vineri, mai 20, 2022

Omulcuvaccinul-soluția latouriană la criză

Autori: Laura Grünberg si Ștefania Chihaia

Pandemia este întoarsă azi pe toate părțile. De la taximetriști la medici, de la politicieni la oameni de afaceri, cercetători și astrologi, toată lumea are păreri și își dă cu părerea. În acest context inflaționist, propunem și noi o reflecție conturată în prelungirea recitirii lui Bruno Latour pe timp de pandemie. Este de notorietate pentru domeniul științelor sociale teoria actor-rețea (Actor-Network Theory) dezvoltată de el. Atenția acordată de Latour medierii tehnologice și materiale din viața de zi cu zi, propunerea lui de reconceptualizare a socialului ca un angrenaj de elemente umane dar și non umane care au toate agentivitate și se influențează reciproc, pot fi ingrediente utile pentru o altfel de raportare a relației noastre cotidiene cu vaccinul anti COVID.

Latour, în varianta de popularizare, ne spune povești cu tâlc: omul de unul singur nu poate ucide, nici pușca singură nu omoară, dar omulcupușcă, acest nou actant, ignorat mult timp în descrierea socialului, poate efectua această activitate de ucidere prin împușcare. Doar în și prin procesul folosirii, pușca devine armă (și nu obiect de colecție) iar omul ucigaș (și nu practicant de tir sportiv). Hai să înlocuim în poveste arma cu vaccinul anti COVID și împușcarea cu imunizarea și să descriem pandemia în spirit latourian.

Pe de o parte vaccinul este, în sine, un artefact proiectat pentru a stabiliza viața și dinamica socială în vremuri de schimbare și incertitudine. Vaccinul și procesul său de proiectare, testare și implementare mobilizează o multitudine de actanți umani și non-umani: cercetători, epidemiologi, jurnaliști, precum și proiecte, materiale chimice, instrumente de laborator, și instituțiile responsabile de finanțare, prioritizare, implementare, legislație și birocrație. Avem astfel de-a face cu un asamblaj de asocieri, în care nu putem înțelege izolat (sau avem o înțelegere parțială) nici una dintre părțile implicate (actanți). Noi, oamenii, gândurile și reacțiile noastre, deciziile și modelele noastre comportamentale, nu pot să fie înțelese independent de agenții non-umani ce trăiesc în interdependență cu noi (chiar și la nivel de discurs, de posibilitate-atât timp cât vaccinul încă nu a ajuns la noi). Astfel, în spiritul lui Latour, fiecare actant din cadrul acestei ”rețele a vaccinului” – fie el om sau tehnologie, artefact, proiect, lasă urme, poate genera semnificații și consecințe, în și pentru, viața socială.

În același timp vaccinul este mobilizat și ca agent/actant de către fiecare din noi, în viața de zi cu zi. Unii dintre noi avem așteptări de la vaccin, iar cu toții avem, într-un moment sau altul, conversații despre vaccin, ne gândim la beneficiile și potențialele sale restricții asupra vieții sociale. Îl așteptăm cu nerăbdare, ne e frică de el, avem atitudini ambiguu față de el. Incorporăm discursul asupra vaccinului în planurile și stilurile noastre de viață, fie că vorbim despre educație (cât voi mai învăța/preda online?; când îmi mai merge copilul la grădiniță?), despre muncă (cât voi mai lucra de acasă?), sau despre abilitatea de a călători (oare mai mergem în vacanță?). Inclusiv la nivel interpersonal, în viețile noastre private, se insinuează influența lui: relațiile, percepțiile noastre asupra unor oameni sau instituții, se pot schimba datorită vaccinului și răspunsurilor/pozițiilor contradictorii pe care prezența lui fizică sau doar ca potențialitate încă nematerializată le declanșează. Aici ne putem gândi la scepticii anti-vaccin, la strategii de implementare, la legislația privind imunizarea sau la dezbaterile intense ce ghidează și implicit manipulează discursurile publice și private.

