Prolog. Conform WorldCasinoDirectory, România ocupă locul al doilea în lume, după Statele Unite, în ceea ce privește numărul de cazinouri licențiate.
Coroana funerară era grea. Vânzătoarea mă prevenise, când i-am spus că voi merge la biserică cu metroul, că o să-mi rupă mâna și că să nu o țin de sârme, ci să o prind de colacul tare, din lemn și cu împletituri de papură. Și da, era grea. Am găsit cum să-mi strecor mâna printre colacul de lemn îmbrăcat în papură și sârmele care îl legau, dar tot grea era. Am vrut o coroană pe structură clasică, cu bețe și sârme, nu pe burete olandez. Poate că cea cu burete olandez ar fi fost mai ușoară. Dar acum nu mai avea niciun rost să mă mai gândesc. Problema era cum voi ajunge cu coroana de flori până la Biserica Sfântul Ambrozie, de pe Șoseaua Olteniței. Eram aproape de stația de metrou, dar pe drum m-am răzgândit: să iau un taxi, unul dintre cele care așteaptă la rând chiar lângă gura de metrou. Era zloată, ninsese în urmă cu câteva zile și Bucureștii se umpluseră de zăpadă care zăcea în mormane murdare, pe marginea trotuarelor. M-am dus la primul taxi, m-am uitat din mers la prețul pe kilometru scris pe portieră, trei lei și cincizeci de bani, merge. Șoferul, un bărbat cu părul alb, părea om serios. L-am întrebat prin ușă dacă este liber, el a deschis-o și m-a întrebat unde merg iar eu i-am spus că la Biserica Sfântul Ambrozie, undeva pe lângă Piața Sudului. Apoi mi-a deschis ușa din spate și cu greu am reușit să pun coroana grea pe bancheta din spate. M-am urcat pe scaunul de lângă șofer. Atunci șoferul s-a întors spre mine și mi-a spus zâmbind: ,,Dar să știți că o să coste vreo șaptezeci de lei.” Eu l-am întrebat: ,,Dar taximetru nu aveți?”. Era un aparat de taxat pe bord dar el, cu un zâmbet șiret, a zis că este zăpadă și că se circulă greu. ,,Adică aparatul de taxat nu funcționează?”, am întrebat eu. ,,Nu, nu funcționează”, a zis șoferul. ,,Aaa, atunci nu mergem”, am zis, după care l-am întrebat: ,,Dar chestia asta, cu aparatul de taxat care nu funcționează, nu este ilegală?”. N-a răspuns. Am coborât, am scos și coroana grea de pe bancheta din spate și apoi m-am îndreptat către următoarea mașină.
Șoferul celei de-a doua mașini era un bărbat mai tânăr, prețul pe kilometru era doi lei și nouăzeci și nouă de bani, chiar mai bine, mi-am zis eu, apoi l-am întrebat și pe al doilea șofer dacă este liber, la care el mi-a răspuns afirmativ. ,,Dar aparat de taxat aveți?”. ,,Unde mergeți?”, m-a întrebat și al doilea șofer. ,,La Biserica Sfântul Ambrozie”, i-am răspuns. ,,Unde este asta?”, a întrebat el, la care eu i-am zis că pe lângă Piața Sudului. Șoferul a ezitat puțin și a zis: ,,Vă costă vreo cincizeci de lei”. ,,Dar aparat de taxat nu aveți?”, am insistat eu. ,,Ba da, am, dar eu știu cam cât face.” ,,Bine, dacă aveți aparat de taxat atunci plătesc cât arată”, și apoi l-am întrebat unde pun coroana. Mi-a spus că în portbagaj și eu am așteptat puțin ca el să coboare și să mă ajute, dar nu s-a mișcat. Am dat din umeri, m-am îndreptat către portbagaj și cu greu am reușit să-l deschid. Măcar portbagajul era gol și încăpător, așa că am putut pune coroana culcată, fără să o înghesui. De data asta m-am așezat pe bancheta din spate. ,,Dar mașina din față de ce nu v-a luat?” a întrebat șoferul. ,,Păi, cică nu-i merge aparatul de taxat. Iar eu nu fac chestii din astea, așa că n-am vrut eu să merg.” ,,Aha”, a zis șoferul. ,,Dacă-l prinde poliția cu dumneavoastră în mașină și fără aparatul de taxat pornit, îl amendează.” ,,Poate că da, poate că nu”, am zis eu, ,,dar asta nu este treaba mea.”
Mașina a pornit, apoi a virat pe străduțe. A sunat telefonul șoferului iar acesta a făcut tot felul de manevre, conducând, învârtind volanul, schimbând viteze și în același timp vorbind la telefon. ,,Bună șefu’, ai vorbit? Bine, atunci te rog vorbește cu el. Că eu am vorbit cu avocata care mi-a spus că nu contează, dacă nu ne înțelegem amiabil atunci știe ea cum să-l facă să-mi dea banii înapoi. Eu i-am spus, nu vreau toți banii, poate să țină alea cinci milioane dar eu vreau alea treizeci de milioane pe care le-am pierdut. Bine, te rog să vorbești. Eu am vorbit cu el, i-am spus că cel mai bine este să ne înțelegem, dar n-a vrut de nicio culoare. Trebuie să se uite pe camerele video să vadă când am intrat, cât am stat. Avocata mi-a spus că poate cere asta prin ordin judecătoresc. Bine, te rog.” A închis telefonul și l-a pus pe bordul mașinii, într-un suport de telefon mobil.
Eram cam îngrijorat de modul în care taximetristul conducea. M-am uitat pe bord. În spatele suportului de telefon era aparatul de taxat așa că a trebuit să mă aplec puțin ca să-i văd ecranul.
Arăta deja vreo cincisprezece lei și eram undeva pe lângă Biblioteca Națională. Am verificat centura de siguranță încă o dată, era bine fixată. Șoferul a început să-mi spună, fără ca eu să-l întreb nimic: ,,Trebuie să recuperez niște bani de la o sală. Am fost la sală și am jucat. Am pierdut vreo treizeci și cinci de milioane. Da’ eu mi-am dat autoexcludere din toate sălile din România și din toată Europa și din lume. Da’ când am intrat, ei nu m-au legitimat. Trebuia să mă legitimeze, este obligația lor, și n-au făcut-o. Luasem de acasă vreo zece milioane și le-am pierdut pe toate. După aia m-am întors acasă, am luat niște aur, ce mai aveam, l-am amanetat și m-am întors iarăși la sală și am jucat. Și am pierdut toți banii. Da’ acuma pot să-i recuperez, am vorbit cu avocata, ea mă cunoaște și știe că ei sunt de vină că nu m-au legitimat. Dacă m-ar fi legitimat atunci, nu m-ar fi lăsat să joc și n-aș fi pierdut banii. E ca un drog, nu mă pot abține, fac orice ca să joc, da’ mi-am dat autoexcludere și n-ar trebui să mă primească nicio sală din țară. E ca un drog, nu pot să mă las.”
Mașina înainta prin traficul aglomerat. Îmi stătea pe limbă să-l întreb pe șofer cum este cu jocurile de noroc. ,,Adică, ați fost într-o sală cu jocuri de noroc?”, l-am întrebat. ,,Da, domn’e, la sală. Da’ ei nu trebuia să mă lase și, dacă m-a lăsat, acum io pot să le cer să-mi dea banii pe care i-am pierdut înapoi că altfel e rău pentru ei. Am vorbit cu șefu’ de sală da’ mi-a zis că nu-mi dă niciun ban. Așa că am vorbit cu avocata, că ea știe ce să facă. Da’ mai-nainte mi-a zis să-ncerc o înțelegere amiabilă, așa că am vorbit cu șefu’ meu, poate el reușește să-i facă să ne înțelegem.” Interesant, mi-am zis. Nu am prea multe ocazii să înțeleg cum este cu dependența de jocurile de noroc. Așa că am insistat. ,,Scuzați, vă rog, vreau să vă întreb ceva, dar dacă vi se pare că nu este treaba mea și nu vreți să-mi răspundeți, nu este nicio problemă.” ,,Nu domn’e, nu am nicio treabă, eu recunosc că am drogul ăsta cu sala, nu mă pot abține, așa că puteți să mă întrebați, că eu vorbesc cu toată lumea.”
