Eu nu sunt politician. Textul meu nu are nimic politic în el. Asta, desigur, dacă acceptăm că un economist poate critica argumentat politicile iresponsabile promovate de guverne succesive ale României. Pentru că asta s-a întâmplat: după aderarea la Uniunea Europeană, politicienii noștri au găsit cu cale să satisfacă în tot mai mare măsură creșterea consumului intern prin îndatorarea țării. Lucrurile au luat-o relativ încet la vale. În anul 2006 toată datoria publică a României era de numai 12,4% din PIB. 10 ani mai târziu, în 2016, ea ajunsese la 37,7% din PIB, pentru ca în acest an să depășească 60% din PIB.
Primul pas semnificativ a fost aplicarea unei așa-zis teorii economice numite wage-led growth, prin care guvernul României a găsit cu cale că majorarea dincolo de orice rațiune a salariilor din sectorul public, iar apoi și a altor cheltuieli, ar conduce la o creștere economică sănătoasă, pe seama creșterii impozitelor și taxelor. Deși este adevărat că peste 40% din totalul salariilor se întoarce sub forma impozitelor și taxelor la buget, râmâne o „bagatelă” de aproape 60% din această sumă care trebuie acoperită… din pix. Din creşterea datoriei publice.
Și poate lucrurile nu ar fi atât de dramatice într-o economie închisă, care nu are legături cu restul lumii. Doar că noi suntem într-o economie parte a Uniunii Europene. Slavă Domnului, această apartenență ne-a ajutat să ardem etapele și să creștem incomparabil mai rapid decât am fi făcut-o într-o economie izolată. Doar că această stare de lucruri nu ne permite să luăm toate fantasmagoriile politice drept posibilități reale. Ceea ce s-a întâmplat la noi era, de altfel, foarte ușor de prezis: creșterea irațională a cheltuielilor publice nu a atras în primul rând creșterea producției naționale (s-a produs și ea, într-o anumită măsură), ci a importurilor, pentru a satisface o cerere de consum care explodase. Ca urmare, creșterea deficitului public a stimulat într-o proporție covârșitoare creșterea economică în țările din care România importă. Ce poate fi mai absurd și mai contraproductiv?
Am trecut prin pandemia de Covid-19, iar apoi prin criza energetică, indusă intenționat de Rusia, ca parte a războiului ei hibrid împotriva lumii libere. În tot acest timp, România s-a afundat tot mai mult în datorii, depășind toate pragurile de atenție prevăzute, de altfel, foarte clar în legea responsabilității fiscale: 40 – 45 – 50 – 55 iar în prezent 60%. Fiecare dintre acestea ar fi trebuit să atragă o moderare în cheltuirea banului public. De fapt, anul 2024 a fost cel al maximei iresponsabilități în batjocorirea banului public. Obiectivele politice în anul alegerilor au făcut praf orice urmă de rațiune, deficitul României ajungând la un înspăimântător 9,3% din PIB. Adică, mai mult decât în plină pandemie, mult mai mult decât Ucraina aflată în război! Sau, altfel spus: la fiecare 3 lei venituri, statul român a cheltuit 4 lei!! Oare ce or fi avut în plan cei care au decis această grozăvie? Urmarea nu s-a simţit imediat, dar acum ea se vede din plin: în prezent plătim peste 1 miliard de lei în contul dobânzilor în fiecare săptămână. Fără măsuri susținute și de durată pentru a reduce această povară, riscurile pe care le vom avea sunt extraordinar de severe.
Aici simt nevoia să fac două digresiuni. Prima este legată de o opinie larg răspândită, mai ales la publicul nespecialist. Cum, după ce că suferim atât de mult în ultimul an, datoria noastră continuă să crească? Păi, sigur, ceea ce am realizat pe seama strângerii curelei în ultimele 12 luni este doar o mică parte din ceea ce s-a risipit, cu atâta inconștiență. La sfârșitul acestui an, dacă totul merge bine, vom fi redus deficitul cu 3 puncte procentuale din PIB faţă de 2024. Mai avem încă pe atât înainte de a ajunge la un nivel în care, posibil, creșterea nominală a datoriei publice să fie mai mică decât creșterea PIB. Până atunci însă sunt multe eforturi de făcut, iar populismele de două parale nu fac decât să ne apropie de experiența pe care a avut-o Grecia, datorită iresponsabilității fiscale a guvernelor acestei țări. Pentru cei care nu știu, datele statistice arată o realitate cruntă: în anul 2024, veniturile reale în Grecia erau mai mici decât fuseseră în anul 2004! Două decenii irosite. Acesta este prețul plătit de o țară întreagă pentru lipsa de rațiune a politicienilor ei. Vrem cumva să repetăm experiența acestei țări? Sloganele populiste sunt cântece de sirenă care ne îndreaptă fix acolo.
A doua digresiune privește așa-zisele soluții la criză care nu antrenează impozite mai mari ci, dimpotrivă, se bazează pe rezultate mirobolante care s-ar obține prin reducerea impozitelor. Autorii unor asemenea idei trăiesc probabil pe altă planetă. Ei se fac că nu înțeleg că o eventuală opțiune pentru însănătoșirea mai rapidă a economiei cu impozite mai mici este condiționată de doi factori esențiali: primul este să existe un mecanism economic bine pus la punct, bazat pe o funcționare ireproșabilă a piețelor, care să permită creșterea investițiilor imediat ce autoritățile decid reducerea impozitelor. Este economia românească în această situație? Sau batem câmpii cu aberații la fel de absurde ca wage-led growth?
Al doilea factor care condiționează succesul este ca piața financiară să aibă încredere în politicile tale. Or, o țară care a avut un deficit de 7% în 2023, a promis că îl reduce cu două puncte procentuale în 2024 și, de fapt, l-a crescut fix cu cât a declarat că îl reduce nu poate sub nicio formă fi credibilă pentru finanțatori. Să nu uităm că, în momentul de față, România plătește cele mai mari rate ale dobânzilor din întreaga Uniune Europeană, mai mult decât dublul ratelor plătite de vecinii noștri de la sud de Dunăre. De aceea, reducerea impozitelor pentru relansarea economiei este mai mult decât o fantasmagorie: este calea spre dezastru în cel mai scurt timp.
Așa stând lucrurile, România nu are alternativă la a continua o politică de reducere a deficitului public, care nu poate fi realizată altfel decât prin moderarea consumului intern. Aceasta se poate realiza însă pe două căi: una este cea începută, cu un an în urmă, de guvernul Bolojan. Adică, o reducere treptată a deficitului public, fără bruscarea excesivă a economiei. Soluția adoptată, criticată adeseori, a fost aceea a majorării impozitelor înainte de reducerea cheltuielilor publice. Este dincolo de orice îndoială că ar fi fost preferabilă întâi reducerea cheltuielilor publice, aşa rezultatele ar fi fost, probabil, mult mai puțin supărătoare la nivel individual.
Doar că este sănătos să facem diferența între ceea ce este dezirabil și ceea ce este fezabil. Majorând întâi impozitele, guvernul a obținut mai multe efecte. Primul și cel mai important este că a calmat imediat piețele internaționale. În vara anului 2025 eram extrem de aproape de trecerea țării în grupa “nerecomandabilă investițiilor”, pentru că situația fiscală era în degringoladă totală. Al doilea efect a fost creșterea imediată a veniturilor publice pe seama TVA și a accizelor la combustibil. Această creștere a avut drept urmare o reducere relativă a necesarului de finanțare a deficitului public, care s-a regăsit în scăderea ratelor dobânzilor față de prima jumătate a anului 2025. Al treilea efect a fost acela al reducerii consumului intern, care a atenuat într-o anumită măsură deficitul extern, ajuns și el la cote insuportabile. Dacă anul 2024 s-a încheiat cu un deficit al exporturilor de bunuri şi servicii de 21,2 miliarde de euro, în 2025 am coborât la 20,2 miliarde de euro. Nu este foarte mult, dar este un progres, care a venit după doar câteva luni de TVA mărit.
Fie-mi îngăduită aici încă o digresiune: am auzit, nu doar în zona politică, ci și printre economiști, opinia potrivit căreia în locul creșterii TVA ar fi fost preferabilă impozitarea progresivă a veniturilor. Există unele merite în această abordare. Într-adevăr, creșterea TVA este mai degrabă un impozit regresiv, care-i afectează cu precădere pe cetățenii cu venituri mai mici; impozitarea progresivă așează o parte mai mare a poverii către cei care au venituri mai mari, ceea ce reprezintă într-adevăr o formă de echitate socială. Doar că de la dorințe pioase la realitate calea este destul de lungă. Trecerea de la cota unică la impozitare progresivă este un proces complicat din punct de vedere tehnic, iar costurile asociate pot să fie foarte mari. Oricum, intervalul de timp de la adoptarea deciziei politice până la aplicarea ei ar fi, în cel mai bun caz, 6-12 luni, iar asta fără a ține seama de faptul că doar veniturile din muncă ar putea fi taxate progresiv, cu o pregătire logistică atât de scurtă. Pentru că, dacă am pune problema globalizării prealabile a veniturilor și taxării progresive a acestora – acesta este de fapt sensul impozitării progresive – ar trebui să ne uităm şi la tehnologia de secol 19 folosită în continuare de fiscul românesc, la faptul că globalizarea veniturilor ar presupune o bagatelă de 10-15 milioane de “dosare cu șină”, cu personalul aferent administrării acestora. Deci, nici vorbă de impozit progresiv pe venituri; veniturile din capital, din dobânzi, din chirii, ca şi cele din mai multe locuri de muncă, ar scăpa prin ochiurile plasei; singurii care ar plăti sunt cei care au venituri mari de la un singur loc de muncă. Nu prea mi-e clar unde este echitatea în cazul acesta. Despre faptul că suntem o ţară care ar trebui să stimuleze munca, pentru a reduce decalajul faţă de ţările dezvoltate, ce să mai vorbim? Are vreo rațiune așa ceva? Poate cineva în mod serios să susțină că aceasta ar fi fost o alternativă în iulie 2025? Ba chiar că ar fi putut substitui creşterea veniturilor statului pe seama TVA şi a accizelor la carburant?