Paradoxal, deși la nivel material vaccinul nu este încă o realitate în viețile noastre individuale (cel puțin pentru moment în România), la nivel colectiv, discursul conturat și (re)articulat constant în jurul vaccinului și al vaccinării acționează cu repercusiuni extrem de reale. Vaccinul, deși nu îl avem, nu l-am simțit încă pe pielea noastră, ne influențează deja comportamentul, planurile de termen scurt și lung. Viețile cotidiene ne sunt atinse de acest artefact încă abstract, de acest proces de vaccinare în devenire, de inter-relaționarea și reciprocitatea dintre noi și acest mediator care lasă urme înainte de a lăsa concret semnele prezenței sale pe pielea noastră.

La ce bună toată această divagație latouriană simplistă? Poate ajută să înțelegem că nu trecem prin această perioadă de criză singuri, noi cu noi oamenii. Suntem într-o relație simbiotică cu lumea materială și tehnologică din jurul nostru, din care acum, în sfârșit, face parte și seringa umplută cu vaccin. Am putea să acceptăm poate mai ușor faptul că doar noi- oamenii, nu putem învinge, ci doar ideologiza/politiza la nesfârșit epidemia. Pe de altă parte, vaccinul de unul singur, fie el american, chinezesc sau rusesc, doar ne sperie sau, entuziasmați de venirea lui pe lume, ne face să lăsăm garda jos înainte de vreme, alimentând în continuare statisticile morbide.

Este nevoie de un nou actor în ecuația crizei globale. Este nevoie de omulcuvaccinul ca să ne reluăm viețile noastre fără distanțare fizică și pline de călătorii și petreceri. Omulcuvaccinul poate să fie actantul mediator cheie în această criză pandemică. Un impuls pentru a ne împrieteni mai repede cu el ar putea veni și de la guvernanții noștri, dacă aceștia

l-ar citi pe R. Thaler și R. Sunstein (Nudge: Improving Decisions about Health, Wealth, and Happiness), sau măcar ar copia soluții diplomatice, de tip ghionturi instituționale, propuse deja prin țări precum Canada unde a fost lansat de exemplu un program național de acoperire daune provocate de vaccinare.

Mai pe ocolite, am vrut de fapt să spunem-hai să ne împrietenim cu vaccinul.

Autori:

Laura Grünberg este profesor universitar la Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Ștefania Chihaia este doctorandă în cadrul Școlii Interdisciplinare de Studii Doctorale din București.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Precizare : la ora actuala, 19 tari au programe similare, Canada nu face nicio exceptie.
    Programul Canadian de acoperire a daunelor provocate de vaccinare nu e nou in Canada. Canada , fiind o federatie de provincii si teritorii, are o legislatie destul de complexa in privinta masurilor de sanatate publica, Unele reponsabilitati cad in sfera de competenta a federalului iar altele a provinciilor.
    Programul VICP -PIVV (Vaccine Injury Compensation- Programme d’indemnisation des victimes d’une vaccination) este activ in QC din 1985, in urma unei decizii a Curtii Supreme. (https://www.quebec.ca/sante/conseils-et-prevention/vaccination/indemnisation-des-victimes-vaccination/#c3892) deci nici vorba de ceva nou, sau datorita COVID-ului.

    Ceea ce a facut Trudeau , nu a fost altceva decat sa extinda programul la nivel federal ptr provinciile care nu aveau asa ceva inca, sau sa converteasca programele locale cu unul federal .
    Ah, si nu a facut-o de patriot sau ptr ca ii pasa, ci ptr ca situatia politica ii este nefavorabila si nu face decat sa continue ceea ce a facut de la inceputul Pandemiei : sa tipareasca mai multi bani si sa ia masuri punctuale fara nici o planificare .
    Asta ca sa nu mai vorbim de alt scandal local (canadian) provocat de faptul ca o groaza de tari au avut access la vaccin inaintea canadienilor…

