O nouă carte despre regimul Orbán

Ervin Székely, fost jurnalist și fost parlamentar UDMR, la un moment dat chiar secretar de Stat în guvenul condus de Călin Popescu-Tăriceanu, a avut curajul de a scrie o carte despre regimul iliberal de la Budapesta, despre Fidesz și despre (încă) premierul  Orbán Viktór.

Cartea se cheamă Final de joc, are subtitlul Sfârșitul epocii Orbán?  (din câte am aflat, semnul întrebării a apărut în cursul procesului de editare, mai mult ca sigur și din cauza unor evoluții contradictorii din politica maghiară a ultimilor luni, evoluții cu grijă și nuanțe analizate în volum) și a fost publicată în limba română la editura orădeană Ratio et Revelatio. Anul editării menționat pe copertă și pe foaia de titlu este 2025, însă lansarea oficială a volumului nu s-a produs, din câte știu, decât în luna martie a anului 2026. Cu doar o lună înainte de alegerile din Ungaria. Și tot doar în martie cartea a fost difuzată în librării., Ciudat, deși editura e din Oradea, nu mi-a fost chiar foarte la îndemână să îmi procur volumul. 

Nu voi specula asupra acestor detalii care, la o adică, ar putea avea o anumită semnificație. Voi spune însă de ce cred eu că, așa cum susțineam mai sus, avem de-a face cu o carte curajoasă. Mai întâi fiindcă ea vine după alte două lucrări cum nu se poate mai detaliate despre regimul Orbán și personalitatea premierului maghiar. Am în vedere când spun asta mai întâi Ungaria lui Orbán, volumul lui Paul Lendvai, editat în limba română în 2016 de Polirom.  Or,  Lendvai, jurnalist de cursă lungă, l-a cunoscut bine pe Orbán, l-a simpatizat și susținut pentru ca, mai apoi să-i devină, unul dintre cei mai acerbi critici. Interesant, cartea lui Lendvai nu este nicăieri citată de Ervin Székely, poate și pentru motivul că, la un moment dat, au apărut dovezi incontestabile că fostul ziarist de la Die Presse ar fi fost stipendiat de regimul  Kádar.

Eu mi-am amintit în timpul lecturii noului volum de cercetarea lui Lendvai Pál fiindcă aceasta acorda un spațiu amplu recapitulării evenimentelor din vara anului 1989, atunci când au fost reînhumate cinci victime ale represaliilor de după Revoluția maghiară.  Printre ele, fostul prim-ministru Nagy Imre. Atunci, cu acea ocazie s-a impus pe scena politică tânărul politician Orbán Viktor. Care a făcut furori și datorită discursului în cursul căruia cerea plecarea trupelor sovietice din Ungaria. Ce aflăm însă din cartea lui Ervin Székely? Că respectiva plecare fusese deja totuși negociată. Interesant e că, într-o carte de foarte puțină vreme apărută la editura bucureșeană Humanitas, un istoric de mare anvergură, așa cum este Timothy Garton Ash, el însuși prezent la evenimentele din 16 iunie 1989, socotește episodul Orbán ca fiind o scenă extraordinară, plină de grandoare. Pe atunci, tânărul și necunoscutul Orbán-susține Garton Ash- ar fi încălcat înțelegerile cu toți ceilalti reprezentanți ai Opoziției de a reduce la maximum provocările la adresa puterii, și ar fi cerut plecarea trupelor sovietice din Ungaria. Să nu fi aflat oare autorul cărții Patriile noastre. O istorie personală a Europei. (editura Humanitas, București, 2026) că respectiva plecare era cumva deja perfectată, așa cum aflăm acum din cartea lui Székely Ervin?

Mi-am mai reamintit de cartea lui Lendvai și deoarece acesta își încheie analiza cu întrebarea dacă actualul premier maghiar va putea fi înlăturat de la putere prin alegeri libere. Întrebarea apare și în Sfârșitul jocului.