Reducerea deficitului în continuare, până la 3% din PIB în următorii ani, va fi un demers extrem de complicat politic, social și economic, pentru că sunt cheltuieli care vor creşte, inevitabil: cheltuielile militare, precum şi cele cu dobânzile. Abordarea rațională ar fi aceea a continuării căii parcurse de guvernul de coaliție, ale cărui rezultate au fost, după părerea mea, mai bune decât cele așteptate. Este drept, am auzit enorm de mult zgomot politic pe seama reducerii PIB din ultimele luni. Când pornești însă de la un deficit de 9,3% din PIB și când plătești în fiecare săptămână 1 miliard de lei în contul dobânzilor la datoria publică nu există alternativă la strângerea curelei.
Aș vrea să reamintesc că în Grecia partidul Syriza a câștigat alegerile cu promisiunea fantasmagorică de a alege altă cale pentru a scoate țara la lumină, ba chiar a organizat un referendum în acest sens, iar majoritatea grecilor au fost, desigur, de acord cu o cale mai puțin dureroasă. Nenorocirea a fost însă că, după 6 luni irosite, programul de restructurare adoptat de Grecia, la presiunea finanțatorilor externi, a fost cu mult mai dur decât cel refuzat înainte de referendum.
Înțeleg că și la noi sunt unii care au soluții de tip hocus-pocus. Nu ar rămâne decât ca aceste forțe iresponsabile să decidă calea de urmat – și vom vedea cum arată prăbușirea economiei şi a nivelului de trai pe care le-au cunoscut grecii. Lipsa de înțelegere a realităților economice nu dă nimănui dreptul să arunce țara în haos.
de peste 30 de ani platesc impozit progresiv in Ge. Da, cu ani in urma era destul de complicat, dar odata cu digitalizarea lucrurile au devenit mult mai simple.
Cu alte cuvinte nu inteleg rezerva autorului. Oricum e necesara declaratia de impozit cu toate veniturile si cheltuielile.
Imlozitarea progresiva are un mare avantaj, ii stimuleaza pe cei care au mari venituri sa reinvesteasca in tara, deoarece investitiile se scad din venituri.
@neamtu tiganu _ „de peste 30 de ani platesc impozit progresiv in Ge…”
Din cauza corupției, a lipsei digitalizării, a dezvoltării modeste a economiei României [în raport cu cea germană, spre exemplu], a birocrației excesive, a descurajării competitivității, a instabilității politice/guvernamentale, a impredictibilității cadrului legislativ și juridic șamd….
…România NU este pregătită în acest moment să adopte impozitarea progresivă.
O vom adopta, atunci când România va începe să semene cu Germania, adică, atunci când tote impedimentele enumerate vor fi fost înlăturate.
Toate astea s-au intimplat pentru ca Justitia a capitulat. (In nuneke independentei-?!!!-)
In plus, politrucii nostri si aparatele de partid au vrut un nivel de viata comparabil cu cel din Occident. Fara sa aibe o baza de imp[ozitare larga si solida.
In plus, desi exista unele legi impotriva indatorarii externe (sau mi se pare mie?), nimeni nu le-a aplicat.
In fine, in Romania a fost mai convennabil sa te angajezi la stat pentru salarii de neam prost si pensii speciale, decat sa deschizi o afacere. Mai mult : cioflingarii din politica nu stiu cum sa ridice mai mute piedici impotriva firmelor romanesti (din toate domeniile(. Ei sunt -inca- niste amariti de comunisto-etatisti. Urasc firmele private si patronii. Nu lasa sa ajunga patron decat clientela lor politica. Fara concurenta reala, economia….
Numai ca de unde iei fara sa pui la loc, nu mai gasesti nimic. Decit datorii.
Nu mai vorbim de taxele si redeventele mai mici decat in tarile sundezvoltate pentru exploatarea bogatiilor naturale (aur, petrol, gaze, paduri, sare etc). Cei care au negociat au capatat -brusc- mari conturi in strainatate. Dar tara s-a dus la vale. Si nimeni nu le face nimic.
Chiar si legi interne necesare si posibil de adoptat (Legea prostitutiei) nu sunt acceptate de comunistii etatisti si feministele etatiste. Desi o lege modferna, prevede si bordeluri frecventate de femei si gay. Tot cu tirfe pentru sefi, angajate pe salari grase la stat, unde sa nu faca nimic.
Tot cu zeci si sute de regii care nu fac nimic sau pun bete in troate. Tot cu firme de stat, neprivatizate, desi sunt datoare vindute datorita lipitorilor de bugetari.
Si cad sa scapi de fenomenele astea, PSD si slugile lor (AUR) voteaza impotriva omului care poate curata tara.
Mde….
Poate ca ar trebui ca socialistii europeni sa inteleaga faptul ca PSD nu este un partid social-democrat. Ci un partid cleptocratic, care apara noii imbogatiti (legal si mai ales ilegal, bugetari si nebugetari) din Romania.
Cred ca e timpul petru o noua revolutie.
Criza administrarii statului (nu economica) a fost admirabil descrisa de dvs. Felicitari!
@mongolul _ „Toate astea s-au intimplat pentru ca Justitia a capitulat.”
Într-adevăr…
Condiția fundamentală pentru un stat democratic este independența justiției și respectarea principiilor statului de drept.
Dar, de câte ori trebuie să reamintesc?! :) România NU este o democrație, ci o cleptocrație.
Iar BNR este complice guvernării cleptocratice.
Nope. Coana joistitia din Romania n-a capitulat.
Este pe baricade aparandu-si „drepturili”
(retributii si pens’i de mii si zeci-de-mii de ieuro)
fara sa-si indeplineasca obligatiile elementare
https://adevarul.ro/stiri-locale/oradea/un-barbat-angajat-sa-construiasca-o-casa-a-pierdut-2525263.html
Vorbiți de taxe și redevențe mai mici decât în tari subdezvoltate.
Pe acest portal s-au scris multe articole împotriva celor care au arătat ca redevența petroliera în România este prea mica. Și, la cererea prietenilor habsburgi, a fost făcută și mai mica.
Ca doar asa stimulam investițiile ne spun marii politologi și zecile de ONG-uri cu finanțare netransparenta.
Teamă mi-e că există o masă critică în parlament care are percepția că fondurile europene pot fi abandonate fiindcă sunt oricum prea complicat de sifonat și oricât de prost funcționează economia tot mai rămâne ceva de prăduit din zona companiilor de stat.
@Gogu _ „există o masă critică în parlament care are percepția că fondurile europene pot fi abandonate…”
Nope!
Cleptocrația este precum un parazit.
…Care nu dorește moartea gazdei, ci supraviețuirea ei, pentru a putea extrage resurse pe termen lung.
Apartenența la Uniunea Europeană lărgește aria potențială de extragere a resurselor.
E adevărat că fondurile europene pot fi furate mai greu, dar nu este imposibil.
Și apoi, accesul fraudulos la resursele europene nu trebuie să fie direct, ci poate fi intermediat/mascat. (Mafia din Italia poate oferi exemple foarte bune în acest sens.)
În plus, libertățile de circulație în Uniunea Europeană facilitează atât accesul la resurse, cât și ascunderea profiturilor ilicite.
Chiar și cei mai „prooccidentali” și „antieuropeni” „suveraniști” nu vor ieșirea din UE sau reducerea fondurilor, ci dimpotrivă. …Mai puțin le place însă EPPO (a se vedea interviul recent al LC Kovesi în presa română).
Fondurile europene fac mai mult rău decât bine. Pentru că acordă putere de decizie unor funcționari publici inepți și corupți, iar banii ajung folosiți doar pentru că sunt disponibili. Cine nu se pricepe la nimic concret în materie de activități economice real productive defilează pe forumuri de dimineața până seara cu fonduri europene în gură.
Exemplu din România reală:
”Prima investiție finalizată din bani PNRR în România a fost creșa din Fălticeni, în 2022, la finalul anului. Și de atunci s-au mai finalizat creșe la Câmpulung Moldovenesc, la Siret și la Suceava, iar Baia este cea de-a cincea creșă, care este pe finanțare națională, pe buget de stat.”
https://www.monitorulsv.ro/prima-cresa-din-mediul-rural-a-fost-inaugurata-la-baia-in-prezenta-ministrului-cseke-attila-si-a-presedintelui-cj-suceava-gheorghe-soldan_59bf58/
La asta folosesc fondurile europene: creșe la țară, ca să le învețe și pe femeile de-acolo să lase statul să le crească copiii.
@Harald _ „Fondurile europene fac mai mult rău decât bine. ”
Dezvoltarea României în ultimul sfert de veac nu s-ar fi făcut – atâta câtă e – fără fondurile europene.
Pe de altă parte, față de proiectele europene, programele naționale PNDL și Anghel Saligny sunt jaf din banii publici și prosteală a cetățenilor pe față.
Presa abundă de exemple, anchete, reportaje.
