMR-PWR isi inchide singura optiunile macroeconomice de circularitate si independenta energetica sustenabila
o discuție adiacentă mi se pare dacă încă e oportună locatia Cernavodă pentru următoarele două reactoare și dacă nu ar fi mai oportună găsirea altei locații (știu că în anii ’80 s-a studiat și problema asta dar nu știu care au fost concluziile). La consumul actual probabil că problema s-ar pune altfel decât la consumul de atunci iar în caz de revenire a cererii se pot contracta și acelea mai târziu. Pentru mine e important să văd că proiectele de azi răspund nevoilor de azi și nu a celor de ieri…
1. U-3-4 sunt deja investitii „sunk cost”…asta e avantajul
2. „revenirea consumului”: care consum ?….inchidem toti carbunii si gazele…inclusiv din Marea Neagra si trecem pe bioeconomie-bioenergie circulara (daca tot mincam mincare, daca valorificam deseurile agricole biocircular/bioenegetic, ne alegem – la alegere- cu inca 3-5000 MW „green energy” electrici si biocombustibili pentru transport auto si SAF.
3. inchidem Neptun Deep si-l lasam urmasilor….impreuna cu un Ciclu Nuclear Inchis !
(TATE ASTEA POT FI F.F.POSIBILE)
există posibilitatea revenirii consumului zilnic de la cei 5000MW putere instantanee de acum la cei 8000-10000 sau mai mult din vremea comunismului, evident că nu vor mai apărea oțelării electrice prea curând dar în schimb apar centrele de date (în momentul ăsta am constatat pe pielea mea că e mai ieftin să hostez un server în Germania sau Franța decât în România din cauza prețului electricității) . De fapt centrele de date sunt „cauza” care a inițiat discuția despre SMR în Statele Unite, se caută soluții pentru alimentarea acestora, părea o soluție rapidă și simplă. Dar în mare de data asta suntem de acord :)
@Mihai Badici _ „o discuție adiacentă mi se pare…”
Este exact discuția susținută de către cei care se opun construcției reactoarelor 3 și 4, la care se tot lucrează de peste 30 de ani.
Ba nu-i potrivit constructorul, că-i din Canada, că-i din Franța, că-i din China, că-i din SUA…
Ba nu-i potrivit momentul, că nu-i nevoie, că nu sunt bani, că ar trebui alt model…
Ba nu-i potrivit locul, că nu-i bună karma, că nu-i armonizat zenul, că nu-i favorabil fengșuiul…
De peste trei decenii!
Doar ca să nu fie construite!
…Iar România să importe energie.
Oare nu am amânat suficient construirea rectoarelor 3 și 4 de le Cernavodă?!
Premierul care a mers la constructorul din China avea un anumit program politic, acum tocmai ce s-a înscris într-un grup parlamentar care îl reprezintă. Nu e singura faptă de acest gen, tot el a anulat licitațiile pentru A1 montan, tot el a oprit contractul Bechtel inclusiv porțiunea construită 50% care dacă avem puțin noroc se va termina anul ăsta.. așa că avea evident o direcție strategică. Sigur că valorificarea unor investiții deja făcute e un argument valid, însă cel puțin wikipedia zice așa: „Unitățile 3 și 4 se află în conservare încă din 1992. Rata totală de finalizare: circa 15% la Unitatea 3 și 14% la Unitatea 4, constând în lucrări civile la clădirea reactorului, clădirea turbine și clădirea de servicii.” Dacă un alt amplasament ar servi mai bine interesul economic eu zic că cei 15% s-ar construi probabil la tehnologia de azi într-o jumătate de an (poate unele instalații ar putea fi chiar mutate) și nu ar fi o mare pierdere . Bineînțeles că dacă nu ai niște studii anterioare pentru alte locații acestea ar putea să întârzie mult mai mult însă poate că am și eu o vrăbiuță legată de faptul că deși cu toții știm că vechiul regim a fost aberant și antieconomic tindem să luăm de bune toate proiectele acestuia și să îndeplinim planul cincinal :) Evident că unele proiecte chiar sunt bune, că doar nu au fost făcute de nea Nicu în persoană ci de specialiști dar întrebarea e legitimă pentru că între timp și economia s-a mai schimbat deci toate proiectele strategice au nevoie de o revizuire. Până la urmă nu discuțiile astea sunt cele care au amânat finalizarea ci pur și simplu lipsa deciziei de a investi. O dată ce avem banii alocați și contractul semnat evident că toate discuțiile se închid.
Au mai studiat locații, cernavoda nu are turnuri de răcire și condenseaza aburul de la turbine cu apa din canalul tehnic legat la canalul Dunăre marea neagra, aici este acordul de mediu https://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2013-04-25-PROIECT-Acordmediu.pdf
Vedeți ce le trebuie – au o accelerație pentru seism, le mai trebuie o sursa mare de apa de unde sa pompeze în cazul unui accident sever,
Pentru răcire, daca nu ar fi eutrofizat Dunărea cu răcirea reactoarelor, ganditi-va ca idee ca o unitate de la Cernavodă are aproape 2100mw termici, ca și comparație grupurile de 330mw de la CNLO care condenseaza cu turn de racire aproape 790mwt, ar fi trebuit niște construcții imense ca să disipeze caldura
da, e clar că răcirea e o problemă dar dacă îmi amintesc s-au studiat tot locații pe lângă râuri mari, Mureș, Siret. În plus probabil că s-ar mai găsi locații tot pe Dunăre mai în amonte. Eram doar curios…
https://presamil.ro/1988-ambitii-mari-energie-electrica-putina-un-avant-comunist-cu-lipsuri/ aici găsiți lista de locații studiate
cele de mai sus, ne pot fi explicate foarte bine (si aplicate practic) de catre dl.Borbely – seful Dept de Economie Circulara si Dezvoltare Durabila de pe linga Guvernul Romaniei – indiferent care o fi acela, dar dl.Borbely ;i departamentul respectiv vor ramine vesnic acolo
ERATA (pentru Dept. Economie Circulara al Guv. Romaniei)
Aceasta este o buclă cu multiplicare, nu doar reciclare — ceea ce este mult mai mult decât economia circulară clasică. (adica nu reciclez 1 PET ca sa fac altul, ci reciclez 1 PET ca sa fac alte 2 PET-uri…cam asa ar fi)
Trei proprietăți ale ciclului nuclear inchis cu PHWR (CANDU) – Pu-FBR-Th-232-U-233-FBR, care depășesc economia circulară convențională
1. Breeding ratio > 1
FBR produce mai mult combustibil fisionabil decât consumă. Nicio economie circulară materială nu face asta — cel mult conservă, nu multiplică. Este echivalentul unui PET care, reciclat, produce două PET-uri noi, cum spuneam.
2. Transmutația schimbă identitatea elementului
Th-232 (fertil, nefisionabil) devine U-233 (fisionabil). Nu este reciclare în sensul clasic, ci transformare de categorie — un element inert energetic devine combustibil. Analogia cea mai apropiată din economia circulară ar fi transformarea CO₂ captat în combustibil sintetic, dar cu eficiență energetică incomparabil mai mare.
3. Reducerea radiotoxicității deșeului final
CONCLUZII STRATEGICE
Încadrarea ca economie circulară nucleară este nu doar legitimă, ci și strategică din punct de vedere al unei strategii si securitati energetice sustenabile a RO dar si din perspectivă comunicațională — pentru că:
– Face conceptul accesibil unui public non-tehnic și decidenților de politică
– Conectează agenda nucleară cu agenda Green Deal / sustenabilitate (subsemnatul fac parte dintr-un TWG-Technical Working Group al unei org de energie din UE cu tema despre exact asta- utilitatea/aplicabilitate strategica a SMR in UE)
– Poziționează CANDU-ul existent al României ca primul inel al unei bucle care are deja o verigă instalată — un argument puternic față de SMR-PWR care ar începe o buclă nouă, incompletă și fără potențial de închidere
România este, paradoxal, una dintre puținele țări europene care are deja condiția necesară pentru primul pas al acestui ciclu — reactorii CANDU și stocul de combustibil uzat. Argumentul că SMR-PWR ignoră acest capital strategic și nu contribuie la nicio buclă circulară este, în această formulare, considerabil mult mai puternic decât simpla calculare a costului energiei produse (care astfel devine o problema marginala…desi chiar numai asa ar fi inacceptabil)…din acest punct de vedere, pentru RO, SMR=Dead End !
Terenul fostei termocentrale este in mijlocul localitatii, foarte aproape de casele oamenilor. Ce distante de siguranta sunt reglementate la amplasarea SRM urilor ?
pai nu ne explica nea Ghita (nu ala „de la portita” !), dar si alti „experti” ca SMR-urile sunt bune la cogenerare/inclaziri municipale ?!..caldura IEFTINA !, deci, unde sa le plaseze decit in buricu satului…ca sa nu se piarda energie termica la transport
Bolojan s-a documentat despre”băieți deștepți”care impanzesc ENERGIA:
„Niște băieți deștepți au făcut acolo o afacere, au vândut cu 40 mil euro un teren pe care-l cumpăraseră cu 5 mil euro, dar energie electrică produsă de SMR-uri n-o să vedem noi acolo.”