Bine, mi-am zis, hai să vedem. „Am înțeles că aveți patima asta, a jocurilor de noroc, că pierdeți bani și v-ați declarat în mod oficial dependent și v-ați înregistrat undeva pentru asta. Teoretic, orice sală cu jocuri de noroc ar trebui să legitimeze pe oricine intră și vrea să joace și n-ar trebui să vă permită nici măcar să intrați în sală.” ,,Da, domn’e, așa e. Exact cum ați spus. Da’ ei nu m-au legitimat și m-au lăsat. Hai să v-arăt.” S-a aplecat iarăși după telefon, a început să răsfoiască, să caute niște fișiere, când cu ochii în telefon când cu ochii la trafic. Eu mi-am verificat încă o dată centura de siguranță și am zis: ,,Nu trebuie să-mi arătați, vă cred pe cuvânt.” ,,Nu domn’e, că vă arăt.” A găsit ce căuta și mi-a arătat telefonul întors spre mine, era un fel de document pe care se puteau citi câteva cuvinte ca interzis și altele, am dat din cap și am zis: ,,Bine, am văzut, hai să ne uităm la trafic mai bine.”
M-am lăsat puțin pe spate, pe pernele banchetei, ușurat. Șoferul era acum atent la trafic așa că am continuat cu întrebările, fiindcă ceva parcă nu se lega. ,,Scuzați-mi, vă rog, întrebarea. Sunteți căsătorit?” ,,Da, sunt căsătorit.” ,,Păi, asta înseamnă că banii pe care îi pierdeți sunt de fapt banii familiei, mai ales că am înțeles că ați luat din casă niște aur pe care l-ați amanetat ca să jucați.” ,,Sunt căsătorit, da’ sunt despărțit.” ,,Copii aveți?” ,,Da, am doi copii, da’ acuma ei stau cu soția și eu stau singur, că nu m-a mai răbdat cu patima asta.” Eram deja pe Calea Văcărești, traficul era aglomerat, dar mașina înainta. A sunat telefonul șoferului, iarăși manevre, telefonul a trecut dintr-o mână într-alta, apoi l-a pus la ureche. Fiind eu foarte aproape, auzeam și ce spunea celălalt interlocutor. ,,Da, șefu’, ai vorbit? Ce-a zis?” ,,Am vorbit, dar zice că nu-ți dă niciun ban. Cică ai mai intrat în sala lui și în urmă cu o săptămână și atunci ai câștigat. Acuma, când ai pierdut, vrei banii înapoi, dar atunci i-ai păstrat. Îmi pare rău, trebuie să faci altceva.” ,, Da șefu’, am înțeles. Am câștigat atunci, da’ nu prea mult. Dar dacă nu vrea amiabil, asta e, eu merg mai departe. Vorbesc cu avocata.”
Eram în sensul giratoriu din Piața Sudului. Ne-am îndreptat apoi spre Șoseaua Olteniței. La un moment dat mașina a virat peste liniile de tramvai, a tăiat calea câtorva mașini și a ajuns pe banda de lângă trotuar, apoi a virat la dreapta pe o străduță și a oprit. ,,Aici este”, a spus șoferul. În stânga era un gard înalt de fier iar în spatele gardului se vedea o capelă, parcă vopsită proaspăt. Șoferul a închis aparatul de taxat care arăta patruzeci și opt de lei. Am deschis portofelul și am luat o bancnotă de cincizeci de lei și încă una de cinci lei. ,,Aveți aici cincizeci și cinci de lei”, i-am zis și i-am întins banii peste scaunul din față. Șoferul i-a luat, i-a trecut în fața lui, apoi s-a întors către mine ținând în mână bancnota mea de cinci lei și încă o bancnotă de zece lei. ,,Vă costă patruzeci și opt de lei”, a zis iarăși. În cele câteva secunde mă gândeam la următoarea mișcare pe care trebuie să o fac. Știam trucul ăsta, îl văzusem de vreo două ori în Ankara și o dată în Istanbul. Călătorul îi dă șoferului o bancnotă de cincizeci, acesta o ia și o schimbă în față, fără ca acesta să vadă, cu o bancnotă de cinci și-i spune că a greșit, i-a dat cinci în loc de cincizeci, iar călătorul nu poate să dovedească. Aveam în minte câteva variante, așa că i-am spus șoferului: ,,V-am dat o bancnotă de cincizeci și una de cinci”. Șoferul, întors către mine, a avut o tresărire, parcă ceva s-a schimbat în el. ,,Da, da, da’ mi-ați dat mai mult”. ,,Nu, atât am vrut eu să dau”, i-am zis. Deci, m-am gândit, nu era trucul cu bancnotele de cincizeci și de cinci, sau s-a răzgândit? Prin minte îmi zburau tot felul de scenarii dar, mi-am zis, hai să termin cu toată nebunia asta. Portiera era descuiată așa că am putut ieși. A ieșit și șoferul. De data asta a scos el coroana din spate și mi-a dat-o. Am dat din cap, am luat-o și am traversat strada. Șoferul a intrat în mașină și a plecat.
Poarta bisericii era închisă. Am încercat să o deschid dar era încuiată. Unde m-a lăsat ăsta? Dar tot nu-mi ieșea din minte, chiar a vrut să mă păcălească cu bancnotele? Și dacă a vrut, de ce s-a răzgândit? Apoi mi-am amintit că mă uitasem, mai înainte de a pleca să iau coroana de la florărie, pe o aplicație de navigație și, de la mine și până la Piața Sudului, nu sunt mai mult de șase kilometri, ori trei lei pe kilometru, înseamnă cel mult vreo douăzeci de lei, plus pornirea, rezultă că șoferul m-a păcălit, cu taximetru cu tot, cu vreo douăzeci și ceva de lei, cel puțin. Urăsc să fiu păcălit. Apoi m-am gândit: unde aș mai fi avut eu ocazia să vorbesc cu un dependent de jocurile de noroc, în carne și oase? Merită povestea asta vreo douăzeci și ceva de lei? Poate că da, poate că nu.
Epilog. Am avut intenția să scriu un articol cu date și cifre care să arate amploarea fenomenului jocurilor de noroc de tip cazinou din România. Pe când strângeam date și croiam planuri, a venit peste mine întâmplarea din povestirea de mai sus, care s-a scris aproape singură și care a măturat aproape tot ceea ce intenționam să fac cu acele date.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dependenta de jocurile de noroc este un lucru grav.
CA ORIE DEPENDENTA.
Dar solutia nu este inchiderea localelor de joc legal. Ci deschiderea de centre de tratare a dependentei.
Ca si la alcool, droguri..
Statul care interzice activitati este un stat paternalist, dictatorial. Decizia trebuie lasata la nivelul individului. Cu institutii pentru cei care au probleme.
Daca se vor interzice jocurile de norovc, se va practica barbutul la coltul blocului. Ilegal. Vor apare gazde amiabile care vor percepe taxe, etc. Nu se rezolva nimic pein interdicitii. Se vor mari numarul de dosare nerezolvate la Politie.
Dar ma intriga o problema: cum e dator, daca nu e voie sa dai bani cu imprumut in Romania? (Legea „cametei”.)
Nu este vorba de nicio camătă aici. Dacă aveți răbdare, recitiți paragraful în care șeful taximetristului relatează conversația lui cu administratorul sălii de jocuri de noroc. Sau, luați povestirea asta ca pe o șaradă, fiindcă atunci când am înțeles, eu am avut o surpriză foarte mare.
Cazinoul este un loc construit de deștepți pentru a lua banii proștilor. Locul unde un hoț deștept îl ușurează pe un hoț prost. În ce privește situația materială, visul oricărui prost este să primească totul, fără să dea nimic în schimb. În jocul de noroc e ruptă normalitatea – echitabilitatea relației dintre ceea ce dai și ceea ce primești.
Un fost coleg de institut avea prin anii ’90 un contract cu o firmă americană care îl ducea în fiecare an într-o locație din Statele Unite unde lucra pentru o lună la un anumit proiect, parte dintr-un proiect mai mare, dar despre care el nu primea nicio informație. Și-a dat seama foarte repede că ceea ce făcea el se folosea în jocurile de noroc. Este enorm de multă matematică în spatele acestor companii care gestionează jocurile de noroc astfel încât să câștige tot timpul, pe termen mediu și lung, și să creeze dependență.
Cu respect, în cazul jocurilor de noroc dependența pare un concept menit să exonereze de responsabilitate pe cel „dependent”. Nu cred în acest concept, atâta timp cât psihologia nu e chiar o știință exactă. Cred în responsabilitate și cred că sunt hoțomani care nu acceptă ca sunt alții mai hoți ca ei. Cine speră să câștige la noroc e tot un hoț, doar că e un hoț păcălit tocmai în momentul când spera să păcălească el. „S-a întâlnit hoțul cu prostul”, da.
Mulțumesc pentru comentariu. Înțeleg foarte bine ceea ce spuneți, dar problema asta este atât de complicată încât afirmațiile tranșante sunt periculoase. Nici eu nu exonerez responsabilitatea celor căzuți în dependență, de orice natură ar fi ea. Însă nu sunt specialist în științe sociale, deși am citit și citesc destul de mult din zona asta fiindcă vreau să înțeleg rațional comportamentul uman. Dar suntem noi, ființele umane, raționali? Un celebru psiholog (el zice că face psihologie morală) Jonathan Haidt, spune, și are multe argumente, că suntem raționali în proporție de aproape 30% și emoționali în rest. Mai rău, deciziile emoționale sunt apoi reluate și căutate post factum argumente raționale sau, mai pe românește, să dregem busuiocul. Sunt tentat să continui mult pe subiectul dependențelor dar mai bine mă opresc aici.
Vă recomand cartea: Daniel Z. Lieberman, Michael E. Long
,,Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul si creativitatea – și va hotărî soarta omenirii” care este o sursă despre complicatele procese de dependență, ce se poate face și ce nu se poate face.
Aveti mare dreptate in tit ceea ce ati scris. De uktima vreme taxiurile nu mai merg cu aparate de parcurs ci la mica intelegere cu soferii. Apoi salile cu jocurile de noroc sunt enorm de multe in Capitala. Astfel, pe B dul Lacul Tei sunt circa 10 asemenea mizerii, unele pe langa scoli, facultati si parcuri. Pe str. Grigore Ionescu nu avem o farmacie dar avem o sala de jocuri de noroc. Primaria sector 2 nu a desfiintat nimic, coruptia merge inainte cu cine le da avize.
Aveti mare dreptate in tot ceea ce ati scris. De ultima vreme taxiurile nu mai merg cu aparate de parcurs ci la mica intelegere cu soferii. Apoi salile cu jocurile de noroc sunt enorm de multe in Capitala. Astfel, pe B dul Lacul Tei sunt circa 10 asemenea mizerii, unele pe langa scoli, facultati si parcuri. Pe str. Grigore Ionescu nu avem o farmacie dar avem o sala de jocuri de noroc. Primaria sector 2 nu a desfiintat nimic, coruptia merge inainte cu cine le da avize.
”taxiurile nu mai merg cu aparate de parcurs ci la mica intelegere cu soferii.”
Well, dacă guvernanții și-au imaginat că obligativitatea caselor de marcat electronice ajută la ceva, la asta a ajutat. Fiscalitatea excesivă face ca economia reală să migreze în subteran. Iar în subteran se poate merge oricât de adânc: pe vremea lui Ceaușescu nu existau taxiuri private, dar existau oameni care făceau asta cu mașina proprie. La unii li se mai făcea dosar penal, alții mai aveau milițieni care îi protejau contracost etc.
Există o limită până la care statul poate să se amestece în activitățile mărunte din economie, însă mentalitatea guvernanților actuali e foarte asemănătoare cu mentalitatea celor din anii ’80. E evidentă tendința autorităților de a ține oamenii simpli în sărăcie, iar oamenii se descurcă și ei cum pot.
cind sunt in Ro, circul des cu uber. De cele mai multe ori sunt multumit. Odata insa unul ne-a obligat sa stam toti trei, adulti, pe bancheta din spate, ca-n fata avea el ceva. Am refuzat si am coborit din masina. A insistat sa-i platesc cursa, am refuzat. De aceea nu le dau cartea de credit.
Da, stiu, autorul vrea altceva sa spuna, exista multe capcane, dependente in care putem intra. Unii sunt, chiar devin, dependenti de munca, mi-am dat seama de asta cind am iesit la pensie!
Putem fi dependenti de soare, de fericire, de iubire…
Da, există atât de multe dependențe, printre care și de muncă. Există o carte foarte groasă pe tema asta, ,,Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul si creativitatea – și va hotărî soarta omenirii”, care arată din punct de vedere funcțional cele două circuite cerebrale ale dopaminei și cum suntem, mai mult sau mai puțin, sclavii ei. Unii au suficientă tărie să navigheze în siguranță, alții cad.
Nevorbind despre substratul chimic, cred totusi ca se petrec simultan mai multe procese psihice, care abia impreuna capata numele de dependenta.
As afirma chiar ca familia asta de procese va defini o personalitate, iar acea personalitate se va opune oricarei schimbari profunde. E ca la fumat, toate activitatile si gandurile inoata prin fum, si cand astepti, si cand te gandesti intens, si cand te relaxezi; se sudeaza de amintiri, de gesturi, devine declansator de emotii, te scoate din stres si te streseaza, e mereu acolo. Si adevarul e ca daca ai putea sa sustii acea stare, vreodata nu ti-ar trece prin cap ca esti dependent. E ca si cum ai spune ca esti dependent de tine, un truism.
Iar un jucator veritabil va crede in clipa, in oportunitate, mult mai mult decat in planuri, va simi ca paseste alaturi de Dumnezeu cand castiga, fiindca nimeni nu poate intelege cu adevarat hazardul, aleatoriu, sau ca pacatuieste cand pierde. Ori daca are un substrat predominant laic, ca poate obtine o cunoastere privata despre mecanismul jocului etc.
Problema este ca „jocul loteriei” este un instrument de control social din cele mai vechi timpuri. Pierderi marginale de la multi, castiguri majore pentru putini, mult sub cota stransa. E o metoda de taxare ori de-a impulsiona anumite activitati eficient. Ultima parte cred ca descrie un tipar esential vietii: trebuie sa poti sa iei si decizii pierzatoare pentru tine, luat ca individ.
Si va dau dreptate total, la noi s-a dezechilibrat balanta, e vadit neinregula, proliferarea e mult prea accentuata, este incurajata la nivel de stat. La tigari, campaniile de preventie erau minuscule fata de campaniile pozitive. Iar pretul tigarilor a crescut pana cand a fost atinsa suma maxima ce poate veni la buget, unde banii erau redistribuiti mereu, chiar daca erau initial destinati sanatatii. Acum tot sportul este sponsorizat de casele de pariuri, augmentate de o publicitate ubicua.
Chiar daca ar fi pur simptomatica, de la un punct incolo trebuie intervenit. Nu poti sa asisti la o crima si sa-ti spui, lasa-l, ca o fi avut motivele, supararile lui.
Uber…niet?
Hayır. Cu Uber este altă poveste. Dar nu despre asta este vorba …
Stimată doamnă, printre alte lucruri, povestirea asta este o șaradă, și sper că dumneavoastră veți înțelege destul de repede despre ce este vorba, dacă o veți citi în acest registru.
Ce frumos scrieti …
Mulțumesc.
“Urăsc să fiu păcălit.”
Dar cui îi place să fie păcălit? V-am întrebat de Uber pentru simplul motiv că e o tehnologie care anulează posibilitatea unor găinării de tip alba-neagra cu bancnote de cinci și de cincizeci de lei. Un stres mai puțin. În plus, atât din punctul de vedere al șoferului, cât și al clientului, nu toate cursele se reduc strict la valoarea calculată pe baza distanței in kilometrii. Cât “valorează.” o cursă poate depinde de oră, de trafic, de vreme, dar în esență se reduce la cât e dispus clientul să plătească în acel moment.
Să zicem, de exemplu, că ați fost la un concert superb la Ateneu. Când s-a terminat ați ieșit afară, și vreți să ajungeți acasă dar… plouă. La fel ca dvs alte zeci de persoane iubitoare de muzică bună, care au fost la același concert vor să ajungă și ele acasă. Dvs și o bună parte din ei sunteți cu telefoanele în mână și căutați un Uber. Primiți oferta de la Uber care e, să zicem, de trei ori mai mare decât prețul pe km pe care îl plăteați pe o astfel de distanță. Aveți de la ales intre să mergeți prin ploaie până la metrou în Romană sau Uberul pipărat. Ce faceți? Toate persoanele care caută un Uber în acel moment au de luat o astfel de decizie. D-aia e mai scump. Cerere și ofertă în timp real.
Anyway, mi-a plăcut mult povestea dvs. Eu zic că a meritat 20 și ceva de lei. Un singur lucru vreau să vă întreb – dacă la Biserică era închis, ce ați făcut cu coroana?
V-am răspuns în mod confidențial la întrebare fiindcă interferează cu o zonă privată.
Mulțumesc de răspuns. Nu am avut nici o clipă intenția să dau buzna în spațiul dvs privat. Scuzele mele. Vă spun că am crezut că, găsind ușa bisericii închisă, ați depus coroana respectivă la catafalcul „Încrederii în aproapele tău” dispărută prematur din spațiul românesc. Acum, că am aflat că nu a fost așa, sunt mai liniștită.
Mi-a plăcut metafora cu biserica încuiată.
Da, și eu am rămas uimit când, la sfârșit, m-am uitat la povestea asta care parcă s-a scris singură, să văd ce a ieșit.
Dincolo de faptul ca sint locuri de pierzanie, cazinourile sint spalatorii de bani. Simptome ale coruptiei sistemului. Asa ceva nu ar trebui sa existe intr-un stat de drept. A fost groaznica dictatura comunista, dar cazinouri, droguri, pornografie si prostitutie la fiecare colt de strada nu existau.
Daca e adevarat ca „România ocupă locul al doilea în lume, după Statele Unite, în ceea ce privește numărul de cazinouri licențiate”, atunci asta e inca o dovada a coruptiei conducerii superioare securistice de partid(e) si de stat din Romania.
Probabil ca spalind narcodolari (introdusi in tara prin gauri in frontiera cum ar fi „Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”, de exemplu) s-au facut marile averi din Romania. Luxul.
De cealalta parte, mizeria. Chiar daca nu ai acces la date si statistici, coruptia o simti in viata de zi cu zi. Asa se explica fuga multor romani de Romania.
Mica poveste din parkingul unui cazinou din SUA: pe la 10 dimineata, dintr-un Jeep Grand Cherokee, ultimul model, coboara o negresa pe la 35-40 de ani. Aer plictisit. Grasa. Vulgara. Probabil semianalfabeta si sigur fara ocupatie. Genul de persoana cu care e mai bine sa nu ai de-a face. Se indreapta agale spre cazinou, pierde rapid o suma mare de bani si, la fel de absenta ca la venire, se intoarce la masina ei de 70.000 de dolari si, cu asta, ziua ei de munca de nici o ora s-a incheiat.
Daca ar fi dupa mine, as desfiinta si loteriile de stat, nu doar cazinourile. Nici lozul in plic nu l-as lasa. Dar asta ar implica puteri dictatoriale. Chestie riscanta. Una-doua m-ar bombarda democratiile.
”as desfiinta si loteriile de stat, nu doar cazinourile.”
Nu uitați să desființați internetul și cardurile bancare, dacă tot porniți în direcția asta. În comunism nu exista internet și nu existau carduri bancare, de asta nu se putea juca la loteriile din străinătate.
Înclinația bărbaților spre a efectua manevre riscante pe șosea are la bază același mecanism. Albania comunistă reușise să interzică și autoturismele private, tot ca manifestare a grijii față de om. Cu bungee-jumping cum procedați?
,,Daca e adevarat ca „România ocupă locul al doilea în lume, după Statele Unite, în ceea ce privește numărul de cazinouri licențiate”, atunci asta e inca o dovada a coruptiei conducerii superioare securistice de partid(e) si de stat din Romania.”
Între timp clasamentul s-a schimbat puțin, dar nu în cifre absolute. Ca număr de licențe, în prezent avem următorul clasament:
1. U.S.A. 2178
2. Serbia 506
3. Italy 482
4. Romania 445
a se vedea https://www.worldcasinodirectory.com/countries
În urmă cu vreo lună România era pe locul doi, cu aceleași cifre absolute. Observ că Serbia și Italia au marșat puternic în ultimul timp. Raportat la populație, situația este dramatică. Comparația cu Statele Unite (populație de 349 milioane și 2178 licențe) cu un raport de 160239 de locuitori la o licență, cu România (populație 20 milioane și 445 licențe) cu un raport de 44949 de locuitori la o licență, arată o dimensiune a fenomenului. Pe de altă parte, dimensiunea utilizării licențelor este o altă față, fiindcă în România licențele sunt valorificate pe locații cu mult mai mici. Totuși, gradul de împrăștiere în România este foarte mare: practic, nu există localitate mai însemnată care să nu aibă săli cu jocuri de noroc, unele îngrămădite unele într-altele.
@Aurelian Gheondea _ „Ca număr de licențe, în prezent avem următorul clasament…”
…Ca număr de licențe.
Ca număr de săli, în intersecția de la Bucur Obor, spre exemplu, sunt 5 (cinci) săli mari, ale unor diferite cazinouri, doar pe o latură…Una singură, la parterul unui singur bloc.
Am convingerea că acel clasament nu are în vedere numărul de săli, iar România stă cu mult mai bine pe-acolo, prin clasament.
Apoi, cu toate restricțiile, jocurile de noroc beneficiază de un marketing deosebit de agresiv și de bine făcut.
Adică, este vorba despre a determina diverse persoane să acționeze contrar propriilor interese.
Or, manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă.
Contează doar suma investită, iar veniturile din jocurile de noroc sunt substanțiale.
…Atât de substanțiale încât statul se înfruptă în mod consistent din ele.
Currently, there are zero legal casinos in Iran.
Following the 1979 Islamic Revolution, all forms of gambling were strictly prohibited under Sharia Law, which remains the foundation of the country’s legal system today.
Key Facts About Gambling in Iran:
* Legal Status: All gambling activities—including land-based casinos, sports betting, and online gambling—are illegal.
* The Penal Code: Under Article 705 of the Islamic Penal Code, anyone caught gambling can face punishments ranging from one to six months of imprisonment or up to 74 lashes. If the gambling is done in public, both penalties may be applied.
* Historical Context: Before 1979, Iran actually had a growing casino industry. During the era of the Shah, there were approximately eight legal casinos operating in the country, four of which were owned by the Shah himself. These were all permanently closed immediately after the revolution.
* Modern Crackdowns: While some underground or offshore online gambling exists, the Iranian government actively monitors and dismantles these networks. For example, in March 2024, the government dismantled a major online betting network called „Nitro Bet” that was operating illegally.
Since legal gambling isn’t an option there, are you looking for information on casinos in nearby regions (like the Caucasus or Northern Cyprus), or perhaps interested in the history of pre-revolutionary Iran?
Eheeei, daca nu le-a placut democratia…
Dacă ayatolahul cel bătrân ar fi avut puțină minte, ar fi sunat-o pe Miriam Adelson (miliardele care l-au făcut pe Trump președinte) și i-ar fi propus un joint-venture high tech iraniano-american în scopul diseminării ideilor nobile ale democrației jocurilor de noroc, al implementării și punerii rapide în producție a unei rețele de câteva sute de cazinouri – made in USA – în Iran. Că ea are expertiza, iar ayatolahul 90 de milioane de contribuabili.
Îi mai bombarda cineva azi?
E cineva atât de prost încât să-și bombardeze găina care îi face ouă de aur?
Bine, bine, aveți dreptate, hahaha… Evident că nu ar fi fost destul. Ar mai fi trebuit să le dea și petrolul, și gazele, guvernul să creeze sistematic deficit bugetar, să mărească taxele până la cer, să renunțe la arme și să se împrumute an-de-an la FMI în contul generațiilor viitoare de iranieni democrați-progresiști.
Comentariul acesta a fost o șaradă. 🙃
Stimate Domn, cred ca altceva vreti sa spuneti caci alfel, de ce ati fi descris à la longue acea coroana excesiv de grea, zloata si poarta inchisa a bisericii?
Va vad, intors in Jerusalem, dupa ani si constatati ca e neschimbat. Viciul e tot acolo.
Pe vremuri, in comunism, se juca pe „șest” poker pe verzisori, in cluburi selecte patronate de secu si de militieni de frunte.
Întâmplarea m-a luat și pe mine prin surprindere. Aveți dreptate, sunt mai multe mesaje, pe unele le veți înțelege dacă luați povestirea asta ca pe o șaradă, fiindcă există un fapt pe care, când l-am înțeles, m-a surprins foarte mult.
What happens in Vegas, stays in Vegas….
Un oras enorm, de fapt un Casino enorm… Fusei si io, nu le am cu jocurile de noroc, ca daca ai noroc in dragoste… da am jucat la mana banditului.. si a inceput o ploaie de monede, nu se mai terminau. Le-am cules repede si asta a fost… Doresc tuturor sa cistige..
Algoritmii din spatele jocurilor de noroc sunt făcuți în așa fel încât pe termen mediu și lung firma să câștige foarte mulți bani. Pe termen scurt situația este alta. Întrucât există niște filtre care permit câștiguri spontane relativ mari în raport cu investiția, pentru a întreține iluzia câștigurilor, este foarte posibil ca ceea de ați experimentat dumneavoastră să fie noroc chior, la nivel de individ. Însă dumneavoastră sunteți un om care își controlează impulsurile și n-ați căzut pradă iluziilor. Este ceea ce se cheamă evenimente rare, în teoria probabilităților, și care în general nu pot fi controlate. Dar pierderea firmei în cazul dumneavoastră este compensată de câștigurile enorme pe care le realizează cu cei care joacă mai mult. În plus, exemplul dumneavoastră chiar este folosit de mașinăria de reclamă: da, se poate să câștigați bani buni, încercați vă rugăm …
Casius Ionescu-Tulcea, matematician american de origine română (educat în mare parte în România), a se vedea
https://en.wikipedia.org/wiki/Cassius_Ionescu-Tulcea
Ionescu-Tulcea are mai multe lucrări asupra jocurilor de noroc tip cazinou și, legenda spune, s-a specializat atât de bine în practica lor încât a primit interdicție de a juca în cazinourile americane: a înțeles foarte bine matematica pe care se fundamentează acestea.
Ah,ce plictiseala trebuie sa fie prin Romania, daca lumea are timp sa scrie astfel de articole plin de crase banalitati.. Vad pe net ca e intunecat, e frig, bate vantul.
Domnule Matrix, ați ratat șarada din povestire complet. Dar asta nu implică o reacție în maniera asta.
Constatări, constatări, constatări,
șarade, șarade, șeherezade,
Dar despre CAUZE nimic !
Cu atît mai nimic despre Remedii-Soluții
și Cu Cine !
P.S. Dependenți de fîntîna cu apă curată și pură dar și de La Fontaine cel nu doar cu broasca țestoasă și iepurele cu blana cea sură.
Independenți de dependențe, Dependenți de independențe, prinși toți în vîltoarea-n capcana și viitura societăților de consum nebun, a jocurilor video nebune ne bune, a jocurilor de noroc licențiate sub diverse forme fabuloase, a moralei asimetrice taximetriste încoronate, a calculelor subtile logico-matematice îndopaminate, dependenți de viața cotidiană cu-ale ei meandre fantaste dar mai ales cu tendințele ei moralistice înalte de unde și paradoxul-urile : licențiat / licențiat, nebun / ne bun, dependent / independent, metrou / taxiu, dermocrație / democrație, fabulos / fabulă.
Mitică taximetristu, Gică fotbalistu sau Jean fabulistu ?
„stația de metrou” sau „stația de metro” ?
„comunism fără cazinou” sau „democrație deșănțat-lupanaristă” ?
Locu 2 in the World după SUA sau ultimu PISA ?
Cade bolu, nu cade bolu ?
Şi relatăm frumos de la fața locului minunat tot Așteptînd Omul providențial și Norocu Salvatoru.
Salile de pacanele si alte jocuri de noroc sunt o plaga, sunt prea multe, apoi exista si unele online. E bine ca acum unele orase vor eliminarea lor completa, de exp Slatina.
Am stat in SUA dar n-am avut niciodata curiozitatea sa vizitez Las Vegas. E un oras creat pe principiul „distractiei” de prost gust, cazinouri kitsch, spectacole de cabaret si circ, hoteluri de un lux vulgar, prostitutie, etc. Peste toate troneaza cazinourile si sefii lor, o mafie foarte violenta.
Nu as spune ca aceste cazinouri aplica multa matematica … poate aplica ceva, dar ei aplica in special metode mafiote, masluiesc jocurile, folosesc tot felul de metode subtile pt a castiga (bauturi, fete semi-dezbracate care atrag atentia jucatorilor, lumini puternice, crupieri care pacalesc jucatorii, camere video, etc). Ideea e ca nu sunt jocuri cinstite, nu ai sanse reale sa castigi (decat poate extrem de rar, si sume mici). In marea majoritate a cazurilor pierzi.
algoritmii pot imagina orice. algoritmul „loz in plic” nu i deloc sofisticat : suma biletelor tiparite necistigatoare mai mare decit a celor cistigatoare (cele bazate pe probabilitati, mai „sophisticate” dar cu acelasi deznodamint). banii astfel „cistigati” intra in bugetul statului (ce i redistribuie apoi celor ce l servesc). la fel cum banii tipariti sint transformati in bani reali ce intra n buzunarul banksterului. trogloditii (sportivi! mens sana in corpore sano) plesnesc mingea si se umplu de lovele. de pe urma lor se naste industria pariurilor si cea a reclamamelor (farmacia inimii catena). prostul (suporterul) devine si mai prost iar in plus obez si cu bani mai putini in buzunar. panem et circenses functioneaza eficient de cind lumea.pina cind?