Fondurile europene au fost un fel de margele date est europenilor ca sa facem cum vor noi sefi europeni. In Ro sunt mii de investitii inutile cu acest fonduri 1 Parcuri in comune cu populatie in scadere. 2. Piste biciclete care duc in camp. 3. Partii de schii la 700- 500m altitudine, fara omat. 4. Sali de sport in comune fara elevi. 5. Terenuri de sport in panta sau zone inundabile. 6. Pensiuni turistice care au devenit vile de familie. 7. Bursa de peste care nu a functionat o zi. 8. Aparatura medicala cumparata nefolosita cu anii. 9. Sectoare de autostrada strict paralele cu calea ferata. 10. Depozite de legume si fructe fara dotarile necesare ce stau goale. Si multe altele……
Desi ai folosit analogia margelelor
oferite bastinasilor de catre conchistadori…
ai faultat:
– formal, limba romana (noii este formula corecta in context)
– fundamental, logica fireasca…
to’arsa *ue o fi „dat-bani”… pt „dezvoltare”
dar… habar n-avea ca „otoritatili” „alese”
sunt chiar atat de handicapate
(‘telectual” vorbind, desi detineau, individual, multiple cartoane)
incat, de ex: sa faca „proiecte”… de „partii-de-schii”
in zone in care abia daca puteai ajunge cu_caruta
dar… da, esti pe-brazda… cand semnalezi fara-omat
Textul este foarte bine argumentat. Sper ca PSD, AUR, partide suveraniste si poate unii din PNL sa-l citeasca si sa-l inteleaga
Impozitare progresiva:
Pe vremea cind cistigam bani multi imi faceam declaratia de impozit la o specialista. Aceasta era tare suparata pe mine ca nu investesc. Imi tot facea planuri de investitii, de ex. cit as economisi din impozit daca as fi cumparat un apartament de inchiriat. Desigur impozitarea progresiva trebuie luata impreuna cu setul de deductibilitati, in principiu banii cheltuiti in tara pe educatie, (din venit se scad cheltuielile pt cursuri de specializare, vizite expozitii de specialitate, carti etc.) sau chiar partial transport la munca, in anumite cazuri chiar reparatii la casa, asigurari etc. se scot.
Principial, in setul de deductibilitati
ar trebui sa se afle vat, accize…
da, ar insemna sa strangi toate facturile
ca sa le depui impreuna cu declaratia,
apoi impozitele pe agoniseala,
asigurarile (obligatorii prin lege)…
ti-as aminti ce „deductii” din venitul global
au legiferat pedeseristii: cheltuieli cu termopane
„coincidental” un mare socializd
avea firma prin care derula importul de… mhm, ai ghicit, termopane
”este adevărat că peste 40% din totalul salariilor se întoarce sub forma impozitelor și taxelor la buget, râmâne o „bagatelă” de aproape 60%”
40% se intoarce imediat sub formă de taxe si contributii, corect. Dar se intoarce si 19% TVA din cei 60% ramasi (economisirea e foarte mica) plus accize (combustibili, alcool, tutun…) adica din 100% inca 15% minim. Deci din 100% salar, minim 55% se întorc in 30 de zile la stat.
Cei 45% din salarii sunt o pondere din cifra de afaceri in tot ce înseamnă consum.
Diminuarea acestor salarii are un efect disproportionat in functie de elasticitatea consumului persoanei relativă la venit. Mai exact, bugetarul ”redus” va consuma energie si combustibili ca inainte, DAR va reduce către 0 tot ce înseamnă alte consumuri (Turism, alimentatie publica, produse textile, incaltaminte, cosmetice etc). Inflatia nu face decat sa agraveze aceasta tendinta.
Eu nu argumentez acum impotriva reducerii salariilor, ceea ce spun este că reducerea salariilor va avea un efect bugetar consolidat mult mai mic decât reducerea in sine.
La ”investiții” și ”cheltuieli materiale” de stat reducerea este mult mai eficientă și afectează mai puține ramuri ale economiei. Acum trebuie spus că există ”investiții” de stat care sunt literalmente cheltuieli mari fără beneficii viitoare, și, investiții propriu-zise, care generează beneficii viitoare. Și ”beneficiile” uneori sunt fluxuri de venituri ulterioare, altele sunt ”beneficii” ne-financiare (de exemplu reducerea poluării), In plus, ”investițiile” sunt un mecanism de redistribuire extrem de expus riscului de corupție (in faza de concepție, in faza de prioritizare, proiectare, caiete de sarcini, achiziție, recepție).
Reducerea costurilor salariale nu are un efect bugetar foarte mare, dar și așa, necesar. Prioritizarea pe criterii obiective a cheltuielilor de investiții este inevitabilă.
parca lipseste ceva: nu cumva orice bugetar in plus inseamna un angajat in minus in sectorul productiv ?
”orice bugetar in plus înseamnă un angajat in minus in sectorul productiv ”
Depinde. Un procent enorm din bugetari sunt cu vârsta peste 40 de ani. Nu prea au căutare în sectorul privat angajații peste 35 de ani. Un mare procent sunt femei, personal administrativ, cu calificări si experiențe destul de exotice pentru sectorul privat.
Deficitul de personal din sectorul privat este in principiu de bărbați cu forță fizică (Construcții de exemplu), sau femei si bărbați tineri si atractivi (Turism, alimentație publică). Probabil in agricultura la cules si alte activități sezoniere ar putea fi folosiți fără re-calificare, dar mă îndoiesc că ar accepta să lucreze așa ceva.
În rest, cu recalificare, posibil să treacă în sectorul privat.
”Nu prea au căutare în sectorul privat angajații peste 35 de ani.”
Ați încercat să angajați 50 de electricieni autorizați (cu atestat) în România, ca să vedeți că nu aveți de unde-i lua? Există oameni care se apropie de 70 de ani și sunt căutați în continuare, pentru că nu există destui profesioniști în domeniu, indiferent de vârstă.
”Sectorul privat” nu înseamnă corporații gen Amazon. Dacă o firmă real productivă (nu contează numele) avea 12.000 de angajați în 2015, a redus numărul lor la 4.000 în 2021, iar ulterior a închis complet fabrica, renunțând și la ultimii 900 în decembrie 2025, credeți că vârsta angajaților a fost problema? Lucrau acolo chiar și femei în vârstă de 60 de ani, pentru că munca nu era grea, dar era destul de complexă încât să nu poată fi automatizată.
Mai recent, în mai 2026, aveți exemplul cu firma aceea de mobilă din Maramureș, care are mii de angajați și acum reduce activitatea. S-o fi terminat lemnul pentru mobilă în Maramureș? Sau bugetarii au pus taxe care nu mai pot fi suportate de economia reală?
Aveti dreptate. Aici a existat o politica publica gresita (Agenda 2020) la nivelul UE care presupunea printre altele ca peste 50% din tinerii sub 35 de ani sa aiba studii superioare in 2020. Una din consecințe a fost distrugerea invatamantului profesional (studii profesionale nu universitare).
cand s-a dat liber la marirea salariilor in administratie, am avut destui colegi profesionisti, de teren, care au optat pentru un post birocratic in administratie; iar cel mai varstnic coleg inca activ in privat e trecut de 75ani
Aveți dreptate, am pus in reflex 19% e 21% acum. Concluzia nu se schimbă, tot peste 15% din venitul brut se duce înapoi la buget din TVA și accize.
Apa de ploaie (apă meteorică sau ”pluvialul”) este taxată din cate știu de autoritățile locale, de foarte multă vreme, nu s-a schimbat recent.
Nu știu ce fel de stat vă imaginați dvs. Unul fără impozite nu există.
Dacă nu ar fi statul român, ar fi alt stat, ne-român. Spațiile ”fără stat” sunt automat ocupate de statele vecine. De fapt nici nu e nevoie să fie ”fără stat” ajunge sa fie sun stat slab.
Aveti un punct de vedere.
Formulat dintr-un unghi
40+ % din brut plus 15+ % din rest.
„concluzia” este… dintr-un alt unghi…
Pentru ca sa plateasca un angajat cu 10.000 net
angajatorul trebui sa dea si statului vreo 6.000
astfel ca din acest pdv… este 60+ % (sac!)
dar … 15%? … este cel putin 25+ %
iar cu vat pe apa de ploaie…
sa fim bucurosi ca n-au impanat-o si cu accize, nu-i asa?
Va multumesc pt ca mi-ati risipit indoiala
despre existenta unui stat fara impozite ;)
Fără îndoială, este admirabilă – deși absolut firească și normală, în cel mai propriu sens al cuvântului – atitudinea economiștilor care critică deciziile politicienilor ce au caracter prociclic, populist, cu efecte negative pe termen lung asupra bunăstării cetășenilor.
…Dar în România firescul a devenit din nefericire prea des excepțional.
În schimb, deosebit de grav este dublul discurs al economiștilor, care una spun și alta fac.
(Iar exemplul „wage led growth” este impropriu, pentru că M Ciolacu n-a făcut ceea ce i-a spus C Socol, ci ceea ce a crezut el că-i aduce voturi PSD-ului. Și a reușit ceea ce și-a propus.)
Ipocrizia economiștilor care au [avut] un rol efectiv în sprijinirea complice a guvernelor ce au adus România în prăpastia în care se află este impardonabilă.
Iar constatarea că efectele demersurilor proprii – absolut previzibile, în mod conștient – au contribuit determinant la scăderea nivelului de bunăstare al cetățenilor și a dezvoltării României pe termen lung este de-a dreptul cinică.
Pe scurt, inflația anuizată este în România în aprilie 10,7 în loc de 9,9 previzionat. Imens.
Perspectiva realistă este de creștere, în contextul politic actual.
Cursul de schimb este de 5.2358 LEI pentru 1 EUR. Guvernatorul zice că în realitate „este pe-acolo”. Economiștii spun că leul este supraevaluat, de fapt ar trebui să fie pe la 5,6 cu perspectivă spre 6 LEI pentru 1 EUR la sfârșitul anului.