  2. Hai sa fim serioși… În rominica vor fi vaccinati o mica pătură de privilegiați, iar restul vom fi ținuți cu botnita și în masuri stricte pina nu mai ramine piatra pe piatra din economie și psihicul nostru. Guvernul va arata cu degetul pe antivaxeri, iar pandemia se va termina undeva niciodată. Procentul de vaccinați vor putea călători, misca liber, ocupa posturi și funcții, iar marea majoritate a fraierilor nu vor vedea vaccin decit la televizor. Și uite asa statul va face economie, iar partidele și restul „persoanelor importante pt bunul mers al tarii” – adica toți specialii, piloșii medicali, securistii, politrucii și milițienii își vor consolida bazele privilegiilor și puterii și pe considerente de fascism medical.

    • Deja se intampla acest fenomen. Vaccinurile gripale sezoniere au fost importate aiurea. Min. Sanatatii nu are o evidenta a pers. ce se vaccineaza an de an si ce tip de vaccin au facut. Multi au facut ani la rand Vaxigrip si ei acum au importat Influvacc, cu actiune mai puternica. In farmacii tot acest Influvacc se afla in vanzare, oare ce comision a fost luat la acest import ?!! Prin urmare, acces la anumite vaccinuri il vor avea doar unii, caci cei care conduc iau deciziile fara sa intereseze realitatea. Vaccinurile nu se schimba ca pe sosete, ca se pot face boli autoimune.

  3. Cu alte cuvinte, este nevoie de imunizarea de turma a ca. 60 – 70 % din populatia globala, cu sau fara vaccin, este optiunea fiecaruia , incat sa putem trai iar ca inainte.

    • Dacă crezi ca o sa mai trăim vreodată „ca înainte” ești extrem de naiv. În prima faza vor introduce pașapoarte sanitare, inițial pt covid și apoi extinse pe tot ce le trece prin cap. Doar o clasa privilegiata va mai putea călători, lucra, trai „normal”. Dacă nu va fi de ajuns va apărea covid 20, 21,… Cit e nevoie. Guvernele nu vor lăsa din gheare controlul asupra populațiilor, iar corporatiile vor cumpăra tot. Asa ca… Capu jos, stai acasă, poarta botnita și lucrează online, asta e normalul viitorului.

      • Pasapoarte sanitare exista si acum inclusivi pt caini si pisici unde sunt trecute toate vaccinurile primite, cel putin unde traiesc eu.
        Nu guvernele vor impune, vor fii companiile de zbor, cei care doresc sa participe la vre.o croaziera, vom vedea iar de muncit de acasa, de 6 luni stau acasa si n-am nici o problema, din contra, ma simt foarte bine.
        Ai dreptate sunt altele care ar trebui sa ne dea foarte tare de gandit, controlul total asupra populatiei, arunca telefonul mobil, plateste cash, lasa cumparaturiel online renunta la automobilul electric si vei fi ceva mai putin urmarit decat esti de pe acum.

  4. Cea mai tare industrie de pe fata pamantului e industria farmaceutica, la mare distanta fata de cea militara. Ma mir ca le-a trebuit atata timp sa le vina ideea sa imbolnaveasca pe toata lumea si apoi sa le vanda „evident scump” medicamentul. Avansul stiintei ar fi trebuit sa duca la eradicarea multor boli care inca chinuie prostimea. Un procent prea mare din medicamentele existente pe piata nu te vindeca ci te tin in viata sa suferi si sa cumperi in continuare”medicamente”…

    • „Un procent prea mare din medicamentele existente pe piata nu te vindeca ci te tin in viata sa suferi si sa cumperi in continuare”medicamente””

      EXACT!

      Un exemplu strident: aparatura, tehnologiile si produsele farmaceutice/chimice utilizate in prelungirea cu citeva saptamini/luni/ani a suferintelor bolnavilor de cancer inseamna o afacere de foarte-foarte multe miliarde de dolari anual. Asta e motivul pentru care cancerului nu i se va gasi prea curind leacul vindecator.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Laura Grunberg
Conferenţiar la Departamentul de Sociologie, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti şi preşedintă Societatea de Analize Feministe AnA.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro