duminică, ianuarie 17, 2021

Omulcuvaccinul-soluția latouriană la criză

Autori: Laura Grünberg si Ștefania Chihaia

Pandemia este întoarsă azi pe toate părțile. De la taximetriști la medici, de la politicieni la oameni de afaceri, cercetători și astrologi, toată lumea are păreri și își dă cu părerea. În acest context inflaționist, propunem și noi o reflecție conturată în prelungirea recitirii lui Bruno Latour pe timp de pandemie. Este de notorietate pentru domeniul științelor sociale teoria actor-rețea (Actor-Network Theory) dezvoltată de el. Atenția acordată de Latour medierii tehnologice și materiale din viața de zi cu zi, propunerea lui de reconceptualizare a socialului ca un angrenaj de elemente umane dar și non umane care au toate agentivitate și se influențează reciproc, pot fi ingrediente utile pentru o altfel de raportare a relației noastre cotidiene cu vaccinul anti COVID.

Latour, în varianta de popularizare, ne spune povești cu tâlc: omul de unul singur nu poate ucide, nici pușca singură nu omoară, dar omulcupușcă, acest nou actant, ignorat mult timp în descrierea socialului, poate efectua această activitate de ucidere prin împușcare. Doar în și prin procesul folosirii, pușca devine armă (și nu obiect de colecție) iar omul ucigaș (și nu practicant de tir sportiv). Hai să înlocuim în poveste arma cu vaccinul anti COVID și împușcarea cu imunizarea și să descriem pandemia în spirit latourian.

Pe de o parte vaccinul este, în sine, un artefact proiectat pentru a stabiliza viața și dinamica socială în vremuri de schimbare și incertitudine. Vaccinul și procesul său de proiectare, testare și implementare mobilizează o multitudine de actanți umani și non-umani: cercetători, epidemiologi, jurnaliști, precum și proiecte, materiale chimice, instrumente de laborator, și instituțiile responsabile de finanțare, prioritizare, implementare, legislație și birocrație. Avem astfel de-a face cu un asamblaj de asocieri, în care nu putem înțelege izolat (sau avem o înțelegere parțială) nici una dintre părțile implicate (actanți). Noi, oamenii, gândurile și reacțiile noastre, deciziile și modelele noastre comportamentale, nu pot să fie înțelese independent de agenții non-umani ce trăiesc în interdependență cu noi (chiar și la nivel de discurs, de posibilitate-atât timp cât vaccinul încă nu a ajuns la noi). Astfel, în spiritul lui Latour, fiecare actant din cadrul acestei ”rețele a vaccinului” – fie el om sau tehnologie, artefact, proiect, lasă urme, poate genera semnificații și consecințe, în și pentru, viața socială.

În același timp vaccinul este mobilizat și ca agent/actant de către fiecare din noi, în viața de zi cu zi. Unii dintre noi avem așteptări de la vaccin, iar cu toții avem, într-un moment sau altul, conversații despre vaccin, ne gândim la beneficiile și potențialele sale restricții asupra vieții sociale. Îl așteptăm cu nerăbdare, ne e frică de el, avem atitudini ambiguu față de el. Incorporăm discursul asupra vaccinului în planurile și stilurile noastre de viață, fie că vorbim despre educație (cât voi mai învăța/preda online?; când îmi mai merge copilul la grădiniță?), despre muncă (cât voi mai lucra de acasă?), sau despre abilitatea de a călători (oare mai mergem în vacanță?). Inclusiv la nivel interpersonal, în viețile noastre private, se insinuează influența lui: relațiile, percepțiile noastre asupra unor oameni sau instituții, se pot schimba datorită vaccinului și răspunsurilor/pozițiilor contradictorii pe care prezența lui fizică sau doar ca potențialitate încă nematerializată le declanșează. Aici ne putem gândi la scepticii anti-vaccin, la strategii de implementare, la legislația privind imunizarea sau la dezbaterile intense ce ghidează și implicit manipulează discursurile publice și private.