Depășind poveștile cu protejarea intereselor cetățenilor, care de-atâta „protecție” au ajuns cei mai săraci din UE…
De ce BNR păstrează dobânda cheie la 6.5%, în loc să o majoreze?
De ce BNR păstrează leul la un curs supraevaluat în raport cu Euro?
De ce BNR nu avertizează, spre exemplu, cu privire la efectele negative ale stimulării creditării.
(A se vedea măsurile pentru „Prima casă”, reducerea TVA etc.)
Sprijin pentru exportatori? Păi, Guvernul ar tyrebui să sprijine investițiile în producție.
NU. Sprijin pentru consum de bunuri din import și creșterea deficitelor.
Sprijin pentru creșterea competitivității economiei României în raport cu celelalte economii ale lumii?
NU. Sprijin pentru politicienii care urmăresc susținere politică.
…Constatăm cu regret.
Sunteți printre puținii comentatori care au semnalat cooperarea strânsă dintre BNR și guvernele iresponsabile din ultimii 36 de ani. Nici nu ma mira când cunoaștem mecanismele de recrutare și numire a celor din conducerea BNR. Și nu ma mai mira nici lipsa de reacție la aceste acuze. Avem și o performanta mondiala. Avem guvernatorul cel mai longeviv în funcție. Urmat, la distanta, de guvernatorul băncii centrale a Libanului, alta tara cu performante economice strălucite.
Poate c-ar fi fost mai multi…
dar… pana si cenzura este de performanta mondiala
Eu înțeleg solidaritatea de breaslă, dar trebuie nominalizați economiștii care prin intermediul PSD au aplicat o politică economică socialistă, respectiv forțarea creșterii economice(pib) prin forțarea consumului. Un fel de „perpetuum mobile” economic: creștem consumul înseamnă creșterea pib, creșterea pib înseamnă că putem crește consumul…. și tot așa! S-a uitat că economia României este necapitalizata și că nu se va putea adapta la această politică economică. În final, consumul s-a dus în importuri deteriorând balanța comercială, balanța de cont curent, crescând deficitul bugetar și datoria publică. Adică s-a repetat în mod criminal situația din Grecia, etc.
Ce-i de făcut? Muncă și lacrimi…vreo 10-15 ani.
@Lucifer _ ” trebuie nominalizați economiștii care prin intermediul PSD…”
Asta seamănă cu autoturismul Volga de la Radio Erevan.
Lucrurile stau de fapt exact invers.
Politicienii PSD se consultă cu economiștii DOAR pentru a afla cum anume ar putea justifica public dezechilibrele macroeconomice create prin politicile aberante pe care la aplică în vederea obținerii de voturi.
Fără îndoială, BNR are specialiști în economie care știu foarte bine acest lucru, [inclusiv] pentru că le sunt complice, prin politicile monetare ale Băncii Centrale.
Dacă nu, îi pot întreba pe colegii lor [actuali sau foști] din BNR…
Și nu mă refer neapărat la angajata BNR, consiliera Guvernatorului BNR pe comunicare verde, Viorica Dăncilă, fost prim-ministru și șefă la PSD, care cunoaște foarte bine problemele pe care în mod corect le remarcați.
Mă gândesc, spre exemplu, la Prim Viceguvernatorul BNR Florin Georgescu.
Vă amintiți de faptul că România a cunoscut o perioadă de inflație galopantă?
Inflația a avut valori de peste 256 % (două sute cincizeci și șase).
Ministrul de finanțe în guvernul Văcăroiu din acea vreme era membrul PSD Florin Georgescu.
A fost „deceniul negru” al României.
Iar Florin Georgescu a rămas cunoscut ca fiind îndrăgostit de inflație și „Creșterea economică prin Teoria Stimulării”.
Adică, cu alte cuvinte, sărăcirea fraierilor de cetățeni.
„Deceniul negru al României” de-abia urmează. Putea fi evitat, dar nu s-a vrut și nici în continuare nu se vrea. Acum au doborât Guvernul tocmai cei care au dus România în criză, grăbind prăbușirea economică. Autorul înțelege ce se întâmplă dar este printre cei puțini.
Stimate domn,
Eu nu sunt indignat,sunt revoltat de statul roman, care nu e functional,e pe cale de deces.
Un exemplu: un prof ,univ. din Romania imi prezinta acest caz. O doamna care a absolvit fac de Chimie univ, din Bucuresti, doctorat la aceiasi facultate, ceea ce nu e simplu de fel. E foarte talentata. De 8 luni nu si-a primit salariul de la un Institut National,sublinez National , de Cercetare din Romania.In disperare de cauza si-a gasit un alt loc de munca. Nu e un caz singular. Mii si mii de oameni sunt dati afara din mediul privat fiimdca au scazut vanzarile, afacerile.
Si cine e de vina ? Partidele, Guvernul,si de ce nu BNR?
Caurand Romania va fi junk, si desigur nu e nimeni de vina,nu?
Asa ca va propun ca 10 la suta din salariulurias pe care il incaseaza diversi oameni din BNR sa fie donati tinerilor cu talent,ca sa nu dispere,sa nu plece de acasa, unde diverse mafii se confrunta acum.
Inainte sa cada Guvernul si dupa ce a cazut intr-un OUG marele Bolojan,comparat cu Carol I si Bratianu a gasit cu cale ca sa bage niste gaze in Bihor,in prograul armatei zis si SAFE q.e.d.
PS1 Nu veti face nimic ,de aceea pe aceasta doamna far 8 luni de salariu, o s-o luam aici la Stanford,astfel de oameni ne trebuie. Voua nu…mafii si bani garla la BNR condusa de un fost agent recunoscut al Securitatii.
PS2 Nu imi raspundeti,nu e nevoie ,de aceea sunt aici si nu acasa, de multi ani.Vizitez des Romania ,prietenii,dar vai ,numai eu stiu ca e un stat esuat,junk. O sa va confirme asta agentiile de rating daca va prefaceti in continuare ca nu stiti. Ajut si eu a cum pot pe oricinie,nu consilieri si alti mahari din BNR,Guvern etc. Sa va fie rusine!
In mai toata Europa a existat impozit progresiv cu mult inainte de a exista digitalizarea, e un pretext ca nu sintem pregatiti. Spuneti mai bine ca nu dorim impozit progresiv ca sa protejam aceasta specie plapinda numita bogatii Romaniei. Ca ii spunem cota unica, dar ea de mult nu mai e asa si doar salariații plătesc impozite enorme pe munca. Ceilalți, că fac bani pe AirBnb, Only fans, videochat, ca fac cosmetica sau investesc pe bursa, platesc mai catinel.
@organic tissue _ „…că fac bani pe AirBnb, Only fans, videochat, ca fac cosmetica sau investesc pe bursa, platesc mai catinel”
„Una-i una, alta-i alta”, vorba Eternului Conducător, Suryong, fondator al Doctrinei JUCHE.
Dar, ceea ce spuneți (și este redat în citat) reprezintă tocmai un argument în favoarea amânării adoptării sistemului de impozitare progresivă în România.
Mai multe argumente am prezentat într-un comentariu anterior.
Ca românii , nimeni.
Nu învățăm veci din greșelile altora. Nu ne interesează.
In Grecia pre faliment , au umflat salariile bugetare și pensile cu explicația : să fie la nivelul colegilor din UE. De parcă egalitatea salarială , pensionistica e doar problema politica. Basca anterior au trucat și conturile statului că sa intre in moneda unica.
Noi suntem mai cu moț.
Genii daco- geți. Repetăm aceleași greșeli susținând că e perseverență. In nici un caz prostie umană.
Culmea, se votează mereu aceleași catastrofe umane care trec din un partid în altul , din o circumscripție în alta .
Aceștia nu plătesc veci nimic din dezastrul creat iar după „succesele” politice , se dau la fund mulțumiți să ronțăie pensia normala + cea specială.
De la președinți de țară la comitele județene, orășenești, comunale mereu așa din 1990 încoace.
Falimentul statului clientelar e si acum doar la o azvârlitură de băț.
Puțini îl văd și mai puțini pricep cat e de ușor de ajuns.
@stefan60 _ „Ca românii , nimeni. […] Repetăm aceleași greșeli susținând că e perseverență.”
Păi, nu „românii” la modul general sunt vinovați.
Este simplu.
Pe scurt…
Deficitul enorm, dezechilibrele macroeconomice și bătaia de joc actuală față de cetățeni au fost generate de guvernul „Nicu și Marcel”.
Criza politică și probabila criză economică au fost generate de PSD (prin șeful PSD S Grindeanu, la comanda O Vasilescu și C Manda) și demersul de a demite guvernul care echilibra/repara ce au stricat cei sus-menționați.
Cu nume și prenume, nu „românii” în general, câci imensa majoritate a românilor plătesc pentru doar câțiva.
De mai bine de un deceniu, partidul care a dominat politica românească a fost ghidat de ideologia unui așa-zis economist Cristian Socol, care a militat pentru ,,dezvoltare prin stimularea consumului”, o prostie cât casa. Și acum, aceeași ideologie fundamentează acțiunile demolatoare. Ceea ce spune autorul este de bun simț dar, din păcate, bunul simț umblă cu capul spart în ziua de astăzi. Este foarte posibil ca noi românii să ajungem să experimentăm în curând umilința la modul cel mai brutal. Este lăudabil câte eforturi face domnul Eugen Rădulescu să explice aceste lucruri simple și evidente. Dar cel mai dificil este să explici oamenilor evidența.