În 2025, Stefano Bottoni, cercetător de origine italiană, familiarizat cu realitatea politică maghiară de ultimă oră, publica în limba română, la Humanitas, cartea Geniul Panoniei. Proiectul Orbán și amenințarea iliberală. O admirabilă analiză politologică și un zdrobitor act de acuzare la adresa actualului premier de la Budapesta. Ca și pe aceea a lui Lendvai,  și pe aceasta am analizat-o în detaliu.

Ervin Székely se concentrează în volumul apărut la Oradea îndeosebi ultimilor trei –patru ani din cariera politică a Orbán Viktor, din evoluția  Fidesz și a regimului iliberal de la Budapesta. Face apel la informațiile istorice cu măsură, doar atunci când trebuie, aduce, în schimb, în discuție  o mulțime de date de ultimă oră (cele mai recente evenimente comentate de autorul cărții s-au petrecut în toamna anului trecut), convoacă în discuție adevăruri care se găsesc mai curând pe site-uri ce încă au scăpat controlului politic guvernamental. Reamintindu-ni –se că  subordonarea politică a principalelor medii de informare a fost o prioritate a regimului Orbán.

Cartea începe prin a analiza motivele și cauzele ascensiunii Fidesz și a succeselor acestuia în primii ani de guvernare (un context politic internațional favorabil, bunăvoința Occidentului concretizată prin accesul la împrumuturi) pentru ca, mai apoi, să înfățișeze imensele hibe ale lui Orbán și ale apropiaților lui. Așa cum sunt nenumăratele scandaluri de corupție, mega-afaceri bancare murdare,  îmbogățirea și traiul în lux al elitelor conducătoare, instrumentalizarea justiției care a acoperit mizere afaceri de pedofilie. Lor li s-au adăugat continua scădere a nivelului de trai al cetățeanului obișnuit, asta în vreme ce familia premierului trăiește într-un lux de-a dreptul orbitor,  deciziile economice proaste și  tot mai evidentul dezastru economic, tot mai slaba calitate a serviciilor în  sănătate și în educație. Se vorbește despre controlul culturii și asupra învățămîntului de artă. Ca și despre  limitarea libertăților cetățenilor. Un rol aparte este dedicat analizării sfidărilor din politica externă, atitudinea  vădit anti-europeană, foarte adesea jignitoare la adresa UE. Nu este uitata nici bizara relație cu regimul lui Putin.  Orbán și Fidész au devenit adevărați avocați ai regimului criminal de la Moscova,

Vorbeam mai sus despre curajul lui Ervin Székely. Nu știu care mai sunt acum raporturile domniei sale cu UDMR. Știu doar, și știu după lectura cărții, cât de greu le-a fost actualilor lideri ai partidului (orice s-ar zice UDMR este un partid în lege) să îl scoată la vopsea pe Orbán după ce acesta a comis monumentala greșeală de a-l lăuda pe nefrecventabilul George Simion aflat în plină campanie prezidențială. Or, Simion făcuse în repetate rânduri declarații anti-maghiare.Nu tocmai încurajatoare pentru ungurii din România. Ervin Székely mai are curajul de a spune că la feluritele școli de vară din Secuime, binecuvântate prin prezența lui Orbán, au acces persoane drastic verificate. UDMR și-a exprimat deschis sprijinul pentru Orbán la viitoarele alegeri. Rămâne de văzut în ce măsură ungurii din România care au drept de vot și in Ungaria îi vor urma sfaturile.

De ceva vreme, Orbán Viktor și Fidesz se află în scădere. Premierul pare a avea un concurent serios în persoana lui Magyar Péter, iar Fidesz în așa-numitul partid Tisza. Numai că nici aceștia nu sunt tocmai fără prihană, iar Székely Ervin le inventariază corect și minuțios minusurile.

Avem, așadar, de-a face cu o carte interesantă, echilibrată, care merită citită.

Ervin Székely – FINAL DE JOC. Sfârșitul epocii Orbán; Editura Ratio et Revelatio; Oradea, 2025