Paradoxal, deși la nivel material vaccinul nu este încă o realitate în viețile noastre individuale (cel puțin pentru moment în România), la nivel colectiv, discursul conturat și (re)articulat constant în jurul vaccinului și al vaccinării acționează cu repercusiuni extrem de reale. Vaccinul, deși nu îl avem, nu l-am simțit încă pe pielea noastră, ne influențează deja comportamentul, planurile de termen scurt și lung. Viețile cotidiene ne sunt atinse de acest artefact încă abstract, de acest proces de vaccinare în devenire, de inter-relaționarea și reciprocitatea dintre noi și acest mediator care lasă urme înainte de a lăsa concret semnele prezenței sale pe pielea noastră.

La ce bună toată această divagație latouriană simplistă? Poate ajută să înțelegem că nu trecem prin această perioadă de criză singuri, noi cu noi oamenii. Suntem într-o relație simbiotică cu lumea materială și tehnologică din jurul nostru, din care acum, în sfârșit, face parte și seringa umplută cu vaccin. Am putea să acceptăm poate mai ușor faptul că doar noi- oamenii, nu putem învinge, ci doar ideologiza/politiza la nesfârșit epidemia. Pe de altă parte, vaccinul de unul singur, fie el american, chinezesc sau rusesc, doar ne sperie sau, entuziasmați de venirea lui pe lume, ne face să lăsăm garda jos înainte de vreme, alimentând în continuare statisticile morbide.

Este nevoie de un nou actor în ecuația crizei globale. Este nevoie de omulcuvaccinul ca să ne reluăm viețile noastre fără distanțare fizică și pline de călătorii și petreceri. Omulcuvaccinul poate să fie actantul mediator cheie în această criză pandemică. Un impuls pentru a ne împrieteni mai repede cu el ar putea veni și de la guvernanții noștri, dacă aceștia

l-ar citi pe R. Thaler și R. Sunstein (Nudge: Improving Decisions about Health, Wealth, and Happiness), sau măcar ar copia soluții diplomatice, de tip ghionturi instituționale, propuse deja prin țări precum Canada unde a fost lansat de exemplu un program național de acoperire daune provocate de vaccinare.

Mai pe ocolite, am vrut de fapt să spunem-hai să ne împrietenim cu vaccinul.

Autori:

Laura Grünberg este profesor universitar la Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Ștefania Chihaia este doctorandă în cadrul Școlii Interdisciplinare de Studii Doctorale din București.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Precizare : la ora actuala, 19 tari au programe similare, Canada nu face nicio exceptie.
    Programul Canadian de acoperire a daunelor provocate de vaccinare nu e nou in Canada. Canada , fiind o federatie de provincii si teritorii, are o legislatie destul de complexa in privinta masurilor de sanatate publica, Unele reponsabilitati cad in sfera de competenta a federalului iar altele a provinciilor.
    Programul VICP -PIVV (Vaccine Injury Compensation- Programme d’indemnisation des victimes d’une vaccination) este activ in QC din 1985, in urma unei decizii a Curtii Supreme. (https://www.quebec.ca/sante/conseils-et-prevention/vaccination/indemnisation-des-victimes-vaccination/#c3892) deci nici vorba de ceva nou, sau datorita COVID-ului.

    Ceea ce a facut Trudeau , nu a fost altceva decat sa extinda programul la nivel federal ptr provinciile care nu aveau asa ceva inca, sau sa converteasca programele locale cu unul federal .
    Ah, si nu a facut-o de patriot sau ptr ca ii pasa, ci ptr ca situatia politica ii este nefavorabila si nu face decat sa continue ceea ce a facut de la inceputul Pandemiei : sa tipareasca mai multi bani si sa ia masuri punctuale fara nici o planificare .
    Asta ca sa nu mai vorbim de alt scandal local (canadian) provocat de faptul ca o groaza de tari au avut access la vaccin inaintea canadienilor…

  2. Hai sa fim serioși… În rominica vor fi vaccinati o mica pătură de privilegiați, iar restul vom fi ținuți cu botnita și în masuri stricte pina nu mai ramine piatra pe piatra din economie și psihicul nostru. Guvernul va arata cu degetul pe antivaxeri, iar pandemia se va termina undeva niciodată. Procentul de vaccinați vor putea călători, misca liber, ocupa posturi și funcții, iar marea majoritate a fraierilor nu vor vedea vaccin decit la televizor. Și uite asa statul va face economie, iar partidele și restul „persoanelor importante pt bunul mers al tarii” – adica toți specialii, piloșii medicali, securistii, politrucii și milițienii își vor consolida bazele privilegiilor și puterii și pe considerente de fascism medical.