Cand primul tau impuls este sa-l pacalesti pe celalalt, lumea pariurilor-ti pare raiul pe pamant.
Mulțumesc pentru comentariu. Este unul dintre mesaje.
n-am inteles nimic, iar saradele nu m-au interesat niciodata.
Eu nu cred ca jocurile din cazinourile actuale mai pot fi numite „jocuri de noroc”. Hazardul nu mai are aproape niciun rol in aceasta perioda in care computerele si matematica pot fi utilizate pana foarte departe!.
Eu mai jucam uneori la „6 din 49”. Dar si aici biletele sunt inregistrate si numerele alese sunt transmise instantaneu computerului central. De ce?
Cred ca este floare la ureche sa se delimiteze multimea variantelor jucate si sa se puna la dispozitia programului care executa „tragerea la sorti” doar variantele care nu au fost jucate..
E adevarat ca uneori se castiga si premiul cel mare, dar poate ca si asta este programat.
Mentionez ca nu am nicio informatie, sunt doar presupuneri.
In ce priveste lacomia de a profita de slabiciunea unor oameni pana la a-i nenoroci, trebuie total oprita. Nu are nicio legatura cu democratia sau liberalismul, face parte din bamditism.
Cei atrasi de ideea ca ar putea deveni bogati dand tot avutul familiei unor profitori, trebuie sa beneficieze de sprijin psihiatric.
Iar pentru cei care vor doar sa-si exerseze pasiunea,am O IDEE: sa se infiinteze niste sali speciale pentru astfel de jocuri, dar singurii bani admisi sa fie cei pentru biletul de intrare. Ca la salile de gimnastica.
„Cred ca este floare la ureche sa se delimiteze multimea variantelor jucate si sa se puna la dispozitia programului care executa „tragerea la sorti” doar variantele care nu au fost jucate.”
În principiu e adevărat, însă ”dirijarea” tragerilor loto e mai complexă și nu toate loteriile folosesc aceeași logică. Există și ”dirijări” foarte rudimentare, bulgarii au reușit performanța să extragă aceleași 6 numere după numai o săptămână 😀 Există însă unele ”dirijări” foarte complexe, pattern-urile sunt acolo, dar sunt foarte greu de observat, e clar că au lucrat profesori de matematică la ele.
Uneori poate fi vorba și de fraudă (se adună un report mare și îl câștigă cine trebuie) dar alteori chiar se vede preocuparea pentru a construi un sistem credibil, în care jucătorii să nu simtă ”dirijarea”.
Daca ai face o socotela de scoala primara ai intelege.
1. Un numar de oameni investesc in joc de noroc. Sa zicem ca se stringe suma A.
2. Un numar de insi cistiga suma B
3. Daca suma B ar fi mai mare decit suma A atunci cei care organizeaza aceste jocuri ar trebui sa piarda, deci sa dea faliment.
4. Nu am prea auzit ca asemenea organizatori sa dea faliment, Deci au profit. Din acest profit profita si statul, prin impozite si taxe. Deci statul are interes in aceste jocuri.
5. Un cetatean indatorat e cel mai bun cetatean. Intotdeauna va fi cuminte si va incerca sa-si scuture lanturile datoriei facind si mai mult edatorii. Banciile jubileaza!
A+B=C
D+E=C
A=D ?
B=E ?
Nu neapărat !
Dar : C=C ! = Capital !
”Daca suma B ar fi mai mare decit suma A atunci cei care organizeaza aceste jocuri ar trebui sa piarda, deci sa dea faliment.”
Nu așa se pune problema, teoria ta ar fi valabilă pentru o singură tragere. Există loterii care distribuie oricum fondul de câștiguri după un anumit număr de trageri, chiar dacă nu s-a câștigat premiul cel mare. Acele loterii fac asta tocmai pentru a obține credibilitate. La acele trageri se poate câștiga matematic mai mult decât suma cheltuită pe bilete. Pentru că suma distribuită drept câștiguri e adunată din mai multe trageri. Sunt documentare americane pe YT pe tema asta, n-am descoperit-o eu 😀
,,Nu am prea auzit ca asemenea organizatori sa dea faliment, Deci au profit. Din acest profit profita si statul, prin impozite si taxe. Deci statul are interes in aceste jocuri.”
Problema pe care o văd eu cu acest raționament este legată de variabilele pe care le luați în considerare. Statul este o formă de organizare a unui popor iar scopul lui fundamental este (ar trebui să fie) ca acel popor să beneficieze, pe baza unor criterii de performanță clar enunțate, de stabilitate, de bunăstare, etc. Dacă luați în considerare ca unul dintre criteriile de performanță este stabilitatea și bunăstarea membrilor cetățenilor, atunci faptul că un număr semnificativ de mare dintre acești cetățeni cad pradă dependenței de jocurile de noroc, își ruinează viața, familia, și tot ceea ce este esențial pentru o ființă umană, atunci beneficiile statului de pe urma taxării jocurilor de noroc, care sunt responsabile pentru dezastrele acestea, nu se justifică. Este o iluzie faptul că statul beneficiază de taxe când o bună parte a populație este distrusă. În Statele Unite, câte dintre state acordă licențe pentru jocurile de noroc de tip cazinou? O situație este dată aici
https://worldpopulationreview.com/state-rankings/casinos-by-state
de unde se vede o concentrare în anumite state, regina fiind Nevada cu 232, apoi la mare distanță Oklahoma cu 143, și iarăși la mare distanță California cu 86. Sunt 9 state care interzic cazinourile, iar cele mai multe au un număr foarte mic de cazinouri, cu o mediană de 14.
O primă concluzie: statul trebui să mențină un echilibru foarte fin între numărul de licențe de tip cazinou, pe de o parte, și bunăstarea populației, o problemă de optimizare cu constrângeri.
”un număr semnificativ de mare dintre acești cetățeni cad pradă dependenței de jocurile de noroc, își ruinează viața, familia”
Există și alte dependențe, persoanele instabile au de unde alege 😀
Un om complet disfuncțional poate folosi alcool sanitar filtrat prin pâine, dacă nu are bani de mai mult, dar unul care își poate permite să piardă 5.000 de dolari pe zi poate să-i piardă și la cazinou. Nu trebuie ”condamnat” și el tot la alcool sanitar filtrat prin pâine. Aici greșește statul asistențial.
Statul român are probleme mai mari de-atât, bugetarii se comportă ca o ceată de briganzi puși pe jaf. Mulți oameni simpli pot sta la distanță de jocurile de noroc, atunci când reușesc să vadă cum se adună niște bani, însă în România actuală nu prea se întâmplă asta. Oameni recurg (și) la jocuri de noroc în lipsa oricărui orizont.
Eu am răspuns punctual la întrebare, din punct de vedere al implicațiilor sociale ale dependenței de jocurile de noroc față de beneficiile taxării jocurilor de noroc, pe când dumneavoastră mutați problema pe alte coordonate: dependența de alcool. În felul ăsta nu ajungem nicăieri, parcurgem un șir de translații. Apoi spre marea problemă a bugetarilor. Dacă răspund la problema dependenței de alcool probabil că veți translata spre alte dependențe, de fumat de exemplu, și tot așa.
Eu nu voi transla spre nimic, eu încerc să explic o idee simplă: dacă realitatea pe care o trăiește acel om nu se schimbă, dependența lui nu dispare pur și simplu, doar pentru faptul că îi devine inaccesibilă. Dependența devenită inaccesibilă va fi înlocuită cu o alta.
Dacă presupunem prin absurd că reușiți să-i eliminați accesul la 4-5 dependențe comune, o să iasă pe stradă cu mașina și o să se comporte ca scăpat din lanț. Sau se duce pe stadion și se încaieră cu suporterii echipei adverse. Sau trecem jumătate din populație pe antidepresive cu prescripție, ca în UK și Danemarca.
Long story short: dependența de ceva este modul în care omul reușește să supraviețuiască într-o situație insuportabilă. Problema lui reală este acea situație insuportabilă, iar pe aceea de-obicei nu o știm. Chiar și atunci când o știm, asta nu înseamnă că o putem și rezolva. Dependența de jocurile de noroc desfășurate fizic, în săli amenajate, este o nișă foarte îngustă a întregului peisaj.
Da, perspectiva asta are sens. Mulțumesc pentru clarificări.
Astea cu : „statul trebui să mențină un echilibru foarte fin ….”
„Statul este o formă de organizare a unui popor ….
…. iar scopul lui fundamental este (ar trebui să fie) ca acel popor să beneficieze, pe baza unor criterii de performanță clar enunțate, de stabilitate, de bunăstare, etc.”
„atunci beneficiile statului de pe urma taxării jocurilor de noroc …….. nu se justifică.”
„Este o iluzie faptul că statul beneficiază de taxe când o bună parte a populație este distrusă.”
De la AR TREBUI SĂ …….. la Realitatea REALĂ ……………Aoleo ! Vai Vai Vai !!!!!!
AŞA popor-popoare, AŞA Stat-State !!!
De la Teorie și Morală la …… „echilibrul fin” e ca AIA cu „comunismul e o idee bună da’ s-a aplicat greșit”.
STATUL ( în proporție de 99,47%, și din toate timpurile) este prima piedică, capcană, otravă, dușman, împotriva Performanțelor unei societăți, popor, nație, individ, întreprinzător, responsabil, țară !!!
Se știe de la Adam și Eva !
Eva a fost întrăzneață, Adam întreprinzător, au făcut împreună o Întreprindere și Stătucul i-a pedepsit imediat, le-a luat totul și i-a dat afară Definitiv. Așa și Azi !
Cum ți-e Omu’ ți-e și Statu, cum ți-e Statu ți-e și Omu’ !!
Şi-am închis o buclă bine și m-am dus cît mai departe.
P.S. d.p.m.d.v. Comparațiile României de Azi (după 45 de ani de comunism criminal și 36 de ani de post-comunism ex-securism absolut mafiozard) cu S.U.A. sau alte democrații capitaliste occidentale (deși azi, numai democrații nu mai sînt, tocmai pentru că Statul socializant de sorginte socialistă profund infiltrat marxistoid de cel puțin 100 de ani, a devenit o cangrenă absolută și fără leac) sînt Total irelevante și excesiv anapoda și dăunătoare înțelegerii .
Dopamina, șaradă sumată ?!?
„Ființa omenească” și „comportamentul uman” ?
Zice unu (poate doi & ..) 30% raționali 70% emoționali
Psihologie MORALĂ ! Măi să fie !
Înțelegere RAȚIONALĂ ! Mama lui Măi să fie !
Prenume : Măisăfie / Nume : Rațio
Păi dacă : „problema asta este atât de complicată încât afirmațiile tranșante sunt periculoase” dar mai bine să ne oprim aici. Adică UNDE și DE CE ?
ADOR „științele sociale” exacte , DAR , Cine Oare le-a decretat „științe și științifice” ?
OARE s-ar putea trage concluzii generalizatoare despre „ființa omenească” și „comportamentul uman” fără a ține cont de Contextele Geografic Istorice Cultural Spirituale Religioase Ideologice Condiționale …. de la Început pînă Azi ???
Cît despre științifici care decretează elitisto-intelectualicist Totalitarism-Despotismul DOPAMINEI Controloarea și Hotărîtoarea Destinului-Destinelor OMENIRII …..
„o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul si creativitatea – și va hotărî soarta omenirii” ….. ZBANG ZBANG ZBANG !!!
OARE O exista în „creierul nostru” O Singură moleculă care ar controla în parte : PROSTIA, IGNORANȚA, LAŞITATEA, AGRESIVITATEA, DIABOLICITATEA &….&…..&….. ?????????
„care este o sursă despre complicatele procese de dependență, ce se poate face și ce nu se poate face.”
OARE n-ar fi fost mai corect formulat : „care AR PUTEA FI … o sursă ….”
Care ar fi astfel, MOLECULA „din creierul nostru” care controlează „Politicul” ?
Îndrăznesc să decretez științific socio-filozofico-patologico-experimental confirmat că Absolut Singura Moleculă care Controlează TOTUL : Este PROSTIA !!!!
inoculată sau nu, asumată sau nu, nativă sau nu, apreciată sau nu, salvatoare sau nu, SUPERBĂ sau NU.
Moleculam Prostium : o altă șaradopamină !
Poate ca „molecula” care domina poporul roman este prostia, dar poate fi si frica, dupa atatea experiente nefericite. Neincrederea, lehamitea, starea de turma, exploatata cu multa dibacie in acesti 36 de ani ratati, de „lupi” si „vulpi” pe care, de fapt, i-a generat turma.
Sa fie romanul un hibrid lup-oaie sau oaie-vulpe? Ca soferul de taxi care a fost oaie cand s-a lasat jecmanit de escroci, dar vulpe cand si-a taxat clientul? Ca hibrizii care sunt oi cand inca nu au ajuns sus, dar devin lupi sau vulpi cand sunt la butoane?
Ar trebui ca savantii (sociologi, psihologi) sa cerceteze si sa gaseasca explcatia fenomenului.
Desi s-au spus multe lucruri interesante, nu ne-am ocupat de surprinzatoarea realizare de a fi printre fruntasii lumii in ce priveste numarul de cazinouri autorizate.
Cu scolile, spitalele, autostrazile cum stam?
Sa fie „pacanelele” marele talent al natiunii noastre?
„Sa fie „pacanelele” marele talent al natiunii noastre?”
Răspunsul CORECT E, este, AR FI :
„al STAT-ului care nu este al nostru, ci DOAR AL LUI” !!!
Dar doar că Domnii de pe-aici SE FAC că deștepți fiind ……….NU pricep, și chiar INSISTĂ !
cred că românii joacă așa de mult la păcănele pentru că mulți sunt prea săraci ca să „joace” la bursă :) Am rămas surprins acum câțiva ani de numărul foarte mare de comentarii la un articol pe care l-am scris în legătură cu implicarea roboților în speculatiile bursiere. Dar numărul investitorilor la noi e mult mai mic, procentual, decât al celor din USA; ca dovadă că site-urile generaliste românești nici nu pomenesc cotațiile de la bursă decât atunci când apar evenimente deosebite. Evident cetățeanul din USA e mai interesat de bursă având cel mai ades fie o participare personală fie printr-un fond de investiții prin care își asigură veniturile după retragerea din activitate dar limita între investiție și speculatia de dragul dopaminei e destul de subțire. Pe de altă parte bursa are un avantaj față de jocurile de noroc măcar prin faptul că (uneori) asigură finanțarea unor afaceri reale care în final au un efect și la nivelul bogăției naționale, chiar dacă individul pierde. Jocurile de noroc cresc și ele PIB-ul însă banii ajung doar la firma respectivă, pe când pe bursă există o șansă nenulă ca o parte din bani să ajungă și la o firmă care chiar are o idee bună și valorificabilă. Însă în continuare limita patologicului e o problemă, pentru că e greu de definit și la fel de greu de implementat.
eiii, cum asa ? cazinoul de la universitate (melody? parca asa se numea. mai exista?) era frecventat de politruci, pitingai si becalioti, proaspat imbogatiti din „businessuri”, cu alte cuvinte lumea buna a bucalelor, nu sarantoci !
Da, bun, există și oameni care au banii necesari să meargă la cazino. Comentariul meu mai mult viza un fel de „excepționalism românesc” dar pe invers care ar rezulta din clasamentul menționat. Eu nu cred că asta e o problemă reală și că probabil există anumite date de context care fac ca numărul de săli să fie neobișnuit de mare, aș crede că procentul jucătorilor înrăiți e destul de constant pe mapamond. Pot fi alte cauze, fie că sunt săli mai mici decât în alte părți, fie că există vreo portiță prin care se pot spăla bani… nu sunt la curent. Din punct de vedere statistic nu cred că e o problemă; articolul mi se pare însă că pune problema la nivel individual, de opțiune, iar metafora bisericii încuiate are o legătură cu indiferența comunității. Până la urmă comunitatea nu poate să te scoată la suprafață, dar niște frânghii tot poate să-ți arunce…
cam asa. cind dispar puntile dintre oameni societatea respectiva se dezintegreaza. casa mea se invecina cu cea a fratelui meu. te nasteai intr o comunitate ghidata de respectul fata de cel de alaturi. cinstea si onoarea erau dominante. au urmat dezradacinarea si melting potul, dezumanizarea si nerusinarea.
Frumoasa poveste. Și plina de talc. Felicitări.
Mulțumesc. Sunteți printre cititorii mei care au înțeles țesătura pe care se sprijină povestirea asta.
Experimentul realizat de James Olds și Peter Milner în 1954 este unul dintre cele mai faimoase studii din istoria neuroștiinței, deoarece a conturat, în esență, „sistemul de recompensă” al creierului.
Experimentul a început, de fapt, cu o greșeală. Olds și Milner încercau să afle dacă stimularea unei anumite părți a creierului unui șobolan (formațiunea reticulară) l-ar ajuta să învețe mai bine.
În cazul unui șobolan, însă, au ratat locul țintă și au plasat electrodul în zona septală*. Au observat că, de fiecare dată când stimulau acel punct, șobolanul se întorcea mereu exact în locul de pe masă unde primise impulsul. Nu evita șocul; îl căuta.
Pentru a verifica dacă șobolanului îi „plăcea” cu adevărat senzația, cercetătorii au mutat experimentul într-o cutie Skinner. Au montat o pedală astfel încât șobolanul să-și poată administra singur impulsul electric.
Rezultatele au fost surprinzătoare și puțin extreme: unii șobolani apăsau pedala de până la 7.000 de ori pe oră. Șobolanii au început să ignore orice altceva. Au preferat pedala în locul hranei, al apei și chiar al companiei altor șobolani. În unele variante, șobolanii traversau o podea electrificată (care le provoca șocuri dureroase la picioare) doar pentru a ajunge la maneta care le stimula creierul. Mulți șobolani continuau să apese maneta până când, literalmente, se prăbușeau de epuizare fizică.
Acest studiu a pus bazele înțelegerii noastre asupra dependenței. El a demonstrat că, dacă sistemul de recompensă este suprastimulat, acesta poate trece peste „frânele biologice” care îi indică animalului să mănânce, să doarmă sau să se protejeze. Este același mecanism biologic care joacă un rol în modul în care oamenii interacționează cu drogurile, jocurile de noroc și chiar notificările de pe rețelele de socializare.
(*)
Zona septală este un centru mic, dar foarte important, situat adânc în centrul creierului, chiar în fața talamusului. Gândiți-vă la ea ca la o stație de releu esențială din cadrul sistemului limbic, care este partea creierului responsabilă de emoții, instinctele de supraviețuire și memorie.
Dacă amigdala este „sistemul de alarmă” al creierului pentru frică, zona septală este adesea considerată „centrul de calmare” al acestuia.
Funcții principale: deși are multe roluri, zona septală este cunoscută în primul rând pentru plăcere și recompensă. Este un actor principal în circuitul de recompensă al creierului. În studiile celebre din anii 1950, șobolanii preferau să apese o pedală pentru a-și stimula zona septală în locul mâncării sau somnului.
Lezarea acestei zone poate duce la „furia septală”, în care chiar și declanșatori minori provoacă izbucniri intense.
În neuroștiința modernă, zona septală este studiată pentru rolul pe care îl joacă în tulburările de dispoziție. Deoarece contribuie la echilibrarea răspunsurilor creierului la stres, disfuncționalitățile din această zonă sunt adesea asociate cu anxietatea, depresia sau dependența.
Și cazinoul…
Și clapeta, și pedala, și maneta…
Și tot felul de generatoare virtuale de plăceri, aflate la un click distanță…
Cine le-a pus, a știut ce face.
Cu riscul sa va deranjez, va rog sa nu mai publicati texte scrise de sau impreuna cu IA. Se simte de la o posta, chiar daca intentia e onesta.
Experimentele din anii 50-60 nu au lamurit mare lucru, au avut insa parte de un marketing agresiv. E ca si cum ai face scurt intre pinii unui procesor, observi ca procesorul se incalzeste si, stiind ca procesorul se incalzeste cand proceseaza, poti sa deduci ce proceseaza.
Mai era un experiment sovietic, off course, in care au pus o biata maimuta sa beleasca ochi cateva zeci de ore la o imagine simpla (fie o cruce), gen povestea din A clockwork orange, in timp ce injectau nervul optic cu nu stiu ce substanta de contrast, apoi o hacuiau si ii feliau creierul sperand ca o sa identifice forma crucii, adica o bijectie intre obiectul vazut si imaginea formata in creier. Behaviorism hard core.
Aia de care ati pomenit, au infipt o tija in creier, and I rest my case. Dar influenta lor se vede si in Matrix, unde tot jocul, tot misterul, e in jurul interfetei dintre creier si mainframe. Adecvat, a fost folosita o teapa.
Despre acest experiment am citit în armată. E mult de atunci și nu îmi amintesc nici titlul cărții, nici autorul. Am fost curios dacă Gemini știe ceva, i-am dat un „capăt de ață” și, spre mirarea mea, știa foarte multe. Am apelat la AI așa cum apelam până acum câteva luni la arhivele internetului atunci când un link vechi nu mai ducea nicăieri.
Nu i-am cerut să mă servească cu oarece argumente polemice ca să intru și eu în vorbă. I-am cerut să-mi reîmprospăteze memoria. Știam ce voiam să semnalez, dar uitasem multe detalii și voiam să evit formulări imprecise/nesigure.
Din ceea ce mi-a furnizat am eliminat paragrafe întregi, iar acum, revăzând ce am postat, cred că trebuia să elimin mult mai mult. A fost o încercare de a informa, nu de a trișa/impresiona cu ajutorul AI. Cred că se vede că nu m-am străduit deloc să reformulez ca să maschez originea artificială a textului.
Era vorba acolo și de faptul că experientul e controversat, că, peste ani, a fost contestat de unii. Dar contestat e si Milgram Experiment, și Stanford Prison Experiment, și Asch Conformity Experiment etc., așa că am tăiat și partea asta amintindu-mi că „Un experiment reușit nu trebuie niciodată repetat”.
Comentariul a fost un fel de notă informativă făcută în grabă, în cazul în care cineva e interesat de astfel de lucruri. Să nu dramatizăm. Nu am deturnat fonduri europene.