@Aurelian Gheondea _ „…politica românească a fost ghidat de ideologia unui așa-zis economist”
Pe bune?!
„Așa-zis”?!
C Socol poate fi criticat că a acceptat să fie consilierul unor persoane controversate, precum Ponta, ori Ciolacu.
Dar, poate, dincolo de cât l-au ascultat cei doi în adoptarea unor decizii politice, evaluarea activității profesionale și a competenței lui C Socol ar trebui lăsată în seama economiștilor.
1.Situația este (puțin) diferită față de cum o prezintă autorul articolului.Dacă a făcut bine d-l Ciolacu majorînd pensiile și ajutoarele sociale, poate fi întrebată numai vecina mea de la et. 4, nu economiștii BNR.Ea are și după majorare 2400 lei pensie lunară!Nici acum nu-mi dau seama cum ,,supraviețuiește” cu măririle de prețuri!Aceasta este situația a milioane de pensionari!
2.Ciolacu n-a greșit, iar vinovăția pentru deficitul bugetar se află în altă parte.PM. era dator să asigure stabilitatea bugetarilor în perioada critică a alegerilor și supraviețuirea populației, care și după măriri n-are nici un sfert din coșul zilnic de supraviețuire ori de acoperire a utilităților.
3.Politicienii de la guvernare n-au adoptat un model economic de consum, ei continuînd doar ,,modelul economic bugetar”, în care ce cîștigi la buget, distribui consumatorilor bugetari!Ei nu au habar de tipurile sofisticate de modele economice sau variantele lor.
Dacă banii alocabili zonei sociale nu erau dobîndiți productiv, singura soluție bugetară era de a-i împrumuta!Asta a făcut de fapt d-l Ciolacu!
4.Dacă economioa romăneaască n-a evoluat spre o dezvoltare industrială activă, ca a vecinilor, VINA NU APARȚINE clasei politice sau P.Miniștrilor, deoarece instituțiile de consultanță/îndrumare economică guvernamentală, NU au realizat și nu le-au pus la dispoziție nici un PROEICT NAȚIONAL, cu obiectivul reindustrializării.
Consiliul Fiscal, BNR, Consiliul de reformă și strategie, institutele de cercetare economică, Academia, n-au realizat în 35 de ani nici un astfel de proiect de țară.De aceea, fără crearea unui mediu economic funcțional, de o competitivitate economică/funcționalitate instituțională măcar de indice 50 (ca al Ungariei), numai investitorii minori au venit în țară, cu muncă manuală, valoare adăugată slabă, cu salarii minime pe economie, plecați pe capete după majorarea salariilor minime.
Astfel în ultimii 6 ani s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă în ,,industriile minore”, iar bugetul a devenit tot mai dezechilibrat, Poate reproșa cineva guvernelor deficitul de creație economică științifică, care să aducă investitori majori, ca cei din Ungaria sau Cehia?
5.Guvernul – ministerele și infrastructura umană a acestora nu este calificată în cercetare economică, nu are expertiza în domeniul ,,problematicii dezvoltării”, ea fiind de domeniul academic ca nivel de competență științifică.
Instituțiile plătite pentru a păstra stabilă valoare leului prin dezvoltare, n-au făcut decît să atenționeze Guvernele de 30 de ani, de parcă ele (guvernele) erau centre de cercetare și construcție academică economică!
6. ,,Transferînd” guvernelor obligația de a lua măsurile tehnice/ științifice economice care să păstreze echilibrul bugetar, au transferat și vinovăția dezastrului economic pe seama clasei politice!Provenite dintr-o clasa politică de nivelul (cultural) cunoscut, guvernele nici n-au încercat să repună în raporturi corecte de subordonare (față de guvern) instituțiile de consultanță economică, încît să iasă din formatul de ,,constatatori” ai situației economic și financiare negative, construind proiectele care să fi prevenit orice criză!
7.Cu indicele de competitivitate economică/funcționalitate instituțională 74, investitorii industriali majori se află blocați la granița Romaniei de 35 de ani.Aceasta-i cauza dezastrului financiar-bugetar!
Intr-un articol din ZiareCom, (regretatul) prof. Mircea Coșea constata ,,o stare de blocaj conceptual și înțepenire în principii rutinare apte de a asigura doar o supraviețuire de la an la an” datorită ,,cronicizării deficitului de creativitate în conceperea politicilor economice, cît și a inexistenței efortului de adaptare la schimbările rapide ale sistemului economiei globalizate”.(,,2019-2020, anii cifrelor fără idei”, 31 dec 2019,ZiareCom).Acest lucru nu se adresa în nici un caz Guvernelor…
Această constatare se adresează categoric instituțiilor de cercetare și consultanță economică care s-au limitat la monetarism și finanțe, nepreocupîndu-se și de cercetarea economică în domeniul politicilor și proiectelor dezvoltării economice-industriale.
Așa cum arăta prof. Coșea, globalizarea piețelor naționale a schimbat radical paradigma dezvoltării, instrumentele calitative de dezvoltare – instituționale dobîndind rol fundamental de atragere și utilizare a capitalului străin industrial major (nu de cablaje și cafetiere), în țările sărace și înapoiate industrial ca Romania.
8.Clasa politică și guvernele au și ele partea de vină în situația gravă de azi, fiindcă n-au cerut public instituțiilor științifice proiecte și soluții ,,anticrize”, ori dacă le-au fost propuse, n-au răspuns în nici un fel acestor oferte.
Oricum, fără proiectul de țară pe care l-am propus în sept 2025 PM. Ilie Bolojan, Romania nu va realiza nimic cu ,,austeritatea”, care nu poate aduce fluxul de investitori industriali și banii lipsă, pe care o poate face numai îmbunătățirea indicelul de competitivitate/funcționalitate instituțională de la 74 (apropiat de JUNK) la (măcar) 50 ca al Ungariei.
Opinia mea este că austeritatea dîmbovițeană este doar ,,replica romanească” a SYRIZEI grecești, în lipsa proiectului de reindustrializare propus de mine d-lui PM. I. Bolojan…
Am expus în comentariu ceeace văd și cunosc toți analiștii economici, dar nu-și pot permite ,,să se ia” de instituțiile în discuție din motive evidente, cît și din lipsa unui proiect (propriu) de țară/reindustrializare, care să asigure temeiul tehnic și moral al unei astfel de evaluări/expuneri asupra vinovăției pentru eșecul economic al țării.
9.Transferul total al vinovăției pentru sărăcie și criză asupra clasei politice și guvernelor, a partidelor politice, a condus la apariția și dezvoltarea unui curent politic antisistem democratic, suveranist, etc. care pune în discuție însăși viitorul DEMOCRATIC al țării!
Dar asta-i deja altă problemă…
(Dl. E.Rădulescu n-ar putea ca în loc de a ,,tuna și fulgera” contra clasei politice și anti – austeriștilor, să afle cine și de ce a îngropat la guvern oferta proiectului de țară pe care l-am propus d-lui Bolojan în sept, 2025?)
prof Căliman I. Eugen
autor proiect de țară
Dvs. trăiţi într-o lume paralelă cu cea a noastră. Începeţi netulburat cu o aberaţie cât casa: “Dacă banii alocabili zonei sociale nu erau dobîndiți productiv, singura soluție bugetară era de a-i împrumuta! Asta a făcut de fapt d-l Ciolacu!” Vă trece cumva prin cap că banii împrumutaţi trebuie şi restituiţi, cu dobânzi tot mai împovărătoare? Sau ne tot împrumutăm, zeci de ani de aici înainte? Ca să înlăturaţi orice urmă de îndoială despre cât înţelegeţi din lumea în care trăiţi, mai scrieţi: “PM. era dator să asigure stabilitatea bugetarilor în perioada critică a alegerilor și supraviețuirea populației”. Facem praf viitorul economiei dar asigurăm, câteva luni, “stabilitatea bugetarilor”. Vă felicit călduros pentru axa valorilor dvs.
După care reveniţi la marota dvs: planul de ţară! Mi-aţi mai scris despre această soluţie formidabilă care, credeţi dvs, ar rezolva bătând din palme (şi, îmi imaginez, cu resurse care ar pica din cer, că pe aici nu avem decât deficite sufocante) toate problemele macroeconomice ale ţării. La precedentul dvs. mesaj în care îmi vorbeaţi despre cât de fantastic ar fi un plan de ţară – dar, vai, nimeni nu vă ascultă – v-am adresat întrebări foarte precise, pe care le reiau mai jos, întrucât nu m-aţi onorat cu un răspuns, dar aţi reluat minunea unui nou plan cincinal sau a unui nou Comitet de Stat al Planificării, care să ne scoată la liman:
“Mă tem că sunteţi încă prizonierul unor idei etatiste, care au dat de mult faliment în lume; la noi, tocmai menţinerea unui domeniu public hipertrofiat în economie este una din cauzele situaţiei grave în care ne găsim acum. Iar dezvăluirile din ultimele săptămâni sunt cutremurătoare: cum vi se pare suma de 180 mii de euro bonus pentru conducere la Hidroelectrica? Dar salariile care cresc ameţitor la metrou, deşi pierderile sunt încă şi mai ameţitoare? Credeţi cumva că strategia dvs. răspunde acestor realităţi sinistre, perpetuate de decenii?
Mai departe. Dvs. scrieţi: “Mai poate crede cineva că există altă soluție la deficitele gemene decît un proiect de țară”. Aici, lucrurile sunt mai mult decât limpezi. DA! Soluţia la deficitele gemene este reducerea deficitului bugetar, prin creşterea veniturilor pe seama încasării mai bune a taxelor din prezent, şi scăderea puternică a cheltuielilor, prin reducerea jafului monstruos din sectorul public. Mai mult: la situaţia actuală, prioritatea absolută trebuie să fie reducerea deficitului bugetar; nu avem TIMP pentru a construi fantasmagorii. Nu ne mai finanţează nimeni dezmăţul bugetar, nu ar veni niciun investitor, fermecat de frumoasele vorbe pe care un proiect de ţară le-ar cuprinde, admiţând că aşa ceva ar putea fi adoptat.
În final, vă întreb: în ce altă ţară dezvoltată aţi văzut aplicat un proiect de ţară? Nu cumva, iar vă întreb: credeţi cumva că un socialism cu faţă umană o fi soluţia?”
Aş fi recunoscător dacă mi-aţi raspunde la aceste întrebări punctuale.
Excelent articol, la fel si celelalte anterioare. Sinteti o voce a ratiunii normalitatii, cum putine se gasesc in Romania timpurilor prezente! Numaintr-un stat bandit si falit ca Romania de azi, si din ultimii 45 + 37 de ani s-a putut dezvolta si credibilitatea o teorie atit de natinga si distructiva ca acea asa de pretios numita „wage-led-growth”!!! Individul acela, Sociology parca il cheama – un fel de Calin Georgescu al stiintei dconomice romanesti, are trebui dat afara din universitatea unde face pe profesorul, si ar trebui sa nu mai fie angajat nicaieri in Romania!!! El este un fel de legionar economic, si ar trebui tratat ca atare…
(cont.)
Cu toate acestea, cred ca ar trebui sa existe o entitate de experti universitari si guvernamentali care, in paralel cu tot ce se intimpla in mod curent in Romania, sa lucreze si sa pregateasca trecerea la impozitul pe venitul global, intr-un termen care sa se incadreze in viitorul apropiat, sa spunem 1-2-3 ani… Evident, o astfel de legislatie este complexa, si tocmai de aceea ar trebui pregatita cu grija, inca de pe acuma; cum ar trebui pregatite si alte actiuni guvernamentale, apolitice, cum ar fi introducerea trenurilor de mare viteza în România, cam la fel cu elaborarea unei teorii energetice naționale cuprinzătoare… Aceste proiecte ar trebui pregătite din vreme, de oamenii de stinta, și mai putin lasate la mina guvernelor politice pompieresti…
Cred ca avem prostul obicei in Ro sa lucram pe timp indelungat. Astfel legea pe venitul global, legea unei noi organizari teritoriale se pot face in un an de zile. Avem zeci de directii in ministere, zeci de institute de cercetare ale Acad.vRomane, zeci de INCD – uri, centre de cercetare universitare. Toate coagulate in un efort sustinut si comun pot aduce rezolvari in multe probleme actuale ale tarii. Dar se vrea?!!
(cont.)
Dacă nu lucram la astfel de programe de acuma, atunci ne vom plânge mereu ca implementarea si existenta lor e de lunga durata, si deci greu de aplicat… E la fel cu povestea drobului de sare…
Bun, deci sa lucreze guvernul de acum si cat sa o intinda ca timp?!! Ca de 36 de ani spunem ca tot se fac reforme si nu se vede mare lucru. Dv. ce orizont de timp aveti?!!
D-le Dan Pleșoianu,
Nici dacă s-ar impozita Romania, Ungaria și Bulgaria la un loc cu ce impozite vreți dvs, nu ar exista afaceri din care să scoți un miliard de Euro pe săptămînă, cum spunea E.R. că ne împrumutăm săptăminal!
Numai un proiect de reindustrializare care să aducă 25-30 de miliarde de Euro anual investiții și să creieze 200 – 250 de mii de noi locuri de muncă anual în industrii 3-4.0, de calculatoare, mașini unelte moderne, material rulant de mare viteză, autoturisme și camioane, aeronautică, etc…ne poate scoate din crizele gemene!Surogatele singulare de tip reducere masivă de cheltuieli și încadrarea în deficit 3 la sută nu este decît ,,varianta Syriza pe 7 ani” a unei clase de analiști și evaluatori economici CONTABILI, tip BNR sau FMI!
A concepe, susține și promova în orice formă un mod de reducere a deficitului bugetar numai în lipsa unui proiect de țară cu obiectivul atragerii masive a investitorilor majori care să construiască intreprinderi industriale productive (cu impozite de un miliarde de Euro pe săptămînă în cîțiva ani) este un (adevărat) atentat la integritatea politică și economică a Romaniei,Lipsa reindustrializării conduce la situația în care Grecia a ajuns în 2012, incapacitatea de plată.
Astăzi UE nu se mai află în starea bună, politică economică de după ieșirea din criza 2009 – 2010 și este puțin probabil ca după ultimele evenimente politice și militare să rămînă la fel de aptă să susțină economic și financiar o țară, pe care elita economică economică academică națională o îngroapă în stagnare perpetuă, din lipsa de proiecte de dezvoltare, adaptate la noua paradigmă a globalizării!
„Doar că este sănătos să facem diferența între ceea ce este dezirabil și ceea ce este fezabil”
De acord în principiu. Însă guvernul a ales să mai taie ceva de la educație și cultură (cam ca toate guvernele anterioare), să mai mărească TVA-ul la cărți și la intrarea în muzee, în timp ce dădea bani la stadioane moderne de fotbal, fantomă, în orașe unde nu există echipe de fotbal sau dacă există, sunt prin Liga a III-a și vin 200 de spectatori la meci. Inclusiv (și întămplator) la Oradea.
Așadar, chiar și în condiții de restricții bugetare, unele priorități există. Consecințele subfinanțării cronice a educației și a cercetării de 30 de ani se văd cu ochiul liber.
In acest momemnt e important un singur lucru: sa-i explicati lui Nicusor lucrurile astea, pina nu le simte nimic nu se intimpla. Uite ce pateste Bolojan, care nici el nu l-a convins pe Nicusor. Pina una alta problema majora in RO e una: tatucul de la Cotroceni. Dupa asta se aliniaza stelele.
A.1.Dezvoltarea economică-industrială prin resurse proprii este posibilă numai pentru țările (foarte) bogate în resurse naturale:aur, petrol, etc.
În lipsa de resurse naționale, Romania se poate dezvolta numai prin atragerea și utilizarea resurselor străine, capital, licențe, invenție-inovație, etc. care circulă libere de statele care le-au generat.
Pentru ca investitorii străîni majori să decidă investițional într-o țară, ea trebuie să aibă un mediu funcțional și performant al pieței naționale, cît mai apropiat de indicele 1 (ca al Coreii de Sud) de competitivitate/funcționalitate instituțională.La indicele 74 al Romaniei, S%P ne-a situat întotdeuna aproape de indicele JUNK (neindicat pentru investiții), ceeace explică investitorii minori cu muncă manuală, salarii minime pe economie, valoarea adăugată redusă a confecțiilor de piese mărunte, cablaje, cafetiere și utilaj mărunt casnic ori din industria energointensivă (anvelope, baterii, etc) care pleacă odată cu orice creșteri ale salariului minim!
2.Problema creșterii indicelui de la 74 la (cel puțin) 50 ca a Ungariei, Poloniei, Cehiei, etc. este simplă: îmbunătățirea funcționalității-performanței instituționale!Adică procese comerciale terminate în maxim 1 an (nu 7-8 ani ca acum), primăriile digitalizate cu rezolvarea cererilor imediat SAU ONLINE, și alte sute și sute de îmbunătățiri de ,,viteză” de rezolvare a urgențelor investitorului.
3.Imbunătățirea competitivității/funcționalității este o problemă de ,,filosofie economică”, preluată de la filosofii ,,instituționalișți” germani și americani de la începutul sec. XX de către economiști, dintre care Daron Acemoglu a cîștigat premiul Nobel pe economie în 2024, lămurind cauzele instituționale ale diferenței de nivel de viață și venit/PIB anual între SUA și Mexic.
Baza științifică a cercetărilor economice care să asigure dezvoltarea pe baza îmbunătîțirii stării instituționale se află însă în științele politice, economie politică, sociologie, etc. ceeace explică neimplicarea (absolută) a economiștilor romîni în această cercetare, unica capabilă de construcția de proiecte de dezvoltare economică-industrială CALITATIVĂ, corespunzătoare NOII ECONOMII a dezvoltării, adusă de globalizarea postbelică a piețelor Naționale.
4.Avînd ,,calificare” universitară în acest domeniu, am realizat după criza din 2009-2010 un proiect de țară cu obiectivul dezvoltării industriale, cu viziunea conexată la aportul investitorilor străini, avînd și îndrumarea (regretatului) prof. Mircea Coșea, cu care am activat și pe ForumulAnticriză creat de dumnelui (în 2010).
De 15 ani am propus P.Miniștrilor Romaniei evaluarea și promovarea acestui proiect, în lipsa căruia pierderile și daunele suferite de Romania, antreprenori și populație sînt uriașe, dar fără rezultat.
Așa cum am mai arătat, în sept. 2025 am propus (prin scrisoare) cu o expunere de 50 de pagini, evaluarea și promovarea proiectului, simultan cu politica de reducerre a cheltuielilor statului.
Este ușor de constatat ce rezultate au politicile de austeritate nesusținute de proiecte economice capabile de a aduce banii pe care singură austeritatea n-are de unde-i recupera…
Așa că pierderile continuă, pînă la implementarea proiectului, deoarece altă soluție nu exista, UE sau FMI nedispunănd de ,,cercetare instituțională”, ci de viziune și expertiză ,,contabilă”, la fel ca ,,proiectul Bolojan” de austeritate!
prof Căliman I, Eugen
(comentariul ca continua, cu bunăvoința contributors…)
Un interviu (Every Major War Begins Under False Pretenses & the Central Banks Are Behind It) cu economistul german Richard Werner, aparut ieri pe youtube, care ar trebui sa ne intereseze foarte mult avind in vedere starea economiei si a finantelor tarii.
Richard A. Werner is an Oxford- and LSE-educated economist, professor of banking and finance, and internationally recognized expert on central banking and monetary policy.
De la min. 44:49, despre un mecanism de control menit să distrugă o țară.
(…) De exemplu, în așa-numita criză asiatică din 1997-1998, care a fost în mare măsură orchestrată de sistem, de FMI și de băncile centrale. În 1998 am fost trimis într-o misiune oficială în Thailanda pentru a analiza această situație și a oferi consultanță guvernului thailandez din perspectiva Băncii Asiatice de Dezvoltare. Pe baza analizei mele, am ajuns la concluzia că a fost vorba de un complot al băncii centrale locale din Thailanda împotriva țării, în colaborare cu FMI. Era o situație menită să creeze un ciclu de boom și recesiune, pentru a falimenta Thailanda și a permite FMI-ului să intervină, iar apoi FMI-ul a cerut ca activele thailandeze să fie vândute străinilor. Thailanda se descurca bine până atunci. Apoi a trebuit să vândă ceea ce i s-a cerut să vândă: băncile și industria sa către străini la prețuri foarte mici, în timp ce moneda fusese devalorizată.
Thailanda înregistra un excedent de depozite. Avea exporturi de succes și era o economie cu o creștere relativ ridicată, dar a fost grav afectată de această situație, iar totul a început cu banca centrală. Banca centrală a spus: OK, vom avea un curs de schimb fix față de dolar, totul este în siguranță, nu vă faceți griji cu privire la cursul de schimb, avem rezerve valutare, putem menține acest curs de schimb și, în același timp, au ridicat rata dobânzii interne peste rata dobânzii în dolari și au permis companiilor să-și deschidă conturi curente dereglementate, permițându-le să strângă fonduri în dolari. Ei bine, dacă există un curs de schimb fix și rata dobânzii în dolari este mai mică decât rata dobânzii interne, practic banca centrală thailandeză le spunea companiilor thailandeze: „Împrumutați-vă în dolari, vă rugăm!”, ceea ce nu are sens. Nu este o idee bună. Chiar și împrumuturile pe termen scurt în dolari au fost încurajate de banca centrală în acest context. Apoi, datoria externă crește, și crește, și crește; tot ce mai trebuie este o mică încetinire a creșterii economice sau a exporturilor, de exemplu, iar rezervele valutare să scadă puțin. Ce se întâmplă atunci? Desigur, speculatorii au atacat bahtul thailandez, iar banca centrală a apărat bahtul, ceea ce a însemnat că a vândut rezerve valutare, a vândut dolari și a cumpărat baht. Desigur, stocul de dolari a devenit din ce în ce mai mic, până când s-a epuizat. Au apărat bahtul, spuneau ei, până la ultimul dolar. Și apoi? Apoi bahtul s-a prăbușit, asta s-a întâmplat. Așadar, a fost o strategie nebunească.
Și apoi, odată ce a izbucnit criza, toată lumea a spus: „Oh, avem nevoie ca FMI să intervină”. Și ce a cerut FMI? Păi, trebuie să restricționați imediat crearea de credit. Trebuie să înăspriți totul și să restricționați politica fiscală. Totul trebuie restricționat. Așa că a urmat o recesiune uriașă, producția industrială s-a prăbușit cu 25%. Bahtul thailandez, fără rezerve valutare, a scăzut și a scăzut. Thailanda a devenit foarte ieftină, iar FMI a spus: „Bine, vă vom ajuta”. Dar există condiții. Trebuie să vă vindeți acum activele către parteneri strategici străini.
I-am sfătuit să nu facă asta. Ieșiți din programul FMI. Iată cum vă puteți reveni. Le-a luat poate doi ani, dar apoi au urmat sfatul și au încheiat programul FMI, pentru că era clar un sistem menit să distrugă. Da, este un mecanism de control menit să distrugă o țară.
@Cum se poate distruge o tara _ „Every Major War Begins Under False Pretenses & the Central Banks Are Behind It”
Vă referiți cumva la canalul de YouTube al lui Tucker Carlson?
Da, am văzut în clip (atât cât am rezistat) cât de distrugător este FMI (și alte instituții – probabil de aceea a și demisionat Tulsi Gabbard).
Dar, vă mărturisesc, cred că Călin Georgescu povestește despre teoriile conspiraționiste și oculta mondială mult mai romantic decât Richard Werner și Tucker Carlson.
Poveștile lui Georgescu au un anume șarm mistic, transcedental.
(Dacă cineva a remarcat cumva vreo cacofonie în comentariul meu, probabil că nu a fost întâmplătoare.)
Lumea este plină de amatori de scenarii fanteziste – ca să mă exprim extrem de ponderat. Tucker Carlson este un realizator de programe care a eşuat de mult într-o zonă pe care, tot politicos, o denumesc nefrecventabilă. A prelua zicerile unuia care vrea să fie interesant şi a le trata drept adevăruri este dincolo de o eroare de logică: este intrarea într-o capcană intelectuală fără rost şi fără merite. A susţine că “Pe baza analizei mele, am ajuns la concluzia că a fost vorba de un complot al băncii centrale locale din Thailanda împotriva țării, în colaborare cu FMI” intră în categoria fabulaţiilor pe care nu pierd timpul să le demontez. E ca şi cum aş încerca să demonstrez că pământul este rotund. La o analiză mai atentă, văd aici elemente din scenariile KGB. De altfel, realizatorul interviului are o lungă listă de spălare de cadavre, inclusiv direct legate de Rusia. Faptul că persoane de notorietate alunecă spre teorii ale conspiraţiei nu le face deloc cinste. Prostituţia intelectuală este cu mult mai scârboasă decât aceea “clasică”.
1.Ca paranteză la comentariul ,,mecanism de control menit să distrugă o țară”, ar fi de adăugat că FMI este ,,bancă” nu instituție de cercetare economică a crizelor mondiale!În consecînță nu poate oferi nimic mai mult decît reguli contabile de austeritate și indicații pentru care nu este pregătită, deoarece starea economică-financiară ,,intimă” nu poate fi înțeleasă și cunoscută decît de cercetători ,,naționali”.
2.Starea economică-industrială-agricolă a unei țări ca Thailanda este atît de ,,particulară” ca relații comunitare, structură și funcționare (de tip asiatic), încît regulile generale anticriză nu funcționează, iar situațiile și fenomenelor negative ce rămîn necunoscute sînt de neschimbat (pozitiv).Fenomenele economice avînd caracter mixt, cantitativ și calitativ nu pot fi cuprinse în tiparele contabile ,,cantitative” generale ale programelor FMI.
3.Sînt notorii și eșecurile consultanței dată Argentinei de FMI la cele două intrări în incapacitate de plată.Însăși programul de austeritate al lui Miles este condamnat eșecului, deoarece este strict contabil-cantitativ și neînsoțit (la fel ca al PM. Bolojan) de un proiect de ,,construcție/dezvoltare economică-industrială” care să susțină material și financiar reformele costisitoare social și financiar prin atragerea masivă a investitorilor străini.Cu indicele de competitivitate economică/funcționalitate instituțională apropiat de al Romaniei, investitorii străini nu vin în Argentina, banii FMI și americani s-au consumat, iar decolajul industriei prelucrătoare pe care se miza datorită reformei ,,austerității” este inexistent, domeniul fiind în regres.
4.Oare austeritatea a atras ceva investitori străini majori în Romania de un an, ori dimpotrivă?Italia a schimbat zeci de guverne după război, dar economia a funcționat, investitorii abundă și țara este ,,bine, mersi”!Fiindcă indicele său de competitivitate/funcționalitate instituțională este înalt, nu departe de al Coreii de Sud!
In loc ca PM. Bolojan (și Romania) să opteze numai pentru austeritate pentru a nu pierde finanțare datoriei și a bugetului, ar trebui ca să lupte și pentru echilibrarea Bugetului prin aportul investitorilor străini ca unici factori de susținere materială și financiară a reconstrucției industriei prelucrătoare.Această viziune asupra ieșirii din crizele gemene lipsește Romaniei cît și Argentinei, care la fel ca Romania urmează pentru ani de zile să repete în formă națională ,,Syriza grecească”.
Sa ne uitam si la cine a platit reducerea deficitului nu doar ca el s-a redus. Smecherii de la stat si/sau abonati la contracte cu statul, nu au fost deloc deranjati. Dar s-a taiat de la mame, educatie etc. Conteaza! Foarte mult.
Ultimele articole ale dlui E.Radulescu au devenit mai critice. Dar acestea sunt tardive si nu rezolva toate prostiile economice si politice de 35 de ani. Cauze multiple. 1. Dupa 1990 nu am avut o lustratie ale serviciilor secrete si ale fostilor comunisti. 2. Constitutia creata ca sa sustina accesul la putere si afaceri ale esaloanelor secunde si terte ale securistilor si comunistilor. 3. Institutii noi dar formale, multe legi clientelare si proaste, altele carpite cu zecide hg- uri. 4. Educatia, cercetare si meritocratia puse cat mai jos. 5. Preaderarea europeana s- a negociat prost si servil. 6. Privatizarea facuta pentru a jefui cat mai repede redursele disponibile, banci falimentate voit. 7. Alesii neamului si guvernele create cu oameni incompetenti si corupti. 8. O justitie inepta, servila intereselor de clan. 9. Politica externa slaba, fara vizibilitate. 10. Manipulare grosolana pentru a culege voturi, cu promisiuni desarte. 11. Reforma adm.terit refuzata pt bani dati partidelor si pt. voturi. 13. Proiecte europene risipite pe investitii proaste si fara folos. 12. Statul mafiot si clientelar a dus la migrarea a 4,5 mil.de cetateni. 13. Democratie schioapa fara opozitie reala de circa 15 ani.