    • Deja se intampla acest fenomen. Vaccinurile gripale sezoniere au fost importate aiurea. Min. Sanatatii nu are o evidenta a pers. ce se vaccineaza an de an si ce tip de vaccin au facut. Multi au facut ani la rand Vaxigrip si ei acum au importat Influvacc, cu actiune mai puternica. In farmacii tot acest Influvacc se afla in vanzare, oare ce comision a fost luat la acest import ?!! Prin urmare, acces la anumite vaccinuri il vor avea doar unii, caci cei care conduc iau deciziile fara sa intereseze realitatea. Vaccinurile nu se schimba ca pe sosete, ca se pot face boli autoimune.

  3. Cu alte cuvinte, este nevoie de imunizarea de turma a ca. 60 – 70 % din populatia globala, cu sau fara vaccin, este optiunea fiecaruia , incat sa putem trai iar ca inainte.

    • Dacă crezi ca o sa mai trăim vreodată „ca înainte” ești extrem de naiv. În prima faza vor introduce pașapoarte sanitare, inițial pt covid și apoi extinse pe tot ce le trece prin cap. Doar o clasa privilegiata va mai putea călători, lucra, trai „normal”. Dacă nu va fi de ajuns va apărea covid 20, 21,… Cit e nevoie. Guvernele nu vor lăsa din gheare controlul asupra populațiilor, iar corporatiile vor cumpăra tot. Asa ca… Capu jos, stai acasă, poarta botnita și lucrează online, asta e normalul viitorului.

      • Pasapoarte sanitare exista si acum inclusivi pt caini si pisici unde sunt trecute toate vaccinurile primite, cel putin unde traiesc eu.
        Nu guvernele vor impune, vor fii companiile de zbor, cei care doresc sa participe la vre.o croaziera, vom vedea iar de muncit de acasa, de 6 luni stau acasa si n-am nici o problema, din contra, ma simt foarte bine.
        Ai dreptate sunt altele care ar trebui sa ne dea foarte tare de gandit, controlul total asupra populatiei, arunca telefonul mobil, plateste cash, lasa cumparaturiel online renunta la automobilul electric si vei fi ceva mai putin urmarit decat esti de pe acum.

  4. Cea mai tare industrie de pe fata pamantului e industria farmaceutica, la mare distanta fata de cea militara. Ma mir ca le-a trebuit atata timp sa le vina ideea sa imbolnaveasca pe toata lumea si apoi sa le vanda „evident scump” medicamentul. Avansul stiintei ar fi trebuit sa duca la eradicarea multor boli care inca chinuie prostimea. Un procent prea mare din medicamentele existente pe piata nu te vindeca ci te tin in viata sa suferi si sa cumperi in continuare”medicamente”…

    • „Un procent prea mare din medicamentele existente pe piata nu te vindeca ci te tin in viata sa suferi si sa cumperi in continuare”medicamente””

      EXACT!

      Un exemplu strident: aparatura, tehnologiile si produsele farmaceutice/chimice utilizate in prelungirea cu citeva saptamini/luni/ani a suferintelor bolnavilor de cancer inseamna o afacere de foarte-foarte multe miliarde de dolari anual. Asta e motivul pentru care cancerului nu i se va gasi prea curind leacul vindecator.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Laura Grunberg
Laura Grunberg
Conferenţiar la Departamentul de Sociologie, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti şi preşedintă Societatea de Analize Feministe AnA.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.