Stimate, d-le Rădulescu,
1.D-l Ciolacu era Președ. social democrat nu angajat BNR, așa că dvs. trebuie să-mi răspundeți: cu ce trăia azi vecina de la etajul trei cu 1200 lei, fără majorarea ,,Ciulacu” la 2400 lei?
2.Creșterea taxelor și impozitelor pe seama majorării cheltuielilor sociale NU este o ,,teorie economică” a vreunui guvern ci o evidență fiscală, neinventată de ”Guverne”.
3.Probabil că într-o economie ,,izolată” etapele de dezvoltare erau mai repede ,,arse”, deoarece politicienii romani nu așteptau de ,,afară” soluții programatice sub formă de proiecte operaționale de reconstrucție industrială.
4.Maxima iresponsabilitate și batjocorirea ,,banului public” a oferit răgazul ca să nu se moară de foame în Romania pînă era să se beneficieze de proiecte de reconstrucție industrială de la Consiliul Fiscal, BNR, Consiliul se Strategie și Reformă, Institutele naționale de cercetare economică, puzderia de ,,Academii” romane, analisti și cercetători economici independenți sau străini, etc.Proiecte care nu există nici pînă azi!
5.Proiectele nu au apărut (și nu pot pare), deoarece sînt căutate numai în ,,vechea economie” a dezvoltării, bazată pe măsuri financiare și fiscale CANTITATIVE, pentru care Romania nu dispune de resursele materiale și financiare necesare.
Intrucît ,,AUSTERITATEA” fără proiectul de reindustrializare este numai un SUROGAT de mimare a luptei ANTICRIZĂ (care ,,prelungește stagnarea/deprecierea pieței naționale”), ea NU încurajează creșterea investițiilor.Ea indică NUMAI incapacitatea națională de a construi soluții de dezvoltare, mai precis condiții de funcționalitate și performanță a pieței economice naționale!
6. Nu deficitul financiar este problema Romaniei, ci vidul industrial, care a trimis 5 milioane de persoane în emigrație economică, cu ,,resturile” industriale rămase ce nu asigură încasările pentru susținerea sociala a unui pensionar de către un salariat (și ceva) la privat.Acest buget nu va putea susține nici sistemul social peste 2-3 ani cînd începe pensionarea ,,.decrețeilor”, nici plata importurilor, a dobînzilor și datoriei statului, etc.Cu ce bani să mai facă țara și dezvoltare economică-industrială?
7.Alternativa la desființarea deficitului public este mixtă: reducerea cheltuielilor statului și REINDUSTRIALIZAREA, care crează obiective economice productive producătoare de mărfuri cu valoare adăugată mare, imposibilă fără proiectul pe care l-am propus Guvernului.
Creșterea sau modificarea impozitelor nu schimbă cu nimic situația deficitului bugetar.
Evaluarea și asumarea proiectului economic elimină
,,demersul politic, social și economic complicat” de reducere a deficitelor, care în următorii ,,7 ani” doar prelungește nu elimină starea de incertitudine asupra momentului cînd Romania intră în incapacitate de plată.
8.Schimbarea ,,paradigmei dezvoltării” datorată ,,noii economii” odată cu globalizarea economică postebelică (care permite utilizarea resurselor străine de dezvoltare pentru țările inapoiate economic) creiază/permite soluții realiste și fezabile de dezvoltare.
9.A vorbi de soluții hocus-pocus cînd se oferă proiecte naționale axate pe utilizarea resurselor străine odată cu componentele politice, economice, tehnice, administrative, instituționale, normative, legislative, etc. de realizare (așa cum se prezintă proiectul propriu), exprimă lipsa capacității de înțelegere și construcție de proiecte proprii, simultan cu ,,extinderea” neîncrederii și asupra ,,concurenței” științifice economice ,,noninstituționale”.
Fără (sau pînă la) evaluarea proiectului propriu, invariabil voi fi considerat promovantul (hocus-pocus) al viziunii și tehnicilor de dezvoltare industrială ,,în noua economie”, cu plecare de la ,,filosofie economică”, către realizarea unor construcții aplicate (de dezvoltare) pe care le permite/asigură globalizarea (postbelică) a piețelor naționale, necercetate și necunoscute de instituțiile de ,,specialitate”.
Situația de față răspunde (oarecum) întrebării ,,La ce bun filosofii?”, al filosofului Gabriel Liiceanu, pe Contributors…
Distanța între dvs. și lumea reală este atat de abisală, că nu vă voi mai răspunde de aici înainte. Aveți o obsesie pentru un “proiect de țară” – care de altfel nu există pe nicăieri, nici în țările pe care le tot dați de exemplu – și ignorați orice corelație între afirmațiile dvs. și ceea ce se întâmplă în realitate. Doar câteva exemple:
1. “Consiliul Fiscal, BNR, Consiliul de reformă și strategie, institutele de cercetare economică, Academia, n-au realizat în 35 de ani nici un astfel de proiect de țară”. Așa e. Nu au realizat așa ceva. Chiar credeți că instituțiile menționate cu asta ar trebui să se ocupe? Nu vă trece nicio secundă prin gând faptul că nimeni nu are “proiect de țară”? Că, la noi, fiecare instituție are rolul ei, așa cum se întamplă cu instituțiile similare din lume?
2. “ Dezvoltarea economică-industrială prin resurse proprii este posibilă numai pentru țările (foarte) bogate în resurse naturale”. Da… Japonia, țările nordice, Hong Kong și multe altele s-au dezvoltat fix pentru că au avut resurse naturale. Interesant este ca îl citați pe Daron Acemoglu, care a câștigat premiul Nobel pe economie în 2024, dar ați înțeles fix pe dos ce susține el în lucrarea de Nobel.
3. “ Creșterea taxelor și impozitelor pe seama majorării cheltuielilor sociale NU este o ,,teorie economică” a vreunui guvern ci o evidență fiscală, neinventată de ”Guverne””. Exact. “Evidența fiscală” este pogorâtă de la Sfantul Duh, impozitele nu le stabilesc guvernele. Pe ce lume trăiți?
4. “Probabil că într-o economie ,,izolată” etapele de dezvoltare erau mai repede ,,arse”, deoarece politicienii romani nu așteptau de ,,afară” soluții”. Există, după părerea dvs., o singură economie autarhică dezvoltată, pe fața pământului? Afirmațiile dvs. sunt siderante.
5. “D-l Ciolacu era Președ. social democrat nu angajat BNR, așa că dvs. trebuie să-mi răspundeți: cu ce trăia azi vecina de la etajul trei cu 1200 lei, fără majorarea ,,Ciulacu” la 2400 lei?”. Dl. Ciolacu nu era președintele social democrat care a adus banii de la mama dumnealui sau de la colegii de partid ca să mărească pensiile. Era primul ministru al țării și a îngropat finanțele publice pentru mulți ani prin cea mai iresponsabilă politică de îndatorare a țării – nu doar pentru a mări pensiile foarte mici, ci tocând aiurea banul public: 65 miliarde de lei din fondul de rezervă nu s-au dus la mărirea pensiilor, ci în cu totul alte direcții.
Este ultimul răspuns pe care vi-l mai dau.
Recomand articolul din Cotidianul.ro, 26.05.2026 autor Adrian Radulescu ” Teren neutru” referitor la rolul major al directorului general al BNR.
@Agora _ „Recomand…”
Publicația pe care o recomandați nu face parte dintre cele pe care le frecventez. Dar…
„Teren neutru” este titlul unei rubrici, nu al unui articol.
Apoi, printre autori nu se găsește un anume Adrian Radulescu.
În fine…
Dacă vă referiți cumva la editorialul scris de managerul firmei de consultanță Frames, Adrian Negrescu, în data de 26.05, în publicația menționată, cu titlul „Cântecul de lebădă al lui Mugur Isărescu ar trebui să fie aderarea la euro…”, atunci…
Îndrăznesc câteva observații.
Tema aderării României la moneda comună europeană a fost îndelung discutată.
BNR prezintă periodic rapoarte cu privire la convergența România-Zona Euro, așa cum cere BCE.
Dar, exact din motivele prezentate de către Adrian Negrescu în articolul către care [probabil] faceți trimitere, politicienii care au guvernat de-a lungul anilor România s-au opus cu obstinație adoptării monedei euro.
Ei au fost susținuți în demersul lor de către BNR (sau măcar de către importanți funcționari ai BNR, cu rol decizional), de economiști apropiați politicienilor conservatori (adică, apropiați cleptocraților), precum Daniel Dăianu, actualul președinte al Consiliului Fiscal, spre exemplu, (și altii precum domnia-sa), de presa aservită cleptocrației (inclusiv media online și rețele sociale) etc.
Anume, tocmai pentru menținerea României „în zona influenței politicilor cu iz fanariot de la București”.
Multumesc de raspuns. Dar nu cred ca era nevoie de o recenzie a celor citite. Concluzia pe care am avut- o este ca BOR si BNR, SRI erc. au coabitat dupa 1990 cu toate guvernele si partidele de la putere pentru functii si avantaje. Dincolo de rapoarte si intalniri de presa, rolul BNR trebuia sa fie mai activ si decisiv. In Ro avem si vom avea multe forme institutionale ale statului fara fond activ ci doar contemplativ.